Alegeri proprii sau alegeri comune?
 

Cat de important este sa faci alegeri pe cont propriu sau alegeri de comun acord si impreuna cu altii?
A cere ajutor prea des, poate deveni neplacut, uneori.Voi ce credeti, in deciziile pe care le luam ar trebui sau nu sa-i implicam si pe altii?Eu cred ca in unele cazuri putem lua decizii si fara sa ne consultam cu altii, dar cel mai des trebuie sa o facem.De asemeni este neplacut ca altcineva sa aleaga pentru tine si atunci ce e de facut?..Este nevoie de curaj sa spui ca eu am luat o hotarare pe cont propriu?Si sa ti-o asumi cu responsabilitatile cuvenite, sau sa ceri din nou ajutor..?

Tu vorbesti aici la modul foarte general, dar totusi am sa incerc un raspuns care sa cuprinda macar o parte din subiectul propus.

Depinde de situatia in care te afli. Daca esti singura, faci alegerile singura. Tu centrezi, tu dai cu capul si mi se pare corect!

Eu de exemplu atunci cand eram necasatorita si doream sa iau o decizie importanta uneori intrebam persoanele apropiate (familia,prietenii)ce ar face in locul meu.Primeam cu bucurie orice sfat si sugestie dar niciodata nu le aplicam.:-)) Mereu deciziile le-am luat singura desi asa cum am spus, uneori simteam nevoia sa-i intreb si pe altii. Acum uitandu-ma in urma, imi pare un joc care dorea sa-mi confirme decizia luata deja.:-)Oricum am avut cateva exemple in care nimeni nu era de acord cu viziunea mea asupra problemei si tot ca mine am facut!:-)

Atunci cand faci parte dintr-un cuplu, nu mai poti lua decizii de capul tau. Este evident ca orice decizie trebuie luata impreuna cu sotul astfel incat ea sa multumeasca ambele parti.:-)

Eu cred ca doar persoanele cu o personalitate slaba, foarte nesigure, simt nevoia mereu sa se consulte cu altii si mai ales sa si faca ce spun altii.

Aici insa mai intervine un aspect. Situatia in care nu cunoastem toate datele problemei pe care trebuie s-o rezolvam. In acest caz uneori trebuie sa ne consultam cu altii ca sa aflam raspunsuri, dar decizia finala tot noua ar trebui sa ne apartina. Parerea mea.:-)

Nu. Ar trebui sa fie ceva firesc.:-)

Dar desigur ca exista si oameni care au nevoie de o doza mare de curaj sa ia singuri o hotarare pe cont propriu. Pentru ca ea implica automat asumarea responsabilitatii totale, atat a actiunii in sine cat si a consecintelor ei.

Multumesc Melissa.Tu ai dreptate..Asa e.Responsabilitatea pentru alegerile luate trebuie sa ne-o asumam.

Depinde de situatie. Daca afecteaza si pe ceilalti intotdeauna sa ne consultam si cu ei.
Daca tine doar de noi, e bine sa cerem sfat la cineva cu judecata buna si dreapta, la un om cu viata cinstita, bun la suflet si intelept.
Astfel daca ascultam, ne smerim, si vom lua mereu decizii bune.

Dumnezeu ne-a inzestrat cu liber arbitru, cu gandire si vointa proprie. E bine sa ne folosim de aceste daruri.

In ceea ce priveste duhovnicul, e bine sa ii cerem binecuvantarea atunci cand vrem sa intreprindem o actiune mai importanta, dar nu mi se pare benefic sa il punem sa decidă in locul nostru, spre exemplu, daca si cu cine trebuie sa ne casatorim sau, preluand o idee depe un topic, daca si cum trebuie sa ne tundem.
Fireste,atunci cand trebuie sa luam decizii care ii privesc pe altii, ne sfatuim si cu ei.

In primul rand, in orice alegere sau actiune am avea de facut sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Sa cerem intelepciune de la El si sfat bun.

Pentru alegerile pe care le facem din proprie initiativa, fara ajutorul sau sfatul apropiatilor suntem direct si singuri responsabili. Nu-i nici o problema daca alegem, asa, de capul nostru, ceva ce ne priveste doar pe noi, personal. Cum ar veni, "capul face, capul trage".

Dar daca alegerile pe care tre sa le facem implica mai multe persoane, alaturi de noi, este bine sa cerem parerea, sfatul sau acordul celorlalti "impricinati". Si abia apoi sa actionam.

Daca o situatie anume ne cere sa luam o decizie in care noi nu suntem implicati ci numai ceilalti, atunci trebuie ceruta parerea lor, doar daca nu cumva vrem sa facem o surpriza...si atunci "riscam".

Este frumos, si este o dovada de resapect ca in familie, orice lucru important, alegere importanta, am vrea sa facem sa cerem parerea sau cel putin sa informam si pe cei de langa noi.

In concluzie, nu este rau sa cerem parerea sau ajutorul celor apropiati.

Trebuie sa fii hotarata si ferma in decizii. Trebuie sa-ti asumi responsabilitatile propriilor decizii. Si trebuie musai sa ai incredere in propria persoana... cazul tau cred ca la asta se rezuma, la o lipsa de incredere in fortele propii. Cauzele, care sunt cauzele acestei lipse de incredere in tine de cauti tot timpul parerea si aprobarea celorlalti? Daca gasim cauzele putem sa si tratam. :)

In general, in a lua o decizie se vede intelepciunea sau lipsa de minte a celui in cauza.
Cum gandeste, cum se lasa influentat, cum alege, cum si daca cere ajutor, etc.
Putem hotara singuri, precum putem si intreba si asculta pe cei mai in varsta sau mai intelepti decat noi.
Esential este sa luam decizii intru Domnul, iar nu urmand unor miscari viclene ale inimii.

"Domnul, celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" (Iacov 4, 6).
Deci, daca avem mandrie, fie de cerem sfat, fie de lucram fara sfat, tot rau va iesi.
Si invers, daca luam decizii cu smerenie, fie de cerem sfat, fie de nu cerem, tot va fi bine, caci Domnul da har.

Dupa Sfantul Ioan Scararul, cea mai mare greseala pe care o poate face cel care doreste sa se mantuiasca este lipsa consfatuiri: "Cei ce nu se sfatuiesc cad ca frunzele. Mantuirea sta intru mult sfat. Frate pe frate intarindu-se sunt ca o cetate bineintarita."

P.S. Cel care, fiind intrebat des, se manie, arata o manie si un dispret ascuns fata de cel care intreaba.
De cel iubit poti fi intrebat de mii de ori, pe cand de cel neiubit nu rabzi sa fii intrebat nici de cateva ori.