Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

glykys 22.11.2011 01:52:21

Trei pilde din Pateric - ecranizate si transpuse in vremurile noastre, cu umor si duiosie. Am primit si eu materialul si il dau cu drag mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=_p5tv-KURdQ

Yasmina 22.11.2011 02:20:29

Multumim,multumim.
Este superb!!!

cristiboss56 23.11.2011 00:59:35

O data un taran a vrut sa-si incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandui sa-si vada de treburi. Seara, insa, cand s-a intors i-a chemat pe toti patru la el. L-a intrebat pe cel mare:
- Spune-mi ce ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, am mancat-o, tata, si iti multumesc caci a fost tare buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si cred ca acolo o sa creasca un piersic frumos.
- Bine ai facut baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost atat de buna si frageda.
- Si apoi?
Pai, am aruncat samburele si am mers la mama sa-i mai cer cateva, caci tare bune erau.
-Fiule, zise atunci tatal cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom, ca "lacomia mai mult pierde si lenesul mai mult alearga". Dar tie ti-a placut piersica, zice celui de-al treilea fiu al sau?
- Nu stiu.
- Cum de nu stii, dar ce-ai facut cu ea?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in piata, am dat-o cu zece bani. Uite-i.
- Fiule, tu sigur o sa ajungi un mare negustor, dar sa ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat pe ultimul fiu al sau, cel mai mic dintre toti:
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tata.
- Cum si tu ai vandut-o?
- Nu tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care era bolnav si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat fiul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum cei avea, vei fi un bun crestin, si asta e tot ce conteaza.

ioan cezar 23.11.2011 23:17:51

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 411163)
Trei pilde din Pateric - ecranizate si transpuse in vremurile noastre, cu umor si duiosie. Am primit si eu materialul si il dau cu drag mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=_p5tv-KURdQ

Sa ne traiesti, fata draga!
Dumnezeu sa te binecuvinteze, sa fie peste tine harul Domnului totdeauna, ca mult bine ne faci, or, cum poate iti va fi placind, mult se revarsa Domnul prin tine, curata inima, catre noi pacatosii si nevrednicii ...
Iti multumesc, Ana Maria!

ioan cezar 23.11.2011 23:18:59

Asemenea, Cristiboss!
Domnul cu tine, suflet bun si atat, atat de harnic...!

cristiboss56 26.11.2011 00:53:03

Din povestirile Parintelui Cleopa ( I )
 
Acum aproape o mie de ani, împăratul Nichifor Votaniatul al Constantinopolului (1078-1081) a făcut o catedrală mare, aproape cât „Sfânta Sofia“. Sfințirea bisericii s-a anunțat cu câteva luni înainte, ca să aibă oamenii timp să vină, căci atunci nu erau mașini, avioane sau trenuri.

La sfințirea bisericii împăratului Nichifor au venit patriarhi, 40 de mitropoliți, mii de preoți, ca la o biserică împărătească.

Atunci trăia în Constantinopol o bătrână de 93 de ani, pe care o chema Anastasia. Aceasta era văduvă de 50 de ani și se ducea mereu la biserică și se ruga lui Dumnezeu. Ea stătea la marginea orașului, tocmai lângă drumul acela pe care treceau căruțele la sfințire. Dar era tare necăjită. Avea o cocioabă de căsuță, n-avea bani, n-avea untdelemn, n-avea făină, n-avea ce să ducă și ea. Avea doar o seceră și o furcă de
tors. Văduvă săracă în cele materiale, dar bogată în credință.

Darul ei pentru biserică, un braț de iarbă

Și trecând atâtea care cu boi, încărcare cu poveri grele cu alimente pentru praznic la sfințire, ea a văzut că unii nu aveau în car mult fân,și ce s-a gândit, săraca? „Mă duc să duc și eu un braț de iarbă acolo!“Si-a luat secera, a luat o funiuță, dar n-avea de unde să taie, că n-avea pământ. De unde să taie iarbă ca să nu facă rău la nimeni? S-a
dus pe hatul unui om, la marginea ogorului. Acolo creștea un fel de iarbă ce se cheamă pir, care cam împiedică recolta.

Și a tăiat mătușa un braț-două de iarbă, a făcut o sărcinuță și s-a dus la biserică. Și tocmai atunci a văzut o pereche de boi, care terminaseră mâncarea dinaintea jugului. Mătușa Anastasia a dezlegat și ea sărcinuța ei de iarbă, a pus-o înaintea boilor și a zis: „Doamne, primește brațul acesta de iarbă, că n-am ce aduce la sfințirea acestei biserici și să mă ierți, că nu-i de pe ogorul meu!“. Și plângând s-a dus de acolo în biserică.

„Am pierdut biserica pentru că am făcut-o cu mândrie!“

Când a văzut oamenii mulți și atâtea podoabe, căci biserica era pregătită ca o mireasă de nuntă, cu toate podoabele, gata de sfințire, atunci ea s-a dus la icoanele din urmă, unde se închină femeile. Bătrâna, necăjită, cu fața trecută de bătrânețe, cu un tulpan vechi pe ochi, încălțată cu opinci, cu o catrință rea, a îngenuncheat și se ruga Domnului: „Doamne, iartă-mă că n-am adus nici un dar la biserică! N-am nimic. Împăratul este împărat și pe pământ și în cer! Dar eu, săraca de mine, n-am avut bani, n-am avut nimic...“
Și în timp ce se ruga ea cu lacrimi în ochi, a venit și împăratulNichifor Votanian, cu dregătorii lui, cu spătarii lui, cu ostași, cu toată suita împărătească. Împăratului îi strălucea coroana de aur pe capca razele soarelui; era îmbrăcat cu porfiră, cu hlamidă. Înainte de aintra în biserică, spătarul împăratului, pe care-l chema Petru, i-aarătat inscripția de deasupra ușii. Era o placă mare de marmură și erascris cu slove de aur: „Întru slava Preasfintei Treimi, a Tatălui și aFiului și a Sfântului Duh, făcut-am această dumnezeiască biserică cutoată cheltuiala mea, eu, împăratul Nichifor Votanian“.
Și în timp ce au intrat ei în biserică să vadă cum este pregătită pentru sfințire, îngerul Domnului a schimbat inscripția împăratului. Era scris mai frumos, cu slove de aur: „Întru slava Preasfintei Treimi, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, făcut-am această dumnezeiască biserică cu toată cheltuiala mea, eu, văduva Anastasia“. „Vai mie, păcătosul! Aici este mare minune! Nimeni n-a putut face aceasta decât Dumnezeu! Asta-i minune mare! Am pierdut biserica pentru că am făcut-o cu mândrie! A dat-o unei văduve!“, a spus împăratul.
Când a văzut oamenii mulți și atâtea podoabe, căci biserica era pregătită ca o mireasă de nuntă, cu toate podoabele, gata de sfințire, atunci ea s-a dus la icoanele din urmă, unde se închină femeile. Bătrâna, necăjită, cu fața trecută de bătrânețe, cu un tulpan vechi pe ochi, încălțată cu opinci, cu o catrință rea, a îngenuncheat și se ruga Domnului: „Doamne, iartă-mă că n-am adus nici un dar la biserică! N-am nimic. Împăratul este împărat și pe pământ și în cer! Dar eu, săraca de mine, n-am avut bani, n-am avut nimic...“
Și în timp ce se ruga ea cu lacrimi în ochi, a venit și împăratulNichifor Votanian, cu dregătorii lui, cu spătarii lui, cu ostași, cu toată suita împărătească. Împăratului îi strălucea coroana de aur pe capca razele soarelui; era îmbrăcat cu porfiră, cu hlamidă. Înainte de aintra în biserică, spătarul împăratului, pe care-l chema Petru, i-aarătat inscripția de deasupra ușii. Era o placă mare de marmură și erascris cu slove de aur: „Întru slava Preasfintei Treimi, a Tatălui și aFiului și a Sfântului Duh, făcut-am această dumnezeiască biserică cutoată cheltuiala mea, eu, împăratul Nichifor Votanian“.
Și în timp ce au intrat ei în biserică să vadă cum este pregătită pentru sfințire, îngerul Domnului a schimbat inscripția împăratului. Era scris mai frumos, cu slove de aur: „Întru slava Preasfintei Treimi, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, făcut-am această dumnezeiască biserică cu toată cheltuiala mea, eu, văduva Anastasia“. „Vai mie, păcătosul! Aici este mare minune! Nimeni n-a putut face aceasta decât Dumnezeu! Asta-i minune mare! Am pierdut biserica pentru că am făcut-o cu mândrie! A dat-o unei văduve!“, a spus împăratul, poruncind să fie găsită această femeie.

Yasmina 26.11.2011 12:33:14

Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva[COLOR=navy] [/COLOR]clipe,[COLOR=navy] [/COLOR]a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a [COLOR=navy]raspuns[/COLOR] foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:

"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri...
Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli.
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili,etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.
Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa?
Iar Dumnezeu raspunde:Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?


cristiboss56 27.11.2011 01:03:01

Din povestile Parintelui Cleopa ( II )
 
Frica de Domnul, temelia faptelor bune

Era odată un om deprins să fure. Măcar de-ar fi fost sărac. Da de unde! Era om gospodar, avea femeie bună, credincioasă și copii, avea boi, oi, cai, porci, vite, păsări, pământ, livezi, vii, dar a fost crescut rău la părinții lui, că nu era sătul până nu mânca ceva furat.
Și într-o zi, în luna iulie, venind el din țarină, a văzut lanurilepline de grâu. A venit acasă, a pregătit căruța și caii, drugul de legatsnopii, a pus niște fân pentru cai și iarbă verde în căruță și înputerea nopții, când doarme și pasărea, cum zice țăranul, a plecat,
luând și o copiliță numai de trei-patru ani cu el.
Si a venit omul acela la furat snopi în țarină. Copila a rămas lacăruță. Era lună, senin și se vedea bine la distanță. Și s-a dus în lan omul, de meserie hoț din copilărie, și a început să se uite în toate părțile. Și la stânga și la dreapta, și înainte și înapoi. Ca nu cumva să fie vreun paznic pe lan. După ce s-a încredințat el că nu-l vede nimeni, a luat câțiva snopi și s-a întors la căruță.
„Câte zile voi avea, nu mai fur!“

Copilița, prin care a vorbit Duhul Sfânt, întreabă: „Tătăică, matale ai uitat ceva! Ai privit în toate părțile, dar ai uitat să privești și în sus. Mata în sus de ce nu ai privit?“. Dar copila nu a zis ca să-l mustre pe tatăl ei. Ea a crezut că poate așa e bine, dacă privește în toate părțile să privească și în sus. Însă l-a mișcat pe om foarte mult.

Și atâta l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, că a luat snopii, i-a dus înapoi și a făcut claia; a venit, a întors caii, a pus zăbală la cai, a pus copilița în căruță și cu căruța goală s-a întors acasă.
Când venea acasă, femeia știa că nu vine niciodată cu golul. Ori fura bostani, ori porumb, ori grâu, ori altceva, el venea încărcat. Îl vede,de data asta că vine cu golul:
- Măi omule, dar ce-ai pățit? Ce-ai pățit?

- Femeie, câte zile voi avea, nu mai fur!

- Ce-ai pățit? Bine ți-a făcut! Te-a prins! Ți-am spus eu ție. Așa gospodar la furat!

- Nu mai fur câte zile oi avea!

- Dar ce-ai pățit?

El arată copilița și zice:

Datorită copilei.

- Dar ce ți-a făcut copila?

- Datorită ei nu mai fur în veacul veacului. Căci a vorbit Duhul Sfânt prin gura ei. Dumnezeu îmi vorbește prin gura copilei, că trebuia să mă uit mai întâi în sus; că dacă mă uitam în sus, nu mai era nevoie să mă uit la dreapta, la stânga sau înainte, că de ochiul cel de sus nimeni nu se poate păzi.

Începutul înțelepciunii este frica de Domnul

Iarăși vă spun: începutul înțelepciunii este frica de Domnul. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Înțelepciunea are două capete: primul este frica de Dumnezeu și cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, că toată fapta bună se începe din frica lui Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii și cea mai înaltă faptă bună. Frica de Dumnezeu nu te lasă să mănânci de frupt în zilele
oprite. Frica de Dumnezeu nu te lasă să faci vreun păcat în posturi sau la zile mari. Frica de Dumnezeu nu te lasă să te răzbuni pe cineva. Frica de Dumnezeu nu te lasă, când ai văzut omul sărac, să-l lași și să nu-l ajuți. Frica de Dumnezeu îți aduce aminte de moarte, de judecată, de rai, de împărăția cerului, de slava drepților. Frica de Dumnezeu nu te lasă să clevetești, nu te lasă să spui minciuni. Frica de Dumnezeu nu te lasă să mândrești, să te trufești.

Frica de Dumnezeu nu te lasă să ai zavistie (invidie, dușmănie) saurâvnă rea pe cineva. Frica de Dumnezeu nu te lasă să te răzbuni pe altul, să-i faci rău. Frica de Dumnezeu nu te lasă să glumești, să râzisau să osândești pe altul.
Frica de Dumnezeu nu te lasă să fii iubitor de arătare, să ai dorință de a plăcea oamenilor, să ai slavă deșartă, să ai fățărnicie, să ai viclenie în tine. Frica de Dumnezeu nu te lasă să fii iubitor de sine, să trăieși în nesimțire. Frica de Dumnezeu nu te lasă să păcătuiești, nici cu vederea, nici cu auzul, nici cu mirosul, nici cu glasul, nici cu pipăitul, nici cu închipuirea. Frica de Dumnezeu te păzește de uitare, de neștiință, de trândăvie, de tot alaiul întunericului.

cristiboss56 30.11.2011 00:32:11




Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta.Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. Dupa aceea,prietenul sau 1-a intrebat:
- Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar 1-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-1 foamea, ar fi drept?
- Bineinteles ca nu, a raspuns .bogatasul.
- Dar daca 1-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig,cum ar fi?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi m felul acesta?
- Cum? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva?
- Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-1 cu totul pe celalalt.
Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt, ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.
"Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fara Dumnezeu. " (Sfantul Tihon)





Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:
- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si mi cred ca este neaparat sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.
- Fiule, ii spuse atunci calugarul, ai o camasa foarte frumoasa. Nedumerit,
omul nu a mai stiut ce sa zica, insa calugarul a continuat:
- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
- Da, raspunse omul.
- Dar doua zile, o porti?
- S-ar putea.
- Dar o saptamana sau o luna, o porti?
- Nu, parinte, bineinteles ca nu.
- De ce? - il mai intreba calugarul ca si cand nu ar fi priceput.
- Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine, cand este curata si frumoasa.
- Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi, la fel si sufletul se "murdareste" de pacate si rautate si cum 1-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Domnului?!
"Intra in Biserica si te caleste! Aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor. " ( Sfantul Ioan Gura de Aur)

cristiboss56 06.12.2011 21:39:55

ORA DE RELIGIE - INGERASUL CU PISTRUI de Pr.Nicolae Cojocariu

"Daca vrei sa vezi raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil..."(F.M.Dostoievski

-
Bine, copii !V-ati pregatit bine pentru astazi.Andreea, Vasile si Ionela, v-ati innobilat catalogul cu cate un 10.Acum, va rog, cine vrea sa prezinte colegilor tema pentru acasa -"Lumea ingerilor vazuta de copii"?

O padure da maini ridicate si nerabdatoare confirmau ca tema trezise interesul clasei.
-Atunci, sa-l ascultam pe...Mihaita !

Din banca a patra, de langa geam, se ridica, usor timorat, un pusti inalt si desirat, blondut si cu ochii albastri stralucitori, ce jucau intr-o lumina ciudata.Fata rosie ca focul accentua prezenta pistruilor obraznici, presarati pe pometii obrajilor si pe nasucul aruncat in vant.

Era nou venit in clasa, dintr-o familie numeroasa, de prin partile Bucovinei, iar numele de familie-Cepeliuc- suna curios pentru colegii din Vechiul Regat.

- Stiti, Parinte, incepu el, iar emotia cuvintelor ii sugruma glasul, dumneavoastra ne-ati spus sa compunem ceva din minunata lume a ingerilor.Dar eu am fost acolo.In vis.E visul meu !Iata-l :

"Deodata, se facea ca fugeam din lumea asta, a oamenilor mari, acolo, in lumea ingerilor.Ma asezasem cuminte-cumintel, impreuna cu ceilalti fratiori ai mei, pe cate o stea si, fascinat, priveam totul in jur.Acolo, in lumea visului meu, nu era loc pentru suferinta, pentru minciuna, boala sau lacrimi.Acolo, sus, in cer, cu ingerii asezati pe cate o stea in rugaciune cosmica, pacea si linistea intalnirii cu Dumnezeu erau ca jos, in cerul coborat pe pamant, in Biserica lui Hristos, la Sfanta Liturghie.In lumea visului meu nu incapeau decat dragostea, libertatea, bucuria, adevarul.Adevarul! Mantuitorul Iisus Hristos ne-a spus - am invatat tot la o ora de Religie- ca Adevarul ne face liberi.Or, acolo, eu eram liber.Si, curios, oameni mari nu prea erau in visul meu; doar ingeri si stele.Nu era loc acolo pentru lumea parintilor mei de pana mai ieri, de dedublare, unde ceva invatam in intimitatea caminului si altceva spuneam atunci cand ieseam in lume.Disparuse din visul meu si privirea trista si goala a bunicului- profesor de istorie- care nu-ntelegea cum toata munca lui, in care crezuse la inceput din convingere, dar apoi prin constrangere - comunismul -, n-a fost decat o iluzie.Mare si trecatoare ca viata lui.Se facea, in visul meu, ca aveam un calculator nou-nout.Ca acela vazut pe la TV.

Era, apoi, prima data cand nu o mai auzeam pe mama intrebandu-l soptit pe tata:"Barbate, ce punem azi in farfurie copiilor?".Se facea ca Andreea, colega mea de banca, nu mai avea in ghiozdan, ca gustare pentru pranz, merele acelea marunte si multe, multe, probabil dintr-o gradina a Vrajitoarei, de nu se mai terminau niciodata.In locul lor era, surazator, pachetelul acela argintiu, stralucitor, din cele de la magazinul din colt, la care am vazut-o pe Andreea tragand cu coada ochiului.

Se facea ca, asa mic cum sunt, ma bateam, de la egal la egal, cu cei "mari, mari ", dar tot oameni !- din Est si din Vest.Si-apoi, savurandu-mi victoria, cantam Oda bucuriei, fericit, pe sub stele.Nu va vine sa credeti ?Dar soricelul Jerry nu facea ce voia cu ditamai motanul Tom?Am vazut eu la desene animate.Si cei de la desene animate nu mint niciodata.

Tare mi-a parut rau ca vecinul meu Razvan nu a fost cu mine in vis.De cand mama lui, tanti Marioara, e plecata in Italia, la munca, a devenit trist.Nici de joaca nu are timp.Toata gospodaria a ramas pe capul lui si al bunicii Ioana...

Acolo, sus, am fost fericit cu ingerii, pe sub stele.Si multe as mai fi visat eu, de nu m-ar fi trezit tata, spunandu-mi ca-i timpul sa ma pregatesc pentru scoala.Dar nu la scoala ingerilor...

V-a placut visul meu ?A, vreti sa stiti de ce totusi am visat gri, in alb si negru, lumea oamenilor mari ?Ei, mi-as fi colorat eu visul ca sa va placa, dar stiti cat costa o cutie de culori ?Va spun tot eu :doua paini pentru mama, o sticla de vin pentru bunicul, cateva tigari pentru tata sau un caietel pentru surioara mea.Adica exact cat sa nu mai pot visa.Adica, exact cat costa realitatea de jos, in alb si negru, a oamenilor mari..."

Se opri brusc, incurcat, cu ochii umezi, pironiti in pamant.Si, pentru o clipa, furat de visul lui Mihaita, am avut impresia ca langa mine, in ochii aceia in care se intrezarea raiul, in chipul acela imbujorat si plin de pistrui al unui pusti din clasa a V-a, care refuza sa-si piarda copilaria, se ascundea un ingeras cazut de pe cine stie ce stea...

Un ingeras cu pistrui.Sau, poate, nu era doar o impresie.

Voi ce credeti ?
balla georgeta


Ora este GMT +3. Ora este acum 05:31:31.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.