Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 21.06.2009 02:07:44

Corect !
 
Citat:

În prealabil postat de mirelat (Post 147006)
:58: de aici ar trebui sa intelegem si care este obiectivul postului: dezradacinarea obiceiurilor rele.

Și îmbuibarea, gândul dus doar în a ne umple pântecul, somnul lung , ce aduce trândăvia, fac ca mintea să născocească mai mult nevrute decât vrute. Toate au legătură, sunt ca un mecanism, până la urmă, fiecare piesă și șurubel are rostul lui, așa si cum bine ai spus despre rolul postului, precum și a rugăciunii și a toate ce ne sunt de un real folos ( o muzică de calitate, o carte interesantă, o plimbare prin natură , etc ) . Toate, absolut toate se legă și au importanța lor, iar când mintea este în echilibru, totul e OK ! Dar, iată că există iar un dar, pentru o minte echilibrată, e musai nevoie de o viață echilibrată ( pe cât posibil, pentru că perfecțiune nu există în viața coordonată de noi ), și iar ne întoarcem la rugăciune, la post , etc, pentru că această legătură ce toate le leagă , nu are voie și nu este indicat să se rupă vreodată.
Doamne ajută și post in liniște și pace !+

cristiboss56 21.06.2009 20:00:53

Patericul e îndemnător la rugăciune . . .
 
Spunea odată părintele Părăian : << Patericul e îndemnător la rugăciune, dar nu la o rugăciune de program. E scris undeva , în Pateric :" Călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă". Deci nu se roagă numai când se roagă de program, ci toată viața trebuîe să fie o rugăciune ; acel "Rugați-vă neîncetat", despre care știm că l-a zis Sf. Apostol Pavel, ca îndemn : "Totdeauna să vă bucurați , neîncetat să vă rugați, pentru toate mulțumiți". >>
Faptul acesta , de a te ține de Dumnezeu, de a te gândi la Dumnezeu, de a-L avea pe Dumnezeu în prim-planul vieții noastre, este de fapt, un mijloc de îmbunătățire sufletească. Înmultind rugăciunea, înmulțim și mijlocul de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne observa pe noi înșine și putând astfel înlătura gândurile rele.

cristiboss56 23.06.2009 23:05:25

O altă învățătură :
 
Un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă și s-a dus la el. Când s-a întors, l-au întrebat frații ce-a văzut pe unde-a umblat. Și zice el : " Fraților , iertați-mă, dar să știți că eu n-am văzut decât fața arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut". Și atunci ei, așa, ironic au zis : "Da ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea ? " Și el a zis : "Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochi să umble încoace și încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale, m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, și iarăși, ca și când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors". Acuma , bineînțeles că n-a fost ca și când s-ar fi scufundat lumea, că doar el a trebuit să vadă pe unde umblă.
Dar, în orice caz, nu a avut împrăștiere, nu a căutat anume împrăștiere, cum caută mulți dintre oamenii din vremea de astăzi, când își înmulțesc impresiile negative și nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd doar așa, ca să-și ocupe cumva mintea, ca să-si ocupe cumva sufletul. Apoi despre așa ceva, cei de demult nu știau și nu voiau să știe ! Înțelepciunea Patericului este împotriva pricinilor care înmulțesc păcatele rele.

cristiboss56 27.07.2009 22:06:20

Poți minți fără să ai păcat ?
 
Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în fața ta, și unul dintre dânșii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută și te întreabă : "În fața ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minți , îl trimiți pe om la moarte. Mai bine-l lași în fața lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le știe pe toate. << Pateric , ediția Polirom, 2005 >>

cristiboss56 05.08.2009 19:49:38

Păcatul cel mai mare rău
 
Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, a ajuns în conflict cu împăratul Arcadie, care era partizan al ereticilor. Odată, împăratul se sfătui cu sfetnicii săi cum l-ar putea pedepsi pe patriarh. Unul dintre sfetnici zise : - Confiscă-i toate averile. Altul : - Arunä-l în închisoare. Trimite-l în exil, zise unul dintre ei. Ucide-l, propuse altul. Ultimul sfetnic zise : - Cu toții greșiți, pentru că nici unul dintre aceste mijloace nu vor fi socotite de patriarh ca pedepse. Cree că este un singur mijloc de a-l face nefericit: siliți-l să păcătuiască. Acest patriarh nu se teme de nimic, în afară de păcat. ( Pr. Nicolae Pura, Pilde, Editura Galaxia, Gutenberg, 2004 ) .

cristiboss56 13.08.2009 01:12:50

Despre folosul gândurilor rele
 
Întrebat fiind despre gândul curviei, avv Kiros Alexandrinul a răspuns asa : " Dacă nu ai gânduri rele, nu ai nici o speranță. Dacă nu ai gânduri rele , faci fapta rea. Altfel spus, dacă nu lupți cu mintea împotriva păcatului, dacă nu-l respingi, îl faci cu trupul. Cine face păcatul, nu este sâcâit de gânduri rele". Bătrânul l-a întrebat pe frate : "Obișnuiești să vorbești cu vreo femeie ? ". Fratele a răspuns : " Nu. Gândurile mele sunt pictori vechi și noi. Amintiri și închipuiri de femei nu-mi dau pace". Bătrânul îi zice : "Nu-ți fie frică de morți., fugi de vii și stăruiește mai mult în rugăciune ".

cristiboss56 16.08.2009 00:25:51

Despre invidie :
 
Ancharsis a fost întrebat odată: "De ce oamenii sunt uneori mâhniți ?" Înțeleptul răspunse : "Pentru că de multe ori , ei sunt supărați nu numai de nenorocirea lor, ci și de norocul altora ". << Grigore Comșa , "O mie de pilde" >>

cristiboss56 17.08.2009 21:59:35

Datoria copiilor față de părinți
 
Un tânăr s-a hotărât să se căsătorească și a promis viitoarei sale soții, la dorința ei, că va alunga din casă pe bătrânul său tată. Într o zi l-a condus pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, căci la el nu mai are ce căuta. Ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi și i-a zis fiului său: " Vezi acolo sus pe deal piatra aceea mare ? Până acolo am condus și eu pe tatăl meu, lăsându-l în voia sorții. Condu-mă deci și tu până acolo. - Dumnezeule, strigă fiul, ce aud ? Tu , tată, ai făcut părinților tăi această nedreptate pe care voiam să ți-o fac și eu ție acum ? Oare și copiii mei vor face cu mine astfel ? Vino înapoi și de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa va fi a ta și te voi îngriji cu credință până la moarte.

costel 21.08.2009 13:33:45

"Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandurile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. "

cristiboss56 23.08.2009 17:14:45

Iisus este cel mai bun prieten ( Grigorie Comșa - "O mie de pilde" )
 
Un avocat din Italia, după ce și-a risipit averea, a fost lovit de o boală grea, dar în loc să se îndrepte, el înjura pe Dumnezeu. Avea însă un servitor credincios care îl îngrijea. Servitorul a văzut că era părăsit de toți prietenii si într-o seară, i-a zis stăpânului său: "Domnule, prietenul dumneavoastră vrea să vă cerceteze" ! . " Care prieten, nu vezi că toți m-au părăsit ?" . Atunci servitorul a scos o cruce și a zis : " Iisus de pe cruce nu vrea ca să ajungi în osândă !" Avocatul a plâns cu amar , iar apoi a chemat un preot, care l-a spovedit si l-a împărtășit.

costel 25.08.2009 00:30:06

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

Anna 25.08.2009 01:24:10

Wow, superba povestea, de unde o ai?

Anna 25.08.2009 01:32:01

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 156738)
Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în fața ta, și unul dintre dânșii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută și te întreabă : "În fața ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minți , îl trimiți pe om la moarte. Mai bine-l lași în fața lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le știe pe toate. << Pateric , ediția Polirom, 2005 >>

Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

cristiboss56 25.08.2009 06:13:54

Citat:

În prealabil postat de Anna (Post 161958)
Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

Nu neapărat, dar ultima Judecată , tot a lui Dumnezeu este ! Oricum libertatea și toate cele de aici sunt atât de relative . . . , și nu în ultimul rând atât de trecătoare . . . !

mirelat 25.08.2009 06:54:02

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 161945)
Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

foarte frumoasa istorioara care exprima atat de bine si concis un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti - antiteza egoismului si egocentrismului. pe de alta parte, ce minunat sa realizezi cat de diferite sunt darurile lui Dumnezeu si cum se completeaza unele pe altele, acolo unde exista IUBIRE.

PS: sper ca prin banalul celor spuse sa nu vexez pe vreun forumist ce cauta comunicare doar "la nivel inalt".

cristiboss56 09.09.2009 23:28:26

Iisus așteaptă invitația ta ( Grigorie Comșa , "O mie de pilde" )
 
Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la ușă. Într-o zi , a venit la el un prieten. Acesta , văzând tabloul, îi zice: "Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la ușa unde bate Iisus lipsește zăvorul." Pictorul i-a răspuns : "Ai dreptate , însă așa trebuie să fie. Ușa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la ușă și așteaptă să fie invitat. El nu forțează ușa. El bate o dată și , dacă nu I se deschide, bate a doua oară și mai tare și , dacă nici atunci nu I se deschide , bate a treia oară și cu mai multă putere. " Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.

teatru-copii 10.09.2009 21:20:10

frumoase
 
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 165200)
Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la ușă. Într-o zi , a venit la el un prieten. Acesta , văzând tabloul, îi zice: "Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la ușa unde bate Iisus lipsește zăvorul." Pictorul i-a răspuns : "Ai dreptate , însă așa trebuie să fie. Ușa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la ușă și așteaptă să fie invitat. El nu forțează ușa. El bate o dată și , dacă nu I se deschide, bate a doua oară și mai tare și , dacă nici atunci nu I se deschide , bate a treia oară și cu mai multă putere. " Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.

Frumoase aceste istorioare frate, prietene. Dumnezeu sa-ti rasplateasca osteneala. Esti neobosit!

teatru-copii 10.09.2009 21:25:25

daca trebuie
 
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 156738)
"Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". >>

No comment!

teatru-copii 10.09.2009 21:40:27

sursa?
 
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 144792)
Trăia odată într un mic sătuc un băiețel, pe nume Felician. După cum îi spunea și numele, era un copil tare fericit. Deși nu avea multe jucării și nici bănuți să-și cumpere jocuri sau jucării preferate, Felician spunea că ceea ce îl face fericit sunt lucrurile pe care le făcea pentru ceilalți. - Știi, mamă, îi spunea Felician mamei sale, eu mă simt cu adevărat fericit atunci când îi ajut pe ceilalți. - Eu cred , zicea una dintre vecine, vorbind cu mama altui copil, că acest copil are o problemă. Cum se poate să fie fericit, dacă tot timpul să fie fericit, dacă el este cel ce dăruiește ? Eu, de pildă, mai spunea vecina, nu pot fi cu adevărat bucuroasă decât atunci când mi se oferă ceva. Dar Felician, deși auzea toate aceste comentarii, nu le da atenție. El continua să-i ajute pe copiii care poate nu aveau atâtea cât el, să dăruiască din puținul pe care îl avea și celor necăjiți. Dacă primea ceva, împărțea și cu ceilalți copii, nu oprea nimic pentru el. S-a întâmplat ca, într o zi, să sosească în acel sătuc un renumit om de știință. - Știți cine va sosi astăzi la noi în sat ? , povestea primarul celorlalți săteni. Va veni domnul Știetot. - Da , am auzit și noi, răspunse un alt sătean. Știu că poate să vadă ce este în sufletul omului, poate să citească în stele. Este un om tare iscusit. - Da, întări spusele alt sătean. Este un om tare inteligent, acest domn Știetot. Și cân sosi domnul Știetot, sătenii au mers la el și l-au rugat să le spună ce se întâmplă cu un copil de la ei din sat, un băiat pe numele Felician. Domnul Știetot, aflând spusele sătenilor, s-a hotărât să investigheze acest caz. Domnul Știetot, cu ajutorul unui aparat minuscul, putea vedea în interiorul corpului lui Felician. - Uimitor ! , le-a spus domnul Știetot sătenilor. N-am mai întâlnit până acum un asemenea caz. Sătenii erau și ei foarte curioși. -Dar ce vedeți acolo ? Întrebau ei. - Văd, spunea domnul Știetot, că de fiecare dată când Felician face un lucru bun, o mie de steluțe sub forma unor îngerași care apar în jurul inimii lui. De aceea , copilul emană atâta fericire. De aici și dorinta lui de a-i face fericiți pe ceilalți. Atunci sătenii și-au dat seama că fericirea nu înseamnă numai să primești, ci mai ales să dăruiești.

De unde e?

cristiboss56 10.09.2009 22:13:47

"O mie de pilde"
 
Citat:

În prealabil postat de teatru-copii (Post 165434)
De unde e?

Din "O mie de pilde".

cristiboss56 10.09.2009 22:23:15

Avva Macarie și demonii ( Pateric, ediția Polirom, 2005 )
 
Avva Macarie, mergând odată de la Sketis la Terenuti, a intrat într-un templu să doarmă. Acolo, se aflau vechi mumii grecești. El a luat una și și-a pus-o sub cap în loc de pernă. Văzându-i îndrăzneala, demonii au prins ciudă și, ca să-l îngrozească, au început să strige un nume de femeie : "Cutare, hai cu noi la baie". Un alt demon , pitit sub Macarie, i-a răspuns, ca din lumea morților : " Nu pot să vin , pentru că e un străin peste mine " . Dar bătrânul nu s-a îngrozit deloc, ba , cu îndrăzneală, a dat un pumn mumiei , zicând : "Scoală-te și du-te în beznă. Acolo poți să te duci ". Auzind acestea , demonii au strigat cu glas mare : "Ne-ai învins" și au fugit rușinați.

cristiboss56 17.09.2009 15:40:59

Măsura lui Dumnezeu și măsura oamenilor
 
Povestea despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă aurcau în corabie, el pune primul mâna pe vâslă. Când veneau la el frații, îndată ce se scula de la rugăciune și pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârșitul, a rămas trei zile cu ochii deschiși și nemișcați. Frații l-au scuturat strigându-i : "Avva Agathon, unde ești ? " . El le-a zis: " Sunt înaintea judecății lui Dumnezeu" . Atunci ei îl întrebă : " Și ți-e frică părinte ?". El zice : " M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să știu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu ?" . Frații îi zic : " Nu ești convins că faptele tale sunt după Dumnezeu ? " . Bătrânul răspunde : "Nu îndrăznesc să spun asta până nu-L întâlnesc , căci una este măsura lui Dumnezeu și alta măsura oamenilor". Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt el le-a luat-o înainte și le-a zis : " Milostiviți-vă și nu mai vorbiți acum cu mine, pentru că nu am vreme ". Și s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva își salută prietenii cei iubiți. Păzea toate poruncile și obișnuia să zică : "Fără pază mare, nimeni nu dobândește nici o virtute " ( Din Pateric ) .

cristiboss56 11.10.2009 01:36:55

"Cea mai valoroasă comoară"- Preot Nicolae Pura - Pilde Ed.Galaxia
 
Un tânăr sărac se întâlni cu fostul său învățător ;acesta îl întrebă ce mai face . Foarte rău, zise tânărul, deoarece eu sunt mai sărac decât Lazăr. Învățătorul îi spuse , clătinând din cap : - Nu ești așa de sărac pe cât te crezi, deoarece ești sănătos. Apoi , luându-l pe tânăr de mână , îi zise : - Ai da tu mâna aceasta pentru o mie de galbeni ? -Pentru nimic în lume, răspunse tânărul. Ai vrea să-ți vinzi picioarele ? Întrebă învățătorul. - Nici poveste ! , apoi învățătorul îl întrebă : - Dar urechile, ochi , pentru toată bogăția din lume ? Tânărul răspunse : - Niciodată. Așadar, îi zise învățătorul, nu te plânge, deoarece , având sănătate, ai o comoară care întrece toate bogățiile din lume.

cristiboss56 20.12.2009 00:09:54

O lecție de comportament ( Pateric , ed. Polirom- 2005 )
 
Avva Pavel , meșterul , și Timotei , fratele său , locuiau împreună la Sketis. De multe ori , izbucnea cearta între dânșii. Într-o zi , avva Pavel zice : "Cât o s-o mai ținem așa ?" . Avva Timotei răspunde : " Fii bun , când eu mă reped la tine , rabdă-mă , și când tu te repezi la mine , te rabd eu ". Și , făcând așa , au trăit liniștiți tot restul zilelor.

cristiboss56 20.12.2009 00:35:18

Despre milostivirea lui Dumnezeu ( Grigorie Comșa- O mie de pilde )
 
Un soldat a întrebat odată un călugăr dacă Dumnezeu iartă pe păcătosul care se pocăiește . Călugărul i-a răspuns : "Fiul meu , dacă mantaua ta este ruptă , tu o arunci ? " . Soldatul a răspuns : "Nu, o cârpesc și o port mai departe ". Călugărul a continuat : "Dacă tu te îngrijești într-atât de haina ta , cum să nu ierte Dumnezeu pe omul cel făcut după chipul și asemănărea Lui ? ".

cristiboss56 20.12.2009 00:43:39

Porcii nu se roagă ( Pr. Nicolae Pura - Pilde , ed. Galaxia Gutenberg )
 
Un bun creștin a intrat într-un restaurant să mănânce. Înainte de a mânca și-a făcut semnul crucii. Cineva a râs de el , zicându-i : " La voi toată lumea se roagă înainte de mâncare ? ". " Nu toți , răspunse omul , sunt și care se aruncă deasupra mâncării , fără să se roage. Aceștia sunt porcii ".

cristiboss56 20.12.2009 01:02:53

Limba celor răi ( pr. Nicolae Pura -Pilde )
 
Odată , un preot a întâlnit pe câmp un țăran care înjura foarte urât . Preotul îi zise : "Prietene , vii din iad ? ". Omul nu a înțeles aceste cuvinte și a cerut preotului să-i explice. Preotul i-a zis : "Când aud pe cineva vorbind franțuzește știu că vine din Franța , când aud pe cineva vorbind nemțește mă gândesc că vine din Germania, iar când aud pe cineva vorbind italienește cred că vine din Italia și așa mai departe. Tot astfel, când cineva înjură trag concluzia că vine din iad , pentru că vorbește limba diavolilor ".

cristiboss56 22.12.2009 12:21:35

Calea Smereniei ( Pateric )
 
Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe : "Ce cale duce la smerenie ? " . Bătrânul zice : "Calea smereniei este aceasta : ÎNFRÂNARE , RUGĂCIUNE , să te SOCOTEȘTI PE TINE ÎNSUȚI MAI PREJOS DE ORICE FĂPTURĂ ".

andrei_im 22.12.2009 12:42:24

Frate Cristi, daca nu este cu suparare voi posta si eu o povestioara din superbul volum "Patericul copiilor" de parintele Savatie Bastovoi:

Talharul care a ajuns sfant:
"A fost odata, cu multe veacuri in urma, in partile Egiptului, un talhar pe nume Moise. Aceste era negru si atat de puternic, incat era spaima tuturor. Nu numai oamenii obisnuiti se temeau de Moise, ci si talharii se cutremurau cand auzeau de numele lui. Insa nimeni nu stia ca, dincolo de obiceiul cel fioros, talharul Moise avea o inima buna. De multe ori se intreba in inima sa: <<Oare la ce bun sa fac atatea rautati? M-am saturat sa se teama toti de mine. Pentru ca sunt atat de rau, nimeni nu ma iubeste si eu ma simt atat de singur!>>. Intr-o zi, gandindu-se el asa, iata ca s-a intalnit pe cale cu un calugar. Indata ce l-a vazut, calugarul a vrut sa fuga, dar talharul a zis: <<Nu te teme, ca nu-ti voi face nici un rau. Ci te rog sa stai de vorba cu mine>>. Calugarul i-a povestit talharului despre credinta in Hristos si despre viata in manastire. Talharului i-au placut foarte mult cele auzite de la calugar si a hotarat sa plece impreuna cu el la manastire. Asa a ajuns Moise, din talharul vestit ce era, calugar. El si-a construit o chilie mica nu departe de manastire si traia acolo rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu, pe Care Il iubea foarte mult. Intr-o zi, pe cand Moise se ruga in chilia, au navalit asupra lui pantru talhari. Dar, spre mirarea lor, calugarul i-a trantit pe toti la pamant si, legandu-i fedeles, i-a dus ca pe un snop de grau la staretul manastirii, zicandu-i: <<Luati-i si faceti ce vreti cu ei, caci eu nu mai vreau sa-i bat, pentru ca I-am fagaduit lui Hristos sa nu mai fac rau nimanui>> Staretul s-a mirat foarte mult de purtarea cea mare a lui Moise. Talharii au ramas si ei inmarmuriti, caci, in timp ce-i ducea in spate, gluga calugarului i-a cazu de pe cap si ei l-au recunoscut ca este vestitul Moise, capetenia lor de altadata. Atunci talharii si-au cerut iertare de la staret si, intrand in vorba cu Moise, l-au intrebat cum a ajuns calugar, caci ei il cautau demult. Moise le-a povestit totul de-a fir a par, asa incat talharii au crezut in Hristos, fagaduindu-se ca de acum nu vor mai face nici eu rau nimanui. Parintele Moise a trait inca multi ani in manastire si a devenit atat de bland, incat a ajuns sfant si Dumnezeu i-a daruit darul facerii de minuni. El a ajutat multa lume cu rugaciunile si sfaturile sale, incat veste despre sfintenia lui s-a raspandit in tot Egiptul, ajungand pana in zilele noastre"

Sa ne dea Dumnezeu sa fim precum copiii! Iertare!

glykys 23.12.2009 00:48:51

In momentul acesta,ACUM, simt nevoia sa imi cer iertare de la toti cati sunteti aici, pentru ca sigur v-am gresit! unora mai mult, altora mai putin, unora cu gandul sau cu vorba, dar tuturor v-am gresit! Va rog sa ma iertati!

cristiboss56 28.12.2009 20:18:07

Alungă mânia din inima ta !
 
Într-o zi , un creștin a fost înjurat de șeful său , care îi tot căuta nod în papură. Acesta l-a mâhnit mult. După terminarea lucrului , în loc să vină direct acasă , a vrv să treaä pe la biserică, să se roage puțin. Dar biserica era închisă. Nu voia să intre în casă nervos, așa că s-a plimbat puțin printre blocuri , ca să se liniștească. Un coleg care l-a văzut l-a întrebat ironic : " Ce faci , Ioane , te-ai plictisit de nevastă ?" . El răspunde : " Nu , dar nu vreau ca mânia din inima mea să iasă afară când intru în casă. Mă voi plimba puțin , până mă liniștesc". ( Danion Vasile - Patericul mirenilor )

The_Fallen 28.12.2009 22:05:42

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 194700)
Într-o zi , un creștin a fost înjurat de șeful său , care îi tot căuta nod în papură. Acesta l-a mâhnit mult. După terminarea lucrului , în loc să vină direct acasă , a vrv să treaä pe la biserică, să se roage puțin. Dar biserica era închisă. Nu voia să intre în casă nervos, așa că s-a plimbat puțin printre blocuri , ca să se liniștească. Un coleg care l-a văzut l-a întrebat ironic : " Ce faci , Ioane , te-ai plictisit de nevastă ?" . El răspunde : " Nu , dar nu vreau ca mânia din inima mea să iasă afară când intru în casă. Mă voi plimba puțin , până mă liniștesc". ( Danion Vasile - Patericul mirenilor )

Si dupa cateva zile, a murit de un infarct.Corect?Sau a facut ulcer.

cristiboss56 28.12.2009 22:33:49

Citat:

În prealabil postat de The_Fallen (Post 194729)
Si dupa cateva zile, a murit de un infarct.Corect?Sau a facut ulcer.

Daca prostia ar durea , cred ca ai avea dureri infioratoare !

The_Fallen 10.01.2010 13:40:23

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 194741)
Daca prostia ar durea , cred ca ai avea dureri infioratoare !

Asta nu a fost frumos.
Daca nu m-as afla pe un forum crestin ti-as cam raspunde pe masura, nu de alta, dar sa iti simti obrazul data viitoare cand vorbesti cu cineva.

glykys 19.01.2010 11:54:40

Pilda de astazi de pe site
 
Convorbire cu un cersetor

Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand:
- Buna ziua, batrane!
Batranul ii raspunde:
- Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!
Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus:
- Sa-ti dea Domnul fericire!
Batranul a raspuns:
- Eu niciodata nu am fost nefericit!
S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait:
- Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare..
Batranul i-a raspuns iar:
- Eu niciodata nu am fost nenorocit.
Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus:
- Iti doresc ceea ce singur iti doresti.
Batranul a rostit:
- Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut.
- Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri!
- Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit.
Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis:
- Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad?
- Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El.
S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat:
- De unde ai venit aici?
- De la Dumnezeu am venit.
- Unde L-ai gasit pe Dumnezeu?
- Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata.
- Cine esti tu?
- Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.
- Dar unde este imparatia ta?
Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer:
- Acolo este imparatia mea.
- Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune?
- Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa.
Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

cristiboss56 19.01.2010 16:05:45

Ce să fac împotriva păcatelor ? - Pateric
 
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen : "Ce să fac împotriva păcatelor mele?". Bătrânul îi zice : "Cine vrea să se izbăvească de păcate, se izbăvește prin plâns ; cine vrea să dobândească virtuți , le dobândește prin plâns. Plânsul este calea pe care ne-au lăsat-o moștenire Scriptura și Părinții, care au zis : < Plângeți ! > . Nu există altă cale în afară de aceasta.

cristiboss56 30.01.2010 22:58:37

Sounea avva Pimen :
 
  1. De aceea zacem in ispite atat de mari , fiindca nu ne pazim numele noastre si randuiala , precum spune si Scriptura . Nu vedem femeia cananeeanca , cara si-a primit numele ca a mangaiat-o Mantuitorul ? ( Matei 25,27 ) iar Abigal , fiindca i-a zis lui David " al meu este pacatul " ( I imparati 25,24 ) , el a ascultat-o si a iubit-o . Abigal intruchipeaza sufletul , iar David dumne . Dacasufletul se invinuieste pe sine dinaintea Domnului , il iubeste Domnul . ( Patericul Egiptean )
  2. Asa cum fumul goneste albinele , si atunci li se ia roada dulce a muncii lor , la fel si odihna trupului izgoneste frica de Dumnezeu din suflet si nimiceste tofaptele bune . ( Patericul Egiptean )

Ioana-Andreea 30.01.2010 23:14:40

Citat:

Dar bătrânul nu s-a îngrozit deloc, ba , cu îndrăzneală, a dat un pumn mumiei
:21:mi-am imaginat scena

cristiboss56 30.01.2010 23:23:18

Citat:

În prealabil postat de Ioana-Andreea (Post 206496)
:21:mi-am imaginat scena

Sincer , daca erai tu in locul batranului , cum reactionai ? Asta e intrebarea !:15:

Ioana-Andreea 31.01.2010 21:56:46

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 206498)
Sincer , daca erai tu in locul batranului , cum reactionai ? Asta e intrebarea !:15:

nu as intra intr-un loc cu de mumii:21:


Ora este GMT +3. Ora este acum 09:17:57.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.