Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Teologie si Stiinta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5039)
-   -   Un chestionar cosmologic original (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15791)

neica_nimeni_altul 28.11.2012 04:38:16

Un chestionar cosmologic original
 
Fiind interesat de subiectul cosmologiei bisericești am găsit la o căutare pe google următorul material :

Cosmologie /ktisiologie - întrebări și răspunsuri - http://www.scribd.com/doc/58108638/C...Eugen-Gantolea

Deschizându-l am dat peste un fel de chestionar care e de fapt un fel de catehism, întrucât la întrebările puse studenților din anul III la teologie, disciplina „teologie dogmatică”, li s-au indicat punctual și răspunsurile „corecte” la acele întrebări, ceea ce presupune că ele sunt cel puțin orientative, dacă nu cumva chiar trebuie învățate întocmai (poate nu exact cuvânt cu cuvânt, dar oricum pe aproape).

Întrebările m-au surprins adeseori, deoarece autorul pendulează slobod între teologie și științele laice, inducând însă hotărât ideea că cele două se completează de minune, mai să zici că Sfinții Părinți erau astrofizicieni și biologi, iar astrofizicienii și biologii moderni și contemporani, teologi patristici.

Acest chestionar se pare că nu se încadrează la disciplina „dogmatică” a unei facultăți de teologie ortodoxă, ci ar fi cel mult potrivit în cadrul unui „opțional” interdisciplinar știință-religie sau așa ceva.

Întrucât ne-am propus să intrăm în acest joc, să încercăm a da oarece răspunsuri la acele întrebări:

1. Dumnezeu este în Univers sau Universul este în Dumnezeu? Argumentați răspunsul cu un citat din Sfânta Scriptură.

Întrebare de încălzire retorică. Aici e simplu: Dumnezeu nu este în univers. Trecem mai departe.

2. Ce este cerul conform învățăturii Sfinților Părinți ? (Sfântul Ioan Damaschin)

R: Conform învățăturii Sfinților Părinți „cerul” înseamnă mai multe lucruri, depinde de context. Și Părinții între ei pot surprinde diferite înțelesuri, pe care, desigur, le găsim a fi diferite și complementare.

Chestionarul ne ajută cu limitarea la Sf. Ioan Damaschin. Învățătura lui despre cer se găsește în cap. VI, Despre cer, în Dogmatica. Spicuim de acolo:

„Cerul este totalitatea zidirilor văzute și nevăzute, înăuntrul lui sunt puterile spirituale ale îngerilor și în el sunt închise și înconjurate toate cele sensibile…

Dar pentru ca Sfânta Scriptura vorbește de cer si de “cerul cerului” (Psalmi LXVII, 34, CXIII, 24) și de “cerurile cerurilor” (Psalmi CXLVIII, 4), și pentru că spune că fericitul Pavel a fost răpit până la al treilea cer (II Corinteni XII, 2), spunem că la facerea universului am primit și facerea cerului, despre care filosofii păgâni, însușindu-și învățăturile lui Moise, spun că este o sferă fără de stele. Mai mult, Dumnezeu a numit tăria cer (Facerea I, 8.) și a poruncit ca acesta să fie în mijlocul apei, orânduind ca el să separe apa care este deasupra tăriei și apa care este dedesubtul tăriei (Facerea I, 6.). Dumnezeiescul Vasile , inițiat fiind din dumnezeiasca Scriptură, spune că natura acestuia este fină ca fumul.

…Cerul cerului este așadar primul cer, care este deasupra tăriei. Iată două ceruri, căci Dumnezeu a numit și tăria cer. In mod obișnuit, însă, în Sfânta Scriptură se numește cer și aerul, pentru că se vede sus.

…Dar dacă ai vrea să iei pe cele șapte zone ca șapte ceruri, nu se vatămă cu nimic cuvântul adevărului. De obicei în limba ebraica cerul este numit la plural ceruri. Așadar când voia să zică cerul cerului, a zis “cerurile cerurilor” (Psalmi CXLVIII, 4), ceea ce indică cerul cerului, adică cerul de deasupra tăriei; iar când spune “apele de deasupra cerurilor”, potrivit uzului limbii ebraice este numit cu pluralul ceruri sau aerul și tăria sau cele șapte zone ale tăriei sau tăria.

Cerul este cu mult mai mare decât pământul. Ființa cerului, însă, nu trebuie să o cercetăm, căci ne este necunoscută …”

3. Este cerul făcut înaintea Universului, sau după Univers sau atât cerul cat si Universul sunt făcute simultan? Argumentați răspunsul cu citate scripturistice și patristice (Sf. Ioan Damaschin).

R: Acum depinde ce înțelegem prin cer, și ce înțelegem prin univers. La Sf. Ioan Damaschin întâlnim: “spunem că la facerea universului am primit și facerea cerului” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6).

“La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” Facerea 1,1. Atât cerul, aici acea sferă fără stele, cât și Pământul, aici globul pământesc, alcătuiesc în acest moment inițial „universul”. Ele apar desigur simultan.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 04:47:31

Un chestionar cosmologic original
 
4. Ce ne învață atât Sfânta Scriptură, cât și știința (prin teoria Big-Bang-ului?) despre originea materiei (din Univers), spațiului, timpului și legile fizicii (care guvernează universul)? Apare toată materia într-un singur moment? Ulterior acestui moment cineva din univers poate crea sau distruge materie (energia)? Ce afirmă legea conservării energiei?

R: “Atât Sfânta Scriptură cât și știința (prin teoria Big-Bang-ului)?” Iată deja o premiză care implică faptul că Scriptura și astrofizica modernă ar învăța aceeași origine a „materiei, spațiului, timpului și legilor fizicii (care guvernează universul)”

Asumându-ne riscul unei depunctări, mărturisim că nu putem nicicum să primim această premiză: revelația scripturistică și astrofizica contemporană sunt aproape paralele, oricum diferă drastic, și nu învață nicicum același lucru.

La ce disciplină eram? Dogmatica? La teologie? Sau la fizică? Se presupune că avem cunoștințe egale în ambele domenii, absolvenți de două facultăți?

A ști cele ale științei este pentru un teolog ceva opțional și adiacent, folositor poate în unele împrejurări, întâlniri, etc. Dar neapărat trebuie cunoscut ce zice revelația scripturistică, adevărat izvor dumnezeiesc neînșelat și neînșelător asupra celor întrebate.
Deci, originea se află la Dumnezeu, care le-a gândit din vecie și le-a adus la existență în primele 6 zile ale facerii lumii.

Dacă trebuie neapărat să răspundem și ce spune „știința „Big-Bang-ului” (interesantă denumire, dată ca șotie, dar care s-a stabilit ca ceva serios!), să încercăm:
„Teoria științifică a Big-bang-ului este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus existența Universului dintr-o singularitate inițială, ce reprezintă “nimic” (din punct de vedere matematic), căci nu are dimensiuni spațio-temporale, dar are o energie extrem de mare. La momentul "zero" această singularitate inițială a ieșit din starea ei de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care continuă și astăzi.” (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang)

„Legea conservării energiei afirmă că energia totală al unui sistem fizic izolat rămâne nemodificată în timp, indiferent de natura proceselor interne ce au loc în sistem. Cu alte cuvinte, diversele forme de energie ale unui sistem se pot transforma reciproc, dar suma cantităților tuturor formelor de energie rămâne constantă, ea nu poate fi creată sau distrusă. Potrivit concepțiilor fizicii moderne, orice cantitate de energie exprimă în același timp o masă, și reciproc oricărei mase îi corespunde o energie. Conservarea energiei, în fizica modernă, este echivalentă cu principiul conservării masei.” (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_c...83rii_energiei. Chestionarul folosește destul de des extrase de pe wikipedia, dar omite să indice acest lucru…)

Dacă le punem acum cap la cap, vedem că teologic termenul de „energie” înseamnă cu totul altceva decât în știință. Venind din greacă ενεργια înseamnă „lucrarea” cuiva, deci a unei ființe, fie trupești, fie duhovnicești. Există Ființa necreată Dumnezeu ce are și energii necreate, și ființe raționale create (îngeri, diavoli, oameni) cu energii create. Deci e un termen personalist care nu se întâlnește cu conceptele fizicii.

În privința materiei: "Însuși Dumnezeul nostru, proslăvit în Treime si Unime „a făcut cerul și pământul și toate cate sunt în ele", aducând pe toate de la neexistență la existență. Pe unele, cum este cerul, pământul, aerul, focul și apa, nu le-a făcut din o materie preexistentă; pe altele, cum sunt viețuitoarele, plantele, semințele, le-a făcut din cele care au fost create de el. Acestea s-au făcut la porunca creatorului din pământ, apă, aer și foc"

5. Ce ne învață Sfântul Ioan Damaschin despre forma Universului (și implicit a cerului)? Forma este închisă sau deschisă (argumentați răspunsul)? Această forma a fost preluata de filosofii păgâni din învățătura Sfintei Scripturi sau Biserica Ortodoxa a preluat aceasta forma de la filosofii păgâni?

R: “spunem că la facerea universului am primit și facerea cerului, despre care filosofii păgâni, însușindu-și învățătura lui Moise, spun că este o sferă” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6). Forma universului este o sferă închisă, mărginită de „apele de deasupra”. Aceasta este învățătura Bisericii Ortodoxe.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 04:54:03

Un chestionar cosmologic original
 
6. Conform învățăturii Sfinților Părinți, Universul este static sau dinamic (în mișcare)? Există stare de repaos absolut (in Univers)? Argumentați răspunsul cu citate patristice (Sfântul Ioan Damaschin). Referitor la starea de repaos absolut, argumentați dacă este posibil și cu referințe științifice din fizica (prima lege a mecanicii newtoniene, teoria relativității).

R: Conform învățăturii Sfinților Părinți, Universul este o sferă ce se rotește zilnic de la răsărit la apus în jurul unui glob pământesc aflat în centru și nemișcat:

„Ei spun că cerul se mișcă în formă de cerc și că le strânge împreună pe cele dinăuntru în așa fel că ele rămân nemișcate și nu cad...

Toți care au spus că cerul este sferic zic că el se depărtează în chip egal dela pământ și în sus, și în laturi, și în jos. În jos și în laturi potrivit felului nostru de a simți, pentrucă, potrivit celor spuse mai sus, cerul ocupă în toate părțile locul de sus și pământul pe cel de jos. Ei spun că cerul înconjură pământul în formă de sferă și trage împreună cu el, prin mișcarea lui foarte iute, soarele, luna și stelele.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica)

„Iar înțelepții elinilor zic, cum că cerul se întoarce cu firea sufletului celui lumesc, și aceasta zic ei cum că învață drept și cu cuvânt… Ci precum pământul după a lui fire stă și apa, când ia deci întoarcerea cea de jos? Întru acest chip și cerul întru a lui fire totdeauna să mișcă și mișcându-se înconjoară, ținând locul cel de sus.” (Sfântul Grigore Palama, 150 de capete firești, teologhicești, năravnice și practice)

Problema repaosului și mișcării absolute au ținut inițial de metafizică, apoi de (astro)fizică. Ce înțelegem prin „absolut”? Dacă este cu „A” mare, Absolut se poate referi la Dumnezeu și are însușirile Lui. Dar desigur, avem și absolut cu „a” mic, și de aici și perechea contrară absolut-relativ.

Referitor la întrebare, în univers, mai bine zis în cosmos - acesta e termenul mai teologic (suntem la dogmatică, nu?) -, există o pereche a contrariilor static-dinamic, nemișcat-mișcător, repaus-mișcare, care nu se raportează la Dumnezeu, ci rămân în cadrul creat. Și atunci, da, există și repaos și mișcare „absolute”, se știe ce este static (statornic) și ce e dinamic:

„Iar dacă uneori auzi în psalmi spunându-se: «Eu am întărit stâlpii lui» (Psalmul 74, 3) gândește-te că psalmistul a numit «stâlpi» puterea care susține pământul…

- Nu te gândești că aceeași nedumerire, ba chiar mai mare nedumerire, îți pune gândirii tale pământul, care stă suspendat, el care e mai greu decât apa?

Vor fi de acord și cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” (Sf. Vasile Hexaimeron)

Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreția voii lui Dumnezeu îl ține în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este șovăielnic și gol să rămână neclătinat, precum și proorocul David mărturisește, zicînd: «întemeiat-a pământul pe tăria lui și nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu este propovăduit aici numai ca Meșter , ci ca Cel Atotputernic, Care... întru tăria legii Lui... nu-i îngăduie (pământului) a se clătina... Și nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm 74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care ține și reazemă firea pămîntului... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pămîntul și «stă în veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, și după voia lui Dumnezeu se mișcă și se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui și nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea și îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Și simplitatea aceasta a credinței biruiește toate mărturiile...

Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol și rămâne nemișcat din pricina greutății sale cumpănite din toate părțile...” (Sfântul Ambrozie al Mediolanului Hexaimeron)

„…și că pământul și împrejurimea lui plutește în mijloc și că toate corpurile se rotesc în jurul unui punct stabil și solid, atunci trebuie neapărat ca elementele care se află deasupra pământului să se afle și dedesubtul lui, căci una și aceeași substanță dă roată masei globului pământesc.” (Sfântul Grigore de Nyssa Despre suflet și înviere)

„Ci precum pământul după a lui fire stă și apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?...

…Și pământului celui nemișcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus așezat, și în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veșnică mișcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână și statornică, și mișcătoare; căci corpurile în veșnică și repede mișcare sunt așezat în cerc, iar ceea ce este nemișcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mișcarea sa nemișcarea, ca să nu se miște din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.” (Sfântul Grigore Palama Omilii)

„Pământul este unul dintre cele patru elemente. El este uscat, rece, greu, imobil. A fost adus de la neexistență la existență de Dumnezeu în prima zi. «De-nceput, spune Scriptura, au făcut Dumnezeu cerul și pământul.»… Așadar chiar dacă admitem că este așezat pe el însuși sau pe aer sau pe ape sau pe nimic, trebuie să nu ne depărtăm de gândul curat, ci să mărturisim că toate sunt guvernate și ținute prin puterea Ziditorului.” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica)

„…însuși pământul, care este ca un punct și centru către toată lumea. … A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părțile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că și pământul ca un centru șade nemișcat, și înțelepții cei de afară de demult învață și dumnezeiasca Scriptură de asemenea.” (Sfântul Atanasie de Paros, Dogmatica)

Întrucât aceste citate ale dumnezeieștilor Sfinți Părinți lămuresc cât se poate de limpede problema repaosului și mișcării, nu mai socotim necesare opiniile discutabile, nestatornice și greșelnice ale științei omenești.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 04:58:45

Un chestionar cosmologic original
 
7. Cine a propus ideile pe baza cărora știința a formulat teoria Big-Bang-ului? Învățătura Sfintei Scripturi, literatura și gândirea patristică au avut vreun rol în formarea celui care a propus această teorie, dar asupra teoriei însăși?

„Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894, Charleroi - d. 20 iunie 1966, Geneva) a fost un preot romano-catolic și fizician belgian, întemeietor al teoriei Big-Bang. Preotul romano-catolic născut la Charleroi a fost primul cercetător care a formulat prin calcule matematice pe baza teoriei relativității generalizate a lui Albert Einstein, teoria ca universul nu este static ci este in continua expansiune.

Lemaître însuși și-a descris teoria sa ca "oul cosmic care explodează în momentul creației". Aceasta a devenit mai bine cunoscută sub numele de "teoria Big Bang", un termen peiorativ inventat de Fred Hoyle. Cu toate acestea Lemaître, ca preot, credea că Universul și deci și Pământul au fost create de către Dumnezeu.[1]” (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Lema%C3%AEtre)

„Lemaître, fiind primul autor științific care promovând o cosmogonie ce presupune o singularitate inițială, a păstrat mult timp tăcerea față de tema identificării atomului primitiv cu primul stadiu al creației.

Când a rupt tăcerea față de acest subiect, el a declarat, vorbind de teoria sa că: "este în întregime străină oricărei probleme metafizice sau religioase, că ea îi lasă materialistului libertatea de a nega orice ființă transcendentă și că pentru credincios, ea exclude orice încercare de familiaritate cu Dumnezeu în acord cu spusele lui Isaia, vorbind despre Dumnezeul ascuns". (Adrian Lemeni Teoria cosmologică a Big Bang-ului)

Cum o fi putut „maestrul monsenior” iezuit să împace această teorie cu Scriptura și Părinții numai el și Dumnezeu știe. Teoria expusă de el în mediile științifice face total abstracție de Dumnezeu, este o teorie științifică atee și nimic mai mult!

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:01:33

Un chestionar cosmologic original
 
8. Există concordanță între cosmogonia Sfintei Scripturi și cosmologia științifică conform teoriei Big Bang-ului? Enumerați câteva concordanțe în caz afirmativ, sau neconcordanțe în caz contrar.

R: Răspunsul este clar: nu există concordanță, ci discordanță.

„Menționez totuși ca relaționarea directă a creației cu o singularitate inițială poartă în ea germenii unei concepții filosofice implicite. Obsesia începutului material al universului exprimă în fond o optică filosofică asupra lumii: fie una teistă, dar nu obligatoriu de sorginte creștină (Dumnezeu a creat lumea, primul contact fiind singularitatea, pe urma S-a retras, lumea devenind din acea singularitate inițială), fie o concepție ultradeterministă (destinul lumii este conținut și se desfășoară în conformitate cu datele inițiale ale singularității)." (Adrian Lemeni Teoria cosmologică a Big-Bang-ului)

Câteva neconcordanțe (incompatibilități):
- „teoria” înseamnă privirea, contemplarea lui Dumnezeu. Știința are teo-rii și teo-teme care îl ignoră complet sau îl exclud pe Dumnezeu, deci într-un cuvânt sunt ateiste sau cel puțin agnostice. „Big-bang-ul” face parte dintre acestea, „inechivoc”.
- Conform unui principiu filosofic/metafizic ex nihilo nihil. Credincioasă acestuia, știința nu poate concepe sub nici o formă o „creație din nimic”. Contrar presupunerilor pripite și superficiale ale unora (cum ar fi, cu tot respectul, și autorul acestui chestionar!), big-bang-ul nu înseamnă crearea din nimic, ci doar introduce noțiuni ca „atom primordial”, „singularitate inițială”, etc., simple modele imaginare ce nu au nimic de a face cu revelația.
- în concluzie: nici Creatorul nu este mărturisit (doar așa, în șoaptă și implicit, unii insinuează privat credința într-o forță, „dumnezeu”, „inteligență”, ceva superior…), și nici modul în care s-a petrecut nașterea universului, cosmogeneza, facerea lumii, nu este cel scripturistic. Q.E.D.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:04:01

Un chestionar cosmologic original
 
9. Universul este finit sau infinit? Are limite spațiale? Dar limite temporale? Argumentați cu citate scripturistice dacă Universul are sfârșit sau nu?

R: Universul este finit și are limite spațiale, fiind așa cum s-a spus, o sferă mărginită de apele de deasupra:

„Învățații profani numesc corp tare, corpul care este solid și plin, în opoziție cu corpul geometric; corpul geometric își are existența numai în dimensiuni, adică în lățime, adâncime și înălțime; corpul tare, pe lângă dimensi¬uni, are și rezistență. Scriptura obișnuiește să nu¬mească «întăritură» ceea ce este tare și rezistent; de multe ori folosește acest cuvânt despre aerul condensat, ca atunci când spune: «Eu întărind tunetul» (Amos IV, 13)… Și aici, dar, socotim că acest cuvânt a fost pus pentru a arăta o natură tare, în stare să țină apa, care alunecă și se împrăștie ușor.” (Sfântul Vasile Hexaimeron)

La fel grăiește și Fericitul Augustin:
„Cu acest raționament unii învățați de-ai noștri atacă poziția celor ce refuză să creadă că există ape deasupra cerurilor în timp ce susțin că steaua a cărei traiectorie este în înalturile cerului este rece. Astfel ei vor sili pe necredincios să admită că apa se găsește acolo nu într-un stadiu vaporos ci sub forma gheții. Dar orice natură ar avea apa și orice fel ar fi de existență a ei acolo, noi trebuie să nu punem la îndoială că ea se află în acel loc. Autoritatea Scripturii în această privință este mai mare decât orice ingeniozitate omenească.”

„Așadar, când voia să zică „cerul cerului”, a zis „cerurile cerurilor”, ceea ce însemnează cerul de deasupra tăriei; iar când spune „apele de deasupra cerurilor” (la fel), potrivit obiceiului limbii evreiești, este numit cu pluralul „ceruri” fie aerul și tăria, fie cele șapte zone ale tăriei, fie tăria.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica)

Fiind creat, universul are evident și limite temporale, prima fiind începutul său. Citatele scripturistice se găsesc din abundență, Cartea Apocalipsei întreagă vorbește de sfârșitul lumii acesteia, sunt lucruri deja arhicunoscute în Biserică de toți credincioșii.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:08:17

Un chestionar cosmologic original
 
10. Ce spune teologia ortodoxă despre cauza existenței universului? Dar știința (contemporană)?
Argumentați răspunsul cu citate scripturistice și patristice.


R: Cauza existenței universului este Dumnezeu, Creatorul tuturor și „Cauza cauzelor” ca să spunem așa.

“La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” (Facerea 1,1)
„Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte.” (Facerea 1,31).

Sfântul Ioan Damaschin afirmă că Dumnezeirea „este mai presus de toate, este în afară de orice ființă, pentru că este supraființială, mai presus de cele ce sunt” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.), amintindu-ne că “în aceste învățături am fost instruiți din cuvintele sfinte, după cum a zis dumnezeiescul Dionisie Areopagitul: Dumnezeu este cauza și principiul tuturor, este ființa existențelor, viața viețuitoarelor, rațiunea existențelor raționale, spiritualitatea existențelor spirituale”( Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 12.)

Știința (contemporană) fiind atee sau agnostică, emite teorii ateiste despre cauza universului care fie apare din întâmplare (prin ciocnire a doua universuri paralele), fie din cauze naturale, opunându-se astfel revelației dumnezeiești.

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:10:41

Un chestionar cosmologic original
 
11. Care este centrul universului din punct de vedere al scopului? Argumentați răspunsul teologic ortodox cu citate scripturistice. Ce afirmă „Principiul antropic” și unde apare el?

R: Omul este cununa creației. Universul este antropocentric, mai precis este Hristocentric.
“Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute, și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate. Și El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate.” (Coloseni 1,16-18)

„În fizică și cosmologie, principiul antropic (din greacă anthropos - om) este un argument filosofic cum că observațiile din Universul fizic trebuie să fie compatibile cu viața conștientă care le observă. Susținătorii argumentului motivează că astfel se explică de ce Universul are exact vârsta și constantele fizice fundamentale care fac posibilă apariția și găzduirea vieții conștiente. Principiul a fost formulat în 1961 de către astronomul Robert Dicke (1916-1997), care s-a bazat pe unele lucrări ale fizicianului englez Paul Dirac: "Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat." (extras din http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_antropic)

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:13:52

Un chestionar cosmologic original
 
12. Ce este timpul? Precizați daca este posibil, definiții de dicționar ale timpului?

R: Decât definițiile sterile de dicționar, cu mult mai ziditoare sunt cuvintele Sfinților:

„Când însă trebuia adusă între existența și lumea aceasta – mai întâi o școală și ca un loc de învățătură a sufletelor omenești, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuință potrivită tuturor celor supuși nașterii și stricăciunii -, atunci, de aceeași natură cu lumea, cu viețuitoarele și plantele din lume, a adus la existență și scurgerea timpului, care se grăbește totdeauna, trece mai departe și nu-și oprește deloc drumul… De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învățându-ne cu înțelepciune despre facerea lumii, zicând: «de început au făcut», adică: la începutul acesta al timpului.” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)

Fericitul Augustin afirmă că lumea și timpul au fost create împreună: „lumea nu a fost creată în timp, ci odată cu timpul”. Lumea nu poate exista în afara timpului, procul dubio mundus non factus est in tempore sed cum tempore (P.L. 41, 322).

„Așadar, eu doresc să știu puterea și natura timpului cu care măsurăm mișcările corpurilor și zicem, de pildă, că acea mișcare este de două ori mai lungă decât aceasta. Nu cercetez faptul că o zi se numește nu numai rămânerea soarelui deasupra pământului, așa precum altceva este ziua și altceva este noaptea, dar chiar mișcarea lui în cerc de la răsărit la apus, așa cum zicem: «Atâtea zile au trecut» – căci cu nopțile lor se numesc atâtea zile și nu sunt socotite izolat spațiile nopților -, așadar dat fiindcă o zi se împlinește prin mișcarea în cerc a soarelui de la răsărit la apus, întreb, oare mișcarea însăși este o zi sau întârzierea însăși în care se face mișcarea, sau și una și alta? Căci dacă ziua ar fi prima schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, chiar dacă soarele ar fi făcut acea cursă în atâta spațiu de timp cât este durata unei ore. Dacă este a doua schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, dacă durata de la răsăritul soarelui până la celălalt ră¬sărit ar fi atât de scurtă cât de scurtă este durata unei ore, atunci soarele ar face ocolul de douăzeci și patru de ori, ca să se împlinească o zi. Dacă este, însă, și una și cealaltă nu s-ar mai numi zi dacă soarele ar face tot înconjurul circuitului său în interval de o oră, nu s-ar mai numi zi nici aceea dacă soarele ar înceta și ar trece atâta timp cât pune de obicei soarele ca să facă tot înconjurul de la o dimineață până la cealaltă dimineață.

Așadar, eu nu întreb ce este realitatea care se cheamă zi, și ce este timpul, pe care, măsurând circuitul soarelui, am putea spune că el 1-a făcut în jumătate de spațiu a timpului trecut, mai puțin decât de obicei, dacă ar fi trecut într-un atât de mare spațiu de timp, cât trec douăsprezece ore. Dacă am compara ambele timpuri, l-am numi pe acela simplu, pe acesta dublu, chiar dacă uneori soarele, de la răsărit până la răsărit, ar face circuitul când în acela simplu, când în acesta dublu.

Așadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mișcările corpurilor cerești, pentru că odată, când soarele se oprise după dorința cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea. În adevăr, acea luptă a fost purtată și terminată în spațiul său de timp, care să-i fie de ajuns…

Așadar timpul nu este mișcarea corpului.” (Fericitul Augustin Confessiones)

vezi continuarea ...

neica_nimeni_altul 28.11.2012 05:16:39

Un chestionar cosmologic original
 
12. Ce este timpul propriu?

R: Acesta nu pare a fi o întrebare din domeniul teologiei dogmatice, sărim peste.

13. Care este definiția timpului în fizică? De ce doar această definiție este potrivită pentru cosmologie (și cosmogonie)?

R: Nu înțelegem sensul acestei întrebări. Pentru ce cosmologie (și cosmogonie) este potrivită „doar această definiție a fizicii”? Întrucât ni se pare evident că nu poate fi vorba de cosmologia (și cosmogonia) bisericească, trecem mai departe.

14. Ce este dilatarea temporală? Ce teorie științifică o explică? Precizați dovezile practice care arată fără echivoc dilatarea temporală (conform relativității restrânse și relativității generalizate).

R: Deja s-a ieșit din cadrul „teologiei dogmatice” și s-a intrat pe alt tărâm, unul științific laic, profan, secularizat. Se poate eventual parcurge ca hobby în timpul liber, dar examen la așa ceva?

vezi continuarea ...


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:04:22.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.