Sotia cea impodobita
 

,,Macar cand te afli intr-o biserica sau intr-o manastire, ar trebui sa iti amintesti ca nu esti doar ,, sotia demnitarului,, esti cea cu care s-a casatorit in fata lui Hristos si alaturi de care formezi o Biserica. Si ar trebui sa te intrebi daca pe Hristos din tine l-ai impodobit cu virtuti pe cat esti tu de impodobita cu cele lumesti. Sau poate, daca ii este placut lui Hristos din tine podoaba ta lumeasca comparativ cu cea a pacatelor. Daca este prea greu sa faci asta, atunci macar nu iti lipi sufletul de podoabele tale si poarta-le cu multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate,,. Asta imi spun mie, oridecate ori sunt tentata sa imi pun vre-o podoaba. Si sti ce se intampla? In momentul acela mai abitir im aduc aminte de pacatele mele si,,, ma lipsesc. Nu stiu cum sa imi plec capul mai degraba in fata lui Dumnezeu.

Deci, cine este demnitarul cu care sunteţi căsătorită ?

Da, am observat si eu asta... cu cat se afla femeia intr'o functie mai inalta sau intr'o clasa sociala mai de renume, cu atat se simte parca "obligata" sa bifeze toate cerintele modei si ale lumii de astazi. Ii si place, ce'i adevarat.

Ma bucur mult insa, atunci cand vad sotii de mari domni atat de simple incat le'ai confunda cu oricare altele.
Totul vine din inima omului. Masura cu care masuram nu este una dreapta.

Naturaletea este a firii, nu este ceva strain firii, pe cand "artificiile sau accesoriile" sunt straine firii de aceea fac nota discordanta. Am avut surpriza sa ma intalnesc cu o persoana care dimineata nu a avut timp sa se machieze, devenise o persoana fara masca, parca avea o alta "identitate". Cutremurator sa ne ascundem naturaletea sub o asemnea masca.

Ai dreptate, George.
Si eu ma intristez pentru omul care cauta sa fuga cat mai mult de tot ceea ce este natural.

P.S. Raman surprins de aceia care isi rezerva aproape de ora, dimineata, spre a se aranja trupeste (fardat, etc.).
Eu abia imi fac putin timp sa ma inchin, cand de fiecare data ma trezesc greu.

Asa este. Timpul pentru frumusetea trupeasca incomparabil cu cel pentru rugaciune- poate ptr unele persoane chiar lipseste rugaciunea, uitand ca acolo unde inceteaza rugaciunea incepe pacatul.

Multumesc pentru acest cuvant bun. Sa luam aminte, cu totii.

Si eu l-am primit- dar din dar se face rai- mai ales in vremea postului-cand rugaciunea trebuie sa ne fie hrana, sau cum spune Sfantul Grigorie Teologul- "rugaciunea ca o respiratie duhovniceasca" pentru sufletul nostru cel insetat.

Traim vremea in care operatiile estetice au ajuns la mare cautare si cinste. Vremea in care artificialul, contrafacutul vrea sa treaca drept autentic si chiar pe post de etalon. Omul se instraineaza de el insusi, de latura sa profunda. Ce ramane din el? Imaginea. Ea este tot ceea ce conteaza astazi caci se poate vinde. Ea este cel mai usor de schimbat si, mai mult, pe seama ei, poti scoate o caruta de bani.

Inteleg oarecum. Asa se intampla atunci cand ajungi sa ai suficienti bani, incat sa nu mai ai grija zilei de maine. E trist totusi, ca pe unii, banii, ii lipsesc si de grija vietii viitoare.

Sunt persoane care isi doresc sa fie simple si modest imbracate, insa din rusine fata de cei de aproape nu fac aceasta.

Oare cat de mult conteaza parerea acelora de langa noi, fata de cum ne imbracam si aratam ?! Curati sa fim, atata tot.
De ne vom rusina acum cu simplitatea si modestia, si Hristos se va rusina de cat de "manjiti" ne va gasi la a Doua Venire.