Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 06.12.2013 22:25:59

Aflat pe cale, prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiș, nu departe de o fântână. Un alt drumeț s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare și fără să bage de seamă că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum.
La scurt timp, după aceea a sosit un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părțile și pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă și a plecat mai departe.
Puțin mai târziu un al treilea om s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit și apoi s-a tras la umbră, lângă fântână și a adormit, căci era foarte ostenit.
După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga și dându-și seama că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă. Furios l-a trezit pe cel, care dormea și i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu știa nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător. Apoi a plecat la drum supărat.
Martor nevăzut la toate acestea Moise, foarte nedumerit i-a strigat lui Dumnezeu:
–Vezi, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău și nedreptate în lume! De ce a trebuit ca primul călător să piardă banii și apoi să devină ucigaș? De ce a trebuit ca al doilea să găsească punga și crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
–Îți mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoț, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaș, care își ascunsese așa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni și care astfel și-a primit pedeapsa. Totdeauna există un sens și justețe în tot ceeace se întîmplă, chiar și atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înțelegi.
Credința în adevărul și dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru…

tabitha 07.12.2013 01:32:58

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 542944)
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
–Îți mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoț, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaș, care își ascunsese așa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni și care astfel și-a primit pedeapsa. Totdeauna există un sens și justețe în tot ceeace se întîmplă, chiar și atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înțelegi.
Credința în adevărul și dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru…

Da, nebănuite sunt căile Domnului.

tabitha 19.12.2013 07:30:25

Măreția lui Dumnezeu

Unul, care o făcea pe înțeleptul, a întâlnit odată pe drum un sătean simplu, care mergea la biserică.

- Încotro mergi, bădie?, l-a întrebat acela.

- Merg la biserică, i-a răspuns săteanul.

- Ia spune-mi, l-a întrebat ironic înțeleptul. Nu cumva știi să-mi spui, Dumnezeul tău este mare sau mic?

- Și una și alta.

- Nu se poate să fie și una și alta.

- Ba da, domnule. Iată, Dumnezeu este atât de mare, încât nici cerurile nu-L încap, dar și atât de mic, încât Se poate sălășlui și în inima mea.

Și înțeleptul nu a mai avut ce răspunde la răspunsul înțelept al simplului, dar credinciosului sătean.

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/

cristiboss56 24.12.2013 22:51:31

Cântare Crăciunului
 
Sub fereastra amintirii ne-adunăm
Sufletul de altădată-l colindăm
A venit din nou Crăciunul…și
Floarea sărbătorilor ne poftește la masa bucuriilor.
Lungul șir al moșilor și strămoșilor, alături de cei de azi, ca și cei de mâine, sunt o permanență a neamului. Stau străbunii noștri la ferestre privind colindătorii și ascultând, cutremurați, colindele despre dulcele prunc Iisus, Care mic și neajutorat, culcat pe fân în stâna baciului Crăciun, binecuvântă cu mâini micuțe albastrele galaxii ieșite din gândurile Marelui Creator, Pantocratorul desăvârșitelor frumuseți celeste.
Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupușor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru, de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinței deasupra peșterii din Betleem și luminează drumul în spațiul celor o mie de galaxii.
Ciobanii, cu capetele plecate, murmur în extaz din psalmii împăratului David, tocmai atunci când, de dincolo de nori și veșnicii, se aude corul îngerilor și dulce vestitoarele trâmbițe de arhangheli. La peștera din Betleem s-a făcut pace între Dumnezeu și om. Acum s-a deschis poarta de întoarcere la era paradisiacă.
(Părintele Dimitrie Bejan, Simple povestiri, Editura Trinitas, 2008, pp. 251-252)

cristiboss56 08.01.2014 23:42:45

A venit odată un mirean, care avea un fiu, la avva Sisoe în muntele avvei Antonie și s-a întâmplat să moară fiul lui pe drum. Și nu s-a tulburat, ci l-a luat pe el la bătrân cu credință și a căzut împreună cu fiul ca și cum ar fi făcut metanie, ca să fie binecuvântat de bătrân. Și sculându-se tatăl a lăsat pe copil la picioarele bătrânului și a ieșit afară. Iar bătrânul socotind că-i face metanie îi zice lui: “Scoală-te și ieși afară”, căci nu știa că este mort. Și îndată s-a sculat și a ieșit afară. Și văzându-l pe el tatăl lui s-a minunat și, intrând s-a închinat bătrânului și i-a vestit lui lucrul. Auzind bătrânul s-a întristat, căci nu voia să se facă aceasta. Și ucenicului lui i-a poruncit, să nu spună nimănui, până la săvârșirea bătrânului. (Dimitrios G. Tsamis, Patericul Sinaitic, Editura Deisis, 1995, p. 197)

cristiboss56 17.01.2014 21:24:41

Cum rabzi?
 
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...ht9napg39a.jpg


Cum rabzi, o, Părinte, lipsit fiind de mângâierea de la citirea cea din cărți?



Au venit unii din cei înțelepți la Sfântul Antonie cel Mare și au zis către dânsul:



Cum rabzi, o, Părinte, lipsit fiind de mângâierea de la citirea cea din cărți?



Și a răspuns Antonie către dânșii: „Cartea mea, o filosofilor, este firea celor văzute și deschisă îmi este oricând voiesc să citesc într-însa.



(Sfântul Antonie cel Mare, Proloagele )

cristiboss56 20.01.2014 22:26:35

Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr și l-a întrebat:
- Cum poate să existe rai și iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate raiul și iadul?
- Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poți numi războinic, când nu văd în fața mea decât un caraghios?
Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:
- Vezi, așa se deschid porțile iadului!
Înțelegând lecția dată, războinicul a pus sabia în teacă și s-a înclinat respectuos.
- Vezi, i-a mai spus călugărul, așa se deschid porțile raiului!
"Cel ce uită de iad, va ajunge acolo. " (Sfântul Ioan Gură de Aur)
(Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde și povestiri creștin-ortodoxe, Editura Aramis, p. 29)

cristiboss56 27.01.2014 22:47:24

Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmașului întinse pe pământ și suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Și am auzit glas zicându-mi: Smerenia!”.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 4)

cristiboss56 17.02.2014 22:06:25

Sfânta Masă în flăcări
 
În secolul trecut , în Asia Mică, a trăit un preot sfânt, părintele Ioan. Era căsătorit, avea copii și era din Ghelverul Capadociei. În zilele de rând muncea pe câmp, în timp ce duminicile și sărbătorile slujea în biserică. La Sfânta Liturghie aproape întotdeauna izbucnea în lacrimi și bocete. În timpul sfințirii Sfintelor Daruri, plânsetele lui erau auzite de toată lumea. Cântăreții cântau „Pe Tine Te lăudăm” cât de rar puteau însă el întârzia chiar și 15 minute, poate și mai mult. Astfel și ei repetau cântecul de 5-6 ori.
Odată au spus epitropilor problema lor iar aceștia, la rândul lor, au spus-o părintelui.
- Părinte Ioane, deseori întârzii în timpul Sfințirii Darurilor. Cântăreții și poporul așteaptă afară mult timp. Nu poți să spui rugăciunea mai repede, ca să nu se facă zarvă?
- Cum o să se facă asta?
- Este ușor. Atunci când ești în genunchi, să te ridici să sfințești Cinstitele Daruri, să spui rugăciunea și să termini.
- Rugăciunea o știu, dar nu pot.
- De ce nu poți, părinte? Iertați-ne, dar nu este greu.
- Aceasta nu depinde de mine, a răspuns părintele Ioan. Când încep să citesc rugăciunea, Sfânta Masă este înconjurată de un foc dumnezeiesc care ajunge la înălțimea de 2-3 metri. Așa că nu pot să mă apropii și să tai Sfintele Daruri. Mă cuprinde frica și groaza. Nu știu ce să fac. Cad atunci la pământ, plâng și implor pe Domnul să înlăture focul, ca să continui. După aceea ridic ochii. Dacă flăcările au dispărut, mă ridic și continui, dacă nu, atunci continui implorarea cu lacrimi și bocete până se stinge focul. Câteodată flăcările se dau în dreapta și în stânga și atunci pot să continui.
Ascultând creștinii acestea nu l-au mai deranjat niciodată. Era și foarte evlavios și deosebit de atent când slujea. De aceea în parohia lui veneau la biserică mulți credincioși din alte sate, care mergeau pe jos ore întregi ca să ajungă. Câteodată veneau la Liturghie o mie de credincioși, poate și mai mulți. Și toți aceștia plângeau și ei. La sfârșitul Liturghiei, podeaua bisericii era așa udată de lacrimi, încât ziceau că a turnat cineva apă.

cristiboss56 01.03.2014 21:46:24

Legenda despre floarea de ghiocel…
 
Un inger calatorea intr-o buna zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si , de ici de colea, culegea cate o floare. Dupa ce culese din fiecare stea , el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el !
-Este un trandafir-ziceau trandafirii.
-Este un crin alb ca si ingerul- ziceau crinii.
-Ba nu, drept sa va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea- zicea, ingamfandu-se, o lalea foarte frumoasa.
Chiar micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul luase o micsunea.
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
-Sarmana floare, floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o rasplata! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tacu.
-Vrei tu mirosul trandafirului?
-Nu!
-Dragalasenia lalelei?
-Nu!
-Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
-Nu!
-Ce doresti atunci?
-Fiindca ai placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc indata ce se duce zapada. Oamenii amortiti si ingetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se apropie primavara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare care ne zambeste dupa o iarna posomarata.

Cu drag, o primavara cu ganduri curate , cu suflet cald si cu multa Lumina !!!

http://cache.desktopnexus.com/thumbn...gthumbnail.jpg


Ora este GMT +3. Ora este acum 18:27:24.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.