Am decis sa deschid un astfel de topic pentru ca de curand, am primit o carte din partea unui prieten, in care sunt relatate marturiile unor persoane care au avut o moarte clinica si au prezentat ce ne asteapta dupa moarte. Tin sa precizez ca de vreme ce aceste persoane considerate decedate din punct de veder clinic au revenit la viata, inseamna ca ele, de fapt, n-au fost moarte. Deci, istorisirile lor nu pot fi socotite cu adevarat marturii ale trairii mortii. Pe de alta parte, aceste relatari sunt istorisiri brute, trecute prin filtrul memoriei, suferind multe interpretari, pe care inconstient le facem atunci cand dorim sa dam unei amintiri - sensul. Le vad ca fiind foarte departe de modul in care ne-au descris Sfintii Parinti cele de dupa moarte. De aceea eu nu le dau crezare. Astept cu interes si alte puncte de vedere.

Costele, citeaza si tu din cartea aia o intimplare, un caz ceva, ca sa ne dam si noi seama despre ce-i vorba. Poate sa fie oricat de lunga citarea, eu am sa citesc cu multa "sete", chiar m-ai facut curios! (Vorbesc serios, nu glumesc) :)

Apropo, ce intilnim dupa moarte? Pai eu cred ca ne asteapta o cohorta de draci, dornici sa ne ia in primire cu ardoare si multa pofta, bineinteles daca ei vor gasi ceva de-al lor in "traista" noastra, iar de nu vor gasi, ferice de noi.
Dar stau si ma gandesc, oare va fi cineva fara nici un pacat prin vre-un buzunar ceva? heh, iar incep sa vizes frumos...

Va recomand cu multa caldura cartea Cuvant despre moarte - Sf. Ignatie Briancianinov care culmea am luat-o dintr-un supermarket, Cora. Cartea cuprinde pe langa frumoasele cuvinte ale Parintelui despre moarte si multe experiente duhovnicesti ale unor parinti, sfinti, calugari despre despartirea sufletului de trup, despre vamile prin care trece sufletul pana la rai, sau aproape de Rai, daca e cazul, Dumnezeu sa ne ajute si in general despre trecerea la cele vesnice si ce ne asteapta dincolo. Nu o sa ramaneti aceeasi dupa ce o cititi, pentru ca o sa va ramana pe suflet, iar starea care ti-o da cartea e una de dorinta de ravna duhovniceasca mai profunda si mai in poruncile lui Dumnezeu.
Doamne ajuta.

nu prea ar trebui sa va intereseze.....o sa ne ducem cu totii candva acolo..acum sa ne bucuram de viata de pe pamant...

da, ciaca apar rudele, apar prieteni...

Ce nu inteleg eu este ca se spune ca acolo nu e nici suferinta, nici suspin, si totusi, eu stiu ca as suferi de dorul celor cunoscuti in viata asta. Adica, oare mai avem sentimente, sau nu?

Eu nu cred in teoria vamilor in sensul ca ni se cantaresc pacatele si faptele bune.
Parintele Nicodim Manditza zice ca vamile reprezinta de fapt starile prin care trece sufletul in decursul celor 40 de zile pentru a ajunge la "lumina" sau la "intuneric".
Dansul explica si cum se impaca zicerea "Astazi vei fi cu mine in Rai" de a auzit-o talharul pe cruce cu teoria celor 40 de zile - pentru suflet exista o singura zi vesnica dupa moarte.
Ca adica si talharul a trecut prin cele 40 de zile pana a ajunge in Rai.
Este un pic ciudat a crede ca Domnul nostru Iisus Hristos s-ar fi pogorat la iad si ca a scos pe totzi (sau pe unii de acolo) si apoi i-a dus in Rai in aceeasi zi pamanteasca.
De ce?Ca atunci s-ar contrazice teoria celor 40 de zile.
Vedetzi dvs ca in traditzie se spune ca Domnul nostru Iisus Hristos a fost rastignit chiar deasupra locului unde era ingropat Adam.
Cartea in care se spune acestea de parintele Nicodim Manditza este numita "Priveghiul crestinesc".

In apropierea lui Dumnezeu este atita bucurie incit mitea ta o sa fie coplesita, nu o sa poti efectiv sa te gindesti la viata paminteasca.
Cu siguranta ai avut o bucurie mare in viata ta. Te-ai gindit in momentele acelea la raul intimplat tie, neamurilor etc? Ori bucuria paminteasca este nimic fata de cea cereasca.
Sa ajunge noi acolo cu totii!

Sectarii cred din ce in ce mai mult ca dupa trecerea dincolo nu e nimic,pana la a doua venire a Mantuitorului cand va fi judecata de obste.Un fel de somn din asta al sufletului.Bine spune parintele Arsenie Boca descriind sectarismul ca un viitor ateism.Nu stiu cat e de clar la rugaciunea Tatal nostru .."Precum in cer asa si pe pamant"Adica,daca se prinde un talhar ca a talharit,e pedepsit daca se dovedeste.Sa nu-mi spuna mie sectarii ca cine a facut rele toata viata fara sa ii para rau,dupa ce moare, e lasat sa se odihneasca pana la judecata de obste,la a doua venire a Mantuitorului.Doamne Iisuse Hristoase,Dumnezeul nostru,ai mila de noi si ajuta-ne!,pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si a tuturor sfintilor parintilor nostri.