Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Rugaciuni (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5048)
-   -   Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru ) (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6816)

Danut7 03.08.2009 22:01:10

"Fericita esti intru neamurile neamurilor,de Dumnezeu fericito!Ceea ce esti decat heruvimii mai stralucita si decat serafimii mai slavita,si acum , prealaudata Nascatoare de Dumnezeu , nu inceta a te ruga pentru noi nevrednicii robii tai , ca sa ne izbavim de toata bantuiala vicleanului si de toate inconjurarea lui sa fim paziti, spre a nu fi patrunsi de asuprirea cea inveninata.

"Cum sa te numesc pe Tine Cel strain de noi,Care Te-ai facut ca unul din noi?Sa te numesc <<fiu>> <<frate>> <<mire>> <<domn>>, Tu , Cel Care ai nascut-o pe maica Ta intr-o alta nastere , din apa?Caci iti sunt sora din casa lui David care e pentru noi al doilea parinte.Si mama iti sunt , fiindca esti feciorelnic.Slujnica si fiica a Sangelui si a Apei , pe care le-ai rascumparat si botezat... Moise a purtat tablele de piatra pe care le scrisese Domnul sau pe Sinai.Si Iosif a insotit plin de evlavie tablita curata in care S-a salasluit Fiul Ziditorului.In urma au ramas tablele,pentru ca pamantul s-a umplut de invatatura Ta."

Calitatea de Mama a lui Dumnezeu o are Maria fiindca a nascut pe Fiul lui Dumnezeu , dar aceasta nastere n-a atins Fecioria Nascatoarei ca sa o faca mama in intelesul omenesc al cuvantului;pastrarea fecioriei ar fi insemnat ca Cel Nascut este Fiul lui Dumnezeu , care nu se putea naste altfel.Zamislind mai presus de fire,Fecioara Maria este Fecioara si ramane Fecioara:"In pantece trupesc era asezata camara de nunta , in care culcandu-se se odihnea Mirele Ceresc , fecioria pazea usile cu paza mare... .Si iarasi:"In Maria, ca intr-un ochi, a locuit Lumina dumnezeiasca , curatindui duhul , innoindui gandurile , sfintindui mintea si ocrotindui fecioria."

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu cea singura Preacurata si cu sufletul si cu trupul, cea singura mai presus de toata curatia si de toata intelepciunea si fecioria , cea care, singura te-ai facut locasul a tot darul Preasfantului Duh si , de aceea, insesi puterile cele nematerialnice si ingeresti le covarsesti cu neasemanarea,cu curatia si cu sfintenia trupului, caute spre mine cel pangarit si intinat, si cu sufletul si cu trupul , cu intinaciunea impatimirii si a vietii mele cele in dezmierdari.

" Stapana mea,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu dar daruita , a lui Dumnezeu Nascatoare , Preabinecuvantata de Dumnezeu daruita,Maica a lui Dumnezeu , incaperea dumnezeirii Unuia-Nascut Fiului tau, Fiul Tatalui Celui fara de moarte si nevazut , scaun in chipul focului , decat cele ingeresti inchipuite , preaslavita , preacurata, preaneprihanita , prealaudata, prea cu totul nestricata , preafericita, preanestricata , precinstita , preaslavita intru totul binecuvantata , preapomenita , preadorita, Fecioara cu sufletul si cu trupul si cu mintea,Jiltul Imparatului Celui ce este pe heruvimi , usa cereasca , prin care de pe pamant la ceruri alergam, Mireasa a lui Dumnezeu , prin care cu Dansul ne-am impacat , minune a dumnezeiestii Taine celei ascunse, Impaciuitoare cu totul nebiruita , sprijin tare,izvor de Viata primitor , noian neimputinat si nedesertat al dumnezeiestilor si negraitelor daruri si haraziri , inaltime decat cerestile puteri mai inalta, adanc necercetat al intelegerilor celor ascunse,slava si cinstea cea de obste a firii , daruirea tuturor bunatatilor , cea care esti , dupa Sfanta Treime , Stapana tuturor si , dupa Mantuitorul , mijlocitoare a toata lumea,caruta Soarelui celui gandit , a Luminii celei adevarate ... Maica si Roaba Stelei celei neapuse, raza Zilei celei adevarate si tainice, adancul necurmatei iubiri de oameni a lui Dumnezeu,carul cel dumnezeiesc si mult numit , intarirea si sprijinitoarea preatare a credintei celei adevarate, locul cel preadesfatat al Celui Neincaput,vita cea adevarata, care pe Rodul Vietii L-ai purtat, maslinul cel prea roditor care sufletele crestinilor le veselesti , acoperamantul a toata lumea , usa cinstitei Taine, celei mai presus de minte,implinirea darurilor temeinice, pe care cu vrednicie le porti , ca cea care esti a doua dupa Dumnezeire."

Cantari dedicate Fecioarei Maria de Efrem Sirul din cartea - Adrian Lucian Dinu - Maica Domnului in Teologie Sfintilor Parinti .

sergiu 03.08.2009 22:57:37

Foarte frumoase rugaciunile!

anne 04.08.2009 09:39:57

Atotmilostiva
 
Sper sa va placa si rugaciunea Sf. Serafim de Sarov dictata staretului Sampson in vis, in 1928:

Atotmilostiva, Imparateasa mea,

Preasfanta Doamna, Fecioara Preacurata,

Nascatoare de Dumnezeu, Marie,

Maica lui Dumnezeu,

Singura si neindoielnica mea Nadejde,

Nu te scarbi de mine,

Nu ma departa, nu ma parasi.

Apara-ma, mijloceste, auzi-ma, vezi-ma...

Stapana ajuta-ma, iarta-ma, iarta-ma...

Preacurata.

cristiboss56 04.08.2009 12:34:40

O , preamilostivă Maică a lui Dumnezeu , la tine cad , cu lacrimi și cu suflet zdrobit , mântuind, mântuiește-mi sufletul meu ! Rogă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul tău și Dumnezeul nostru, pentru mine , ca să primesc măcar o fărâmitură ce cade de la masa Sfinților din Împărăția cerurilor și astfel, să scap de focul ghenei și să dobândesc Raiul, prin tine, una Curată și preabinecuvântată . Amin !

Hartford 04.08.2009 21:10:31

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, care este pricina bunatatilor, bogatia facerii de bine izvoraste-o tuturor, ca toate le poti ca ceea ce ai nascut pe Hristos cel puternic intru tarie, una preacurata +

maria32 04.08.2009 21:26:37

rugaciunea care mereu ma face sa plang cu lacrimi de durere si cu suspine amare
 
Îndurate și mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu, miluiește-mă pe mine mai înainte de sfârșit. Căci știu ce judecată înfricoșătoare și strașnică mă așteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când se vor arăta toate lucrurile mele cele necurate și spurcate. Și cu adevărat nu sunt vrednic de iertare, căci acestea covârșesc cu mulțimea nisipul mării. Pentru aceasta, o, Stăpâne, nici îndrăznesc a face cerere de iertarea lor, căci am greșit Ție mai mult decât toți oamenii. Mai mult decât desfrânatul am trăit în desfrânare. Mai îndatorat m-am făcut Ție decât cel cu zece mii de talanți. Mai mult decât vameșul am nedreptățit. Mai mult decât tâlharul m-am omorât pe mine însumi. Mai mult decât desfrânata am desfrânat eu, iubitorul de desfrânare. Mai mult decât ninivitenii am greșit, fără de căință. Mai mult decât Manase am făcut fărădelege, care au covârșit capul meu și s-au îngreunat peste mine ca o sarcină grea. Și m-am chinuit și m-am gârbovit până în sfârșit, că am mâhnit Duhul Tău cel Sfânt, că n-am ascultat poruncile Tale, că am risipit bogăția Ta, că am pângărit darul Tău, că am cheltuit în fărădelegi arvuna pe care mi-ai dat-o, că am spurcat sufletul meu cinstit cu chipul Tău, că vremea pe care mi-ai dat-o spre pocăință am petrecut-o împreună cu vrăjmașii Tăi, că n-am păzit nici o poruncă a Ta, că am întinat cu totul haina pe care mi-ai dat-o, că am stins făclia dreptei socoteli, că netrebnică am făcut prin păcate fața mea pe care ai strălucit-o; că ochii mei pe care i-ai luminat i-am orbit de voie, că am spurcat buzele mele, pe care le-ai sfințit de multe ori cu dumnezeieștile Tale Taine, prin cuvinte de rușine.
Știu cu adevărat că voi sta înaintea scaunului Tău celui înfricoșător ca un osândit, eu, spurcatul, și că toate cele lucrate de mine se vor vădi și nimic nu se va ascunde înaintea Ta. Pentru aceasta mă rog Ție, Preaîndurate și Milostive Doamne, iubitorule de oameni, ca nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta să mă cerți. Nu zic ca să nu mă cerți, căci cu neputință este aceasta din lucrurile mele, dar nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Și voi dobândi milă de la Tine, dacă nu cu mânia Ta, nici cu urgia Ta mă vei certa pe mine, nici vei arăta lucrurile mele înaintea îngerilor și a oamenilor, spre rușinea și ocara mea. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine; dacă mânia vreunui împărat muritor nu o poate suferi nimeni, cum voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Dumnezeului meu? Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerți. Știu pe tâlharul care a cerut și îndată a dobândit iertare de la Tine; știu pe desfrânata care din tot sufletul s-a apropiat de Tine și a fost iertată; știu pe vameșul care a suspinat din adânc și s-a îndreptat. Iar eu, prea ticălosul, covârșind pe toți cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăința, pentru că nu am lacrimi îndestulate, nici mărturisire curată și adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii, nu am suflet curat, nu am dragoste de Dumnezeu, nu am sărăcie duhovnicească, nu am rugăciune neîncetată, nu am înfrânare a trupului, nu am curăția gândurilor, nu am voință plăcută lui Dumnezeu. Deci, cu ce față sau cu ce îndrăzneală voi cere eu iertare? Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine.
De multe ori, Stăpâne, am făgăduit să mă pocăiesc. De multe ori, fiind în biserică și umilindu-mă, cad la Tine, dar ieșind afară îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, dar eu nu m-am întors. De câte ori m-ai ridicat iar eu iarăși, alunecând, am căzut. De câte ori m-ai ascultat, iar eu nu te-am ascultat. De câte ori m-ai dorit, iar eu nicidecum nu ți-am slujit Ție. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu ți-am mulțumit. De câte ori, ca un Părinte preabun pe mine, cel ce păcătuiam, m-ai rugat și m-ai sărutat ca pe un fiu și, deschizându- Ți brațele, ai strigat: Scoală-te, nu te teme, stai, vino iarăși; nu te înfrunt, nu Mă scârbesc, nu te alung, nu îngădui să fie împietrită zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am făcut cu mâinile Mele și întru el m-am îmbrăcat și pentru el mi-am vărsat sângele. Nu mă întorc de la oaia cea cuvântătoare și pierdută, ce vine către Mine. Nu pot ca să nu-i dau iarăși cinstea cea dintâi. Nu pot ca să nu o număr cu cele nouăzeci și nouă de oi, că pentru aceasta și numai pentru aceasta m-am pogorât pe pământ, am aprins făclia, trupul Meu, am măturat casa și am chemat pe prieteni, puterile cerești, ca să ne veselim pentru aflarea ei. Deci, pe toate acestea, ca un preabun și de oameni iubitor mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, iar eu, ticălosul, defăimându-le, m-am dus în țara pierzării cea străină și depărtată. Ci Tu, preabunule, mă întorc și iarăși, să nu Te iuțești asupra mea, a ticălosului și nici cu mânia Ta să mă mustri preamilostive, ci mai rabdă-mă și nu te grăbi a mă tăia ca pe smochinul cel neroditor, nici nu porunci ca să mă secere mai devreme din viața aceasta, ci povățuiește-mă la pocăință.

maria32 04.08.2009 21:27:11

partea a doua a rugaciunii ca era prea lunga si nu a incaput
 
"Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt"; sunt neputincios cu sufletul, cu gândul, cu socoteala și cu voința, căci a lipsit tăria mea, am pierdut vremea și mi-am risipit în deșertăciuni toate zilele vieții mele și iată a sosit sfârșitul. Ci deschide, deschide mie, Doamne, celui ce bat cu nevrednicie și nu-mi închide ușa milostivirii Tale. Că de o vei închide Tu, cine mi-o deschide? De nu mă vei milui Tu, cine îmi va ajuta ? Nimeni altul afară de Tine, Cel îndurat și milostiv din fire. "Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt." Căci m-a slăbit vrăjmașul și m-a făcut neputincios și zdrobit. Iar cel neputincios și zdrobit nu poate să se scoale singur, nici să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să-și ajute luiși. Deci "miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt".
"Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele." S-a tulburat și s-a zdrobit și sufletul meu. Iar cel zdrobit cu oasele nu poate să se scoale și să caute doctorul; nu poate să alerge, ca să scape de vrăjmașul. Tu dar, Stăpâne, caută-mă, Cel ce ai venit să cauți oaia cea pierdută. Tu cercetează-mă pe mine, cel ce am căzut între tâlhari, că nu m-a lăsat mort, ci cu totul mort. Iar cel neputincios zace jos, aruncat ca un stârv ticălos și nu face altceva, ci numai cheamă doctorul, strigă pe vindecătorul și așteaptă, căutând împrejur cu ochii, de va veni să-l cerceteze Cel ce vindecă pe cei zdrobiți cu inima, îndreptează pe cei căzuți și mântuiește pe cei deznădăjduiți.
"Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele și sufletul meu s-a tulburat foarte." Tulburare trupească și sufletească m-a cuprins pe mine, Stăpâne, că și în patimi sufletești am căzut, făcându-mă și cu trupul, și cu sufletul batjocură diavolilor. "Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele", care alcătuiesc omul cel lăuntric, credința, nădejdea, înțelepciunea, dreptatea, înfrânarea, dreapta cinstire, blândețe, smerita cugetare și milostivirea. "Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele și sufletul meu s-a tulburat foarte." Văd că a sosit ceasul sfârșitului meu, și sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd calea cea lungă și grea ce duce către cele de dincolo, și pe mine nepregătit pentru a merge, și sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe împrumutătorul că-mi cere să-i plătesc și nu am de unde, și sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe cei ce scriu că-mi arată zapisul și pe chinuitori că scrâșnesc asupra mea, și sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd mulți pârâși, iar părtinitori nici unul, și sufletul meu s-a tulburat foarte. Cu totul m-am umplut de tulburare și de întunecare și mă înfricoșez, mă cutremur și mă înfior și mi se rup cele dinlăuntrul meu și nu știu ce să fac. Cu ce față voi vedea pe Judecătorul meu? Nu mă dumiresc, mă necăjesc, mă întunec, mă tulbur și de aceea sufletul meu s-a tulburat foarte.
"Miluiește-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele și sufletul s-a tulburat foarte." Vicleanul nu încetează a mă supăra, vrăjmașii mei nu contenesc a mă lupta, războiul trupului meu mă aprinde totdeauna, iar gândurile cele viclene nicidecum nu se astâmpără. Și tu, Doamne, până când? De ce nu te milostivești ? De ce nu izbândești ? De ce nu te grăbești? De ce nu mă cauți? De ce mă treci cu vederea, căci trecerea Ta cu vederea mi se face mie pricină de cădere, Preabunule Stăpâne.
Pentru aceasta "întoarce-Te, Doamne, izbăvește sufletul meu și mă mântuiește pentru mila Ta". Miluiește-mă, ca un îndurat, îndură-Te, ca un milostiv și mă mântuiește ca un iubitor de oameni, dar pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele, că sunt rele; nu pentru ostenelile mele, că sunt neputincios; nu pentru gândurile sau cuvintele mele, că sunt spurcate și necurate. Ci pentru mila Ta cea nemărginită mântuiește-mă, Doamne, mult milostive. Iar de voiești să te judeci cu mine, Stăpâne, eu mai întâi aduc asupra mea hotărârea; eu mărturisesc asupra mea, că sunt vrednic de moarte. Deci, mântuiește-mă pentru mila Ta, căci numai la iubirea Ta de oameni scap, Stăpâne, și nu am nimic vrednic să-ți aduc. Milostenie cer, să nu-mi ceri prețul ei. Adu-Ți aminte de cuvintele Tale, căci Tu, Doamne, ai zis "că gândul omului se pleacă spre cele rele din tinerețile lui" și "omul deșertăciunii s-a asemănat"; și că "zilele lui ca umbra trec"; și că "nimeni nu este curat de întinăciune"; și cum că "întru fărădelege m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea". Iar de vei ține seama de păcatele noastre, Doamne, cine va putea suferi? Pentru aceasta, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele. Că de vei milui pe cel drept, nu este nici un lucru minunat, ci pe mine mântuiește-mă, pentru mila Ta; spre mine fă minunată mila Ta, Doamne; mie arată-mi milostivirea Ta, Stăpâne; spre mine, păcătosul, mărește iubirea Ta de oameni și arată spre mine Doamne, milele Tale cele din început, Cel ce mântuiești pe cei drepți și miluiești pe cei păcătoși. Să nu biruiască răutatea mea bunătatea Ta, Doamne, nici să intri la judecată cu robul Tău. Că de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea neavând ce să grăiască, nici ce să răspundă. De aceea să nu intri la judecată cu robul Tău, nici să mă pedepsești cu îngrozirea Ta, ci întoarce fața Ta de la păcatele mele și șterge toate fărădelegile mele și mă mântuiește, Doamne, pentru mila ta. Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, în toate zilele vieții mele pe mine, cel ce rău m-am abătut de la Tine și către păcat am alergat. Deci, numai aceasta cer: mântuiește-mă pentru mila Ta. Mântuiește-mă mai înainte de a ajunge la judecata cea de acolo sau mai vârtos adevărul să zic, la muncile cele de acolo, unde nu este mărturisire, nici pocăință. Că "în iad cine se va mărturisi Ție?". Pentru aceasta, mântuiește-mă pentru nemăsurată mila Ta "că nu este în moarte cel ce te pomenește pe Tine", nici în iad cel ce se mărturisește. Că acolo nu este pocăință, nici iertare pentru cei ce aici nu s-au mărturist, nici nu s-au pocăit. De aceea, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă mărturisesc Ție și mă pocăiesc. Și nu pentru lucrurile mele, ci pentru mila Ta cea nemăsurată, căci Tu Doamne ai zis: "Căutați și veți afla", "Bateți și vi se va deschide" și "Oricâte veți cere, crezând, veți lua". Pentru aceasta, Stăpâne, Iubitorule de oameni, mântuiește-mă pentru mila Ta, ca și întru mine să se slăvească numele Tău cel sfânt și preaslăvit, Doamne Dumnezeul meu, Cel ce pentru mine te-ai făcut ca mine. Ca și eu numărându-mă împreună cu toți sfinții, să Te slăvesc pe Tine Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu cel preabun și de oameni iubitor, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua către Domnul nostru Iisus Hristos, a Sfântului Anastasie Sinaitul

Danut7 05.08.2009 17:40:11

Bucura-te tronul preasfant a lui Dumnezeu , casa a slavei Lui, podoaba lumii intregi , margaritar ales , rai care spui slava lui Dumnezeu , care straluceste jos pe pamant cu lumina neajunsa... Bucura-te, Marie cea plina de har, mai sfanta decat toti sfintii,mai inalta decat cerurile,mai slavita decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, mai slavita si mai inalta decat toata faptura;caci la slavita si minunata ta aducere la Templu ne-ai adus noua ramura de maslin a liberarii din apele potopului;Bucura-te, porumbita care ne-ai adus vestea cea mare a mantuirii... potir aurit care cuprinzi dulceata sufletului nostru , pe Hristos mana duhovniceasca...


Trupul ei omenesc s-a aratat lucrator al vietii vesnice si a ramas intreg si plin de slava , daruit cu viata si nu supus somnului mortii, ca nu era cu putinta ca vasul in care Dumnezeu fusese cuprins, salasul dumnezeirii si slavei Celui Unul-Nascut, sa fie facut salas al mortii.

Chiar si atunci cand te-ai urcat la cer, nu te-ai departat de poporul cel crestinesc. Tu, care ne-ai aratat calea catre nepatimire, nu te-ai departat de aceasta lume pacatoasa;dimpotriva ai ramas langa cei ce te cheama.Cei ce te cauta cu credinta tare nu ratacesc, caci te afla pe tine.

Plecarea ta din lumea aceasta Fecioara nu a fost fara de martori , iar Adormirea ta nu a fost mincinoasa.Raiul spune slava celor care au alergat atunci sa te intampine;pamantul marturiseste si el despre aceasta;multimile striga intru slava ta; ingerii spun cele despre darurile care ti-au fost aduse atunci cand Apostolii au fost langa tine si tu ai trecut la Ierusalimul de sus.

Pururea Fecioara, stralucind cu dumnezeiasca lumina si plina de har,a mijlocit noua mantuirea prin nasterea cea mai presus de fire, iar acum a fost incununata cu binecuvantari fara de numar... Iar noi, cantarind si potrivind toate , sa ne calauzim dupa ea , ca fii ai luminii.

Nimeni nu se mantuie decat prin tine,o , Preasfanta Maica! Nimeni nu se elibereaza de puterea celui rau decat prin tine,o,Preacurata Fecioara!Nimeni nu primeste harul mantuitor decat prin tine,o,intru tot cinstita, Marie.

Sfantul Gherman al Constantinopolului

maria32 06.08.2009 04:51:15

abia in seara asta am sesizat ca am gresit topicul pentru ca aici voi ati trecut doar rugaciuni catre Preacurata Fecioara iar eu credeam ca am scris in cel cu rugaciuni care misca sufletul nostru.
sper sa-mi fie iertata greseala

cristiboss56 06.08.2009 14:10:28

Maică Pururea Fecioară
 
Stăpână de Dumnezeu dăruită, preaslăvită Maică a îndurărilor și a iubirii de oameni, atotmilostivă , mijlocitoare pentru toată lumea, cu osârdie alergăm, noi robii tăi, către dumnezeiasca ta stare înainte, și căzând cu umilință înaintea prealuminatei tale Icoane, ne rugăm : Înalță o caldă rugăciune către Fiul tău și Dumnezeul nostru, o preabună Împărăteasă și Stăpână, ca să ne izbăvească pentru tine, de toată boala și întristarea și de tot felul de păcate, arătându-ne moștenitori ai Împărăției Sale Cerești. Că tu, Maică purururea Fecioară, ai o negrăită îndrăzneală către Fiul tău și toate le poți câte le dorești, ceea ce ești una în veci bună și binecuvântată. Amin !


Ora este GMT +3. Ora este acum 07:52:20.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.