Iubiti frati si surori, sau fii si fiice ?
 

In ultimii ani, constat o moda ca preotii sa se adreseze credinciosilor, la inceput de omilie, cu "iubiti frati si surori". Astfel, se inlocuieste traditionalul "fii si fiice". Dupa parerea mea, aceasta tendinta se subsumeaza tendintei mai generale spre egalitarism. Un egalitarism prost inteles, antiierarhic, de sorginte protestanta, ca si cand preoti ori laici ar fi totuna. Sunt curios daca ati remarcat si voi asemenea tendinta in parohiile pe care le frecventati.

Preotii parohiei mele folosesc foarte des apelativul "iubiti credinciosi"... nu tin minte sa fi zis vreodata "frati si surori" sau "fii si fiice". Pe de alta parte, in pastorala din noaptea Invierii, Arhiepiscopul IPS Teodosie s-a adresat cu atat cu "Iubiti fii duhovnicesti" dar si cu "Iubiti frati intru Hristos" - http://goo.gl/dDwgSx

La mine se folosește și, și.
Poate pentru că-s 3 preoți: parohul, un preot slujitor și unul pensionat care mai slujește și el din când în când. Evident, nu toți enoriașii îl au pe paroh drept duhovnic.

Nu este un egalitarism prost inteles ci o adresare menita sa smereasca si sa imblanzeasca inimile,sa apropie oamenii.


In biserici,am intalnit toate variantele si nu le-am dat o atentie sporita.
Preotii sunt cu noi si frati dar si parinti duhovnicesti; probabil ca cei mai tineri preoti se adreseaza cu "frati si surori"intr-o biserica in care predomina batranetul iar preotii mai varstnici cu "fii si fiice",chiar ca ar fi ilar ca intr-o biserica in care majoritatea enoriasilor bat 80+ sa vina un preot tinerel si sa-i ia cu"fii si fiice"!

Şi totuşi, un enoriaş, fie el şi mai în vârstă, nu se va adresa preotului, fie şi el mai tinerel, cu "frate", sau "fiule", ci cu "Părinte".

Ori, dacă eu mă adresez preotului cu "părinte", logic este chiar şi numai din punct de vedere lingvistic ca el să mi se adreseze cu "fiule".

Este mai mult vorba despre sintagma"frati si surori intru Hristos" in care se regaseste toata suflarea.

Mi se pare clar ca "parinte" si "fiu/fiica" se refera nu la legatura biologica, ci la cea spirituala. Pe urma, preoti tineri au fost mereu, ca si enoriasi mai varstnici, nu am cunostinta ca piramida varstelor sa se fi modificat nici la cler, nici la credinciosi.

Aici, (ca si in altele) se poate sa avem o aliniere a Bisericii la practica lumeasca. Cand scriu sefului Ordinului Medicilor (echivalentul Baroului Avocatilor) ma adresez cu "Monsieur le Président". Cand imi raspunde, incepe cu "Cher confrere". Cand imi termin memoriul, ii scriu ceva gen "Respectueusement votre", pe cand el, cand termina, zice "cordialement votre". Pe de alta parte, daca o societate profesionala este, teoretic, o societate a egalilor, sefii de Ordin sau de Barou fiind, in principiu, expresie a vointei membrilor societatii din al caror vot isi trag legitimitatea, alta e realitatea din Biserica, societate care nu este democratica, unde toata darea cea buna de sus este. Presedintele Ordinului Medicilor nu este "Presedinte in veac" si nu este (teoretic) pastorul meu.

Una peste alta, daca i-as raspunde preotului cu "fratioare" s-ar mira teribil, dar nu ar avea consecinte vizibile. Dar, daca i-as raspunde Presedintelui Ordinului "Bey, frati-miu!" se cheama ca mi-as taia craca de sub picioare. Cum sa spun ? E chestie de forma, dar in fond e cam tot ca in Ancien Régime: nobilului ii sade bine sa peroreze despre cat de nobili sunt taranii, dar Doamne fereste sa se apuce mujicii de la munca de jos sa dea de inteles ca nobilii sunt niste tarani.

Asta imi aduce aminte de un banc genial de pe vremea lui Ceausescu. Itic se duce la rabin si il intreaba:
-Rabbi, multe am inteles eu citind "Scanteia", dar un singur lucru nu am inteles!
-Care lucru, mai Itic ?
-Uite rabbi, citesc mai peste tot despre critica de sus in jos si despre critica de jos in sus, dar nu pricep: ce sa fie asta ?
-Fii atent, mai Itic. Eu ma duc sus, la balcon si, cand te chem, iesi si tu aici, pe terasa.

Zis si facut. Se urca rabinul le etaj, iese pe balcon, fluiera, iese si Itic pe terasa.
-Itic, uita-te la mine!
-Da, rabbi! zice Itit intorcandu-se cu fata in sus.
Si rabinul ii trage lui Itic o flegma drept intre ochi.
-Vezi, Itic ? Asta a fost critica de sus in jos. Acuma arunca-mi si tu, mie, un scuipat!

Cristos a înviat!
Savuros banc, Mihnea, mulțumim. Umor de calitate, ca de obicei.
Sînt de acord cu tine: unui preot, fie el cu caș la gură, adică sub treij' de ani, nu îi pot spune decît "părinte" (bine, la o bere să zicem, formalitățile mai dispar). Însă da, e evident că nu sîntem egali: în/prin mîna lui are loc Sf.Prefacere, nu în/prin mîna mea, sau a oricărui alt mirean. Și, dacă un mirean botează în regim de urgență pe cineva cu, să zicem, nisip, botezul trebuie desăvîrșit cu proxima ocazie de către un preot. Fie și numai aceste două aspecte, și spun deja totul.

La o manastire, cu ocazia unui hram la care vin calugari si calugarite de la alte manastiri, adresarea este corecta din punctul meu de vedere. Ce sunt acestia daca nu frati si surori intru Domnul? Iar fiii si fiicele duhovnicesti sunt cei care sunt botezati ori spovediti de ieromonahul respectiv. Ceilalti ieromonahi din manastirea respectiva sunt de asemenea frati.

Cuvintele ,,sora" si ,,frate" evidentiaza si respectul preotului pentru viata evlavioasa a cuiva. Am vazut preoti care unor cucoane le spuneau ,,doamna", in timp ce altora mai apropiate de viata bisericii le spuneau ,,sora".