Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Sfinti Parinti (Patrologie) (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5075)
-   -   Sfantul Vasile cel Mare (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14345)

dobrin7m 03.01.2012 18:35:20

Sfantul Vasile cel Mare
 
Acest intre Sfinti, Parintele nostru Vasile cel Mare a trait intre anii 330-379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau fiind un luminat dascal in cetate.

Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasile si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.

A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasile a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.

Sfantul Vasile a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.

S-a mutat la Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare. Pentru rugaciunile lui, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

dobrin7m 03.01.2012 19:09:36

Sf. Vasile ajunsese atat de intelept incat Eubul, dascalul lui, om foarte intelept si cel mai bun dintre toti inteleptii din Atena se minuna de stiinta sa. Astfel a stat 3 zile cu Sf. Vasile de vorba, despre filosofie. Una din intrebarile puse de catre dascal, Sfantului Vasile a fost si aceasta:

"Care este firea filosofiei? Iar sfantul a raspuns: "Firea filosofiei este pomenirea mortii." iar despre lume a spus:

""Deși sînt dulci cuvintele cele lumești, amară este lumea pentru cel ce se ține de ea cu iubire și patimă; căci alta este slava cea trupească și alta a firii celei fără de trup. Nu este cu putință ca cineva să se îndulcească de amîndouă, pentru că nimeni nu poate să slujească la doi stăpîni. Însă, pe cît ne arată puterea bunătății, să împărțim la cei flămînzi pîinea înțelegerii; și pe cei ce s-au lipsit, pentru răutatea lor, de acoperămîntul faptei bune, pe aceia să-i aducem sub acoperămîntul lucrurilor celor bune; căci pe care-l vedem gol, îl îmbrăcăm și nu defăimăm trupul nostru." Apoi a continuat:

"Sînt la noi, o! Eubule, nu chipuri, nici ghicituri, ci singur adevărul povățuindu-ne spre mîntuire; pentru că vom învia toți, unii spre viața veșnică, iar alții spre munca și rușinarea veșnică, și vom sta toți înaintea judecății lui Hristos, precum ne învață marii glăsuitori Prooroci: Isaia, Ieremia, Daniil, David și dumnezeiescul Apostol Pavel; după aceștia, chiar dătătorul pocăinței și răsplătitorul nostru, Domnul, Care a căutat oaia cea pierdută, iar pe fiul cel risipitor, care cu pocăință s-a întors, cuprinzîndu-l cu dragoste, l-a sărutat, cu haină luminată și cu inel l-a împodobit și l-a ospătat. Acela dă asemenea răsplătire celor ce vin în ceasul al unsprezecelea, ca și celor ce au purtat greutatea și zăduful zilei. Acela, pocăindu-ne și născîndu-ne din apă și din Duh, ne dă cele ce ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-a suit, precum și pe toate care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc".

Vasile grăind acestea, Eubul a strigat: "O! Vasile, arătătorule de cele cerești, prin tine cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul a toate, aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie, Amin! Acesta este semnul credinței mele în Dumnezeu: toată averea ce o am, în mîinile tale o dau și cealaltă vreme a vieții mele cu tine o voi petrece, căci doresc nașterea din apă și din Duh".

Vasile i-a zis: "Bine este cuvîntat Dumnezeul nostru, de acum și pînă-n veac, Cel ce a luminat mintea ta cu lumina adevărului, Eubule, și din rătăcirea cea mare te-a adus la cunoștința milostivirii Sale. Iar de vei voi, precum zici, ca să petreci cu mine, îți voi spune în ce chip să ne îngrijim de mîntuirea noastră și să ne izbăvim din cursele vieții celei de aici; să vindem toate averile și să le împărțim săracilor. După aceea să mergem în sfînta cetate, ca să vedem minunile ce sînt acolo și vom cîștiga îndrăznire către Dumnezeu".

Asa , invatatul Eubul, s-a crestinat.
Extras din Viata Sf. Vasile cel Mare

dobrin7m 03.01.2012 19:24:58

Auzind despre Sfîntul Vasile, Cuviosul Efrem Sirul, care viețuia în pustie, s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate cum este Vasile. Fiind în vedenie, a văzut un stîlp de foc, al cărui capăt ajungea la cer și a auzit un glas de sus, zicîndu-i: "Efreme, Efreme, în ce chip vezi acest stîlp de foc, astfel este Vasile". Deci, îndată Cuviosul Efrem, luînd cu sine tălmaciul, de vreme ce el nu știa elinește, a mers în Cezareea, la praznicul Arătării Domnului (Botezul). Privind în taină de departe, a văzut pe Sfîntul Vasile mergînd la biserică cu multă slavă, îmbrăcat în haine luminoase; ca de altfel și clerul care era împrejurul lui. Întorcîndu-se Efrem către tălmaci, care mergea după dînsul, i-a zis: "Mi se pare că în deșert m-am ostenit, frate, pentru că acesta fiind într-o rînduială ca aceasta, nu este precum l-am văzut". Intrînd în biserică Efrem, a stat într-un colț, la loc ascuns, și gîndind, zicea în sine: "Noi, suferind greutatea și zăduful zilei, nimic n-am sporit, iar acesta fiind într-atîta slavă și cinste omenească, este stîlp de foc. Mă minunez!". Astfel gîndind despre Marele Vasile, acesta s-a înștiințat despre Efrem prin Duhul Sfînt, și a trimis la dînsul pe arhidiaconul său, zicînd: "Să mergi la ușa bisericii cea dinspre apus, și vei afla acolo un monah în colțul bisericii, cu barba scurtă și mic la stat, stînd cu altul, și îi vei zice lui: "Vino, și să intri în altar, căci te cheamă arhiepiscopul". Iar arhidiaconul, cu multă osteneală împingînd poporul, a ajuns unde stătea Cuviosul Efrem și i-a zis: "Binecuvintează, părinte, să intrăm în altar, căci te cheamă arhiepiscopul".

Efrem, prin tălmaci înțelegînd cuvîntul arhidiaconului, a răspuns celui ce-l chema: "Ai greșit, frate, pentru că noi sîntem oameni străini și nu ne știe arhiepiscopul". Arhidiaconul s-a dus să spună aceasta lui Vasile. În acea vreme Sfîntul Vasile citea sfintele cărți la popor. Apoi a văzut Cuviosul Efrem o limbă de foc, grăind cu gura lui Vasile. După aceea, Vasile iarăși a zis arhidiaconului: "Mergi și spune acelui străin monah: Părinte Efreme, vino și intră în Sfîntul Altar, căci te cheamă arhiepiscopul".

Mergînd arhidiaconul, i-a spus precum i s-a poruncit; apoi s-a mirat de aceasta Cuviosul Efrem și a preamărit pe Dumnezeu. După aceea, făcînd metanie, a zis: "Cu adevărat mare este Vasile, cu adevărat stîlp de foc este Vasile, cu adevărat Duhul Sfînt grăiește prin gura lui". Deci, a rugat pe arhidiacon ca să vestească arhiepiscopului că după săvîrșirea sfintei slujbe are să i se închine la un loc și să-l sărute mai deoparte. Săvîrșindu-se dumnezeiasca slujbă, a intrat Sfîntul Vasile în camera de vase și, chemînd pe Cuviosul Efrem, i-a dat întru Domnul sărutare și i-a zis: "Bine ai venit, părinte, care ai înmulțit ucenicii lui Hristos în pustie, și ai izgonit pe diavoli dintr-însa, cu puterea lui Hristos. Pentru ce ai suferit atîta osteneală, părinte, venind ca să vezi un păcătos? Domnul să-ți dea plată pentru osteneala ta". Efrem, prin tălmaci, răspunzînd lui Vasile, a spus cuvintele cele ce erau gătite în inima lui, și s-a împărtășit cu fratele său cu preacuratele Taine din sfintele mîini ale lui Vasile.

După aceasta, ospătîndu-se, Cuviosul Efrem a zis către Sfîntul Vasile: "Preasfințite Părinte, un dar cer de la tine, pe care voiesc a mi-l da". Marele Vasile i-a zis: "Cere cele ce-ți sînt trebuincioase, pentru că mult îți sînt dator pentru osteneala ta; căci atîta cale ai suferit pentru mine". Cinstitul Efrem i-a zis: "Știu, părinte, că toate cîte vei cere de la Dumnezeu, îți dă; deci, voiesc ca să te rogi bunătății Lui ca să-mi dea știința să grăiesc elinește". Iar el a răspuns: "Este mai presus de puterea mea să-ți împlinesc cererea; dar de vreme ce cu multă nădăjde ceri, să mergem în biserică, cinstite părinte și povățuitorule al pustiei, și să ne rugăm către Domnul, Care este puternic să asculte rugăciunea ta. Pentru că scris este: Voia celor ce se tem de El va face și rugăciunea lor va auzi și îi va mîntui pe ei". Fiind atunci bună vreme, au făcut rugăciune în biserică, apoi marele Vasile a zis: "Pentru ce părinte Efrem nu primești sfințire de prezbiter, fiind vrednic?"

Efrem a răspuns prin tălmaci: "Fiindcă sînt păcătos, stăpîne". Vasile i-a zis: "O! de-aș avea eu păcatele tale!". Și i-a zis lui: "Să facem închinăciune". Apoi, fiind el la pămînt, Sfîntul Vasile și-a pus mîna sa pe capul Cuviosului Efrem și a zis cu mare glas rugăciunea de hirotonie diaconească. Apoi a zis către cuviosul: "Grăiește acum ca să ne ridicăm de la pămînt". Deci s-a limpezit limba lui Efrem și a zis în limba elinească: "Mîntuiește, miluește, apără și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău".
Și s-a împlinit Scriptura: Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gîngavilor.

Deci au preamărit toți pe Dumnezeu, care a făcut limba lui Efrem să vorbească elinește. Apoi Cuviosul Efrem a petrecut trei zile cu Sfîntul Vasile, veselindu-se duhovnicește. După aceea Vasile a făcut pe Efrem preot, iar pe tălmaciul lui l-a făcut diacon și i-a liberat cu pace.

Extras din Viata Sf. Vasile cel Mare

dobrin7m 03.01.2012 19:33:19

Omilia a III a La cuvintele "Ia aminte de tine insuti"
 
“Ia aminte de tine insuti, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“.

Noi, oamenii, pacatuim usor cu gandul. De aceea, Cel care a zidit una cate una inimile noastre, stiind ca cele mai multe pacate le savarsim din imboldul gandurilor noastre, a poruncit ca in primul rand mintea sa ne fie curata. Si pentru ca pacatuim usor cu mintea, Dumnezeu ne cere sa avem de ea mai multa purtare de grija si paza. Ca precum doctorii cei prevazatori intaresc cu mult inainte, prin mijloace profilactice, partile mai slabe ale trupurilor, tot asa si Purtatorul obstesc de grija si adevaratul Doctor al sufletelor a prevazut cu o paza mai puternica mai ales acea parte a sufletului nostru pe care o stim mai inclinata spre pacat. Trupul, ca sa savarseasca o fapta, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutatori si de alte inlesniri; mintea insa da nastere la ganduri intr-o clipa si le savarseste fara oboseala; iar gandurile cresc fara piedica si le e potrivita orice vreme.

Se intampla uneori ca unuia dintre oamenii seriosi, mandru de respectul ce i se da pentru faptele lui, imbracat pe dinafara in haina infranarii, prin miscarea nevazuta a inimii lui, sa-i alerge mintea la locul pacatului, chiar cand se afla in mijlocul celor ce-l fericesc pentru virtutea lui; cu inchipuirea a vazut cele poftite, si-a ticluit o intalnire rusinoasa si, zugravindu-si lamurit placerea in camara ascunsa a inimii sale, a savarsit pacatul inlauntrul lui, fara de martori, necunoscut de nimeni, pana va veni Cel ce descopera cele ascunse ale intunericului si vadeste pacatele inimilor.

Fereste-te, dar, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat, pentru ca “cel ce se uita la femeie pentru a o pofti a si savarsit desfranare in inima sa“. Da, pacatele savarsite cu trupul sunt impiedicate de multe pricini; dar cel ce pacatuieste cu gandul, pacatuieste tot atat de repede pe cat a si gandit. Deci, acolo unde caderea este grabnica, acolo ni s-a poruncit sa avem si paza mai puternica. De aceea, ni s-a spus: “Nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“.

dobrin7m 03.01.2012 19:36:44

Invit aici pe oricine doreste si poate sa spuna cate ceva despre scrierile Sf. Vasile cel Mare, indeosebi cred ca ar fi de folos scrierile "Talcuiri la psalmi".

dobrin7m 03.01.2012 19:40:48

Omilia a III a La cuvintele "Ia aminte de tine insuti"
 
II
"“Ia aminte de tine insuti!“. Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservarii flintei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animale se feresc instinctiv de tot ce le vatama si, iarasi, printr-o pornire naturala, se indreapta sa manance numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca: sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca pe cele savarsite de animale instinctiv, pe acelea noi sa le facem cu luare-aminte si cu o continua supraveghere a gandurilor, ca sa putem pazi cu strasnicie darurile date noua de Dumnezeu: sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. “Ia aminte de tine insuti“, ca sa poti deosebi ce-i vatamator de ce-i mantuitor.

Luarea-aminte este dubla: una, prin care privim lumea inconjuratoare cu ochii trupului; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rationala a sufletului. Daca am spune ca porunca “Ia aminte de tine insuti” se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputinta, intr-adevar, cum ar putea omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine; nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fata si nici cum sunt asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sunt cu neputinta de indeplinit!

Ramane, deci, sa raportam aceasta porunca la functiunea mintii. “Ia aminte de tine insuti“, adica: analizeaza-te pe tine insuti in toate privintele! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca “prin mijlocul laturilor treci“; in multe locuri sunt infipte de dusmanul tau curse ascunse; uita-te la toate cele din juru-ti “ca sa scapi din cursa ca o caprioara si din lat ca o pasare“. Caprioara nu cade in curse pentru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei, de caprioara, si l-a capatat de la vederea ei patrunzatoare. Pasarea, la randul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare zboara mai presus de viclesugurile vanatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decat animalele cand e vorba de propria-ti paza! Pazeste-te sa, nu cazi in curse si sa ajungi prada diavolului, “vanat de el spre a face voia lui“."

Mihnea Dragomir 03.01.2012 19:49:03

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 419824)

Sfantul Vasile a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.

Multă vreme aceste așezăminte s-au numit chiar: "vasiliade".
Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că, vorbind despre familia Sf Vasile, vorbim despre o familie de sfinți. El a primit de timpuriu titlul de "Sf. Vasile CEL MARE", ca să fie deosebit de tatăl său, Vasile cel Bătrân, la rândul lui sfânt al Bisericii. Ei bine, acest Sfânt Vasile cel Bătrân, tatăl Marelui Vasile, a fost renumit pentru felul cum predica Evanghelia, cu toate că nu a fost niciodată hirotonit, ci este printre sfinții familiști. El și-a căutat o soție credincioasă și a aflat-o pe Emilia, fiica unui martir, cu ea devenind tatăl a 10 (zece !) copii. Trei dintre ei sunt sfinți ai Bisericii, și anume: Sf Macrina, Sf Vasile cel Mare și Sf Grigore. La demnitatea deplinei preoții au urcat trei dintre fii săi: Petru, Grigore și Vasile cel Mare însuși.

La rândul lor, părinții Sf Vasile cel Bătrân (deci bunicii dinspre tată al sfântului pe care îl pomenim pe acest topic) au fost creștini dreptmăritori, care au fugit din calea unei persecuții din vremea lui Maxim Galeriu, petrecând 10 ani prin munții Pontului, departe de casa lor. Ea se numea tot Macrina. De la această bunică Macrina, micul Vasile, ulterior Cel Mare, a auzit pentru prima dată despre Isus, ea având un rol cheie în educația copilului, după cum adesea au bunicile.

VladCat 04.01.2012 10:52:39

Din cate stiu eu, Sf. Vasile impreuna cu Sf. Grigorie de Nazianz, atunci cand s-au retras la manastirea intemeiata de cel dintai, au scris o carte legata de rugaciunea si viata interioara a crestinului care s-a numit Filocalia(iubirea de frumos) si care, intr-un anumit sens, reprezinta inceputul a ceea ce cunoastem azi drept Filocalie, miscare filocalica, parinti filocalici, duh filocalic.
(spun „intr-un anumit sens” pt ca duhul Filocalic este Duhul Sfant, iar miscarea filocalica a fost reintemeiata de Hristos.)

stefan florin 04.01.2012 17:01:06

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 419845)
Multă vreme aceste așezăminte s-au numit chiar: "vasiliade".
Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că, vorbind despre familia Sf Vasile, vorbim despre o familie de sfinți. El a primit de timpuriu titlul de "Sf. Vasile CEL MARE", ca să fie deosebit de tatăl său, Vasile cel Bătrân, la rândul lui sfânt al Bisericii. Ei bine, acest Sfânt Vasile cel Bătrân, tatăl Marelui Vasile, a fost renumit pentru felul cum predica Evanghelia, cu toate că nu a fost niciodată hirotonit, ci este printre sfinții familiști. El și-a căutat o soție credincioasă și a aflat-o pe Emilia, fiica unui martir, cu ea devenind tatăl a 10 (zece !) copii. Trei dintre ei sunt sfinți ai Bisericii, și anume: Sf Macrina, Sf Vasile cel Mare și Sf Grigore. La demnitatea deplinei preoții au urcat trei dintre fii săi: Petru, Grigore și Vasile cel Mare însuși.

La rândul lor, părinții Sf Vasile cel Bătrân (deci bunicii dinspre tată al sfântului pe care îl pomenim pe acest topic) au fost creștini dreptmăritori, care au fugit din calea unei persecuții din vremea lui Maxim Galeriu, petrecând 10 ani prin munții Pontului, departe de casa lor. Ea se numea tot Macrina. De la această bunică Macrina, micul Vasile, ulterior Cel Mare, a auzit pentru prima dată despre Isus, ea având un rol cheie în educația copilului, după cum adesea au bunicile.

da. Vasile cel Mare este parintele asistentei sociale. Ar trebui si guvernantii nostrii, care de multe ori dau legi proaste cu privire la asistenta sociala, sa mai spuna cate o rugaciune catre acest mare sfant! Doamne ajuta!

dobrin7m 07.01.2012 13:12:00

Scrieri, Despre Sfantul Duh - Corespondenta (Epistole)
 
"Am laudat zelul si dragostea de a cunoaste, o, frate Amfilohie, cap iubit si mie mai scump decat orice, si m-am bucurat mult, vazand, inclinarea catre studiu si agerimea mintii tale, care te fac sa socotesti necesar a nu lasa necercetat nici un cuvant din cele cate, in mod necesar se rostesc, vorbind despre Dumnezeu. Pentru ca ai inteles bine indemnul Domnului: " oricine cere primeste si oricine cauta gaseste", mi se pare ca prin staruinta ta in a cere ai putea dispune sa comunice ceea ce cunoaste chiar si pe cel mai putin dispus sa faca aceasta.

Dar ceea ce admir si mai mult la tine este faptul ca nu pui intrebari pentru a ma incerca, ci pentru a afla care este adevarul in chestiunile controversate. pentru ca sunt destui aceia care ne asculta acum cu curiozitate si ne intreaba cu staruinta, dar este foarte greu sa afli un suflet dornic cu adevarat sa cunoasca, un suflet care sa caute adevarul, pentru a nu ramane in necunoastere. Asemenea cursei razboinicilor si capcanei vanatorilor cu momeala mestesugit ascunsa sunt intrebarile celor mai multi; acestia pun intrebari, nu pentru a trage vreun folos din ele, ci pentru ca, in cazurile in care vor gasi ca raspunsurile nu concorda cu dorinta lor, sa para ca au un motiv intemeiat de cearta.

Daca nesabuitul care intreaba, este considerat intelept ("Nesabuitului care intreaba, i se va socoti aceasta drept intelepciune." Prov. 17.28) vom socoti vrednic pe ascultatorul intelept, pe care profetul l-a comparat cu un sfetnic minunat? (Isaia 3:3). este drept sa dam toata cinstea si sa ajutam sa progreseze pe cei care impartasesc zelul si toate nevointele celui care se indreapta spre desavarsire." Sf. Vasile cel Mare

Astazi am vazut pe acest forum, pe cel putin pe trei topice, o astfel de situatie.


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:22:46.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.