Parintii sunt impotriva
 

Buna ziua! Am nevoie de ajutor intr.o problema foarte serioasa. Sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 8 ani,dar parintii mei nu sunt de acord in special mama. Ei zic ca nu este de nivelul meu,ca nu imi va oferi nimic bun pe viitor,ca o sa am o viata plina de lipsuri si greutati. Eu sunt studenta la medicina,iar el are doar liceu,dar mereu a avut un job...castiga putin dar suficient cat sa isi plateasca ratele,utilitatile si sa supravietuiasca. Pe viitor vrea sa faca curse internationale pe tir,pt a putea castiga mai mult. Noi ne iubim reciproc cu defecte si calitati,desi el s.a schimbat putin in ultima perioada din cauza unei greseli de a mea de a.i reprosa ca nu e de nivelul meu,ca sunt diferente prea mari intre noi(m.am lasat influentata de mama mea,ca ce o sa zica lumea eu medic si el sofer). Va rog,am nevoie de un sfat.. Sa mergem mai departe luptand pt iubirea noastra sau sa punem punct acum pana nu e prea tarziu.

De ce ai ales să pui întrebarea asta pe acest forum și nu pe altul?

Pai n-ar fi mai bine sa va casatoriti ? Adica 8 ani de concubinaj nu este destul?
Apoi tu cand vei termina Medicina vei cunoaste barbati la nivelul tau intelectual (medici) care castiga intr-o zi cat castiga el in 2 luni.
(E drept ca nu vorbim aici de bani albi/negri, cel mai probabil vor fi negri).
Apoi in cazul vostru nu este iubire, este doar satisfacerea nevoilor sexuale.
Dar cand vei descoperi ca exista barbati care castiga mai mult si sunt de
nivel tau intelectual sau peste si te pot satisface sexual, ia sa vezi cum il vei arunca pe asta, instant. :3:

Pentru ca am considerat ca este un site potrivit ce sustine formarea familiei si a iubirii atat de partener si de parinti. Am crezut ca o sa primesc sfaturi sincere de la oameni cu principii sanatoase.

Ai primit.
Tu insa nu cauti nici familie, nici iubire.

De ce considerati asta? Si ca sa va raspund la celalalt mesaj,nu stam impreuna...fiecare sta la el acasa

Din mai multe motive, pe care(daca este nevoie) la timpul potrivit o sa le expun.
Pai atunci este o problema si mai mare: Cum sunteti voi cuplu, cand fiecare
sta la casa el( si cica sunteti de 8 ani).Asta indica ca va intalniti doar pt sex.

Ori din moment ce cauti doar sex, n-ai cum sa cauti iubire, familie, sunt chestii
divergente.

Nu caut sex ca nu sunt o depravata,aici e vorba de sentimente puternice pt el dar si pt parinti,sunt pusa intre ciocan si nicovala intre oamenii pe care ii iubesc cel mai mult si la care nu vreau sa renunt.
Da suntem de atata timp un cuplu,totul pornind de la 16 ani si ne petrecem timpul ca un cuplu doar ca nu locuim impreuna.

Mă bucur dacă asta dorești. Sfaturile n-ar fi prea greu de dat, dacă știm cât de cât care e voia lui Dumnezeu pentru noi. Familia e de bază. Din nefericire, în zilele noastre ajungem să întemeiem o familie tot mai greu, tot mai târziu și după ce am făcut destul de multe păcate, obișnuiți cu un mod de viață care nu implică credința.
Vestea bună, însă, este că păcatele pot fi iertate și că se poate pune început bun chiar și mai târziu.
Părerea părinților vizavi de viitorul soț uneori este înțeleaptă iar alteori nu. Ca să știi cum e, trebuie să o raportezi la niște principii de viață, să-ți răspunzi la niște întrebări.
Nu am timp să dezvolt răspunsul, însă mi-a venit în minte o carte care cred că e foarte de folos pentru cei care se pregătesc pentru familie: Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe.

E o carte practică, cu întrebări și teste la care trebuie să răspundă ambii parteneri. Și nu e doar pentru cei căsătoriți, ci și pentru cei care intenționează să se căsătorească. Doamne ajută!

8 ani impreuna dar traiti separat.Pai in fata lui Dumnezeu deveniti un cuplu numai daca va casatoriti si femeia se muta la casa barbatului.

Eu zic sa mai astepti.Deja nu stiu daca la anul pe vremea asta o sa fiti impreuna pentru ca tu deja cauti alt nivel intelectual de la barbat si in curand si alt nivel financiar , desigur avand in vedere ca fondul de baza (si anume satisfacerea sexuala) fie sa se mentina constant sau sa creasca.