Parintele Cleopa despre purtarea fata de cei ce nu sunt ortodocsi
 

Pentru ca am vazut ca unii au conceptii diferite fata de ce inseamna purtarea fata de oameni si fata de pacat sau invatatura gresita (acum ma refer la MariS in principal, dintre ortodocsi), iata ce spune Parintele Cleopa: http://www.parohiamacin4.org/lumina_..._credintei.htm
In concluzie, cu dragoste fata de cei de alta religie sau din alte culte, dar cu hotarare impotriva invataturii gresite si pentru marturisirea adevarului.

" 20. Cum se cuvine a se purta crestinii fata de necrestini si de necredinciosi ? Au voie sa locuiasca la un loc sau sa se casatoreasca intre ei ?

Fata de necrestini trebuie sa ne purtam cu dragoste si cu blandete, caci prin aceste doua mari virtuti pe multi ii aducem catre Hristos, dupa marturia Sfantului Efrem Sirul care zice : " Chipul de a aduce pe toti la Hristos, este numai al dragostei si al blandetei " ( Cuvant pentru dragoste, Tomul III, pag. 31-37 ) . Si Sfantul Macarie cel Mare numai cu cateva cuvinte vorbite cu dragoste si blandete a intors la credinta in Hristos pe un slujitor idolesc, pe care apoi, si calugar, si ucenic al sau l-a facut ( Pateric, Cuvantul 37, pag. 146 ) .

Cat priveste pe eretici avem marturia dumnezeiescului Apostol Pavel care ne spune : " De omul eretic dupa prima sfatuire si a doua sfatuire, departeaza-te " ( Tit 3, 10 ) . Ereticii sunt vrajmasi ai adevarului si ai lui Dumnezeu ( Psalm 36, 20 ) .

21. Cum se cuvine a se purta crestinii ortodocsi fata de crestinii de alta confesiune ?

Cu cei de alta religie, daca nu ne provoaca la discutii despre credinta noastra cea dreapta, trebuie sa ne purtam fata de ei cu dragoste si mila si sa-i ajutam la nevoile lor, dupa pilda data noua de Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu samarineanul cel milostiv ( Luca 10, 37; Matei 7, 12 ) . Iar daca voiesc a ne ataca credinta noastra cea sfanta, sau Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci " trebuie sa o aparam cu toata puterea pana la moarte " ( Razboiul nevazut, cap. XIX, de Sfantul Nicodim Aghioritul ) . Fiindca se cade pe aproapele a-l iubi cu hotar, ca pe noi insine, iar pe Dumnezeu fara de margine. Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele, sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos, care voiesc a ne departa pe noi de la ortodoxie si a ne impune credinta lor cea stramba si ereticeasca. Se cade, asadar, oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu manie barbateasca si tare sa apere prin cuvant si prin scris adevarul dreptei noastre credinte. Nu se cade a fi bland acolo unde nu trebuie a te purta cu blandete. Ca, auzi ce zice proorocul : " Acolo cel bland sa fie razboinic " ( Ioil 3, 10 ) . Acelasi lucru ne invata si Sfantul Pimen cel Mare, zicand : " Se cade noua a rabda toate, macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mana noastra cea dreapta, iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci sa ne maniem " ( Pateric, Cuvantul 118, pag. 190 ) . Si iarasi zice : " Intaia oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta " .

Mai Catalin, cred ca toata casa ta este mobilata cu bate. E atat de usor sa iei cuvintele unui parinte si sa spui ca ceea ce fac altii nu este bine. Sunt sigur ca daca parintele Cleopa s-ar fi intalnit cu persoane de o alta credinta, atitudinea lui fata de ele ar fi fost cu totul deosebita de cea pe care o ai tu fata de ele. Si spun asta pentru ca am in minte cuvintele pe care le-a adresat parintele Cleopa unui grup de tineri protestanti veniti cu parintele Coman in pelerinaj la Sihastria.

Nu cer sa ne schimbam credinta, cer sa ne-o aparam cu dragoste. Cred ca asa putem castiga mai multe suflete. Imi cer iertare daca te-am suparat. Dar astept de la ortodocsi sa dea dovada de mai multa rabdare.

Asta spune parintele despre sectanti: http://bataiosu.wordpress.com/2008/0...unteti-oameni/
Deci cam cum e? Cu toleranta iti intra in "casa" si dupa ii scoti prea greu. Trebuei sa fim duri si intransigenti.

Ce facem cu cei care injura Biblia si pe Domnul nostru Iisus Hristos? Cum trebuie sa procedam?

Si cu sectantii care sustin ca, din moment ce ei il recunosc pe Hristos ca Mantuitor automat primesc Duhul Sfant si vorbesc in limbi. Ei sustin ca vorbirea lor nu e de la Satana ci de la Dumnezeu din moment ce il recunosc pe Hristos.

Si ce te faci daca Hristos iti cere dragostea printr-un om de o alta credinta? Sau ce vei face daca esti pus sa salvezi pe cineva de la inec? Mai intai vei cauta sa stii daca este ortodox si numai atunci il vei salva?

Repet, sa pastram ce ne-a dat Biserica noastra si sa nu incercam sa punem altora pumnul in gura pe motiv ca ei cred diferit de noi. De fiecare data cand ne vine gandul ca trebuie sa fim duri cu cei de o alta confesiune sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ii tine in viata fara ca soarele sa fie mai arzator asupra lor pe timp de vara sau gerul mai puternic peste ei pe timp de iarna.

Nu s-a pus nicioadat problema asa. Ca invatatura in acest sens avem Pilda samariteanului milostiv. Dar in materie de invatatura trebuie sa fim intransigenti.

Sa ne adunem aminte si ca Hristos a dat cu biciul cand a fost vorba despre pervertirea unui simbol al credintei.

În cazul ăsta, propun ca biciul să I-l rezervăm Lui, căci e (va fi) Judecător.
Ucenicii, însă, au avut câteva încercări de a răspunde cu asprime („Doamne, voieşti să pogorâm foc din cer peste aceştia care n-au voit să ne primească, precum a făcut Ilie?”, respectiv sabia pe care a scos-o Petru). Ce le-a răspuns Domnul: „Nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi?” şi „Bagă sabia în teacă...”

Iar eu, pacatosul, nu am cunostinta de vreun indemn al Domnului, adresat noua, spre asprime. Si nici la Sfintii Parinti nu am gasit. Nici, inca, la sfintitii parinti pe care i-am aflat prin Mila Domnului nu am capatat indemnare spre bici. Nici la crestinii din parohia mea, care imi sunt exemple de purtare crestineasca - evlavie, blandeta, supusenie, cuget drept si lin.
Am in schimb la inima Fericirile. (De care, vai, nu sunt vrednic, nu sunt...)
Certarea fratelui, spre indreptare, eu am priceput (oare pana la capat?) ca se cuvine a fi cu blandete, cu nesfarsita grija (nu o fac totdeauna, vai mie, nu o fac...), cu duhul smerit si cu inima infranta.
Daca nu sunt in rugaciune, ca rob "de serviciu" al Domnului, atunci cum voi face?
Prin puterile mele, iaca stiu: prost de tot, foarte prost. Si tot prost o fac si cu rugaciune, adeseori, iar asta numai pentru ca zic rugaciunea din buze, din cap, nu si din inima cu plans sincer. Nu m-a cucerit cu totul pocainta, vai mie!
Una peste alta, tot la mandrie versus smerenie ajungem. Si tot asa.... mereu si iar mereu... Dumnezeu sa ne miluiasca! AMIN+

Lucian, pe masura ce vei fi dur cu semenii, vei deveni incapabil sa mai auzi si sa mai raspunzi cu dragoste. Nu uita ca si levitii care au trecut pe langa samarinean cunoasteau bine Legea si nu au oferit ajutor. Asa ar trebui sa devenim si noi? Niste cunoscatori ai Sfintei Scripturi si lipsiti de dragoste?

Multumesc pentru completare N.Priceputu: „Bagă sabia în teacă...”

eu propun calea de mijloc,ca Sf.Nicolae. ne purtam frumos cu ceilalti,il rugam pe Arie sa vina inapoi,dar daca ne este insultata Biserica sau orice din ea,trasam linia acolo.

Exista doua modalitati de a apara Ortodoxia: cu vorba si cu fapta. Eu o recomand pe cea cu fapta. Cea cu vorba e o falsa aparare pentru ca nu-i apropie pe ceilalti de Ortodoxie, dimpotriva ii otareste si mai tare, pe cand exemplul trait intotdeauna face roade si atrage precum un magnet. Nimeni nu spune sa se accepte invataturi straine si nimeni nu spune ca trebuie sa te certi cu cel de alta confesiune. Poti sa-ti marturisesti invatatura ta si pe un ton bland, cel mult de trei ori, si apoi sa inchei discutia. Dar daca iti place cearta, te poti certa la infinit si rezultatul e acelasi: zero. Ba uneori ajungi la minus pentru ca mai te si enervezi, mai arunci cu vorbe nepotrivite, etc, etc. E nevoie, insa, de cumpatare, de dreapta socotinta, putina jertfa de sine si un pic, un pic, de smerenie. Probabil cu timpul vor veni si astea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ortodoxia te apara pe tine , nu tu pe ea , caci nu suntem noi mai tari ca Biserica lui Hristos , iar Hristos e la cheremul si mana noastra ! Dar sa lasam sa vorbeasca de ORTODOXIE , pe cei ce nu se rusineaza cu ea !

Refuzi sa ai " cunostinta "de . . . ! Nu accepti sa ai cunostinta de . . . , dar exista , citeste , citeste , reciteste ,te rooog ,Faptele Sfintilor Apostoli , vietile unor sfinti , spusele Sfantului Vasile , Ioan Gura de Aur , cei mai "rai " dupa unii buni precum cauti tu prietene ! Dumnezeu este iubire dar si foc mistuitor ! Sa avem grija mare , ce gandim , ce rostim , si ce pacatuim , mai ales cu voie , cu acea voie parsiva . . . !

Cei mai multi parinti, daca nu toti, sunt in consens cu primul mesaj.

Una e partea practica, de intrajutorare, de omenie, de relatii interumane etc. si alta e partea dogmatica, de invatatura! Trebuie sa ii iubim pe toti, sa le facem bine tuturor, dar totul pana vine vorba de marturisirea credintei! Daca lucrurile sunt negre, nu o sa spunem ca sunt roz, numai ca sa nu facem suparare aproapelui. Sa ne amintim si ca cei mai multi sfinti au ajuns sfinti nu datorita unei vieti exemplare de la inceput pana la sfarsit, nu pentru ca dadeau pe dinafara de iubire pentru toti si toate, ci datorita faptului ca intr-un anumit moment crucial din viata lor, au avut taria sa isi marturiseasca credinta, indiferent de riscuri. Cum ar fi fost daca le-ar fi zis prigonitorilor ca nu vor sa le faca suparare, ca e asa cum zic ei?!!! Nu, s-au rugat pentru prigonitori, ba chiar le-au facut bine, dar totul pana la marturisirea adevaratei credinte!

De aia cand se intalnesc protestantii si catolicii, vorba par. Paraian, vorbesc despre fotbal, ca sa nu se certe. :68:

Dar nimeni dintre cei de mai sus nu sunt de părere că aşa ar trebui să procedăm, dragă surioară. Nici măcar Mari_S, cel atât de mult acuzat de ecumenism. Toţi părinţii noştri duhovniceşti, de la cei mai aspri la cei mai blânzi, de la Părintele Cleopa la Părintele Galeriu, Sofian sau Rafail Noica mărturisesc fără echivoc dreapta credinţă. Aşa cum au primit-o de la Sfinţii Părinţi, dar trecută şi prin filtrul propriei vieţi. Căci fiecare din aceştia ne învaţă nu doar din cărţi, ci şi din ce au trăit ei înşişi; de aceea sunt mari şi de aceea îi ascultăm.

Modalitatea de a spune adevărul, însă, diferă de la un duhovnic la altul, dar, mai ales, de la un credincios la altul, întrucât noi, neavând măsura duhovnicească a lor, greşim, fie fiind aspri când ar trebui să fim blânzi, fie fiind îngăduitori atunci când e nevoie de fermitate; potrivit firii pe care o avem, căci suntem oameni fireşti, nu duhovniceşti, cei mai mulţi dintre noi.
În Ortodoxie se vorbeşte adesea despre dreapta cumpănire, ca fiind o foarte importantă virtute. Trebuie să ne străduim, cu rugăciune, să o dobândim pe aceasta.

Gândiţi-vă, de exemplu, că sunteţi ortodocşi minoritari, aşa cum sunt cei din străinătate sau chiar unii dintre noi în propriile familii. Credeţi că de fiecare dată când ne întâlnim cu ceilalţi ar trebui să-i certăm pentru că nu vor să se întoarcă la Ortodoxie?
În ce mă priveşte, vă pot spune că am avut multe discuţii pe tema asta cu ai mei, pornite din îngrijorarea sinceră a mea pentru mântuirea lor, a lor pentru a mea. Nici ei nu m-au certat, nici eu pe ei. Am încercat să discutăm fără să anulăm dragostea pe care ne-o purtăm, fiind de părere, atât ei, cât şi eu, că neînţelegerile pot fi depăşite, ele datorându-se numai păcatelor noastre, pe când dragostea trebuie să rămână, ca fiind ceva ce nu este de la noi, ci de la Dumnezeu.

În mare parte mi-au primit argumentele, ba chiar au început să aibă o părere mult mai bună despre Ortodoxie. Pentru că aspectele sub care o cunoşteau ei sunt cele din popor, obişnuite, încărcate de superstiţii şi de obiceiuri păgâne. Ei credeau că Tradiţia este ceea ce păstrează poporul, necunoscând adevărata Tradiţie a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi (pe care, de altfel, oamenii simpli nu o cunosc). Poate nu vor face pasul hotărâtor ca să reintre în Biserică, însă din cauză că mă iubesc şi au vrut să mă înţeleagă acum sunt mult mai aproape de Ortodoxie decât erau înainte.

Frate, iti multumesc pentru indemnul de a reciti Faptele Apostolilor si Vietile Sfintilor! Acest indemn se cuvine sa ni-l adresam mereu unii altora, spre a nu cadea vreunul dintre noi in moleseala, uitare, delasare. Bun lucru ai facut iar eu am pretuit indemnul si m-am folosit, dupa puteri si prin harul Domnului.
Cu totul indatorat iti raman cata vreme am intalnit, in Fapte, numeroase versete si pericope unde sunt ilustrate cu putere trasaturile vietii crestine si ale omului crestin. As da numeroase citate, din multele care mi-au mers la inima, unde e vorba mereu despre aceleasi lucruri: rugaciune, umilinta, dragoste, post, priveghere. Fie si recitindu-le m-am imbogatit, marturisesc.
Poate din neatentie, poate din graba, poate din alte neputinte, nu am gasit deocamdata indemnul la asprime despre care afirmam in postarea anterioara ca nu il cunosc iar fratia ta m-ai atentionat sa caut mai bine, mai atent si mi-ai dat o mica lista bibliografica, spre lamurire.
Bun, lista am parcurs-o (mai putin vreo lucrare a Sfantului Vasile cel Mare), mi-am facut asadar datoria de a fi rabdator si ascultator, totusi nu s-a facut lumina, inca, in mintea mea: unde sunt indemnuri la asprime?
Te rog, prin urmare, spre impreuna-zidire, sa ma opintesti din innomolirea mea si sa imi arati, ca unui slab vazator cum ma dovedesc, pasajele sau versetele din care reies indemnurile la asprime adresate de Pavel sau de alt Sfant Parinte nevoitorilor sau traitorilor crestini.
Modul in care poarta crestinii din Fapte si din Vieti lupta cea buna, pentru mine ramane deocamdata acesta: cu sabia Duhului, adica rugaciune, pocainta, post, priveghere, cantari de lauda, slujbele Bisericii, miluinta, studiul Scripturii si al cartilor ziditoare de suflet, dintre care pentru mine se disting Vietile si Filocalia.

Cat despre "focul mistuitor", deocamdata nadajduiesc sa coboare si asupra mea, daca viata pe care o duc nu impiedica aceasta, sa coboare intru curatirea mea de pacate si patimi, asa cum e folositor la pocainta.

Imi scapa pesemne ceva. Ca urmare, iata cer ajutor (in ordine, incepind deocamdata cu Faptele Apostolilor) si multumesc din nou pentru bunul indemn la lectura.
Domnul fie cu noi! AMIN+

Ioane, Ioane, Ioane !
 

Mă bucură să aud că faci post, rugăciune , privegheri , deci te nevoieşti mult, şi asta-i bine, dar rău faci că refuzi să înţelegi că asprimea nu-i egal cu ameninţarea ci cu mustrarea , dojenirea , avertizarea şi alte asemenea "asprimi". O ţi pe a ta şi bună ! Eu o ţin pe a mea , căci astfel am scăpat de multe rele, păcate şi vicii ucigătoare. Pace şi numai bucurii , şi să scapi de înşelare ! Cu drag : Cristian

Draga Cristian,
oare am afirmat in postarea mea ca fac post, rugaciune, privegheri si ca ma nevoiesc? (Spuneam mai sus, ca o concluzie in urma lecturii pe care mi-ai recomandat-o, asa: "Fie si recitindu-le m-am imbogatit, marturisesc." Te rog sa fii bun si sa revezi afirmatiile mele, spre a nu ne ispiti cumva... ca ne ispitesc altii, destul, frate drag...)
Acestea sunt lucruri despre care avem invatatura clara in Biserica sa le pastram sub tacere, chiar daca, fiind crestini, ne-om stradui sa implinim in limitele personale si prin harul Duhului cele dupa cuviinta. Altminteri, de vom trambita despre faptele noastre bune, ne vom afla farisei fatarnici si altele, tot rele. Aflat-am de la Domnul nostru Iisus Hristos, laudat fie numele Lui in veci!

De scris am scris ce mi-a mers la inima cand am citit Faptele si Vietile: faptele bune ale acelor oameni sfintiti si Sfinti mi-au mers la inima. Despre acestea am scris.


Mustrarea fratelui de credinta e lucru drept, asa cred si eu. Spre zidire sufleteasca, cu dragoste frateasca, cu umilinta si cu evlavie intru Hristos Domnul.
Tot mustrare se cheama si exemplul concret al bunei purtari. Pe cel cu inima sensibila il poate mustra si indrepta cu putere insusi comportamentul unui bun crestin. De fapt aceasta cred ca este mustrarea cea mai folositoare, care merge la inima. In acest sens aminteste si Apostolul de multe ori cum se comporta intre crestinii carora le dadea, dealtfel si invatatura, propovaduind. Des aminteste Pavel de exemplul personal, punind accent pe faptele crestinesti, pe modul concret de a fi crestin, iar nu pe vorbe. Adevarat este aceasta.

Insa asprimea, atunci cand vorbim sau faptuim catre aproapele nostru, o inteleg altcumva: ca manie sau, cum spunem noi modernii, ca furie si agresivitate.
Cu acestea nu pot fi de acord, desi le intalnesc si la mine, din pacate.

Imi spune gandul ca avem fiecare de lucrat, totdeauna, pentru a distinge in noi si in conduita noastra asprimea de mustrarea frateasca. Infratire ziditoare, intru mantuire.

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

Frate draga , sa-mi ierti graba cu care am scris mesajul de mai sus , dar l-am scris in metrou venind de la munca ! Iertare , dar sunt sculat de la 4 , si acum am venit de la munca ! Pierd mult timp in discutile astea sterile , am timpul liber limitat , cateva ore pe seara , si oricum cu tine nu o scot la capat , caci am vazut ca esti capos ! Prefer sa scriu mai scurt , dar sa le fac pe cele de folos !
Uite un exemplu de asprime binevenita mie , de la Parintele Duhovnic Paul Lepadatu , cand i-am spus ca am cazut ( in urma cu ceva timp ) si am pus tigara in gura ! Sti ce mi-a spus ? De ce nu m-am dat cu capul de pereti ! Ei , uite ca nu m-am suparat , m-am indreptat Ioane , si-i multumesc pentru asprimea lui , si dau Slava lui Dumnezeu ca am un Duhovnic sever !
Ioane , imi rapesti mult timp tu mie prin discutii de dragul discutiilor , asa ca te las in a filozofa cat vrei pe tema asta , dar NU AI DREPTATE .

PUNCT !

Vai, vai, vai, ce mai risipa de a iubi cum nu trebuie , unde nu trebuie asta mai intii ci indreptarea si mai ales cind nu se cade !
Ca de obicei , asist la sedinta unui forum select, elitist de iubitorii grozavi ai aproapelui .
Probabil ca , desi gheronul Cleopa este cel mai simplu si mai direct dintre invatatorii monahi romani , adica indubitabili, noua ne-ar fi necesar inca un talmaci al vorbelor sale ca nu cumva negrul pe care il spunea parintele sa nu intelegem ca hitru fiind el vroia defapt sa spuna ,,gri".
Cleopa nu are numai un exemplu , o poveste sau o intimplare despre cum trebuie sa ne comportam cu cei de alta credinta . Ia amintiti-va povestea in care un popa neoprotestant si doctor pe deasupra in teologia lui vine cu un autocar tot cu un grup de adventistisi la Sihastria si il ia la trei-pazeste pe parinte de il face praf : ii spune ca ce, are impresia ca asta(adica Sihastria) este stina fara ciini ? ca are doctorat dar ca este dat in draci ... si cite si mai cite cu care il ocareste si il face muci (scuzati expresia , este folosita pt. evitarea echivocului !) pe asazisul preot protestant . Ei , aici unde sunt manusile lui false , unde sunt manierele lui cabotine , unde este fatarnicia lui ... ???? Nicaieri , deoarece el te pocnea drept in frunte cu dogmatica imbatabila ortodoxa de iti lua maul .
Ca si el sau poate si mai mare si si mai tare, a fost parintele arhimandrit si aproape sfint Iustin Popovici sirbul , care era si mai direct si pe fata ca si Cleopa . Si ca toti acesti era si slavul (bulgarul) arhimandrit Serafim Alexiev si exemplele sunt multe .
Este insa f. adevarat ca am avut si parinti , precum Paisie Olaru, mai cu duhul blindeti (dar asta fara sa insemneze ca cei mai sus enumerati erau cu duhul razboiului , nu , nici decum , ci cu duhul categorismului , al neumblarii cu manusi acolo unde nu este locul).
Dar desi am enumerat luptatori clari ai ortodoxiei si aparatori ai cuvintului evanghelic asa cum trebuie sa nu uitam ca in Romania nu a fost numai Cleopa asa , ci si cei 2 Arsenie, Iustin Pirvu, in general parintii cozieni si frasineni si probabil ca inca f. multi altii deoarece in ziua de astazi cind lupta necredinciosilor este intetita pt. ruperea ortodocsilor de biserica si transformarea acesteia in simbol gol , dezbracat de semnificatia profunda a sa , este din ce in ce mai sustinuta si mai pe fata .
Acesti necredinciosi cu care noi dorim sa ne purtam cu manusi si cu puf sunt cei care au introdus deja in viata sociala legi antisociale de care noi , cei mai multi fraieri cu ghiotura , ne bucuram spunind ca ne desteptam , ne luminam, au reusit sa dezbine mase populationale si sa le invrajbeasca unele impotriva altora, au reusit sa il alunge pe Dumnezeu din viata cotidiana tinindu-l prizonier doar in biserica sa , iar noi , astia cu sandalute in picioare si ginduri profunde de emancipare ne bucuram ca nu ne mai sperie nimeni cu prigoana Lui, ci acum este necesara o iubire generala si care sa nu depinda de nimic : adica sa se pupe lupul cu oaia, vulpea cu gaina s.a.m.d.. Si alte multe , multe realitati pe care noi atita timp facindu-ne ca nu le vedem am ajuns de-a dreptul chiar sa nu le mai vedem dar sa ne dam cu burtica de pamint zicind : mama, pai ce iubitor de aproapele mai sunt si eu ... asta... Pavel , pai este nimic pe linga mine, bine ca nu sunt ca sfintii, asa neam prost ca sa ii tin la distanta pe pagini (subiectul contemporan al fringerii de iubirea aproapelui se vede in pilda vamesului si a fariseului, care se apropie !) .

Pai , pe firul sau mai bine zis firele de discutie despre ecumenism discutate pina acum spuneam fiecare ce vroia , acum o intoarcem dupa piersic pt. ca pe urma sa ne revarsam cu o mare de iubire sau intelepciune de te pufneste risul .
Iarasi pt. a nu stiu cita oara ,,elitistii sufletului" nu pot separa iubirea frateasca laica (ajuta pe cel nestiutor, imbraca pe cel gol, hraneste pe cel flamind,etc = poruncile bisericesri) de cea duhovniceasca .
Ajutarea unui om in orice treaba/nevoie lumeasca nu are nici o legatura cu religia lui ... lucru discutat si para discutat de s-au saturat cunoscatorii de el .
Ajutarea aproapelui insa sa deprinda dreapta credinta nu mai inseamna ca sa ii impunem vointa noastra lui , adica sa il si obligam sa ajunga ortodox. Noi il invatam dar daca el nu vrea si nu vrea , nu mai este decit treaba lui .
Aplicam insa ceea ce ne invata apostolul Pavel , cu tact si cu pace sau daca putem cum vor E.I. (elitistii iubirii) si cu iubire, privitor la pagini : in casa lor nu intram , la masa cu ei nu stam ! Asta desigur , cine vrea ! Ca sunt crestini care se dau ei mai cumsecade decit apostolul si voiesc sa faca ei hemoragie de dragoste spunindu-i apostolului : ei , lasa apostole draga , ca tu nu sti cum este cu iubirea adevarata in ziua de astazi, ia priveste aici la noi cum se face dragostea cea intru Hristos " asta este altceva , este treaba lor .
Si nu este vorba numai de Pavel apostolul ci o pleiada intreaga de parinti si sfinti ai bisericii.
Pai daca ar fi precum EI (elitistii dragostei) adica sa se practice cea mai desavirsita forma de dragoste a aproapelui fara osebire, privind pe cei cazuti sau de alta credinta , cred ca atunci in primul rind sfintii actuali ai Athosului ar parasi muntele si ar merge in mod special in toata lumea la acesti apostati si ar cauta sa le faca dragoste de asta ,,gonflabila" numai ca sa se poata mintui mai repede . Numai ca acesti traitori ai Athosului , ca si multi altii din alte locuri si locasuri sfinte , nu numai ca nu fac ei asa ceva(ca exemplu personal) dar si invata cu mare luare aminte sa ne ferim in cele duhovnicesti de preietenia curenta cu acestia. Si credeti ca pt. asta sunt mai prosti sau mai neiubitori decit noi, ecumenistii nebanuiti ai zilelor noastre ?
Da ii ajutam omeneste ca pe orice om cind sunt in nevoie , dar atit. Fara iubiri netarmurite si rau intelese intre ei si noi . Daca vor iubirea totala , adica si cea duhovniceasca , treaca ei la dreapta credinta si apoi lucrurile se schimba complet si abia atunci pacea va fi desavirsita , abia cind este un singur Domn, un singur botez si o singura credinta ! Dar sa nu uitam : daca vor, pt. ca nimic nu este obligatoriu !

În concluzie, domnule Zaharia, pe cei de alte confesiuni avem voie să-i iubim "frăţeşte şi laic", dar nu avem voie să-i iubim duhovniceşte ?

Ba tu sa ma ierti, Cristian, pentru ca te-am suparat, precum vad. Cu adevarat tu faci multe lucruri de folos, mai mult ca mine, pe toate planurile si asta stii ca nu o spun doar asa de fatada ci doar pentru ca e adevar curat.
Iar eu ti-am rapit din timp si te-am tocat de nervi.
Motivul pentru care am postat a fost nevoia de a afla cum e cu asprimea. Uite, cu ajutorul tau am aflat mai mult si mai bine. De aceea iti multumesc inca odata si sper ca recunostinta mea sincera iti va imblinzi putin inima acum suparata. Iarta-ma, Cristian! Voi fi mai atent de acum inainte.

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

Iata o concluzie foarte buna.
Sunt cu totul de acord.


P.S. Mi s-a parut ca la un moment dat, cand desfasurati ideile, nu mai faceati clar distinctia dintre Pastor si oaia din turma. Parea ca descrieti Pastorul, nu oaia ... sau invers...

Domnule frate... am crezut o buna bucata de vreme ca ai ceva cu mine , ca nu-ti place morga mea dar am constatat ca ai polemizat virulent si cu Lucian008 si la fel de prosteste ca si cu mine si si cu altii incit am inteles ce hram purtati .
Va recomand sa reflectati in continuare la ceea ce va face bine si sa sariti dominicaneste la toti cei care nu va plac .
Nici nu banuiam la inceput ca profesia va deviat sufleteste transformindu-va in ... dominicanes.
Dar asta este numai treaba dvs !!

Eu va doresc la cit mai mult venin si cit mai inversunate discutii deoarece vad ca acestea va sunt eutrofice !

Domnule Zaharia, postarea dumneavoastră este 100% atac la persoană şi 0 barat răspuns la subiect.

Puteţi să răspundeţi, vă rog, la întrebarea mea ? Pe cei de altă confesiune nu avem voie să-i iubim duhovniceşte ? Că doar aşa aţi afirmat.

Sa inteleg ca dvs ii iubiti duhovniceste pe "schismaticii si ereticii" de ortodocsi?

Mântuitorul îmi cere să-i iubesc pe toţi semenii mei.

În consecinţă, încerc şi eu, chiar dacă nu prea îmi reuşeşte.

Pe ortodocşi nu-i consider eretici sau schismatici, în sens subiectiv. În mod obiectiv, ei se află în schismă faţă de Biserica lui Cristos, dar puţini dintre ei sunt vinovaţi de păcatul schismei.

Un raspuns cotit si abil. Pacat ca e contrazis de majoritatea postarilor dvs. pe acest forum. Subit v-amai apucat dragostea de ortodocsi!

Sensul duhovnicesc se referea la faptul ca nu putem avea comuniune (rugaciune comuna, Euharistie...) in Biserica Tocmai din cauza schismei. Nu putem noi trece, din preamulta noastra iubire, peste legi si canoane. Ce era asa greu de inteles?

In rest, sunt in asentimentul dvs. Mie chiar imi plac catolicii, mai ales daca isi tin credintele si parerile acasa.

Există, într-adevăr, useri de confesiune ortodoxă care nu îmi sunt simpatici, cum ar fi Cătălin, Zaharia, cum a fost acel de tristă amintire savonarola; văd că şi dumneavoastră faceţi tot posibilul ca să-mi fiţi antipatică.

În acelaşi timp, există useri ortodocşi care îmi sunt simpatici, cum ar fi OmuBun, Ioan Cezar, MariS, şi mulţi, mulţi alţii.

În rest, la modul general, pot să vă spun că am soţie ortodoxă, o mamă ortodoxă şi un copil ortodox pe care îi iubesc foarte mult.


Şi mie îmi plac ortodocşii mai ales atunci când nu se apucă să atace, să critice, să denigreze şi să calomnieze ceea ce nu cunosc, cum ar fi, de exemplu, Biserica Catolică.

De asemenea, îmi plac atunci când nu recurg la strategii discutabile, precum aţi făcut dumneavoastră cu două postări mai sus, când aţi încercat să sugeraţi că eu aş fi numit vreodată pe ortodocşi eretici, deşi ştiţi că acest lucru este neadevărat.

Si cum ar trebui sa se desfasoare o intalnire de familie care se face cu membrii de confesiuni diferite?
Cearta,scandal,discutii jignitoare ca aici pe forum(care in majoritatea cazurilor se poarta intre ortodocsi)???

Nu stiu cum este la altii,insa la noi in familie nu se nasc discutii contradictorii pe marginea religiei...nu de asta ne intalnim,ca sa ne afurisim.
Cum mi-ar sade mie,sa-i iau la sfada pe batranii familiei si sa le spun eu "adevarul absolut"?Pai ce stiu eu?Abia merg de-a busilea!

Daca nimeni nu deschide discutia despre dogme crestine este pacat???
Adica nimeni nu deschide vreun subiect,tocmai deaorece ii respecta pe ceilalti si stie ca aceste discutii nu sunt de bun augur.
Si apoi nimeni nu face prozelitism...

M-as supara pe cineva daca ar zice vreo ineptie,de genul: Iisus nu este Mantuitorul si nu a inviat din morti...dar o suparare cu dignitate,de principiu nu una cu ura,razbunare si vorbe de ocara.

Da ii ajutam omeneste ca pe orice om cind sunt in nevoie , dar atit. Fara iubiri netarmurite si rau intelese intre ei si noi . Daca vor iubirea totala , adica si cea duhovniceasca , treaca ei la dreapta credinta si apoi lucrurile se schimba complet si abia atunci pacea va fi desavirsita , abia cind este un singur Domn, un singur botez si o singura credinta ! Dar sa nu uitam : daca vor, pt. ca nimic nu este obligatoriu ![/quote]

Iar el (Hristos), răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Luca 10:27)
Cine are urechi de auzit sa auda! (Matei 11:15)

nu cumva, IN MOD OBIECTIV, voi romano catolicii va aflati in schisma fata de Biserica lui Hristos, iat tu prietene ai fost inselat de papa cu toti preotii lui? Doamne ajuta!

să vă trăiască !
 

Interesant.. Și cum de sunteți singurul catolic din familie? sau nu sunteți singurul?
Duminica și de sărbători mergeți fiecare la biserica lui, sau cum faceți?

Precum si :

"Şi oricine va fi părăsit case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii." __________________

Acesta este un defect general al celor care participa la asemenea discutii dar care nu vor sa citeasca si sa reciteasca cele postate sau sa reflecteze la postari ci se reped sa dea raspunsuri .
Pt. aceasta , adica acesta este temeiul , pt. care am afirmat ca in general userii sunt nevorbiti mai ales si mai putin au dorinta de a discuta cu folos !
De ce spun acestea ?
Pt. ca am precizat de nenumarate ori ca in primul si in primul rind ortodoxia nu face prozelitism , face misiune . In al doilea rind nu dorim sa impunem nimanui credinta noastra . Nu ii urim , nu ii junghiem, nu ii vindem si nu ii cumparam pe cei de alte credinte decit noi . Nu depunem eforturi sa ii atragem la noi , nu invrajbim si nu ceem vendete , nu agasam si nu denigram mai ales in cazul in care ne sunt apropiati ... Dar nici nu mintim , ci ne marturisim credinta noastra cu tarie , adica celor care ne intreaba de ce credem in Hristos sau de ce el este Dumnezeu si nu numai profet sau de ce Duhul Sfint nu purcede decit de la Tatal, de ce Feciara Maria nu a avut nici pe departe o concepere imaculata, de ce ne impartasim cu pine si nu cu azima , de ce avem ierarhie bisericeasca , de ce aceasta ierarhie este impodobita in straie liturgice deosebite , de ce avem biserci si de ce acestea sunt impodobite intr-un anume fel, de ce facem pomeni si avem cultul mortilor ,s.a.m.d. le marturisim Adevarul care este persoana si nu idee sau filosofie !
Fara cearta , fara scandal , fara mizerie manierala pt. toti ceilalti dar cu dreptate si adevar pt. marturisirea noastra .
Daca cei de alta credinta vor sa inteleaga , bine daca nu ii lasam in pace sa creada ce vor ei iar noi abandonam discutiile duhovnicesti cu ei .
Cu atit mai mult evitam polemicile cind interlocutorii sunt cunoascuti ca persoane si ca pareri .

Cine a inteles ca noi suntem hingherii celor de alte credinte ... nu a inteles nimic din ce sustin ortodocsii. Nu hingherim dar nici nu ne pupam pe dinti in cadrul marturisirii credintei cu nimeni nelalocul lui. Totul pina la credinata , adica pina la marturisirea acesteia .
Cine vrea sa se lepede de ortodoxie, de exemplu, poate sa o faca , fiecare poate sa faca ceea ce vrea dar alegerile sale ii implica consecinte care il obliga la responsabilitati . Nu poti sa il scuipi pe Hristos si sa strigi in gura mare ca ce iubitor esti de frati . Nu poti sa asisti la denigrarea si injuriile sau desconsiderarea si persiflarea celeia ce se numeste Preacinstita , Preacurata si Preabinecuvintata Stapina , atita timp cit inger din ceruri a venit si i s-a inchinat (desigur arhanghelul Gavriil) si a slavit-o iar eu ortodox sau nu sa ma scarpin pe burta cu acel hulitor si sa ma dau frate iubitor . Oare ce ar zice Maica Domnului in aceste situatii ? De cind am ajuns noi mai de cinste decit arhanghelul Gavriil ?

Discutiile sunt ample si nu stam sa facem aici apologia ortodoxiei, dar trebuie tinut f. bine minte ca marturisirea ortodoxa este una singura iar cine a vrut sa se rupa din ortodoxie intorcind spatele lui Hristos este numai treaba lui ! Am mai spus ca nu poti azi sa il hulesti pe Hristos si miine sa ii ceri sa te unesti cu el ! Si in acest context nu poti sa te minti pe tine insuti iar apoi pe Hristos si biserica sa spunind ca , vezi Doamne , eu fac iubire de aproapele , exact asa cum ai poruncit TU. Aaa, faci polica religioasa dar nu marturisire , asta este cu totul si cu totul altceva !!
Ce porunca a dat Hristos , la un moment dat, ucenicilor trimisi la misiune : in casele in care intrati si sunteti bine primit, pacea voastra lasati acelei case dar in cele in care nu va primesc sau va hulesc , atunci scuturati si praful casei aceleia de pe sandalele voastre ! Pai si in aceasta porunca uitase Hristos de iubirea frateasca poruncita ?

Ei, ei, ei, ce buni suntem de dus cu vorba si la prins fraieri in lat . V-am mai spus si mai sus cum la luat la rost Cleopa pe popa neoprotestant : ,,mai , voi aveti impresia ca aici este stina fara ciini ?"

Fratilor , fiecare face ce voieste si crede cum vrea dar exista un singur Domn, o singura biserica/credinta si un singur botez. Ce este mai mult de atit nu este de la Hristos-Dumnezeu !

E complicat. Tata şi bunicul şi străbunicul sunt greco-catolici.

Bunica maternă a fost şi ea greco-catolică. Mama e ortodoxă.

Din cauza intrării Bisericii Greco-Catolice în catacombe, eu am fost botezat ortodox.

Acum trei ani am cerut să fiu primit în Biserica Romano- Catolică.

Copilul este botezat ortodox.

Imi tot cade netul si se vede ca nu a aparut ce am postat.
Domnule Erethorn, luna asta vorbeati despre "sectarii ortodoxisti". Special m-am uitat pe acel topic, ca sa va citez bine, sa nu mai negati.
Ma bucur ca nu sunt printre simpatiile dvs. de pe forum. Nu sunt ecumenista, consider ca nu e o idee abastracta credinta cu tot ce presupune, si ca nu trebuie sacrificata de dragul imbunatatirii relatiilor umane. Nu omul e centrul universului. Mi-am exprimat clar parerea ieri despre persoanele care parasesc corabia si apoi o ponegresc.

Iubiti-va cum si cu cine doriti, dar poate o faceti mai cu seama pe site-ul catolic, caci aici aduceti numai dezbinare, intr-un mod foarte sistematic. In ce ma priveste, am incheiat discutia. In rest, daca voi avea nevoie candva de un avocat intr-o chestiune laica, v-as angaja cu nadejde. Faceti treaba buna si va meritati onorariul.

Mă bucur că m-aţi citat foarte exact, şi vă atrag atenţia că ORTODOXIST nu este nicidecum acelaşi lucru cu ORTODOX.

S-a mai discutat acest lucru.

Vă rog să nu mă acuzaţi că ponegresc Biserica Ortodoxă, pentru că nu am făcut acest lucru.

În ce priveşte site-uri catolice, puteţi fi liniştită, activez şi acolo.