Liturghia de dupa liturghie
 

La fiecare Sfanta Liturghie, afirmam ca "am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul cel Ceresc, am aflat credinta cea adevarata", insa, in ce masura dam marturie in fata celorlalti, dupa ce parasim biserica, despre "ceea ce am vazut si auzit"?

Se intampla sa venim la Liturghie raniti, si ne intoarcem tamaduiti, uneori, venim deznadajduiti si plecam cu nadejde, alta data, venim cu intristare si plecam cu bucurie. Toate acestea trebuie sa le impartasim, la randul nostru, lumii. Numai in acest mod continua si prin noi lucrarea Lui.

Episcopul Anastasie Yannoulatos, profesor la Universitatea din Atena, descrie in chip minunat aceasta lucrare, numita Liturghia de dupa liturghie: "Liturghia trebuie sa se continue in imprejurarile personale, de fiecare zi. Fiecare credincios este chemat sa urmeze a savarsi o liturghie personala pe tainicul altar al inimii sale, spre a implini vestirea vie a vestii celei bune intru folosul intregii lumi. Fara aceasta urmare, Liturghia ramane nedeplina. Intrucat din momentul Euharistiei suntem cuprinsi in trupul Celui ce a venit sa slujeasca lumii si sa fie jertfit pentru ea, trebuie sa infatisam in diaconia concreta, in viata obsteasca, noua noastra fiintare in Hristos, Slujitorul tuturor. Jertfa Euharistiei trebuie prelungita in jertfele personale pentru oamenii nevoiasi, fratii pentru care Hristos a murit."

Marius, se intampla ca in zilele noastre multi sa fie pasivi chiar in cadrul Liturghiei, cu atat mai mult dupa Liturghie. Nu mai canta in comun, nu cunosc momentele Liturghiei si semnificatiile ei, nu se cunosc... nu traiesc in altii, ci doar in ei. Liturghia va rodi numai in momentul in care omul va iesi din el. Numai asa Hristos si semenii vor avea loc sa locuiasca in el. Atunci vom putea vorbi cu adevarat de Liturghie dupa Liturghie.

De multe ori prefer Vecernia. Simt mai multa liniste si asezare.
Este dureros insa ca inima mea nu da voie Sfintei Liturghii sa o umple de dor dumnezeiesc.
Sfanta Liturghie tine lumea. Cat am cazut si cat ne'am impietrit de nu mai putem intelege asta.

Fiecare zi este o Liturghie, fiecare intalnire cu un om este o Liturghie, fiecare bucurie venita in inima prin frumoasa faptura a lui Dumnezeu este o Liturghie... o multumire pentru toate, o comuniune, o treapta spre o alta.

nu m-as fi gandit
 

O viziune deosebita.

Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre Liturghia care are loc in afara Bisericii, unde la altarul saracilor sunt chemati sa slujeasca toti crestinii alaturi de clerul Bisericii. Este vorba de slujirea lumii, a orfanilor, vaduvelor si saracilor, in numele iubirii lui Dumnezeu.

Cred ca lumea ii vorbeste altfel omului care participa la Liturghie. Cel putin pot spune ca lumea nu tace pentru acesta. Lumea nu-i ramane exterioara si neapropiata. Mergeti la Liturghie si veti simti ca lucrurile vorbesc neincetat despre rostul si obarsia lor.

antipozi
 

Asa mi se pare...
Sfanta Liturghie e oaza de rai in pustiul desertaciunilor lumii. Mai suntem pentru ca apa ei vie nu ne lasa sa murim...

Initial am crezut ca topicul se refera la rugaciunea din restul timpului, in afara Liturghiei.

Nu trebuie sa pierdem din vedere ca scopul Sfintei Liturghii este unirea noastra cu Hristos in Duhul Sfant. De aceea, in rugaciunea epiclezei, preotul invoca pogorarea Sfantului Duh, peste cei prezenti si peste Cinstitele Daruri puse inainte. Participarea la Sfanta Liturghie este temeiul marturisirii lui Hristos si slujirii aproapelui, in lume.

Sfantul Marcu Ascetul spune ca in liturghia interioara credinciosul isi aduce ca jertfa nu painea si vinul spre prefacerea in Trupul si sangele lui Hristos, ci toate gandurile sale Arhiereului Hristos care Se afla pe altarul inimii sale, pen*tru a le adauga la jertfa Trupului Sau prezentata neincetat Tatalui. Hristos Se afla deci ca Arhiereu si in interiorul nostru, primind jert*fele noastre.

In acest an,odata cu calendarele impartite de biserica la credinciosi,odata cu ele s-au dat si carticele cu titlul ''Cum trebuie sa stam/ascultam sfinta liturghie''.(nu mai retin exact)
Nu este nevoie decit de aceia,care este asa subtite cred ca nu are 20 de pagini,si e cit un carnetel de notite,dar cuprinde TOTUL.Altceva nu e nevoie.Nici volume mari,nici carti multe,caci incarcam memoria cu gunoaie.Doar acea carticica SI ATIT.
Amin.