Unde gresesc???
 

Mi-a fost rau de dimineata de la fiere..Ma rog la Dumnezeu sa mi-o tina intreaga pana dupa sarbatori...
Tot am vb cu mama la telefon ce sa fac, mai imi ridica moralul, azi vreau sa ma duc la un eco sa nu ma trezesc ca ajung la spital tocmai de Craciun ...

Intre timp, mi s-a terminat bateria tocmai cand vorbeam cu ea. M-a terminat zgomotul facut de celular..Mi-a zdruncinat si auzul si psihicul acel zgomot puternic...acum ma simt ametita ...zdruncinata...creierii facuti "maioneza"....
Ce sa fac sa treaca starea aceia de disconfort, ameteala, bubuiala, sa nu ma mai doara urechea...?

De ce tot timpul trebuie sa fie ceva de rau cu mine?? cand ma lovesc la cap si ani intregi numai prin medici, nu imi ceda durerea de la traumatism deloc, cand apendicita, cand hepatita, cand am avut un soc si incep spasmele esofagine si adio mancare , slabesc 26 kg intr-un an si ajung la 48 kg...Tot tipul a fost cate ceva..
Ma rog tot timpul la bunul Dumnezeu, la Fecioara Maria, la Sfantul Nectarie,etc... (citesc mereu acatiste..cate 40 zile unori trec si de 40 si tot asa) .....Nu ma indoiesc de prezenta Lui...de existenta Lui...dar simt ca nu fac suficient pentru a-L multumi pe EL...poate exagerez....Offff...nu cred in ghinion...dar o sa incep sa cred ca exista si asta...spun prosti...e haos in capul meu...
Stiu ca sunt trecuta la Sfanta Paraschiva pana in 10 iunie dar poate trebuie sa mai fac ceva...Ce???

Doamne ajuta!!!!:63:

Simona 76, ai duhovnic?

:22:el lipseste....

Nu lasa sa treaca anul asta si gaseste-ti DE URGENTA duhovnic. Spovedeste-te curat si el iti va spune cu ce ai gresit si ce trebuie sa faci pentru viata ta. Daca nu.... plutesti in deriva, iar noi, forumistii, nu putem face decat sa te alinam f putin cu vorbe dulci care, din pacate, nu-ti vor lua nici durerea de cap, nici pe cea din suflet.

si eu anul asta am fost pe la foarte multi doctori...insa toti ma vad sanatos...iar eu unul nu prea ma simt sanatos...am fost chiar si la psiholog si am facut tratament pentru ipohondrie dar tot ma simt rau...pana la urma, tot rugaciunea e cel mai bun tratament...

Da e foarte bine sa avem duhovnic dar eu cred ca alimentatia sanatoasa si odihna conteaza. Un control general odata pe an, mai ceva vitamine in plus.
Pe bune:106:

In primul rand trebuie sa stii dar mai ales sa simti ca noi, cei de pe aici, chiar daca nu te cunoastem, suntem sincer alaturi de tine si-ti dorim numai bine.
N-as vrea sa contrazic pe nimeni, am citi postarile si din thread-ul anterior dar iti spun din experienta:
S-o luam cu cele trupesti, adica fierea: daca acele pietre (calculi biliari) incep sa se plimbe intre ficat si fiere vei avea niste dureri insuportabile, crize de noapte, cam 2-3 ore. Am trecut prin asa ceva (initial am crezut ca am probleme cu stomacul dar endoscopia a aratat ca nu-s probleme) si dupa a 3 a criza am cautat un doctor bun, am refacut ecografia si cu credinta in Dumnezeu si cu spaga de rigoare m-am operat. Vreau sa-ti spun ca nu trebuie sa te sperii, se traieste foarte bine si fara fiere, dupa o perioada de regim si cu protectoare hepatice vei avea o viata normala. Sigur, multi vor spune ca mai bine e sa le ai pe toate (organele, adica) dar daca nu se poate ce sa facem?? Nu trebuie sa te temi de nimic: doctorul nu face nimic de capul lui, prin mainile lui Cel de sus lucreaza. Sau, de ce ne temem cand cu noi este Dumnezeu?
Acum, cele sufletesti: dupa parerea mea este o legatura clara intre ceea ce gandim si ceea ce traim (sau cum spun altii, esti ceea ce mananci). Intotdeauna trebuie sa-ti propui tinte foarte inalte pentru ca astfel sa realizezi cat mai mult. Imagineaza-ti ca lucrurile pe care le doresti , deja s-au intamplat sau deja le ai. Incearca sa te transpui cumva in viitor (imaginar) si ca ai depasit anumite bariere. Vei vedea ca mintea ta iti "comanda" toti pasii urmatori pentru ati atinge scopurile. Imbina asta cu rugaciunea neincetata "Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa" , omoara din fasa orice gand sau jumatate de gand care te-ar putea destabiliza. si care te-ar duce intr-o stare de deznadezjde. De aici pana la ura nu mai e decat un pas. Nu uita niciodata: nadejdea, credinta si dragostea sunt cele mai mari virtuti iar "duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi". Incearca sa te autoeduci sa fii puternica si nu te mania pe Cel de sus, tot ce suferim (unii mai mult, altii mai putin) are un scop si este spre binele nostru (sigur, daca intelegem ca am "calcat stramb" si trebuie sa ne revenim).
Iti doresc multa minte ( da-mi Doamne mintea cea de pe urma) si incredere.

Nu va suparati
 

Fratilor,va recomand o carte-Secretul-de Rhonda Byrne.Aceste stari uneori ni le provocam de forma inconstienta,alteori reactionam la anumiti agenti externi,incercati sa observati cand apar starile de rau,ce le determina si veti avea ocazia sa va intelegeti mai bine.Si totul cu credinta.