Ce credeti despre vedenii?
 

Sunt ele de la Dumnezeu? Este bine sa ne dorim sa avem vedenii in care Mantuitorul sau un Sfant sau chiar Dumnezeu sa ne vorbeasca?

nu trebuie sa dorim asa ceva iar daca totusi ni se intampla, le spovedim la duhovnic si le vom trata ca pe naluciri si inselari tocmai pentru ca nu cumva, crezandu-le, sa fim inselati si mai rau. Si poate, dupa caz, o sa ne trimita parintele si la psihiatru :)
Hehe multe ar fi de vorbit aici si despre necesitatea unei colaborari stranse intre preot si psih:(

cea mai mare stiinta este vederea propriilor pacate. pe acestea sa ne rugam sa le vedem. daca apare o vedenie, sa nu ne grabim sa o imbratisam, caci de cele mai multe ori sunt de la vrajmas. cel mai important este sa nu spunem NIMANUI, decat duhovnicului, ca sa ne poata indruma. Sfintii Parinti ne spun ca atunci cand respingem o vedenie, cand spunem ca nu este de la Dumnezeu, chiar daca ar fi de la Dumnezeu, El tot ne iarta pentru ca vede smerenia noastra si stie ca nu vrem sa fim inselati. Parintele Paisie Aghioritul se ruga odata in chilie si deodata vede cum se deschide acoperisul si apare insusi Hristos, binecuvantandu-l. Si parintele spune atunci: "Doamne, cine sunt eu, ca sa ma binecuvantezi Tu pe mine?". Si imediat, vedenia a disparut, caci era de la vrajmas. Iata cata smerenie avea parintele Paisie! E mare mandrie sa iti doresti sa ai vedenii. pacatele sa le avem in fata ochilor, caci vederea propriilor pacate e cea mai mare forma de cunoastere! Doamne ajuta!

ce ma fac? ca traiesc in intuneric si ma amageste vrajmasul in fiecare secunda a vietii mele.. imi spune ca sunt pe cale si eu il cred ca ma iubesc .. nu am putere sa ma pocaiesc.. sunt impietrit.. nu stiu de unde sa incep si daca totusi incep repede ma pierd.. cei ce au rugaciune sa-mi raspunda..mi-a spus cineva sa ma spovedesc si am intrebat-o dar tu, tu chiar crezi ca ai ceva? si cei ce sunt pe cale deasemenea ..e cineva pe cale?trebuie sa fie ca nu vad sa vorbeasca cineva de pacate pe aici, asa ca aici sunt multi sfinti.. si cei ce au in ei lumina ar face bine sa ridice mana sus! intr-o noapte mi-a aparut Sfantul meu preferat si ma rog la vreo 30 si mi-a spus ca ma voi sfinti doar ca am acest pacat, pacatul de a-l fi omorat pe Dumnezeu ..in alte dati Sfantul imi gadila simtul parerii de sine.. io in inima mea nu ma cred rau , ma cred cel putin normal ba chiar bunicel, cred ca am cateva fapte bune si cred ca de asta nu-mi vine sa ma pocaiesc..ca nu am nevoie prea mare.. mai e cineva in situatia mea? mai e cineva care se vede ratacit, departe de Dumnezeu?am visat candva ca atunci cand vorbeam imi iesea cate un vierme din gura nu vorbe.. si imi place sa vorbesc sa dau sfaturi sa fiu auzit sa zic eu ,sa ma afirm..si nu e sarcasm este exact ce traiesc de-oi minti asa sa-mi ajute mie Dumnezeu..
nu ma doare nimic dar simt un gol, simt ca mint, ca ma mint, ma uit si cu cat privesc mai atent cu atat ceata e mai deasa..
e cineva care se roaga mult aici? cineva care crede ca ma poate ajuta cu sfaturile si cu credinta lui sincera, din inima sa? macar un pic ,macar de un pacat curatita?
vreau sa vorbesc despre ortodoxie dar sa nu ma doara asa surd in fundul sufletului constiinta.. cum pot sa obtin asta? voi nu simtiti asta?nu va simtiti ok dar incredibil de falsi si de murdari? nu visati ca tipati dar ca nu va auziti? nu vreti sa spuneti cat sunteti de intunecati si de pustii de fapt ? si va ies pe gura tot felul de ineptii reci, moarte, oribile, false, ipocrite?eu asa ma simt.. ce ma fac? ce ne facem? o sa ma duc in iad , sunt exact caldicelul gretos condamnat de evanghelie..am nevoie de lacrimi, trebuie sa desfund ochii astia ticalosi.. ii frec ii ud cu apa degeaba.. ma lovesc cu pumnii pana amortesc si nu simt nimic..L-am pierdut pe Dumnezeu..e cineva care sta mai bine ca mine? sau sunteti mai amortiti? sunt asa de urat..va fac sila nu-i asa? iertati-ma!

Eu cred ca esti doar ratacit. Dar nicidecum nu L-ai pierdut pe Dumnezeu. Eu una sunt neagra de pacate, nu reusesc sa ma pocaiesc oricat de mult as vrea. Fiecare avem pacate si stai linistit, ca pe acest forum nu cred sa existe nici un Sfant (imi cer scuze celor care se cred...).
Fiecare avem probleme, unii grave, altii mai putin grave, dar toti Il avem pe Dumnezeu. Iar personal, pe mine m-a ajutat foarte mult acest forum sa ma regasesc, sa Il tin pe Dumnezeu aproape; mi-a dat niste prieteni de suflet, care mi-au oferit umarul lor cand am avut nevoie si mi-au oferit sfaturi, fiecare dupa puterile lor. Si pe aceasta cale tin sa le multumesc mult (in special laviniei, annei, marei s.a)
Nu stiu daca esti ortodocs, dar daca esti cel mai bine e sa-ti gasesti un duhovnic. Va trebui sa te spovedesti si dupa ce scapi de greutatea pacatelor sa te impartasesti si sunt convinsa ca totul se va schimba si-L vei simti pe Dumnezeu aproape de tine
Dumnezeu sa te intareasca

doamne ajuta
 

[quote=lacrimi;206728]Sunt ele de la Dumnezeu? Este bine sa ne dorim sa avem vedenii in care Mantuitorul sau un Sfant sau chiar Dumnezeu sa ne vorbeasca?[/q DACA ACESTEA APAR SA SPUNEM CA NU SUNTEM VREDNICI DE ASA CEVA

lacrimi de fier
 

lacrimi, eu ma spovedesc la fiecare 3 saptamani..sufletul e deschis des si-mi schimb bandajele, cred ca daca as face-o mai rar as incepe sa cred ca nu am nicio problema..iar infectia s-ar transforma in septicemie, adica exact ca si la pareza dentara, nu te mai doare si crezi ca e bine sa fie asa.. oare nu pe aici e calea? inspre iad? nu asa trebuie sa ne vedem? nu asa suntem de fapt? sau suntem buni si ok si cu cat ne spovedim mai des incepem sa ne mandrim si sa fim mai multumiti cu situatia noastra? ia gandeste-te putin.. toti cu mic cu mare fug danseaza cu prieteni si cu umere la care se gudura, pe calea pe care mangaierile se inmultesc.. Sfantul Siluan.. (sa il citim pe acest Sfant si pe Sfantul Gheron Iosif Isihastul si pe Paisie Aghioritul,Isaac Sirul, Ioan Scararul,Ignatie Briancianinov), Sfantul Siluan recomanda da nu el recomanda ci lui i-a recomandat Duhul Sfant coborarea la iad, coborarea mintii in inima in care se afla acum toti demonii si satana insusi are tron in mijloc, unde cum spune Sfantul Vladica Antonie Marturisitorul in cartea sa despre rugaciunea inimii, ca pe masura ce coboram creste parerea de sine si sufletul vazandu-se sub aceasta presiune ca sub o ispita continua se ingretoseaza de sine insusi, in starea asta care pare ca nu se mai termina de a te vedea fals, asa cum esti de fapt dincolo de acea frunza pe care o mostenim.. e cineva aici care e satul de minciuna cu care ne hranim in grup sau fiecare in parte, in timp ce scriem sau gandim la nimic, sau chiar si mai ales cand ne rugam..? oare rugaciunea cea mai inalta nu este acea in care cuvintele dispar si sentimentul pacatoseniei ii ia locul ,acel sentiment care te sufoca si te face sa izbucnesti in acel plans nemangaiat, in acea ocarare si defaimare de sine, in care fara cuvinte il rogi pe Dumnezeu sa te trimita in iad? tot acest Sfant spune ca un pacat vazut , descoperit de sub frunza, fuge, iar diavolul ce-l intretinea nu mai are de ce sa se agate in suflet, asadar singura cale de curatire este vederea acestei uratenii care este sufletul nostru in aceste momente.. cine nu se vede asa si cine nu urmareste sa se vada astfel, acela se cuvine sa spunem ca rataceste in intunericul parerii de sine" ca cel ce merge in intuneric nu stie unde merge"cum spune Ioan evanghelistul..eu zic ca trebuie sa intoarcem armele si sa mergem spre iad nu spre "lumina", sa ne pierdem fratilor ca din iad ne mantuie Hristos , acolo ne-a dat punct de intalnire.. sa mergem dupa El .. cum de am pierdut ,cum de nu mai vedem asta?

aviz
 

aviz celor ce cauta sa sporeasca si sa se apropie de Dumnezeu si celor ce se cred mai aproape de la o zi la alta .. singura cale de a te apropia intradevar este sa simti departarea dintre tine si El din ce in ce mai mare.. altfel, este inselare de la satana.. io am fost izgonit din drumul spre cer , exact ca si de un inger care mi-a dat de inteles ca pe acolo nu se mai poate in veci intra in rai ci ca in mijlocul iadului a pus Dumnezeu sau a mutat mai bine zis portile iadului..intrebarea mea este suntem noi ortodocsi? sau gandim si ne nevoim ca protestantii.. care zic: "il simt pe Dumnezeu in inima mea!"
ce simti omule? nu cumva ti se pare? nu cumva ai muscat din pomul cunostintei si te-ai umplut de parelnicia ei? cunoaste ca acela nu e Dumnezeu ..iertare pentru tonul meu din halul in care sunt eu trebuia sincer va spun, trebuia sa fiu ultimul care sa dea indrumari..stam rau daca un nenorocit ca mine a ramas de garda ca eu dorm 23 de h 59 de m si 59 de sec din 24 de h! sper ca macar si un singur suflet m-a inteles.. acela care a prins idea de tot chinul si de toata inchipuirea scapa.. ca nu mai cauta nimic decat sa se vada lepadat, indepartat ,intunecat, demonizat, spurcat, ticalos,vrednic de flacarile iadului, si de i se pare ca le-a gasit si pe acestea mai tare se ocaraste.. io ma gandeam inainte dupa rugaciune "oare oi fi sporit? am recuperat ceva?" si multumesc Sfantului Ioan Scararul,ca noi nu putem decat sa simtim durere pe care acceptand-o deschidem usa darurilor, ca noi nu ne apropiem de Dumnezeu ci ne recunoastem departarea fapt pe care Dumnezeu nu ca il premiaza dar numai in conditiile astea in care omul se vede cat de lipsit de El este ,atunci vine.. Doamne ajuta!

Rugaciunea inimii... Poate ca tu ai reusit s-o folosesti si, daca ai reusit, esti mare... Eu incerc de mult, dar nu pot... Stiu ca sunt plina de pacate, n-am spus niciodata ca vad poarta raiului larg deschisa pentru mine... E foarte frumos ce spui si mi se pare firesc, dar noi, spurcaciunile, daca nu ne-am ridica spre Dumnezeu si ne-am spune mereu ca iadul ne asteapta, ca acolo trebuie sa mergem, ca suntem cei mai rai si mai de nimic, oare cat am reusi sa supravietuim crestineste? Oare nu asta ar astepta diavolul? Oare nu i-am da prilej sa se joace cu mintea noastra? Oare nu toate ideile astea s-ar transforma odata in ceva firesc si ne-am indeparta pentru totdeauna de Dumnezeu?... Este mare lucru ceea ce spui tu si sunt de acord cu tine. Dar noi suntem niste nimicuri, niste pacatosi amarati si nu avem puterea asta. Sfintii Parinti aveau o baza crestineasca puternica, noi ce avem? Cum ne-am putea asemana cu Ei? Dumnezeu este acolo si ne asteapta chemarea: noi, cei mici, nu avem altceva decat increderea in Dumnezeu. Si nu cred ca ortodocsii sunt siguri de mantuirea lor. Sunt siguri ca au ales calea cea dreapta, dar stiu ca "multi sunt chemati, dar putini sunt alesi". Noi stim ca trebuie sa luptam in fiecare secunda cu ispitele ce ne inconjoara din ce in ce mai mult. Si ca niciodata nu se termina lupta asta, atat cat Dumnezeu ne tine pe acest pamant. Neoprotestantii au impresia ca daca s-au lepadat de ortodoxie si s-au botezat la sectanti au incheiat un contract de mantuire... Fac din Domnul Isus un comerciant...
Mie mi-e foarte frica de ei, pentru ca nu ma simt in stare sa lupt cu ei si cu duhurile care ii conduc, tocmai din cauza pacatelor mele; dar, in acelasi timp, stiu ca am un Dumnezeu care, oricat de jos as cadea, cu credinta si rugaciune, nu ma lasa niciodata, ci mereu ma ridica, inarmata cu mai multa rabdare si putere de fiecare data...
Doamne ajuta

tot ce ai spus soramea de la A la Z sunt indreptatiri de sine adica usi deschise pacatului.. gandire de-a stanga.. pune-le toate in prizma cealalta si vei vedea ca de te smeresti si te vezi asa cum esti se bucura satana.. iata ce creaza indreptatirea scuzarea, asta este prima treapta in savarsirea pacatului, indreptatirea.. apoi urmeaza,sunt mic si nu e bine sa umblu io dupa sfinti ca asta e mandrie , smerit e sa umblu pe unde zice satana si asa nu se supara.. stii mie imi spunea intr-o vreme noaptea la rugaciune asa: nu te mai ruga ca te omor, nu ai idee cu cine te pui, nu ma infuria, asa imi spunea.. m-a pus odata pacatul de am dat biri cu fugitii si m-a umilit.. m-a speriam si de respiratia mea.. iata sora mea.. daca refuzam calea smereniei adica"fie-ti mila de Tine sa nu ti se intample tie asa ceva" vom lucra cele ale oamenilor si ne vom departa de Dumnezeu..
invata sa gandesti de-a dreapta ,nu ca eu as sti, dar stiu ca este singura cale, adica toate vezile prin prizma dumnezeiasca..adica de orice acuza-te si ocaraste-te sa te usture inim sa cazi in deznadejde te va prinde Domnul tu fa-o dar pastrand calea imparateasca adica pas cu pas, azi mai putin maine un picut mai putin, apoi mai schimb registrul prin reflecatrea la bunatatea sa ca si asta aduce smerenie dar numai inainte de a cugeta la pacate ca altfel faci lucrare de-a stanga i incepi si zici ca e milostiv, ca te mantuiesti oricum.. si inca ceva.. nu te bizui pe gandirea ta nimic sa nu spui si sa nu iei de bun ce e fabricat de tine.. daca ma poti crede soro.. nu exista alta cale si mare e prapastie si larga e calea care duce la pieire.. intr-adevar, asa este..oamenii ar avea o mare surpriza sa afle niste lucruri de sar nevoi ortodox si de s-ar condamna putin macar sa vada cums ecurateste mintea la flacarile iadului.. in mijlocul iadului e poarta raiului..iar in iad nu poate intra paradoxal decat smerita cugetare fara sa se arda..

Draga cristian,
Foarte de acord cu tine si foarte mult imi place cum vorbesti.
O observatie totusi.Tu spui:
".. nu te bizui pe gandirea ta nimic sa nu spui si sa nu iei de bun ce e fabricat de tine"
Oare propria minte,stiind dar cat de pacatoasa e,nu o poti tine si pe ea in iad?Adica sa o lasi sa isi faca mendrele,dar zicand in sinea ta ":izbaveste-ma Doamne de desertaciunea mintii mele?" Ca pana si a crede ca poti lupta singur impotriva ei ,e tot mandrie.

stii ceva? Dumnezeu plange ori de cate ori tu nu primesti un necaz trimis de El ci te impotrivesti de parca viata ne-ar nedreptati.. plange cu siroaie ca nu vrem sa pricepem!este fortat sa trimita unul si mai mare pana cand il primim pana cand spunem Multumesc Doamne, asta merit .. iata gandirea corecta si nu ai idee cata usurinta aduce ca daca mergi cu umbrela deschisa in contra vantului cu batul spre tine razbesti fara probleme pe cand daca o tii invers faci o lucrare fara minte si te ia si vantul pe sus si nimic nu sporesti..asta este calea smereniei la care ne cheama Hristos si prin ea iadul nu este iad, flacara nu mai arde si nu vorbesc din ce nu eu insumi incerc sa infaptuiesc.. intoarce sora mea armele spre tine si spre nimic altceva.. noi si nimeni altcineva si prin noi dar tot prin noi si satana ,astia sunt aliatii ce ne stau impotriva.. nu sectarii de ti-ar fi ei fie si sotul, mama copii ,tu mai multa odihna ai cu cat vantul sufla mai tare.. numai sa intindem vela crucii ..iar de nu.. spunea un sfant, sa nu-si faca cruce cel ce leapada necazurile de la el..
AMIN!!!

p.s. asa ca avem de ales:fie spunem ca talharul cel bun " cele ce le merit le primesc" fie cartim ce ni se da si ii spunem lui Dumnezeu "mantuiste-ne o data" ca talharul cel rau.. adica.. cu Hristos, la iad sau cu satana inspre "rai" ..
sper ca ai inteles si te rog fa un efort ca nu e asa de greu de dragul Celui ce s-a rastignit.. El vrea sa te duca in rai pe calea cea a smereniei si tu nu ca stii tu mai bine ca El

Spui vorbe mari si frumoase. Dar, personal, mi-e teama ca, incercand calea ta, ma voi arunca singura in plasa satanei. Cred ca trebuie sa fii prea desavarsit pentru a fi in stare. Prin aceasta atitudine, consider ca ii declari razboi pe fata satanei. Iar eu nu ma simt in stare sa lupt cu ea; de-abia ma simt in stare sa lupt cu mine insami si cu ispitele de zi cu zi. Personal, am nevoie de mijlocitori, printre care Maica Domnului si Sfantul Nectarie, care ma ajuta mereu... Mai mult nu pot deocamdata. Nu zic ca nu voi incerca, pentru ca oricum imi vor rasuna in minte mult timp cuvintele tale; dar, doar atunci cand ma voi simti pregatita.

Eu nu vad in spusele lui cristian decat smerenie.
El nu zice ceva ce ar trebui sa faci,ci ceva ce faci oricum.
Adica sa te socotesti ultimul dintre oameni,si cel dintai dintre pacatosi .
Eu chiar simt asta,nu trebuie sa mi-o impun.Daca nu as simti-o,atunci doar m-as speria intradevar.

De acord. Dar de la smerenie pana la a lua drumul iadului, impunandu-ti ca n-ai nici o sansa la mantuire... e drumul cam lung. Ma consider printre cei mai pacatosi (si eu chiar sunt, mai ales prin ura ce-o nutresc pentru penticostali), dar nadejdea mea ca Dumnezeu ma va indrepta si voi ajunge sa ma pocaiesc de tot raul si voi deveni un om mai bun, la asta nu pot renunta. Pai mintea mea bolnava n-ar ajunge oare, sub influentele viclene ale satanei, sa creada la un moment dat ca n-are rost sa ma mai chinui, sa ma mai rog, sa mai postesc, sa ma impartasesc daca tot ajung in iad? Poate gresesc, dar mi se pare prea atitudinea lui ciprian, una martirica si in acelasi timp prea profunda pentru muritorul de rand

ei,depinde daca noi intelegem ce vrea el sa zica.
Nu cred ca aceasta atitudine de smerenie adanca,presupune sa nu te mai chinui ,ca oricum ajungi in iad.Ci presupune mai degraba ca: oricat as posti,tot o fac in duh rrau,si nimic bun nu zace in mine.Aceasta ma indeamna sa o fac si mai bine,nu sa renunt.
Iar speranta trebuie sa fie,dar in mila lui Dumnezeu,si nu in capacitatea mea.

Subscriu intru toate acestor randuri.
Zice un sfant parinte: "Cel care isi vede pacatele este mai mare decat cel care inviaza mortii."

Eu nu cred in vedenii, iar daca apar sunt la de la diavol.:25:

Ba crede, anaana71 !
Vedeniile exista si se petrec.

Trebuie insa a nu le crede pe toate ca fiind bune sau de folos.

Iar pentru ca nu suntem intariti duhovniceste, spre a le discerne, este bine sa fugim de toate !

Iustin a inteles.. noi si asa mergem spre iad ..e foarte foarte simplu da e frunza asta la mijloc.. prin smerenie omul deschide ochii si vede adevarul, vede ca intr-adevar se indreapta cu viteza naucitoare inspre iad.. niciodata nu a fost altfel si nu va fi, va incerca o vreme sa se opuna prin puterile sale caci este obisnuit sa le foloseasca si va cadea dar se va intelepti..cum sa explic? tu spui asa: da eu merg spre iad ca uite ce pacatoasa sunt :bun! accepta asta"de acum accept asta si nu deznadajdui! tine mintea ta in iad si nu deznadajdui.. iar ispitele inecteaza pentru ca de acum sufla in smerenie si de aici inainte se prefigureaza mila lui Hristos care este lasata sa lucreze.. tu te-ai rastigni, ai acceptat ceea CE ESTI ,SI AI SPUS CA TALHARUL CEL BUN" CE ATCEVA SA MERIT EU DECAT CRUCEA?"dupa faptele noastre am primit.. presiunea dispare si inima se linisteste ,mintea se curata si Dumnezeu poate veni si o poate lumina.. pe treptele curatirii inimii mintea la inceput se lupta sa gandeasca astfel ,apoi devine obisnuinta sa le puna de-a dreapta, apoi nici astea nu mai vin ci ramane goala (mintea)..atunci primeste si adevarata lumina care pana acum lucra oarecum dina afara deoarece satana era stapan pe inima si a lucra binele necesita un efort.. satana contribuie la descoperirea rautatii tale care repet si ce spun sfintii nu eu, Vladica Antonie, ca la el gasesti pe sleau vorbind despre lucrurile astea spune ca satana vazand mintea ca nu i se mai impotriveste si ca o loveste si ea nu se mai apara ci primeste ,atunci ispitele dar folosind tot inima si perceptiile tale inca nu foloseste exteriorul ca el este in inima ,ei bine scoate arme din ce in ce mai mari ,adica el singur arunca afara din inima toata rautatea si ea trece pe langa minte si nu mai poate sta in inima... denu ne-ar ajuta el nu am putea nimic.. nu te teme asadar ca-i declari razboi si va fi vai si amar de tine.. stii ce va fi? se va bucura nespus Dumnezeu ,se va apropia si va spune uitati-va la fiica mea cum rabda toate pentru mine si nu va mai putea din multa Sa iubire si imediat va trimite un har care har te va face sa simti ca o nespusa dulceata toate relele ridicate de satana ,si tu cand vezi ce rau esti ca din tine ies toate nu din afara vin peste tine si ca Dumnezeu te rasplateste parca pentru ca esti rau ca asta este senzatia ,atunci singur vrei sa ajungi in iad ..vedeniile se inmultesc si ele foarte tare ,cand de-a stanga ,cand de-a dreapta dar acel har, da un curaj, marturiseste invierea cu fiecare ispita respinsa PRIN ACCEPTAREA EI.. retine cuvintele astea ,in accetarea asta sta crucea.. iar crucea este crucea cu care deschidem portile raiului cele aflate in strafundul iadului..e un paradox caci prin moarte pe moarte omoram..lumea se imparte in doua nu mai stiu care sfant a spus-o: "in sfinti care vad cat de pacatosi sunt si in pacatosi care cred ca inocenta lor e tot o sfintenie"iertare pentru toate si nu uitati ca lumina mintii propii nu este de la Dumnezeu.. al nostru este doar intunericul, din cauza acestei lumini noi nu vedem intunericul..daca am stinge aceasta lumina am vedea adevarul, satana ar deveni un pisoias care arunca cu hartii in noi si nu aveti idee cate si mai cate sunt in bezna asta..numai asa va putea "sa straluceasca in inimile noastre Lumina slavei lui Hristos"
caruia fie slava toata cinstea si inchinaciunea
in veci ,Amin

prefer sa nu le cred ca sa nu ma smintesc. Dumnezeu nu se va supara pe mine.
Parintele Cleopa
"Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata " proorocii ". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul Si tu spui : " Mai, sunt adevarate !" Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum !" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
De aceea Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Sa nu credeti in vise ! Sa nu credeti in vedenii ! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise ? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura ? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise."

nu am darul deslusirii si ca atare prefer sa nu cred in vedenii.:1:
Doamne ajuta!

p.s. si ma iertati.. tot efortul satanei este sa nu vedem asta ,de aici toate gandurile astea ca nu o fi bine ca nu mai stiu ce.. toate sunt de la el, in timp ce Smeritul nostru Creator Hristos atat de delicat si de tainic ne arata fara vehementa ,"de voieste cineva sa-Mi urmeze, sa-si ia crucea sa si sa vine dupa mine"..pai ne-ar pune El la ceva rau? crezi tu ca Hristos ne invata de rau? ca ne arunca in bratele satanei? daca ai vreo banuiala apoi cu ea incepe :gandeste asa: apoi ce altceva sa iasa din mintea mea intunecata decat solutii pierzatoare Doamne..? si ai respins idea asta.. apoi zi Doamne? nu stiu sa iau crucea, de unde sa o apuc da uite am sa incerc sa nu am incredere in mine ca vad ca ma duc la pierzare , ca Tu asta incerci sa-mi spui..sa nu fac voia mea ci voia Ta cu toate ca voia mea e atat de dulce.. si apare adevarul aici.. Amar mie ca toate le fac stramb, incotro ma indrept? nimic bun nu gandesc, nu fac , sunt o anomalie Doamne! cum de ma suporti? si se stinge lumina propie..e chiar eliberator,linistitor, nu e niciun pericol, e Dumnezeu ,unde vei cadea? si asa mergem spre iad.. barem sa nu mergem ca inselati:: de dragul acestei iubiri ale Sale,nu?sa-L urmam pe Hrsitos! sa deschidem ochii si sa raspundemacelei chemari ale lui dumnezeu catre Adam de dupa cadere, agika?(unde esti)aici sunt Doamne in intunericul parerii de sine si al inselaciunii stanei,sunt acoperit cu o frunza, (care este lespedea mormantului nostru..El ne cauta cum isi cauta o mama copilul ratacit, ne striga, unde esti? unde sunteti fii mei iubiti.. Asa a facut de s-a intrupat.. vezi lucrurile in adevarata lor lumina.. cu dragoste In Hristos..
Doamne ajuta!
Doamne ajuta!

[quote=Stefann;206759]Salut Stefan. Imi poti da si mie poza ta din avatar cu icoana Maicii Domnului pe harta Romaniei? Multumesc. Doamne ajuta!

Da.
Da.
Pavel spunea ceva de aceste calitati.

Cea mai buna vedenie, este aceia de a te vedea pe tine.

Nu nu nu de o mie de ori nu. :)

Te rog linisteste-te.

:3:
si ca o completare tot de la Parintele Cleopa:

"Ai vazut Sfantul Isaac Sirul ce spune ? Mai de folos iti este, omule, sa-ti vezi pacatele tale, de mii de ori, decat sa vezi ingeri. Si mai departe : mai de folos iti este sa plangi un ceas pentru pacatele tale, decat sa vezi ingeri si sa invii morti cu rugaciunea, sau sa faci minuni ! Sa avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David : Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Sa ne vedem pacatele si sa le plangem ! Asta-i pozitia care nu te duce la cadere niciodata. Iar cei ce-au vazut ingeri, i-au inselat diavolii, i-au dus in pierzare.
Sfantul Ioan Scararul spune asa in cuvantul trei din " Scara " : Dracii slavei desarte, pe cei slabi de minte, i-a facut prooroci - ca el o sa se laude ca este prooroc, ca a vazut vedenii -, iar cela ce tutror visurilor si vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Dar poate ai sa spui : " Parinte, dar daca este o veste ceva, si poate Dumnezeu vrea sa ma incredinteze ?" ..."

Intrebare pentru fiecare dintre voi
 

o intrebare ramificata si cu adanc talc la care as vrea sa aflu fiecare dintre voi ce crede si veti intelege si legatura cu tpoicul cat de curand.. sa vedem ce opineaza fiecare pe rand la tribuna ca-n parlament:)
va place sa-l contemplati pe Hristos rastignit?
si daca da ,ce parere aveti de afirmatia asta.. Sfantul Pimen cel mare de exemplu a spus ca acolo unde va fi aruncat satana acolo va fi aruncat si el.. avva Sisoe spunea despre acest gand"cine va putea sa tina gandul lui Pimen?"
Pimen a vazut ca atat de mult iubeste sufletul sau pacatul incat pe Fiul lui Dumnezeu venit sa-l scoata din robia acestei iubiri distructive simte in adancul lui nevoia de a-L vedea rastignit caci pacatul este ca un munte masiv, de fapt infinit care apasa cu putere pe centrul fiintei pe centrul inimii.. aici este tronul satanei iar parerea de sine ,iubirea de sine ,iubirea de placere,sunt prin aceasta simbioza in care nu mai se distinge cine-i satana si cine suntem noi ,o euharistie demonica prin care ne unim cu el , cu diavolul, iubim cea ce el ne ofera..cand Dumnezeu se apropie de inimile noastre chemat din ceea ce noi credem ca este o intentie buna o facem sub aceasta influenta pentru a-L atrage ,inghesui si in cele din urma rastigni pe Dumnezeu.. cine incearca sa spuna rugaciunea lui Iisus in inima intelege ce spun.. la un moment dat lucrurile se dau pe sleau..se naste o dorinta de a-l respinge pe Dumnezeu caci cel ce stapaneste inimile noastre ne ajuta din nefericire pentru el, ne ajuta sa vedem ce zace in noi, se dezveleste si pe sine si ne deschide si noua ochii ca sa intelegem cat de rai suntem..cand sufletul vede ca de fapt nu are niciun fel de iubire fata de Dumnezeu, decat intentia cea buna dar de lucrat nu poate decat raul sa-l lucreze.. si incearca sa se smereasca ori a face asta e ca si cum ai vrea sa sapi cu o sarma in munte ca sa-l sfarami si sa-l muti din inima ta.. e munca sisifica! atunci omul zice asa: eu nu ma pot smeri ,sunt vrednic de iad caci iata sunt ucigas de Dumnezeu(cine nu crede ca el l-a omorat si ca el vrea sa-l omoare pe Iisus cine nu crede ca ne aflam intr-o stare de rautate atat de mare incat suntem capabili de orice, oricare dintre noi acela zace de o inalta parere de sine),doamne! eu Te omor si Tu "luminezi cu ziua ticalosul meu suflet"?nu pot sa nu te urasc desi nu vreau, vreau sa te iubesc dar de fapt in mine zace contrariul iubirii.. sau altfel spus"te iubesc dar rastignit"!cu toate ca ma tem de judecata ta cu toate ca stiu ca nu e bine ,ca sunt bolnav, a face rau nu pot conteni, ura asta nu ma lasa sa te vad.. dar vazandu-Te rastignit Doamne, vazand cat sunt de rau, ma umilesc..Tu M-ai lasat sa Te rastignesc ca privindu-te cu bratele deschise ca un neputincios sa-mi satisfac dorinta mea ucigasa si sa biruiesti cu bunatatea Ta cea nespusa multa mea rautate..a-ti inteles? acest medicament -contemplarea crucii ne tradeaza boala si anume-ucigasi de Adevar cu sange rece, iubitori de minciuna, de sine de parerile noastre.. trezirea? recunoasterea starii adica sa tii ochii deschisi si sa speri ca Dumnezeu va folosi pentru noi cea mai mare dintre mile dupa cum noi suferim de cea mai grava dintre boli..(atat de mandri suntem incat il omoram pe Dumnezeu iar apoi contempland placerea noastra si vazand smerenia lui ne trezim, ne venim in fire)
voi ce ziceti? si iertare pentru cei care au mai putina rabdare sa citeasca..

Atunci nar mai trebui sa urmam invataturile(viziunile) prorocilor ca ar putea fi de la diavol si tot asa o sa o luam razna ca de frica sa nu mori de frica.
Spune destul de clar Pavel ca fiecare primeste ce este destinat sa faca.
DUMNEZEU hotaraste ce fel trebuie sa fie vasul si pentru ce va fi folosit nu oamenii.
Frica de iad o sa te duca in iad mai bine sa cunoastem ceea ce ne ispita decit sa tot fim fricosi de orce umbra care ne da tircoale.
Atunci pentru ce mai citim si invatam biblia si cartile SF Parinti ca sa fugim de rau sau sal invingem (transformam) in iubirea de aproape.Este scris ca cei fricosi vor fi trimisi in iad cu cei care sint necredinciosi,ucigasi,vrajitori,mincinosi si asa mai departe.

Un lucru am de spus.. nu stiu cum or fi altii insa ma regasesc in cuvintele tale, e un lucru care ma bantuie si la spovedit, si cand sunt singura: o anume _rezistenta_ interioara, foarte discreta insa si neclintita, un refuz inefabil si o imensa frica de a cere pe bune darul Duhului Sfant, pentru ca in sinea mea nu stiu cum ma va schimba Acela si ce va fi putand scoate din mine. O particica din mine, ultimul graunte, se opune, nu vrea, ar amana, ar vrea sa treaca nevazut. Si din cauza grauntelui astuia am impresia ca orice rugaciune as spune sau citesc sunt de fapt mincinoasa si ca iesita dintre sinapsele si de pe buzele mele, mi-aduce osanda tocmai pentru ca sunt constienta si tot degeaba, nu o sa pot spune ca n-am stiut, cum n-am stiut, am stiut si n-am vrut. Nici macar nu sunt sigura ca vreau sa vreau. Jale.

dar cine a vorbit de frica? ce legatura au smerenia si cumpatarea cu frica?

Chiar daca nu mi-am recunoscut nici mie pana acum aceste adevaruri, eu... ma regasesc nespus de mult in cuvintele tale... Mandria, rautatea, falsa smerenie, ura.... sunt toate acolo, chiar daca le maschez cu falsitatea omului credincios, chiar daca uneori mi se pare ca le-am sters, revin la suprafata intotdeauna... si poate mai intense decat inainte. La spovedanie nu-mi marturisesc toate pacatele, pentru ca, in nebunia mea, mi le sterge cineva cu buretele din minte si apoi ajung acasa si ma gandesc: am uitat sa-mi spovedesc pacatul asta... Dar oare chiar am uitat? Oare nu ma mint pe mine? Oare nu tot eu raman cea apasata de negura lor?... Exista momente cand mandria si rautatea ma fac sa-mi ranesc semenii, oameni pe care ii iubesc, care din cauza invartosirii inimii mele sufera... Cineva imi spunea adineauri: "esti o femeie cu suflet mare". Nu... nu sunt. Poate ti-am dat impresia asta, pentru ca orgoliului meu asta ii place sa auda: laude. Dar oare laudele astea fac bine? Oare nu din ele se naste mandria?... un pacat de care Sfintii Apostoli ne indeamna mereu sa ne ferim, pentru ca din el se nasc cele mai mari pacate

Din Pateric:

„ Din mila lui Dumnezeu,
smeritul Ştefan, Mitropolit al Reazanului şi al Muronului.
Stareţului mănăstirii Sarov şi soborului de fraţi întru
Hristos Domnul.

Fraţilor,
Depărtaţi-vă de rău şi îmbrăcaţi svită,
Fiţi smeriţi şi cu ochii aţintiţi spre pământ,
Feriţi-vă de mândrie şi îngâmfare, căci sunt
Răufăcătoare
Şi distrug toată lumina şi slava cerească. Invidia, slava deşartă şi ura, uitaţi-le,
Pe acestea, prin post şi rugăciune, alungaţi-le,
Lenea şi făţărnicia, să le lepădaţi
Cu smerenie, să postiţi şi în rugăciune să stăruiţi,
In comunitate şi unitate să trăiţi,
Să nu vă îndoiţi, căci Domnul nu vă va uita!
Frate mai mare, să nu fii asupritorul fratelui mic.
Că în acest chip Domnul Iisus Hristos ni S-a arătat.
Vălul ce vă va cuprinde să-l subjugaţi
Şi Domnului să-I mulţumiţi neîncetat.
Blândeţea şi cumpătarea în voi să se sălăşluiască
Şi pacea sufletească să vă stăpânească.
Să aveţi dragoste unii pentru alţii,
Căci adevărul, nu făţărnicia, cu conştiinţa
se împacă.
Acestea vă vor însoţi în faţa tronului dumnezeiesc
Şi vă vor da coroana împărăţiei cereşti,
Iar la sfârşitul acestui testament
Pace şi binecuvântare vă transmit".

Cat de frumos... Multumim CrissBoss56

2010
 

am deschis un topic cu subiectul asta si l-am intitulat "il urasc pe Dumnezeu incat il rastignesc" reunosc ca formularea e.. m-am grabit.. dar idea este aceiasi, trebuia sa spun cat de mult iubesc pacatul? oare nu intr-atat incat sa-l rastignesc pe Dumnezeu chiar eu acum in 2010?

e prima oara cand scrii mai putin,cristi ,e mai usor de inteles asa :)
As vrea sa te intreb:Oare a zice ca il urasti pe Dumnezeu,sau iubesti cpacatul,nu e o ispita?
Adica nu zic ca nu e reala,dar chiar trebuie sa o subliniem,si nu sa o alungam?Ispitele nu trebuiesc alungate?De ce sa le iubim?Sunt rau,o stiu,dar trebuie sa ma impac cu asta?
Asa cum imi recunosc hula fara sa o vreau,imi recunosc si dragostea de Dumnezeu,fara sa o pot atinge.

Asta spuneam si eu aseara, dar m-ai contrazis, spunand ca e vorba doar de smerenie... Eu ma consider prea mica si plina de pacate, ca sa am taria de a ma juca cu asa ceva... Probabil ca as cadea in extrema opusa...
Pe de alta parte, vreau sa subliniez, ca omul acesta a fost pentru mine ca un mesager al Domnului... Nu vreau sa spun prea multe, sa va plictisesc(sau sa-l ispitesc pe el spre sentimente de mandrie), dar am reusit pentru prima data sa ma vad eu, in mod sincer, inauntrul fiintei mele... fara menajamente, fara minciuni, fara autosugestii... Si nu mi-a placut ce am vazut. Si am meditat mult la spusele lui si i-am dat dreptate, dar consider ca pentru a avea o astfel de atitudine cu tine insati e un lucru cu doua taisuri. Si totusi a avea incredere deplina in Dumnezeu si convingerea ca El te va ridica de fiecare data, ramane pentru mine etica de-a fi si de a merge mai departe. Nu pot inlatura dragostea mea, asa plapanda si poate uneori falsa, pentru Dumnezeu si Domnul Isus si s-o inlocuiesc cu ce? Cand sunt la pamant pe cine sa strig sa-mi vina in ajutor?....

Pai facem cu schimbul.Azi am cautat eu o raza de speranta,iar tu ai cazut in adancul nimicniciei personale.Iar in final si tu conchizi ca si mine,ca nu putem inlatura dragostea plapanda si falsa ce o avem fata de Domnul. Il uram?da.Dar dupa puterile noastre omenesti,limitate,Il si iubim.Dar ceea ce nu ne indoim si nu diminuam deloc,este ca El sigur ne iubeste.Chiar si pe noi,ai mai pacatosi de pe forum.

Este de neinteles si fara nici un temei faptul de a adori sa apartii lui Dumnezeu si sa actionezi in acelasi timp potrivnic voii Sale. Dorinta de a gusta din pacat.... e ceva ce nu putem invinge, oricat ne-am stradui, intr-o lume in care se pune accent pe asa ceva: comercializam lucruri care plac ochiului, sunt atat de ispititoare, chiar daca sunt daunatoare sufletului... Pacatul in cele din urma devine amaraciune, rusine, dezamagire, disperare..., chiar daca la momentul initial producea contrariul.
Domnul ne-a invatat sa cerem in rugaciune "si nu ne duce pe noi in ispita". Iar noi sa vrem de buna voie sa intram in ispita, predandu-ne cu totul ei? Intr-o lume in care oricum nu putem decat sa pacatuim si sa fim rai, invidiosi, mandri, intr-o goana dupa bani continua, nimic nu ne mai ajunge, nimic nu ne mai linisteste?....
Un Sfant Parinte spunea ca daca nu poti urma exemplul Sfintilor, atunci urmeaza exemplul camilei... si atunci vei sti ce inseamna pocainta si viata duhovniceasca. Dar putem sa urmam exemplul camilei? Putem sa ducem tot greul altora in spate, chiar daca suntem plapanzi? Oare putem urma magarul cu capul plecat, fara sa sovaim? Oare ne amintim mereu de salvatorii nostri si de oamenii voitori? Eu una nu ma simt in stare nici exemplul camilei sa-l urmez... Dar am dragostea mare a lui Dumnezeu si stiu ca acolo undeva in adancul meu exista un strop mic de dragoste pe care i-o inapoiez....