În prealabil postat de Doriana (Post 449745)

Iisus Hristos este viu. Si nu consider ca e viu, ci stiu ca e viu. In rest, ati ocolit elegant intrebarea. Si Catalin la fel. Si nu era o intrebare grea...

Delia, zambetul pe fata unui om mort este intr-adevar ceva graitor, dupa parerea mea. Sfintii ortodocsi din inchisorile comuniste sufereau cot la cot cu sfintii np. Si, culmea, nu se mai acuzau reciproc de erezie, ci se iubeau ca fratii.

In ce priveste monahismul si singuratatea, sunt de acord ca exista (aproape) numai in ortodoxie. Dar de la insingurare pana a sfintenie este un drum lung, si cred ca esti de acord cu mine. Unii oameni vor sa se retraga din lume pentru a se ruga mai mult si a se apropia de Dumnezeu; e un lucru bun. Si Ioan Botezatorul, Ilie sau Iisus Hristos au avut perioade in care s-au insingurat pentru a se intari, dar intarirea fost cu scopul de a se intoarce din nou in lume si de a sluji. Un sfant nu poate sta separat de lume, caci in el ia chip Hristos, iar cea mai mare dorinta a lui Hristos a fost sa mantuiasca oamenii, umbland printre ei. Un sfant este ca un pahar plin din care se revarsa har si peste ceilalti. Din el curg rauri de apa vie, cum zice Scriptura. Dar incotro? Catre ceilalti oameni, care vor invia spiritual in contact cu apa vietii.

Exista sfinti in manastirile ortodoxe, dar nu stau singuri, ci oamenii vin la ei sa se hraneasca cu cuvintele si rugaciunie lor. Dar un om care inca sta singur, nu a ajuns la treapta la care poate oferi lumii mai mult decat rugaciune. Pot fi insa sfinti, caci Hristos le-a iertat pacatele, dar nu am motive sa cred ca ar fi superiori celor care stau intre oameni si se chinuie sa ii mantuiasca, luptandu-se zi de zi cu pacatele lor...

În prealabil postat de Doriana (Post 449745)

Pot fi insa sfinti, caci Hristos le-a iertat pacatele, dar nu am motive sa cred ca ar fi superiori celor care stau intre oameni si se chinuie sa ii mantuiasca, luptandu-se zi de zi cu pacatele lor...

În prealabil postat de delia31 (Post 449455)

Daca chiar iti doresti sa intalnesti asemenea oameni, sunt destui, chiar si in Romania, dar pt. ei conteaza atat de mult discretia si smerenia, incat noua ni se pare nebunie curata felul lor de a se lepada de sine, pt. a se umple de Hristos.

Nu-ti dau exemple de oameni morali (care nu beau, nu fumeaza, nu traiesc in promiscuitate, si care fac fapte de caritate etc.) ca nu asta e sfintenia.
Asta e legea naturala a naturii umane. De asa ceva si ateii si paganii sunt in stare, ca doar asta e normalitatea si firescul omului. „Ca doar si paganii care nu au lege, fac cele inscrise in legea constiintei”.
Hristos n-a venit numai pentru atata lucru. Numai pt. a restabili legea naturala. Ci pentru ceva mult mai mult.

Sfintenia e ceva mai mult. Ce tine, nu de firea umana naturala, ci de cat de mult ajungem noi sa ne asemanam cu firea divina.

Cred ca ai auzit de sfintii din inchisorile comuniste, nu? Care au depasit legea firii umane si s-au facut partasi dumnezeiestii firi, ajungand datorita harului chiar sa-i iubeasca cu iubirea lui Hristos pe tortionarii care i-au chinuit cu cele mai inimaginabile si diabolice torturi.

Sau poate veti zice, ca daca nu am apucat noi sa-i cunoastem „live”, sfintenia lor demonstrabila concret in moastele lor izvoratoare de mir si facatoare de minuni, nu e valabila.

Iti dau un link catre ceva dincolo de legea naturii umane. Ceva ce nu exista decat in ortodoxie.
http://www.formula-as.ro/2012/1007/s...ucovinei-14766

Si, dupa ce iti faci o idee despre „devenirea intru Fiinta” a unui ortodox inaintat bine pe lungul drum „de la chip spre asemanarea cu Dumnezeu”, iti mai dau un link ca sa vezi cum arata un asemenea ortodox, care inca de pe acum s-a facut „partas dumenzeiestii firi”, sa vezi cum arata imediat ce s-a intalnit cu Dumnezeu dupa ce si-a terminat viata pamateasca.
Mai exact, la 45 de minute dupa ce a trecut la Hristos.

E vorba despre Gheronda Iosif Vatopedinul, monah la Athos, plecat relativ de curand (1 iulie 2009) la Hristos, pe al carui chip mort cu infatisarea de rigor mortis specifica, a aparut un zambet cat se poate de real.

Cei care cred de-adevarat in cuvintele lui Hristos: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi, caci Eu voi ramane intru el si el intru Mine”, vor crede din inima aceasta minune petrecuta doar in ortodoxie.

Ceilalti sunt liberi s-o conteste, sa gaseasca nod in papura, sa despice firu-n patru si sa ramana in continuare pe ce coclauri vor.
La atata nor de marturii, de semne si minuni, cate exista in ortodoxie de 2000de ani neintrerupt (Lumina de la Ierusalim, moaste si icoane facatoare de minuni ), numai un orb ar putea zice ca Biserica Ortodoxa e la fel ca oricare alta confesiune.

Cea mai mare diferenta dintre un ortodox si un neoprotestant cat de cat obiectiv, e ca neoprotestantul, pur si simplu nu vede nici o diferenta. Intotdeauna am fost uimita de asta.

Iar un neoprotestant setat impotriva ortodoxiei, va afirma chiar ca oricine se poate mantui, fie el adventist, iehovist, baptist, penticostal, nu conteaza cate erezii cuprinde doctrina lui, conteaza doar sa nu bea, sa nu fumeze, sa studieze zilnic „Cuvantul” si sa se autosugestioneze ca e deja mantuit.

In schimb, despre ortodocsi va zice ca nu se pot mantui fiindca sunt betivi, drogati, fumatori, desfranati si altele. Si chiar daca unii nu-s asa, tot nu se pot mantui fiindca o numesc pe Maria, Nascatoare de Dumnezeu, sunt idolatri, pupa oase de morti si se inchina la chipuri cioplite.

In fine, asta e cand unii nu vad nici o diferenta intre o doctrina eretica si cea ortodoxa.

Despre cazul fara precendent al parintelui Iosif Vatopedinul care a zambit la 45 de minute de la moarte, aici:
http://elldor.info/2012/04/caz-uimit...a-moarte-foto/

În prealabil postat de Doriana (Post 449745)

Iisus Hristos este viu. Si nu consider ca e viu, ci stiu ca e viu. In rest, ati ocolit elegant intrebarea. Si Catalin la fel. Si nu era o intrebare grea...

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449751)

banuiesc ca fratele meu de credinta, d-l Demetrius, se referea la "Isus viu in Sfanta Comuniune/Impartasanie".

În prealabil postat de ioanna (Post 449752)

Omul poate fi superior altuia doar prin evlavie si credinta. Desigur ca omul nu se mantuieste doar prin sederea in manastire sau in lume, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de cei din lume si de cei din manastire. Am mai dat citatul acesta pe forum, dar il repet:“Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

În prealabil postat de Demetrius (Post 449758)

numai Domnul recunoaște sfințenia.

În prealabil postat de Demetrius (Post 449758)

Indiferent de versete, vreți să vedeți cu ochii. De ce? Ca să contestați.

În prealabil postat de delia31 (Post 449455)

Daca chiar iti doresti sa intalnesti asemenea oameni, sunt destui, chiar si in Romania, dar pt. ei conteaza atat de mult discretia si smerenia, incat noua ni se pare nebunie curata felul lor de a se lepada de sine, pt. a se umple de Hristos.

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 449764)

Multumim pentru linkul despre pustnicii nevazuti din Muntii Neamtului. Am mai citit despre ei dar nici o relatare de acest fel.
Despre zambetul din vesnicie a Gheronda Iosif Isihastul am citit, pe acelasi link... Ce cuvinte mai pot fi spuse?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 395962)

Sfatul meu: ţineţi-vă departe ! Se poate să fi avut eu un teribil ghinion, dar toţi catolicii carismatici cu care am făcut cunoştinţă aveau serioase probleme spirituale (în timp ce erau convinşi că nu au nicio problemă). Ceea ce nu m-am lămurit încă este dacă mişcarea charismatică este ceea ce rătăceşte sau, dimpotrivă, rătăciţii manifestă o atracţie deosebită pentru asemenea practici.

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)

Eu sunt total de acord. Fecioria sau casatoria sunt chemari diferite, dar niciuna dintre ele nu este superioara celeilalte.

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)

Credeti ca Pavel putea scrie sfintilor si impreuna cu sfintii desi nu era in stare sa recunoasca un sfant?

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)

Eu am mai scris deja ca am vazut sfinti ortodocsi, mai multi decat afirma ortodocsii ca ar fi vazut. Ca nu consider neaparat singuratatea aducatoare de sfintenie este altceva. Sunt insa pentru un crestinism practic si vizibil. Ortodocsii au tendinta sa vorbeasca mult despre credinta, abstractizand-o si invelind-o in teologii complicate care uneori mai mult incurca omul decat il lumineaza. Intrebarea mea fusese o provocare de a recunoaste pe Hristos in mijlocul nostru si anume in sfintii Lui. Si de a vedea ca in afara de vorbe, subiective de ambele parti, desigur, nu exista diferente esentiale de sfintenie intre sfintii ortodocsi si cei np, la fel de rari si in BO si la np.

În prealabil postat de Demetrius (Post 449778)

Fecioria este totdeauna superioară căsătoriei.
Fecioria este apărarea unei comori la care ”atentează” însăși instinctul propriu; de aceea i-a spus Dumnezeu lui Adam să nu se atingă de ea.
Căsătoria este cedarea comorii datorită voinței proprii, a simpatiei, a atracției trupești pentru ”întregirea trupului"

În prealabil postat de Yasmina (Post 449783)

Excelenta observatie!
Totusi din lipsa de cunoastere,inclinasem sa cred fecioria este superioara casatoriei deoarece sfintenia nu exista in cadrul casatoriei,cautand mai departe am dat peste existenta unor sfinti care au avut si viata de familie,deci...
Sunt putin confuza in privinta profunzimii acestei afirmatii.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449757)

Am intrat pe link. Sunt coplesit. Cuvintele devin idioate. Nu pot spune mai mult.

În prealabil postat de delia31 (Post 449797)

Pe care link? Ca am pus doua. Cel cu gheronda Iosif de la Vatoped care a zambit la 45 minute dupa ce a murit?
L-am mai pus pe forum, in discutiile cu adventistii. Sa-ti spun ce (non) reactie au avut? Sau nu-i greu de ghicit?
Oamenii astia sunt in stare sa spuna ca asa ceva nu exista, ca deh, nu apare scris in nici un verset biblic.

În prealabil postat de Demetrius (Post 449796)

Sfânt e cel care reușește să respecte ierarhia suflet/trup(monahie/căsătorie) pentru că în viața lumească trupul își impune dorințele, iar sufletul le suportă, însă pentru asta va răspunde la judecată; deci sufletul și trupul se războiesc și-atunci e logic că favorizat va fi cel care se ferește de plăceri trupești chiar căsătorit fiind. Sfinți căstoriți sunt mai mulți, însă eu, chiar dacă nu-i resping, am ceva rezerve deoarece atunci când ei au fost sfințiți ”normele de aplicare a metodologiei” de sfințire(sanctificarea) era puțin diferită, baza punându-se pe serviciile aduse Bisericii și credinței în Cristos, ceea ce, în mod sigur, nu e puțin lucru.

32. Dar as vrea ca voi sa fiti lipsiti de grija. Cel neinsurat se ingrijeste de ale Domnului, cum sa-I placa Domnului;
33. dar cel insurat se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa femeii,
34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului..(1CO 7:32-34)

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449830)

Frate Demetrius, sufeltul si trupul au fost facute de Acelasi...

În prealabil postat de Demetrius (Post 449796)

Sfânt e cel care reușește să respecte ierarhia suflet/trup(monahie/căsătorie)...

În prealabil postat de delia31 (Post 449797)

Pe care link? Ca am pus doua. Cel cu gheronda Iosif de la Vatoped care a zambit la 45 minute dupa ce a murit?
L-am mai pus pe forum, in discutiile cu adventistii. Sa-ti spun ce (non) reactie au avut? Sau nu-i greu de ghicit?
Oamenii astia sunt in stare sa spuna ca asa ceva nu exista, ca deh, nu apare scris in nici un verset biblic.

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)

u am mai scris deja ca am vazut sfinti ortodocsi, mai multi decat afirma ortodocsii ca ar fi vazut. Ca nu consider neaparat singuratatea aducatoare de sfintenie este altceva. Sunt insa pentru un crestinism practic si vizibil. Ortodocsii au tendinta sa vorbeasca mult despre credinta, abstractizand-o si invelind-o in teologii complicate care uneori mai mult incurca omul decat il lumineaza. Intrebarea mea fusese o provocare de a recunoaste pe Hristos in mijlocul nostru si anume in sfintii Lui. Si de a vedea ca in afara de vorbe, subiective de ambele parti, desigur, nu exista diferente esentiale de sfintenie intre sfintii ortodocsi si cei np, la fel de rari si in BO si la np.
P.S. Vorbesc de sfinti in acceptiunea ortodoxa, in viziunea np sfintii sunt putin altfel...

În prealabil postat de Doriana (Post 449927)

Catalin, ceea ce spun eu tinteste putin mai sus decat rafuielile tale cu np. In esenta este vorba despre efectul ortodoxiei sfintitoare asupra omului obisnuit, nu neaparat a monahului singuratic. Pentru ca noi suntem oameni obisnuiti iar nevoia noastra de mantuire/indumnezeire este una practica si acuta.

În prealabil postat de Doriana (Post 449927)

Pentru ca noi suntem oameni obisnuiti iar nevoia noastra de mantuire/indumnezeire este una practica si acuta.

În prealabil postat de catalin2 (Post 449930)

Eu am scris despre ortodoxul obisnuit

În prealabil postat de nutucutu (Post 449932)

Si de unde ati dedus ca mintuirea e posibila numai traind ca un sihastru?

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)

Mi s-a spus ca sfintii pot fi gasiti in sihastrie. Sfintii sunt oameni care au ajuns la indumnezeire, iar indumnezeirea cazuseram odata de acord ca are de-a face cu mantuirea. Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah. Dar vreau ca mantuirea mea sa se vada, sa fie o mantuire practica si nu vorbe sau presupuneri. Si ar fi bine sa fie asa si cu dvs.

În prealabil postat de nutucutu (Post 449948)

Sint foarte multi de "eu" in postarea de mai sus. Tot ceea ce spuneti reprezinta numai si numai vointa dumneavoastra si as spune ca este o atitudine tipic protestanta. EU VEAU ca mintuirea mea sa se vada, EU VREAU o mintuire practica, EU NU VREAU vorbe, EU NU VREAU presupuneri... V-ati intrebat ce vrea Dumnezeu? Cu aceasta abordare mie mi se pare ca ati vrea sa-L invatati pe Domnul nostru ce are de facut si nu sa incercati dumneavoastra sa aflati vointa Domnului in legatura cu viata dumneavoastra.

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)

Ai spus ca ortodocsii primesc har, ca simt har, ca eu voi simti har daca voi fi ortodoxa, etc. Nimic concret. Trecem peste faptul ca eu am fost ortodoxa si stiu cat har se simte fiind doar ortodox. Cum se simte acest har? Care e aplicatia lui practica si cum ajuta omul simplu in calea lui spre indumnezeire? Ce efecte are harul in viata ta personala?

Mi s-a spus ca sfintii pot fi gasiti in sihastrie. Sfintii sunt oameni care au ajuns la indumnezeire, iar indumnezeirea cazuseram odata de acord ca are de-a face cu mantuirea. Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah. Dar vreau ca mantuirea mea sa se vada, sa fie o mantuire practica si nu vorbe sau presupuneri. Si ar fi bine sa fie asa si cu dvs.

În prealabil postat de nutucutu (Post 449948)

Sint foarte multi de "eu" in postarea de mai sus. Tot ceea ce spuneti reprezinta numai si numai vointa dumneavoastra si as spune ca este o atitudine tipic protestanta. EU VEAU ca mintuirea mea sa se vada, EU VREAU o mintuire practica, EU NU VREAU vorbe, EU NU VREAU presupuneri... V-ati intrebat ce vrea Dumnezeu? .

În prealabil postat de Doriana (Post 449955)

M-am dat pe mine exempu ca sa nu dau pe altul. Si da, vointa me e sa fiu mantuita. Altfel viata nu are nici un sens. Mi-e indiferent cumm ma vor cataloga altii. Stiti cum se face asta?
Vointa Domnului este de asemenea sa mantuiasca omul, dupa cum mi s-a spus .Acum pot avea un raspuns fara ocolisuri si psihanalize (daca mai stiti ce intrebasem)?

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449957)

Doriana dar nu a fost un atac la persoana ta ci asa cum a spus o constatare a unei atitudini tipic neoprotestante care este aceeasi si in sola scriptura ( eu vreau sa gasesc adevarul scris in Scriptura ) si in trairea personala.
Ori in BO si probabil si in BC inveti ca trebuie sa te cercetezi si sa vezi cat esti de departe de mantuire.Cum zicea Arsenie Papacioc "Oricat ai fi de bun nu esti destul de bun " pentru ca Hristos nu are limite.Deci mereu cauti ceea ce poti imbunatati in viata ta.

În prealabil postat de catalin2 (Post 449953)

In ortodoxie se pune cel mai mare pret pe smerenie, de aceea nu o sa intalnesti un credincios adevarat care sa se laude ce simte si ce fapte bune a facut. La neoprotestanti dupa botez sunt mantuiti si sfinti

În prealabil postat de catalin2 (Post 449953)

poate fi un om obisnuit care se lupta sa nu cada in ispite mari. Insasi aceasta lupta e ceva extraordinar, pentru ca ingerii cazuti se lupta ca omul sa nu se mantuiasca. Asadar daca nu deznadajduieste pana la sfarsit ajunge la liman.

În prealabil postat de Doriana (Post 449960)

Fii inistit, nu l-am luat ca pe un atac la persoana. :) L-am luat insa ca pe o noua divagare de la subiectul intrebarii mele. Incerc sa aduc discutia la un nivel mai practic, pragmatic.
Sa vad mereu cat de departe sunt de mantuire... Nu mi se pare logic. Adica, eu gasesc o cale pe care aflu ca pot fi mantuit, fac tot ce mi se cere cu scopul de a ma mantui, apoi imi dau seama ca tot departe sunt si nu prea voi reusi. Automat ai tendinta sa cauti alta cale mai buna, zic eu...Ca sunt departe de mantuire stiam dinainte, nu era nevoie sa aflu mergand pe calea cea buna pentru mantuire...

În prealabil postat de ucenic (Post 449967)

Sfintenia nu o vad ca o rasplata ci mai degraba ca pe o chemare si o pozitie. Cuvantul spune despre credinciosi „chemati sa fiti sfinti”, sau „fiti sfinti”, sau „sfintiti-va pe mai departe”...

Eu mai degraba impartasesc defintitia „sfant = chemat (de sub robia celui rau) si pus deoparte (pentru Dumnezeu).

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449973)

Doriana nu e cam simplista gandirea asta ?...Exista vreun moment in care tu meriti sa fi mantuita ? Mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ti-l acorda si nu un merit al tau.

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)

...Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah...

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449976)

Deci Pavel care fusese rapit la cer "alerga" si el si lupta. Numai noi ne socotim deja castigatori si "pusi deoparte "

În prealabil postat de Doriana (Post 449955)

M-am dat pe mine exempu ca sa nu dau pe altul. Si da, vointa me e sa fiu mantuita. Altfel viata nu are nici un sens. Mi-e indiferent cumm ma vor cataloga altii. Stiti cum se face asta?
Vointa Domnului este de asemenea sa mantuiasca omul, dupa cum mi s-a spus .Acum pot avea un raspuns fara ocolisuri si psihanalize (daca mai stiti ce intrebasem)?

În prealabil postat de ucenic (Post 449984)

Alergarea si tinta alergarii lui reiese de aici: "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta." (2Tim.4:7)

Pavel s-a vazut un "alergator", este drept dar nu ca unul care alerga dupa "sfintenie", caci Pavel stia cine este el in Hristos.

În prealabil postat de ucenic (Post 449984)

Tot asa si eu stiu cine sunt in Hristos, si rolul meu si rostul meu. Sunt constient de chemarea mea si de slujirea mea. Cine ar putea sa zica despre sine ca este ucenic al lui Hristos si sa nu aibe certitudinea ca este "pus de partea Lui" de insusi Dumnezeu, care l-a nascut din Sine?

De care "parte" sunt eu, sau alt frate in Hristos decat "de partea" lui Dumnezeu? Nu sunt eu, sau tu, frate sau sora in Hristos - oricine ai fi, sfintit adica pus deoparte ca madular in Trupul Lui?

Nu suntem noi toti o fecioara neprihanita, chemata de Dumnezeu si curatita de insusi Iisus Hristos? Nu aceasta este bucuria mantuirii noastre?

A, daca se intampla si cad, Dumnezeu, care ma doreste cu gelozie pentru Sine, ma avertizeaza; daca nu iau seama, ma mustra iar daca nu ma pocaiesc ma pedepseste, si asta pentru ca ma iubeste, si ma doreste alaturi de El, in vesnicie.

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449988)

Este parerea ta si esti liber sa crezi ce vrei.Dar daca vrei si alta parere sa stii ca eu cred ca ai si cazut.

În prealabil postat de nutucutu (Post 449987)

Toti incep cu un mare ideal: al sfinteniei in fapte. In ochii lor, a-l iubi pe Dumnezeu inseamna a vrea sa faci mult pentru El, a te devota la maxim pentru a-I merita iubirea, a-ti da duhul cautind sa-L slujesti. Cu convingerea intima ca totul depinde de noi, ca noi insine trebuie sa o scoatem la capat. Ca noi sintem cei care trebuie sa ne rugam mult si cu atentie, care trebuie sa urmam legea desavirsirii evanghelice si sa intindem obrazul drept cind sintem loviti peste cel sting. Noi trebuie sa ne dam viata intr-o iubire fara granite fata de aproapele. Pe scurt, noi trebuie sa facem in asa fel incit sa "fim desavirsiti precum Tatal nostru ceresc este desavirsit." Noi, noi si iar noi!

Imposibil sa nu ajungem in impas. Fiindca toate acesta-aceasta sfintenie prin fapte- pare si este IMPOSIBILA. In acest caz nu sint decit doua iesiri, si amindoua pina la urma se infunda. Fie nu incetam sa constatam ca nu sintem la inaltime, ca, in ciuda unor eforturi foarte mari nu numai ca nu inaintam, ci, dimpotriva, ne poticnim si cadem zi dupa zi. Nu ne ramine decit descurajarea si depresia spirituala. Cu amaraciune, ne lasam pagubasi.
Fie voim, orice ar fi sa tinem steagul sus. Si atunci ne prefacem. Acesta este fariseismul. Fariseul este si el un practicant zelos al legii. Dar acest lucru nu i-a reusit defel; apare o fisura ce se tot largeste intre aparentele pe care le afiseaza in afara si saracia interioara a pacatosului. Joaca teatru. Dupa cuvintul Lui Isus, ajunge un mormant spoit, foarte ingrijit la exterior, dar colcaind de putreziciune in interior.

Cum sa iesi din aceasta dilema? Exista un singur mijloc: calea cea mica. Trebuie intoarsa clepsidra. Scurgerea trebuie sa se faca in celalat sens. Nu noi facem mult pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face totul pentru noi. Nu Dumnezeu este bucuros ca ne are, ci noi sintem bucurosi ca il avem pe El. Atunci vine linistea, increderea fara margini, decrisparea, speranta. Si muncim oare mai putin? Nu, nu muncim mai putin intens, ci altfel. Nu mai lucram pentru Dumnezeu, ci facem lucrarea Lui Dumnezeu.

Sfintenia nu se afla la capatul eforturilor noastre si nici nu e chestiune de vointa. Ea nu poate fi atinsa cu puterea bratului.Sfinta Tereza a inteles ca nu noi ne rugam, ci Dumnezeu in noi; nu noi iubim, ci Dumnezeu in noi, nu noi lucram, ci Dumnezeu in noi...Atunci noi nu facem chiar nimic? Dimpotriva, facem enorm de mult: ne lasam purtati cu o mare credinta si cu o nemarginita incredere. Aceasta "activitate pasiva" a "da"-ului neconditionat nu este, de altfel, nimic altceva decit Fiat-ul Mariei, caruia ii datoram intreaga rascumparare. In acel "fie mie dupa cuvintul tau" omenirea a atins cel mai inalt grad de colaborare si activitate"

Vedeti cit de usor este sa devii sfint? Ne lasam cu totul si cu totul in grija Domnului si acceptam ceea ce EL ne trimite. Gresim? Nu-i nimic, ne spovedim, ne impartasim si o luam de la capat.