Şi mata eşti rudă cu Neti Sandu?

Ai dreptate intru totul, dar eu ma refeream indeosebi la Transilvania pre-austriaca. Injuratii "grofi unguri reformati" au fost cei care au trimis niste tineri valahi, cica asupriti rau si tare, la studii instrainatate, cu aproape un secol inaintea Scolii Ardelene. Scoala Ardeleana, desi a fost temporal in urma, a fost mult mai puternica si resoluta in a lumina poporul roman. Ce au facut clericii ortodocsi ardeleni subordonati de grecoteii din Fanar, care mai aveau putin si Il defineau, horribile dictu, pe Cristos ca grec, pentru luminarea culturala a poporului roman in sec. XVII-XVIII? Raspunsul e: multime vida. Nu ei se impotriveau la tiparirea Bibliei in romana? Uite ca redescoperirea propriei limbi a fost un cadou pentru ortodocsii romani de la..."ereticii" de calvini si catolici. "Ce or fi gasit, domne, papistasii aia iezuiti la poporul asta roman, sa il lumineze?! Ca la noi insine, ca romani, ortodocsi non-practicanti en masse, chiar noi nu gasim nimic!". :)))
Dar, desigur, asta e tema de alt topic.

Si unde parintii nu sunt practicanti sau sunt atei?

Nu înţeleg sensul întrebării.

Eu tocmai de asta ziceam, ca fiind majoritatea ortodocsi exista o problema daca un copil intr-o scoala este de alta religie, nu vine cineva pentru un copil sau doi. Ce vina au ca ei sunt toti ortodocsi si doar unul e alta credinta? Intr-o tara catolica era poate invers.
Nu inteleg cum noua reglementare ii ajuta mai mult pe cei neortodocsi sa invete despre credinta lor. Si nici nu e ceva de inteles, pentru ca nu are nicio legatura. Pare mai mult un fel de sa moara si capra vecinului, adica poate unii copii nu vor face religie si poate toata scoala nu va face.
Se pare ca de capra era vorba pana la urma. Pe atei ii inteleg ca vor ca multi copii sa ajunga atei, e lupta lor ideologica.
Am spus de mai multe ori care e problema. Moise, cel ce a inaintat petitia si ceilalti atei au interesul ca acesta sa fie un punct castigat in lupta lor de scoatere a religie din scoli.
Din punct de vedere ortodox problema este ca unii copii nu au parinti practicanti sau au parinti dezinteresati, nu vor avea posibilitatea sa afle despre religie nici acasa nici la scoala.
Iar partea cu partea cu optionalul pentru ca in clasa se afla un copil pe care nu-l lasa parintii sa mearga la ora de religie, cum am mai mentionat, mi se pare o mare prostie. Nu si din punctul de vedere al ateilor, care au un interes.
Asadar, daca un copil dintr-o scoala nu dorea sa mearga la ora de religie putea sa faca o cerere pana acum. Cu noua propunere toata scoala trebuie sa faca cerere, in loc de unul singur. Ati mai intalnit pana acum o prostie mai mare?

Daca un copil are parintii atei sau nepracticanti unde va invata in familie despre religie? Are posibilitatea sa invete la scoala.

Aşa este, deşi nu o poţi impune ca o materie obligatorie, ci doar să-i dai posibilitatea părintelui/copilului să aleagă. Tot familia, părinţii şi primii ani din viaţă sunt hotărâtori, deşi se pot da multe exemple de convertire la ortodoxie.

Probabil acest tablou idilic al stapanirii habsurgice ar smulge o lacrima cuiva care n-a citit niciodata istoria Romaniei. Pentru ca e un neadevar grozav, vad ca s-a ajuns de la ignorarea caracterului represiv al uniatiei la uitarea ei completa, ca si cand n-ar fi existat. Chiar acum cateva saptamani citeam de lupta constanta a ortodocsilor brasoveni impotriva uniatiei, practic in aceasta zona (si probabil Sibiu), nu a existat nicidata uniatie.
Chiar in istoria de pe site-ul BRU scrie de patimirea ortodocsilor datorita conducatorilor catolici, pana la aparitia protestantismului. Pentru ca dupa aceea Ungaria este ocupata de turci, iar Transilvania devine principat independent, conducatorii fiind acum protestanti. Dupa cucerirea habsburgica, la fel ca in toate tarile cu conducere catolica, ortodocsii au fost ajutati sa treaca la catolicism. Religia ortodoxa a fost acceptata abia dupa revoltele romanilor, conducerea habsburgica nedorind o regiune plina de tulburari. Chiar si asa, a fost nevoie de miscarea sf. Sofronie ca sa fie pusa in practica libertatea religiei ortodoxe.
Legat de posibilitatea de a face scoala, Avram Iancu a putut face asta pentru ca avea parinti instariti, adica avea bani. Dar a fost refuzat cand a facut cerere pentru o functie, pentru ca venea dintr-o familie de iobagi (iar romanii erau tinuti iobagi, cu putine drepturi).
P.S. Am citit ca a fost trecut catolic cand a murit, nu se stie de ce.

Cum poti scrie asemenea neadevaruri si aberatii, tu nu ai deschis niciodata o carte de istorie? Tu tot scrii de neobiectivitate, dar de la inceput esti cel mai subiectiv de pe forum. Obiectivitate nu inseamna sa spui 50% adevar si 50% neadevaruri despre ceva. Daca nu cunosti ceva informeaza-te inainte de a scrie. Lutheranii si calvinii au tiparit carti de religie in romanaeste ca sa ii converteasca pe romani, nu ca sa ajute la propasirea romanilor. Primii au fost sasii luterani, mai neagresiv, au tiparit cateva carti si vazand ca nu au niciun succes au lasat-o balta. Ungurii calvini au fost insa mai agresivi, incercand chiar sa impuna religia lor. Nu de mult timp au fost canonizati cativa ierarhi tocmai pentru ca s-au opus ofensivei calvinilor. Ca sa nu zici ca-ti dau o sursa ortodoxa citeste de pe site-ul greco-catolic: http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-8/
Nu in ultimul rand, ar fi frumos sa termini cu parerile tale ecumeniste, jignindu-ne pe noi pentru ca noi sustinem adevarul ca ortodoxia e dreapta credinta (prostile de genul "Ce au facut clericii ortodocsi ardeleni subordonati de grecoteii din Fanar, care mai aveau putin si Il defineau, horribile dictu, pe Cristos ca grec, pentru luminarea culturala a poporului roman in sec. XVII-XVIII?"). N-ai ce face, stai pe un forum ortodox, nu poti scrie tot ce-ti trece prin minte despre ortodoxie doar pentru ca tu asa simti. E treaba ta ce simti, nu si a noastra.

Theo pt mine trecutul este un aspect,cu importanta lui iar prezentul,cu noile sale realitati socio-economico-culturale un alt aspect.Oricum la modul cum este organizata predarea religiei in scoli nu pun deloc baza pe ea,indiferent ce orientare ar avea.Daca am vorbi de scoli de invatamant confesionale atunci probabil as fi mai interesat.Insa pana la acel moment la noi baza educatiei religioase ramane familia si adunarile noastre.Acolo am o responsabilitate ca parinte pe care mi-o asum,de la stat nu am mari asteptari si cat timp eu si cei ca mine ne putem trai in pace credinta nu ma deranjeaza deloc cum isi organizeaza confesiunea majoritara educatia religioasa.Acolo este treaba lor si ei stiu mai bine.Daca totusi s-ar pune problema lectiilor de religie obligatorii,subliniez asta ,,obligatorii"atunci categoric,ca un drept constitutional,vom pleda pentru egalitate de tratament.Nu as accepta niciodata sa fiu obligat la ceva dpdv al optiunii religioase,fiecare trebuie sa aiba dreptul de a trai conform propriei constiinte,cu respectarea celorlalti.Daca nu mi s-ar respecta acest drept atunci categoric,cu orice risc,mi-as retrage copii de la acele ore.Daca ei,cand vor fi maturi,vor dori altceva le voi respecta alegerea,fie ca voi fi de acord sau nu cu ea,sunt copii mei si raman ca tata alaturi de ei pana la capat.Cred ca sunt un tip democrat nu crezi? :)

Un parinte ateu este la fel de indreptatit sa-si creasca copilul dupa crezul lui ca un parinte ortodox care-si creste copilul in stil ortodox.

Cum ar fi ca cineva sa-ti oblige copilul sa invete dogma musulmana?

Aș spune chiar mai mult: că și cei care facem parte din confesiunea majoritară trebuie să susținem respectarea dreptului la alegere, respectiv libertatea de conștiință a minoritarilor, a oricui. Pentru că asta este voia lui Dumnezeu.

Bine spus! Si voia constitutiei!

Cristi eu nu am cum sa sustin vreodata,in calitate de calvin,pozitia unei organizatii ateiste,cu privire la eliminarea religiei.Dar,asa cum spui si tu,si eu sustin sa se gaseasca o solutie pentru ca toata lumea sa aiba libertatea de a alege.Cred ca leguitorii au aceasta obligatie,de aceea sunt alesi si de aceea,nota bene,promoveaza legi avand crucea in spatele lor,fixata pe peretele din spatele prezidiului.Ei trebuie sa tina cont si de vointa majoritatii,ceea ce este normal,si de drepturile noastre,ale minoritatilor.Eu as opta pt scoli confesionale atestate si religie optionala in scolile de stat.Problemele cu scolile confesionale sunt cele legate de costuri in principal,pt ca invatamantul privat este destul de costisitor si nu toti isi vor permite asta.Aici vorbesc din proprie experienta.Cred ca solutia religiei in scolile de stat ramane cea mai buna varianta,ca sa aiba cat mai multi sanse,cu statut de optionala si atunci fiecare poate opta.Aici insa ar trebui aduse imbunatatiri dar sunt sceptic ca acest subiect,al religiei in scoli,este o prioritate a statului.Prin urmare tot familia ramane baza.

Ca in majoritatea cazurilor :P

Așa cred și eu.

Aba sunt probleme foarte grave pe care statul roman trebuie urgent sa le rezolve,sunt domenii care au nevoie urgenta de reforma.Starea morala a unei natiuni,cat de sanatoasa este fie si din acest punct de vedere,poate fi apreciata si dupa alte criterii cum ar fi grija fata de copii si batrani.In RO,in comparatie cu alte tari,numarul de analfabeti este in crestere(!)-in principal datorita saraciei multor oameni-sistemul de invatamant este un haos iar pensionarii sunt tratati mizerabil.Sistemul de pensii este gandit anapoda cu perspective sumbre iar statul sustine la modul patetic pe tinerii,in special pe tinerele mame,care vor sa isi intemeieze o familie.Asistenta sociala este o gluma sinistra in comparatie cu alte tari si prin urmare consider ca cei alesi au datoria sa gaseasca solutii de urgenta pentru toate aceste probleme.Nu mai vorbesc de sistemul sanitar,cu totii stim problemele.Dam semne de tara aflata in stare de avarie din multe puncte de vedere si mie nu imi este deloc indiferent in ce tara vor traii copii mei.Exista,bineinteles,si posibilitatea de a apleca in lume dar in nici o tara normala asta nu este regula.Sper ca toti cei care conduc tara asta sa inteleaga ca nu se mai poate asa decat daca dorim sa ne sinucidem dpdv istoric.Romanul trebuie,si are dreptul,sa aleaga intre ce este mai bine,nu cel mai mic rau,asta este o nebunie.Si as mai dori sa fim mult mai vocali si decisi la nivel de reprezentare europeana,nu suntem membrii second-hand decat daca ne multumim cu asta.Vreau o tara demna,care sa pretuiasca munca,sa vobeasca putin si sa gaseasca cele mai bune solutii pt cetatenii ei.Inclusiv dpdb religios.

Acum cateva ore te intrebam de ce repeti aceleasi lucruri, desi ti-am raspuns de cateva ori. Acum faci iar acelasi lucru. E asa greu sa intelegi o fraza simpla? Si in vechiul sistem ateii puteau face cerere sa nu faca ora de religie copilul lor. Ti-am scris asta si mesajul trecut si in inca vreo cinci mesaje.
In al doilea rand nu toti ateii sunt fanatici (cum esti si tu, desi spui ca nu esti ateu). Multi nu sunt impotriva religiei, sunt agostici, deci nu ar avea avea impotriva ca sa faca religia la scoala copilul lor.

Nu il mai asculati pe abaa, am scris de cateva ori (inclusiv lui) ca si in acest sistem cei ce nu vor pot face cerere sa nu participe copilul lor la ora de religie (inclusiv cei din alte culte care nu au profesor).

Daca lucrurile stau cum spui tu atunci nu vad o problema.Din ce stiu exista o decizie a Curtii Constitutionale care este definitiva dar nu imi este clar cum va fi pusa in practica.Vom vedea in viitorul apropiat.Acestea fiind spuse eu ma retrag din discutie,am spus ce aveam de spus si nu as dori ca opiniile mele sa nasca tulburare in aceste clipe.Sper sa fie intelese strict in sensul lor.Numai bine.

Doamne ajută!

Acea contestatie a fost depusa de Emil Moise din Buzau, cel cu icoanele din grupul lui Cernea. Ei nu vor ca sa fie un sistem echitabil sau altceva, scopul este eliminarea religiei din scoli. Pentru ca suntei atei militanti si nu suporta religia. Pana acum cei ce nu doreau faceau o cerere, desi religia era obligatorie in primele clase. Noua decizie spune ca cei ce vor sa faca religie trebuie sa faca cerere, iar ala unu din scoala care nu vrea nu mai trebuie sa faca.

Mă număr printre cei care au aşteptări bine definite de la şcoală. Doresc mai întâi două lucruri:
a) şcoala să ofere stări de spirit benefice pentru copil, iar nu mai întâi cunoştinţe (efemere, perisabile, părtinitoare);
b) şcoala să te înveţe cum să înveţi; pentru că vei învăţa toată viaţa şi nu e deloc de neglijat cum vei face asta. Eu cred că o şcoală care nu te învaţă cum să înveţi şi care nu cultivă interesul pentru învăţarea permanentă e o şcoală proastă, inutilă, deformantă.
Orice altceva mi se pare secundar, poate chiar să lipsească.
Din nefericire, şcoala românească de azi oferă orice, numai îndeplinirea celor două condiţii la care eu ţin cel mai mult nu oferă.
*
Ca profesor, am fost privit cu neîncredere de elevi (şi de profesori) cel puţin în primul semestru al fiecărui an.
Cele două aşteptări ale mele le onoram în primul rând eu însumi, ca profesor. Din această pricină elevii erau buimăciţi, nu înţelegeau deloc ce vreau de fapt de la ei şi de la oră. Ei erau, din păcate, obişnuiţi cu altceva, cu alt fel de desfăşurare a lecţiilor. De pildă erau derutaţi de faptul că pretindeam constant (acolo unde spaţiul permitea sau unde şurubul stahanovist nu suda banca de podea) să elimine rândurile de bănci şi să discutăm şezînd pe scaunele aşezate în cerc, după modelul rogersian (mă refer la Carl Rogers) al grupurilor nondirective. Abia după un semestru începeau să se lămurească. În semestrul doi se putea în sfârşit studia şi învăţa, venind rândul satisfacţiilor precum şi al regretului că nu vom mai lucra împreună (psihologia se face doar în clasa a X-a).
Ce fel de elevi găseam? Obedienţi, plictisiţi, tocilari, hipercompetitivi (leşinaţi după note şi premii), cu o ambiţie găunoasă şi agresivă, neinformaţi sau dezinformaţi, fără vreo metodă de studiu individual sau de participare la ore etc. Cel mai trist era că nu ştiau ce pot face cu o carte, cu un text. Aveau apucături din preistoria pedagogiei şi din cultura de ghetou. Cum au ajuns aşa? Evident, prin modul generalizat de lucru în şcoala românească.
*
Avem o şcoală foarte slabă, în ciuda laudelor care vin pe filiera aplaudacilor olimpicilor (bieţii copii!). Nu este formativă, ci deformantă şi dezinformativă.
În acest context, o disciplină atât de importantă şi de solicitantă, în fond, cum este Religia, nu are decât o şansă: să fie masacrată.
Dacă şcoala e o harababură şi oferă un mediu nesănătos pentru copil, cum ar putea să fie ora de Religie? Credem cumva că profesorul teolog e Superman sau Magician?
Cunosc câţiva profesori de Religie, sunt oameni în preajma cărora prefer să tac, pentru că am ce asculta. Cu toate acestea ei nu pot face mai nimic în afară de faptul că suferă. A fi profesor de Religie azi e, după mine, o formă de mucenicie. Sau, dacă vreţi, o aventură marca Don Quijote.
*
Cu cât mă gândesc mai mult la decizia ca religia să fie materie opţională, cu atât înclin să cred că această măsură e spre binele copiilor. Decât să fie prinşi în malaxorul unei batjocoriri generale, mai bine să aibă parte de educaţie creştină în familie şi în Biserică.
Educaţia pentru mântuire este un mărgăritar care nu se cuvine să fie aruncat în lături. Nu de alta, dar unii au obiceiul porcin de a se întoarce şi de a sfâşia. Pe copii, mai întâi, la contactul lor inocent cu nestematele Ortodoxiei.

Cei care tot spun ca religia nu trebuie sa fie obligatorie, ori nu au facut religie in scoala, ori nu au copii, ori au copii dar nu s-au sinchisit sa citeasca legea.

Religia nu a fost niciodata obligatorie. Eu am avut colegi de alta credinta si nu stateau la ore. Catolicii, protestantii si ce mai erau, nu stateau la ore. Plecau. La inceputul anului trebuia sa vb cu dirigintele sau doamne invatatoare si sa depuna cererea de invoire de la ora de religie.

Oricum, stati linistiti ca ora de religie nu pleaca nicaieri.

E interesant ca noi ne aducem aminte de profesorii de religie doar in momente de genul acesta. In rest, uitam complet de dansii. Ar trebui ca profesorii de religie sa fie luati sub aripa ierarhului locului, sa nu fie acceptati tot felul de oameni sa predea religie si asa mai departe. Sunt profesori foarte buni de religie, dar sunt si niste jigodii. Sunt profesori atei sau necredinciosi care predau religie. Defapt, de ce ma mai mir, din moment ce sunt si in universitatile teologice.

Eu consider ora de religie ca fiind una importanta. Da, multi spun aici ca parintii trebuie sa ofere educatia. Da, asa e. Dar cui ii lasam pe copiii care au parinti necredinciosi? Multi copii s-au apropiat de Biserica datorita orei de religie, si odata cu ei, si parintii lor. Ati auzit doar de cazuri in care copilul mic isi tragea tatal dupa el la Biserica. Sau de acel caz in care fata, afland la ora de religie ca avortul e pacat, s-a dus suparata acasa si i-a spus mamei: esti la talpa iadului! Mama, surprinsa, intreaba: De ce? Fata: Faci avorturi! Mama ei e medic ginecolog si facea si avorturi. Si da, a incetat a mai face avorturi si s-a apropiat si ea de Biserica.

Oricum, cei care urla impotriva orei de religie nu sunt interesati cu adevarat de educatia copiilor. Altfel, ar urla impotriva harababurei care este acum in invatamant.

(Parintele Necula are o conferinta pe tema aceasta, daca e cineva interesat. E pe youtube.)

Ati avut noroc. Probabil, cu o scoala in care parinti carora le pasa inca se mai inghesuie sa-si dea copiii. Sa va fereasca Dumnezeu de contrariu. De elevi pe care-i doare in spate de note si premii, lipsiti de orice ambitie, care nu isi doresc altceva decat sa se termine ora, ziua, copilaria, viata.

Cam asa credeam si eu inainte de a intra in contact nemijlocit cu scoala din Occident. Aici, insa, am gasit spalarea creierelor odata cu aplicarea "noilor metode pedagogice", cu cat mai noi cu atat mai dezastroase. Aici am gasit adevaratul tezism care era cu totul imperfect in Romania lui Ceausescu, dar de care elevul occidental de azi anevoie mai poate scapa, strans in menghinele unui invatamant care urmareste, de fapt, crearea de mancurti. Un invatamant in care, la ora de limba materna, Balzac este inlocuit cu studiul notitelor de utilizare din interiorul flacoanelor de medicamente, istoria Frantei este inlocuita cu istoria ONU, geografia este inlocuita cu lectii de tip "Ciudad de Mexico: studiu de caz", la biologie copiii de a 8-a izoleaza ADN-ul fara sa stie ce este acela un acid nucleic, etc. Sa ma mai mir ca oameni cu bacul luat (odinioara un examen greu in Franta, pe care il luau doar jumatate dintre candidati) ma intreaba daca Romania "este dincolo sau dincoace de Germania ?". Daca acesta e viitorul invatamantului si in Romania, prea dispusa sa copieze orice cretinatate din Occident, atunci sunt mai mult decat ingrijorat. Iar vorba populara "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor" se poate extrapola la invatamant: schimbarea metodelor pedagogige, bucuria debililor.


Bine ati venit printre noi! A nu se crede ca acest caracter optional al religiei este o masura ideala. Intr-un invatamant ideal, studiul religiei ar trebui sa ocupe un rol central. Dar, in situatia actuala, in cazul dat, delimitarea religiei de invatamant este spre binele religiei.

Cum ar fi daca matematica ar fi o materie optionala incepand cu clasa a 5-a ?
Ce parinte si-ar mai inscrie copilul la aceasta materie ? Eu cred ca sub 30% ar mai face matematica ... :21:

Intre matematica si religie care e mai folositoare ?

Depinde. Pentru tine probabil ca este religia mai folositoare, si acorzi matematicii o atentie scazuta.

Eu personal cred ca matematica este mai folositoare.

Uite aici intelepciune de mii de ani :)

”Ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37)

Dupa cum se vede,oamenii pot trai foarte bine si fara matematica :)
Cati o inteleg? Si profesorii se fac vinovati ca nu au un system de predare eficient ci ca sa nu-si bata capul cu cei care nu inteleg din prima,merg inainte cu turuitul cine intelege bine,cine nu vine la vara!

Pai normal. Atata timp cat ii dai unui om mancare, aer, apa si niste haine acolo, traieste fara orice altceva. :)

Atata timp cat pentru evolutionistii atei omul este doar o maimuta evoluata, e normal sa gandeasca asa.
De ce ar fi o maimuta preocupata de matematica ... ar fi interesant de stiut.

Cum de ce? Ca să lase impresia (în acord cu presiunea mediului cultural în care vieţuieşte) că ... evoluează!......:))))

Tot ce ai scris tu in mesaj am sustinut si eu. Dar se pare ca tot pentru noi le scriem, care stim aceste lucruri.

Da, credinţa este din auzite. În şcoala unde se predă Religie copiii au şansa, în ciuda unui mediu familial unde nici măcar nu se pomeneşte Numele Domnului (sau, cum adeseori se întâmplă, e pomenit cu prilejul înjurăturilor), să afle o mulţime de lucruri despre om şi Dumnezeu, despre mântuire, viaţa veşnică, despre Hristos, despre creştinism şi Biserică.
Mulţi se folosesc de această şansă. Sufletul le e mişcat şi încep să înmugurească în ale credinţei.
Unii nu se folosesc. Unii se întorc chiar împotrivă.
(Să ne reamintim Pilda Semănătorului.)
*
O educaţie creştină sistematică şi productivă (adică una care să contribuie real la formarea unui creştin) se face însă şi dincolo de şcoală. Învăţământul oferă doar o deschidere, oferă o zare, o perspectivă nouă, poate.
Educaţia creştină însă, cred eu, trece musai prin Biserică, prin participarea la slujbe, la Sfintele Taine, prin relaţia ziditoare cu duhovnicul (nu orice relaţie cu preotul este ziditoare - unele sunt smintitoare, din păcate) şi cu ceilalţi creştini (la noi, după opinia mea, acesta este un punct slab al Bisericii astăzi, mult speculat de cei din alte confesiuni - şi pe bună dreptate).
Mai este şi conflictul dintre ce află copilul la oră (cum ar trebui să fie viaţa oamenilor, aşa cum arată perspectiva Bisericii) şi ce vede în jurul lui - acasă, pe stradă, la televizor, pe internet, la ceilalţi copii. Sub presiunea unei lumi care e oricum dar nu creştină, mă întreb ce se întâmplă în sufletul unui elev care ia parte şi la orele de religie...
*
O altă problemă este lucrarea harului. Noi ortodocşii spunem despre cei din alte confesiuni că le lipseşte Harul. Susţinem că ar fi doar în Biserică, la noi adică. Atunci cum rămâne cu ora de Religie? E Harul acolo sau nu? Chestiunea asta merită dezbătută, cred, în mod special. Poate pe un alt topic, într-o altă eră...
Opinia mea e că ori ne nuanţăm teoria despre Har (mai degrabă), ori acceptăm că în şcoală nu lucrează Harul (afirmaţie pe care eu o consider falsă).
Sub aspect doctrinar cunoştinţele propuse prin manualele de religie mi se par cu totul corecte, adică în deplin acord cu Învăţătura Bisericii. Dar care e impactul acelor texte asupra copilului şi cum e condus procesul acestei întâlniri (dintre copil şi manual, în prezenţa profesorului) şi ce fel de atmosferă trăiesc elevii - e mai degrabă o întrebare dificilă, care necesită studii îndelungate şi minuţioase, decât vreo certitudine. Eu cred că în şcoli s-a desfăşurat, la modul heirupist şi amatorist, un experiment bazat mai degrabă pe dorinţă şi voinţă (de putere şi control) decât pe date precise, sigure. Mai mult, a fost la mijloc şi o afacere grasă pentru editurile şi tipografiile care au susţinut acest experiment didactic naţional.
*
Mi-aş dori ca elevii din România să facă Religie în toată şcolaritatea, inclusiv în facultate şi chiar la studiile doctorale şi postdoctorale. Asemenea, consider că au nevoie şi de psihologie, de-a lungul întregii vieţi.
Dar să se facă profesionist, cu adevărat, iar nu amatorist şi urechist. O carte scrisă bine de un colectiv de autori nu asigură nici pe departe un învăţământ de calitate, nu oferă certitudini educaţionale.
Deocamdată sunt dezamăgit de modul în care societatea noastră (dascăli, copii, părinţi etc.) a rezonat la întâlnirea cu ora de Religie. Consider că este un eşec şi că în prezent se impune o evaluare atentă şi onestă a eşecului înregistrat. Pentru că despre eşec e vorba, despre cufundarea întregului proces de învăţământ în derizoriu şi lipsă de perspectivă.
Îmi place să cred că Biserica nu va lăsa soarta Religiei la mâna răuvoitorilor şi neputincioşilor. Îmi imaginez că Patriarhatul cercetează cu toată răspunderea problema apărută în şcoli şi că va găsi, sub înrâurirea Duhului Sfânt, calea prin care, la timpul potrivit, Religia să revină ca disciplină şcolară permanentă şi de neînlocuit. Cum, însă, se va face aceasta, eu nu pot să îmi închipui. Şi nici nu este nevoie. Important este ca poporul român să nu se vândă cu totul şi definitiv, în anii care, poate, vor mai veni.
Mi-ar părea rău să descopăr că am fost, a câta oară?, naiv sau mult prea optimist.

Nu mă număr printre voi. Pentru că, deşi susţinem aparent aceeaşi poziţie, avem motive diferite şi urmărim scopuri diferite. Chiar contrarii!
Eu nu mă număr printre cei care consideră că BOR este schismatică, nici nu atac la fiecare mesaj credinţa ortodoxă, nici nu preamăresc catolicismul sau alte concepţii. Şi nici printre ortodocsişti nu mă număr, nu văd pe cei din alte confesiuni ca fiind "câini", "şerpi", "fiare" ş.a.m.d. Nu confund credinţa şi viaţa în Hristos, cu ideologiile voastre sterile.
De asemenea, spre deosebire de "voi", nu sunt interesat de "binele religiei", ci de binele omului credincios. Religia n-are decât să piară. Cu tot cu Biblia şi cu toate hârţoagele mileniilor de bâjbâială. Însă omul credincios, după chipul şi asemănarea Domnului, trebuie să rămână! Inima lui să fie vie iar duhul lui să fie curat, zidit în Domnul. De va fi aşa, nu vom duce lipsă de Scriptură, întrucât va fi scrisă pe tablele de carne ale inimii şi pe cerul lăuntric al duhului fiecărui creştin. Şi, la nevoie, va fi rescrisă de creştini.
Nu omul e făcut pentru religie (în fond, o invenţie idolatră), ci religia pentru om (pentru cine o avea nevoie de un sistem de păreri sclifosite ale unor măgari care se cred savanţi). Nu omul e făcut pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om. Voi, însă, credeţi în ideologia voastră pe care o idolatrizaţi şi uitaţi că Dumnezeu S-a făcut Om şi S-a răstignit pentru a mântui pe om, iar nu pentru a înălţa noi religii. Nu de oameni vă pasă, ci de ideologia voastră în care v-aţi zidit şi ruinat sufletele, vânzîndu-le părerilor şi nimicniciei. Aţi fi în stare să uitaţi cu totul de oameni, de oamenii vii în carne şi oase, numai să rămână în veşnicie ideile voastre de care sunteţi îndrăgostiţi cu toată fiinţa. Idei deşarte, idei nebuneşti, din pricina cărora au fost mutilaţi şi ucişi sute de milioane de oameni.

Problema, aşadar, nu este delimitarea religiei de învăţământ spre binele religiei, ci învierea învăţământului, prin Hristos, pentru binele oamenilor.
Dar vouă nu vă pasă de asta. Aşadar, nu mă număraţi cu "voi".
Şi nici cu "ei".

„De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.”
Ochi este numită aici mintea, iar trup întreaga alcătuire a sufletului. Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric.
Dar ce este mintea simplă şi ce este mintea vicleană? Mintea simplă este aceea care primeşte tot ce este scris în cuvântul lui Dumnezeu cu credinţa nestrămutată că totul este aşa cum se spune acolo: în ea nu este loc pentru nici un fel de vicleşug sau îndoială. Mintea vicleană este aceea care se apropie de cuvântul lui Dumnezeu cu viclenie, cercetând şi iscodind cu gând făţarnic. Ea nu poate să creadă de-a dreptul, ci supune cuvântul lui Dumnezeu filozofărilor sale, apropiindu-se de el nu ca un ucenic, ci ca un judecător şi critic, verificându-l; iar apoi fie că îl ia în râs, fie că spune cu superioritate: „da, nu e rău”.
Sfântul Teofan Zăvorâtul

Pastorală la Nașterea Domnului a ÎPS. Laurențiu, Mitropolitul Ardealului (2014)

Iubiţi credincioşi,

Acum, la 25 de ani de la jertfa martirilor din Decembrie 1989, societatea noastră este greu pusă la încercare. Libertatea de credinţă, valorile moral-spirituale pentru care s-a luptat, în care am crezut, pentru care mii de tineri s-au jertfit sunt trecute pe agenda Curţii Constituţionale şi puse sub semnul întrebării.

În urmă cu puţine săptămâni, am luat act cu profundă mâhnire de decizia discriminatorie a Curţii Constituţionale a României, îndreptată împotriva existenţei orei de religie în şcoli, o decizie prin care se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând evident, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios în ţara noastră este garantat de Constituţie.

Uităm, oare, de rolul fundamental al Bisericii noastre, în edificarea Statului Naţional Român, de faptul că, în întreaga ţară, dar mai ales aici, în Transilvania, Ortodoxia a salvat şi înviat fiinţa noastră naţională? Uităm că Şcoala Românească s-a născut în Biserica Ortodoxă, că Sfânta Scriptură şi cărţile de cult au fost cele dintâi manuale de învăţătură, apărute şi ele în tiparniţele mănăstirilor ortodoxe? Uităm, oare, de rolul covârşitor al credinţei, al valorilor morale ortodoxe în creşterea sănătoasă a copiilor şi a tinerilor noştri?

Astăzi, la peste 500 de ani de la atestarea primei şcoli româneşti, care-şi desfăşura activitatea la Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului (1495), când istoria dă mărturie desăvârşită despre rolul atât de important al Ortodoxiei în devenirea noastră ca neam, în consolidarea şi dezvoltarea valorilor spirituale ale ethosului nostru românesc, o Instituţie fundamentală a Statului înclină spre secularizare şi indiferentism religios, considerând, asemenea minorităţii atee, că religia discriminează!!

Refuzăm, oare, prin hotărâri constituţionale învăţământul religios — un dar pe care ni l-a dat Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un drept pe care l-am dobândit? Chiar putem ignora faptul că mii de studii de sociologie şi psihologie arată cât de importantă este educaţia religioasă în viaţa copiilor noştri? Dependenţa de droguri, violenţa, libertinajul sexual, hoţiaş.a. sunt, conform acestor studii, în procente mult mai mari în familiile în care copiii au fost privaţi de educaţie religioasă. Se doreşte, oare, ca generaţii întregi de copii să nu aibă nicio alternativă şi niciun ajutor în faţa tentaţiilor societăţii moderniste, care consideră sinucidereaun act de curaj? Se doreşte, oare, ca în viitor ţara noastră să aibă oameni lipsiţi de orice sprijin spiritual, oameni lipsiţi de cultură religioasă, care urmăresc doar binele personal, nu şi al aproapelui şi al societăţii? Formarea caracterului religios-moraleste o necesitate pentru copiii noştri, viitorul de mâine al Ţării, nu numai ai Bisericii. Acest proces foarte important începe în familie, se continuă în şcoalăşi se desăvârşeşte în Biserică. În şcoală se face doar educaţie religioasă, nu îndoctrinare confesională, cum pretind cei potrivnici învăţării religiei, se împărtăşesc valori sufleteşti veşnice, nu simple informaţii. Copiii noştri crescuţi în familii creştine au dreptul de a cunoaşte spiritualitatea Bisericii şi tainele credinţei noastre, la şcoală să dobândească deprinderi şi aptitudini care să îi ajute în viaţă, pentru ca şi ei, la rândul lor, să poată întemeia o familie reuşită.

Considerăm că într-un stat de drept trebuie respectate şi drepturile majorităţii, nu numai ale unei minorităţi, în condiţiile în care credincioşii ortodocşi sunt majoritari între contribuabilii instituţiilor de învăţământ. Astfel, instituţiile Statului nu vor putea neglija acest lucru, încălcând un drept fundamental al familiei creştine.

http://acvila30.ro/taina-intruparii-...domnului-2014/

S-a citit si la noi.

Asa este! Tot cei care stiu inteleg despre ce este vorba. Din pacate, restul raman simpli comentatori. Sunt uluita de cati romani sunt pentru scoaterea religiei din scoli. Trist!

Si Preasfintitul Pimen a atins subiectul in pastorala adresata credinciosilor cu prilejul Nasterii Domnului.

https://www.youtube.com/watch?v=0FDbcCKnIkE

Dar de ce citeste de pe hartii si nu vorbeste liber ?