Categoric! Tu ce zici? Ar trebui sa-mi fac asigurare de sanatate privata? Imi acopera asta de la stat eventualele incidente?
Partea buna e ca scap de pacatul avortului.

Pai si atunci care ar fi cauzele potoapelor si calamitatilor? Nu exista ( Dumnezeu), nu ii pasa, sau este rau si nenorocit?

Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. Se pare ca ai traume serioase. Acum imi explic oarecum ura pe care o improsti pe aici.
Daca zici ca ai copii, poate ti-ar fi mai util sa petreci timpul cu ei, sa te umpli de bucurie si pace.
Toate cele bune iti doresc!

Nu din cazua lor, individual, ci a omului in general. E suficient pt. un prunc sa se stinga in conditii mizere pentru pacate stramosesti. Asta da dreptate!

Nu improsc cu ura. Parera mea!
Misto asta cu copilul. De unde ai stiut ca nu imi petrec timpul cu el si ca, atunci cand nu scriu aici, il sodomizez, special ca sa nu il umplu cu bucurie si pace, asa cum imi recomanzi tu?

Cauze naturale, care nu tin de nicio entitate?! Nu stiu, ma gandesc si eu ca ar fi o varianta.
Care e cazua pentru care focul arde? Care e cazua pentru care un bebelus moare la nastere? Care e cauza pentru care un nor strabate cerul?
Totul trebuie sa aibe o cauza profunda, care sa faca parte dintr-un plan maret al unei entitati infinite?
De ce ragaim dupa masa? Care e planul? Nu iti ajung explicatiile naturale?

Ştii ce fac struţii când se simt ameninţaţi de o primejdie?

Daca renuntarea la credinta ar fi o solutie pt a scapa si de remuscarile care le ai dupa in avort sau maimulte, chiar si dupa ani de zile..

Stiu ce fac dar nu inteleg de ce s-ar potrivi in contextul dat o astfel de comparatie.

Ar trebui sa-mi fie rusine pt. ca m-am mastrubat la viata mea? Dimpotriva, ar trebui sa fiu mandru si sa oganizez o parada a mastrubatorilor? Sunt un pacatos?
Serios, nu inteleg unde bati.

.......:) Of, Inorogule!....
Siguranţa de sine în chestiuni care vă depăşesc cugetarea şi simţirea vă face comic.
De aţi rămâne mai puţin voluntar şi încrâncenat, aţi putea fi chiar simpatic. Aşa însă vă arătaţi singur ca penibil şi tare neînţelegător... Pui îndărătnic ar mai merge, e-n firea puiului necopt, dar catâr bătrân e deja un lucru supărător...
Eu totuşi mai încerc o dată, chit că îmi pare că ţineţi morţiş să vă autosabotaţi la nesfârşit puterile înţelegătoare ale minţii.
Bunule om, scăpaţi câteva minute de cămaşa nesuferită care vă siluieşte mintea şi lăsaţi să răzbată în cămările mai adânci ale sufletului dvs. omenesc şi o altă înţelegere!
De ce vă faceţi singur rău, contorsionînd un înţeles simplu, delicat şi gingaş?
Cu ce folos vă alegeţi de respingeţi lumina şi ingurgitaţi lăturile întunericului?

*

Frica lui Dumnezeu, Inorogule, nu este o frică obişnuită ci un simţământ altoit cu mirare, cu nespusă uimire, cu descoperire, cu simţirea Celui împărtăşit (în sfârşit!), cu descoperirea Lui atât cât sufletul a fost vrednic să cunoască.
Din această frică, la care voi reveni imediat, îţi schiţez doar, acum, că într-adevăr răsar bucuria, liniştea, pacea, toate bunurile fireşti ale omului.

*
M-aş bucura acum să înţelegi, fie şi măcar în zarea unor minime aproximări ori vagi încadrări intelectuale, de ce unii dintre noi stăruim să voim a fi creştini şi ce rol joacă frica lui Dumnezeu în această statornică alegere a noastră.
Nu ştiu cum simte şi cum cugetă un creştin catolic sau protestant aceste lucruri, însă eu m-am regăsit în împărtăşirile altor creştini ortodocşi şi susţin, prin urmare, punctul meu de vedere ca om creştin ortodox.

*
Frica lui Dumnezeu este un simţământ de o complexitate şi colorit pe care doar meşterul poeziei şi al muzicii l-ar putea sugera într-o oarecare timidă măsură. Cu totul dificil îmi este aşadar a-ţi comunica acest fapt al fiinţei mele omeneşti şi totuşi, deoarece miezul acestei sfinte frici este iubirea, ea mă îmboldeşte şi mă poartă să îţi scriu mai departe, cu speranţă...
S-a întâmplat în viaţa mea, nu de puţine ori, să nimeresc unghiuri sau ferestre ale fiinţării din care Dumnezeu să îmi apară cu totul altfel decât de obicei. Ca un simţământ, ca o chemare, ca o putere, ca o posibilitate nesfârşită, ca o garanţie totală, ca o împlinire absolută, ca o dezlegare desăvârşită, ca un cântec dulce, ca o sărbătoare a fiinţei mele, ca o uluire împlinită, ca o suspendare a mea, ca o mângâiere, ca un zâmbet preabun, ca o încuviinţare, ca o privire luminoasă şi blândă, ca un tremur uşor al aerului, ca un cald vânticel, ca o smulgere, ca un tremur, ca un izvor proaspăt, ca un belşug auriu, ca suspendarea unui supliciu, ca înzdrăvenire totală a unei slăbiciuni, ca mersul dobândit de un olog, ca vederea recăpătată de un orb, ca auzul reîntors într-un surd, ca îmbrăţişarea unui părinte care îşi prinde copilul în ultima clipă a prăbuşirii când, abia şoptit, mai apucasem să scap "Tată, iartă-mă!"....
Şi cunoscînd aşa pe Dumnezeu, fiind înstăpânit de El, hohotind în mine plânsul total al unui suflet necăjit de om ca toţi oamenii, plânsul eliberării şi al limanului, am luat aminte la un fapt nou care se iţea înlăuntrul meu: o tăcere vorbitoare, o tăcere cunoscătoare, care cunoştea fiind cunoscută, care se împărtăşea modelîndu-mă, prefăcîndu-mă, înnoindu-mă - o tăcere a recunoştinţei.
Nu-mi este astăzi cu putinţă ca, trăind de nenumărate ori această stare a fiinţei mele, adăpîndu-mă ca un însetat din izvorul acestei alinări şi întremări ne nespus, nu-mi este cu putinţă aşadar să nu sufăr când mă găsesc aşa cum văd singur că sunt: grosolan, înnămolit, împietrit, neputincios, rău şi păcătos. Să am parte de Acest Dumnezeu şi să devin mereu tot mai conştient cum toată suflarea Îl are pe Acest Dumnezeu Alfa şi Omega şi totodată să mă port prin alegerile mele mai urât decât cea mai scârboasă creatură,
asta mă sfâşie cumplit şi mă omoară, mă duce la ură de mine însumi şi la imensă amărăciune. Cum nu voiesc eu să mă lepăd de ale mele şi să fiu cu El, în El, iar El în mine - e toată ura mea pentru mine şi toată nebunia mea pe care o voiesc sfărâmată dar tot eu o refac şi o pornesc ca o maşină stricată care seamănă gest după gest aceleaşi seminţe de otravă pe ogorul morţii.
E multă suferinţă în această stare de acest soi de conştientizare şi trăire amplă, zguduitoare. Şi dacă n-ar fi tot El Care să lucreze mai departe în mine, starea aceasta m-ar omorî. Aşa însă, prin El, starea aceasta mă perpeleşte, mă zdrobeşte şi totodată mă curăţeşte, mă întregeşte. Mă întregeşte cu El, atât cât pot eu primi pe El în mine, în cele dinlăuntru ale mele.
Aceasta este frica lui Dumnezeu, o suferinţă imensă izvorâtă din uimitoarea, năucitoarea apropiere dintre mine şi El, din contopirea pe care eu nu o pot înţelege dar o simt şi o resimt, adesea... Sufăr pentru că nu izbutesc să fiu cum năzuiesc, cunoscîndu-L, să fiu. Sufăr pentru că înţeleg uneori cu o copleşitoare evidenţă cum sunt eu şi cum este El şi cum totuşi, înţelegînd, eu Îl alung, Îl rănesc, iar El mă acceptă aşa cum sunt, mă iubeşte, mă poartă în Răbdare şi Dor...
Iar uneori, după măsuri şi taine pe care nu le pricep, frica aceasta a conştiinţei mele chinuite şi scârbite de sine face loc unei mari linişti, unei păci adânci, unei însufleţiri uimitoare, unei vederi încă neformulabile, unei bucurii cum nu cunoc nici măcar prin asemănare vagă pe lume: e clipa când, mereu retroactiv, resimt picătura de viaţă dăruită mie după oceanele de suferinţă şi amărăciune ale trădării mele nebuneşti şi ale căutării realipirii şi reîntregirii vindecătoare.

Pentru acestea toate şi pentru multe altele pe care nu sunt vrednic să le exprim, eu Inorogule mulţumesc lui Dumnezeu pentru sfânta frică pe care I-o port şi pe care i-o datorez, întrucât frica aceasta e tot din darul Lui, tot din Mila Lui, tot din Iubirea Lui.

Cât de sărac e omul fără aceste simţăminte, cât de sărac am fost când mă credeam bogat ca şi tine, cât de mult mă înfricoşez ca Domnul să nu mă lase iar în lumea de fumuri strâmbe şi reci ale unei minţi închise în tiparniţa de lut a unor rătăciri oarecare şi nesfârşit rotitoare în caruselul putreziciunii...

Remuscarile de dupa avort nu le au doar crestin-ortodocsii. Stiai? Ti-ai pus intrebarea de ce nu au doar crestinii ortodocsi, care isi iau seva moralitatii direct de la adevaratul Dumnezeu, remuscari dupa ce avorteaza? De ce au remuscari si nenorocitii care nu stiu adevarul despre Hristos sau Dumnezeul crestin-ortodox?

Poti sa te retragi civilizat de pe forum, nu e nevoie sa apelezi la astfel de fraze.

Pentru că chipul lui Dumnezeu e în cele dinlăuntru ale fiecărui suflet omenesc.
Dă-ţi seama, omule, că şi înlăuntrul tău e pecetea lui Hristos! Încetează să îţi mai negi natura proprie!
Caută să o contactezi, să faci priză la miezul tău cel mai personal şi mai propriu, dincolo de orice contrafacere a duhurilor rătăcite şi risipitoare ale minţilor noastre de oameni ai veacului ăstuia înfumurat...

Se potriveşte, cu condiţia să fii cinstit cu tine însuţi. Şi să vezi că siguranţa ta este tot atât de validă logic precum a struţului care se simte cu toată făptura adăpostită de o ameninţare iminentă doar pentru că şi-a ascuns capul în ţărână.

Nu trebuie să-ţi fie ruşine în faţa noastră, nici măcar în faţa lui Dumnezeu (dacă nu crezi în El), însă când îţi priveşti copilul în ochi, da, trebuie să ruşine, o ruşine infinită!

Reciteste-ti insinuarile te rog.

Prietene,din cele spuse de tine rezulta ca ti s-a parut ca ai fost crestin,dar erai tot ce esti si acum,tot mort in pacate erai.Acum,intr-un final,cand ai ales sa fi fara ocolisuri ce ai fost mereu,ai fost sincer fata de tine.Daca ai fi inteles vreodata cine este Dumnezeu, ai fi avut teama de EL adica(in sens crestin): dragoste,reverenta,credinta,bucurie,uimire,recunos tiinta, si ti-ai fi urmat calea pe acest drum.Teama de Dumnezeu nu inseamna pt un crestin o frica paralizanta,ce ai trait tu era teama sufletului tau care,prin pacatul pe care zici ca il facei,simtea ca il omorai si ca il indepartezi de Dumnezeu,de dragostea Lui.Totusi patima prietene poate fi invinsa, Dumnezeu este mai puternic decat cel care te-a robit pe tine,Hristos l-a invins.Iti raspund la acel pasaj biblic,pe larg,desi imi este evident ca nu ai nici cea mai vaga idee despre contextul lui,cand o sa raspunzi la o solicitare a mea,mai veche,cu privire la afirmatii pe care le-ai facut cu privire la Avraam.Pana acum nu ai reusit sa compui o singura fraza,da-mi o dovada de buna-credinta si voi raspunde si eu.

Prietene exista nadejde,putere si speranta,trebuie doar sa faci un lucru foarte greu: sa mergi in fata lui Dumnezeu sincer
fata de EL si fata de tine,fara scuze,lasitati,ticalosii si pretexte.Altfel vei muri in pacatele tale pe alegerea ta si nu va trebui sa te judece Dumnezeu pt ca la Judecata sufletul tau va duce cu el urmele lasate de pacatele tale si cand totul va fi pus in lumina lui Dumnezeu te vei osandi singur.Iti astept comentariul la Avraam si apoi iti promit ca iti spun si eu cre cred despre acel pasaj

Ba da, mie imi ajung..
Insa nu inteleg de ce voiati voi un Dumnezeu care sa fie mai partinitor si mai milos cu unii despre care povestea spune ca au fost niste ticalosi ( in basme nu e la fel???), cand nenorocirea ne poate lovi pe toti deopotriva...

Nu stiu despre ce insinuari vorbesti, dar nici nu conteaza.

Un motiv al renuntarii la/masturbare poate fi ca ti se face pur si simplu scarba, nu neaparat de frica unei pedepse divine...

As fi curioasa insa de 2 aspecte:
1) cum va petreceti Craciunul, Pastele, etc?
( eu am fost mereu in depresie pt ca la noi incasa nu se petrecea " crestineste", nu se tinea macar ajunul, se consumau cozanacii, ouale si sarmalele in zilele dinainte, se desfaceau cadourile, si parca nu mai ramanea nimic deosebit de facut, decat indigestia si plictiseala asezonata pe alocuri cu mahmureala )

2) ati botezat copiii? Ce faceti daca vreodata cine stie cum, o apuca pe sotie " damblaua", si vrea sa ii duca sa-i impartaseasca? Divortati? Ii luati copiii, prin tribunal?

La asta ma refer.
Ar fi mai util sa imi petrec timpul cu copilul doar daca nu o fac deja. Este? Sau si limba romana are nevoie de apologetica?

Cert este ca, oricat de mult mi-as dori sa mai raman, chiar s-a trezit copilul si trebuie sa ma ocupe de el, macar pana vine maica-sa acasa :).

Pe mine ma destind astfel de confruntari ideologice. Nu mizati pe incrancenarea mea decat daca nu are imaginatia voastra alta alternativa :).

Multe idei interesante s-au mai scris, pentru care mi-ar parea rau sa nu revin cu replici sincere, chiar daca par stupide pentru unii. Sunt totusi un ateu de calibru mic, nu am negat asta niciodata :)

Numai bine si pe curand!

Nu ma pot abtine :)))).

Asta nu face totusi din stoarcerea cosurilor un pacat, nu? O fi scarbos, dar uneori este sanatos. Stersul la fund mi se pare si mai scarbos. E un motiv de renuntare? :)))

O sa incerc si eu: mi-e frica de faptul ca adminul o sa te incercuiasca in curand, ceea ce e firesc, iar noi o sa simtim bucuria de a nu mai gusta "dulceata" ironiilor tale la adresa credintei.

Subreda-ti mai e credinta! :D

Cu toate ca sunt botezata si am frecventat, o perioada scurta, incopilarie, bis ortodoxa ( dupa care am luat o pauza, am zis ca ma pot intoarce oricand), la vremea cand s-au intamplat cele rele habar nu aveam ca este atat de grav...( cu toate ca am trecut chiar prin fata bisericii cand m-am dus in locul respectiv, la fel si cand veneam sau ma duceam la intalnire, am zis ca nu-i nimic, cat de curand ma voi casatori si voi avea copii, si asta este, imi voi spala pacatele).
Acum lumea ma vede ( atat cei bisericosi cat si restul lumii, ateii) probabil ca pe o ipocrita patetica, care si-a trait tineretea n pacate si desfrau, si acum vazand ca nu-i mai merge, a ajuns rau, n-o ia nimeni de nevasta si/sau nu o respecta, nu vrea sa-i faca copii, acum se pocaieste si spera ca mai poate s-o dreaga...

Multa lume nu se poate abtine, asta este...
Dar totusi cred ca toata lumea prefera, sau ar trebui, sa se iubeasca cu sotul sau sotia, si sa gaseasca maximul de satisfactie in asta. Din pacate sunt putini cei care chiar o gasesc, fiind nevoiti sa caute in alta parte sau sa o gaseasca singuri..poate ca mi s-a parut mult prea patetic ca treaba respectiva sa se intample cu partenerul dormind alaturi nepasator, asa ca...better forget it...( cum spuneam si cu Craciunul, daca manancitoti cozonacii inainte...ti se cam apleaca ( iarasi nu-i inteleg neam pe aia care-n ziua de Craciun, Pasti, pleaca de acasa sa manance shaorma si mac in oras...sau sa inghete de frig prin parc sau prin scara blocului cu gagica...oare le e rusine sa mearga acasa la ai ei, sa stea la masa, daca chiar le place fata?)

Alta religie decat cea pe care o are el si pe care o au si parintii. Pana la o varsta parintii fac regulile, banuiesc ca pe tine nu te-au lasat de la 5 ani sa te descurci singur.
Pana la o varsta parintii fac alegerile, nu copiii. Daca tu ai parinti atei sunt sigur ca nu o sa te invete despre ortodoxie, ci despre valorile in care cred ei. Chiar daca acestea ar fi sa studiezi toate religiile. Pentru cineva ortodox asta e doar o prostie, ba chiar mai mult. Pentru un ateu religiile pot fi, in cel mai fericit caz, obiecte interesante de studiu, dar pentru un crestin (ortodox) sunt niste credinte gresite care practica de fapt inchinarea la ingerii cazuti. In niciun caz nu va dori ca si copilul lui sa se convertesca la asa ceva.
Inca odata evidentiez ce spuneam in precedentul mesaj, tu (si ceilalti atei) vreti de fapt sa inlocuiti credinta crestina si valorile crestine cu ceea ce cred ateii, valorile lor. Am repetat de cateva ori, pana acum vad ca nu ai inteles exact de ce e asa. Pe scurt: studierea tuturor religiilor si alegerea uneia este conceptia doar a unui ateu, nu si a unui crestin. Deci tu spui sa se inlocuiasca concpetiile crestine cu unele atee. Si unde e obiectivismul?
E acelasi lucru. Sa vedem inca odata: tu spui sa se studieze doar stiinta, fara credinta sau crestinism. Si asta ce e, nu ce crede un ateu? Adica spui sa se inlocuiasca crestinismul cu ateismul, credinta crestina cu credinta atee. Nu prea pare corect, tinand cont ca avem sub 1% atei in Romania. Comunistii au facut-o cu forta.
Tot ce crede un om e credinta lui. Noi credem ca exista Dumnezeu. Tu crezi ca nu exista, ci doar ce se vede. Tot credinta e, ceea ce crezi tu. Aceste afirmatii ale credintei se numesc dogme. Deci tu crezi intr-o forma de credinta, ateismul, care are dogme, date de afirmatiile considerate adevarate a ceea ce crezi. De exemplu noi spuneam ca Dumnezeu a creat lumea ca in facerea, tu spui ca teoria evolutionsita, Big-Bang-ul, etc. au creat lumea. Ateul de obicei se inchina la stiinta, pe care o vede ca origine a tot ce exista si solutie a tuturor problemelor.
Daca ai fost botezat nu inseamna ca esti crestin, arata doar ca parintii tai nu erau dusi cu pluta si te-au botezat. La referendum banuiesc ca nu spui din aceasta cauza ca esti crestin, cand de fapt esti ateu, doar daca nu intelegi nimic.
Ti-am explicat mai sus, ateismul este o forma de credinta, cu doctrina si dogme. Are si un set de principii morale. Comunismul inca de la Marx se baza pe ateism si desfiintarea religie. Aproape toti comunistii erau atei, de aceea si multi evrei erau impotriva comunismului si a confratilor lor (cei mai multi comunisti fiind evrei, inclusiv Marx).
Musolini a fost mai intai comunist. Apoi a inventat fascismul. Fiecare om actioneaza in functie de principiile, credinta si valorile pe care le are. Exista si o poveste cu Musolini care a vrut sa arate ca Dumnezeu nu exista si a cerut sa fie traznit daca exista. Nu s-a intamplat asta, dar a murit spanzurat de un garaj, mai tarziu.

Woooow, ati scris mult azi. Se pare ca ati avut ce discuta, eh? Iata si contributia mea adusa discutiei:

Nicaieri in lege nu scrie ca Romania este o teocratie bazata pe religia ortodoxa. Statul nu se afiliaza cu nici o religie, deci Romania nu este o tara ortodoxa. Romania este a tuturor romanilor, nu numai a ortodoxilor.


N-am zis ca e ceva rau in icoane in scoli publice. Dar in momentul in care agati o icoana, sa fii pregatit sa agati si alti idoli ale altor religii.

Mi se pare mie, sau scoala "publica" nu se numeste si ortodoxa? Pe principiul spus de tine, ar trebui sa fiecare religie sa-si faca scoala ei, inclusiv scoala crestin-ortodoxa, si sa lase toata lumea scolile publice in pace (n-ar fi o idee asa rea, dar parca sunt prea multe scoli private).

Pentru ca minoritatile acelea au exact aceleasi drepturi ca si tine. Nu esti mai presus decat nimeni in tara asta daca esti ortodox, si nu esti mai inferior daca esti alta religie. Nu-mi amintesc sa fie mentionat undeva ca Romania este o teocratie.

Dacă spui de două ori o prostie, nu-i crește valoarea, sp știi!

Dar de ce sa faca tocmai Romania asa?
Ai fost tu pe alte continente si ai vazut prin scoli in Japonia,pe Iisus?
Sau in Africa?sau in India?Pe aceste continente crestinii sunt in minoritate si nu au cerut nimanui sa-si agate icoane prin scoli,decat daca sunt scoli infiintate de crestini,ale lor proprietate personala!
Du-te si pune icoane ortodoxe in scolile de musulmani si dupa aia spune-mi ce se intampla?!

Oricine vrea icoanele altui idol si studierea altei religii in scolile publice din Romania -in care recesamantul arata ca este o tara majoritar ortodoxa,nu are decat sa-si construiasca propriile scoli si sa faca acolo tot ce doreste fara sa mai deranjeze MAJORITATEA.

Nu, nu scrie. Nu scrie in nicio lege nici ca este un stat laic.

Prin "a tuturor romanilor", ati inclus cumva si pe ortodocsi ? Pentru ei, e important sa aiba icoane la scoala.

Pai, sunt. Sunt agatati tot felul de idoli. Si sunt agatate tot felul de citate din tot felul de carti "sfinte". Cand eram eu la scoala, era agatat, pe langa portretul lui Ceausescu in fiecare clasa, idolul Marx. Sfantul Engels. Directorul avea in vitrina, in cancelarie, "opera" lui Lenin in nu stiu cate volume. Pe pereti, odihnea planul cincinal.

In prezent, situatia nu difera fundamental. Am vazut "Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului" si tot felul de alte lucruri pe care ateismul le idolatrizeaza si ucide in numele lor. In numele lor, ateismul a executat in numai 4 ani de revolutie franceza mai multi oameni decat a executat catolicismul in opt secole in toata Europa.

Nu ar fi deloc rau. De ce statul sa se considere misionat sa se ocupe de instructiunea publica ? Apararea, ordinea de drept si justitia sunt atributiile fundamentale ale statului chemat sa sprijine "binele comun". Apararea granitelor tarii, apararea orasului meu de talhari: asta, eu nu pot face singur. Nici cu ajutorul vecinilor. Nici parohia mea nu se poate ocupa de asta. Nici episcopul meu. Pentru asta, am neaparata nevoie de stat si pentru acest bine comun sunt de acord sa pun o parte din bani la mijloc. In schimb, ce invata fiul meu la "stiintele comunicarii" si la "stiintele vietii si Terrei" cum au nenorocit astia denumirile de "limba romana" si "biologie", nu e neaparat apanajul statului. De asta pot sa ma ocup eu. Vecinii mei, parohia mea, episcopul meu.

Eu nu am auzit pe niciun ortodox (in deplinatatea facultatilor mintale) sa protesteze ca in scoli unde exista un numar semnificativ de copii de alta religie sa existe si simbolurile lor religioase. Copiii trebuie sa se simta la scoala ca acasa. Daca, acasa, il au pe Buddha in baie, atunci e normal sa il aiba si la scoala. Nu de alta, dar pentru ca expresia "ma duc la buda" sa capete sens...
Ca si catolic, nu am deloc obiectii ca in scolile cu majoritate ortodoxa (cam toate, adica) sa existe icoane ortodoxe. Nu am auzit de niciun catolic ca ar fi protestat contra icoanelor ortodoxe. Dar nu am auzit de niciun protestant sa...protesteze, desi multi dintre ei au ce au cu icoanele. Singurii care protesteaza sunt ateii militanti. Primii au facut-o cei care, precum Gabriel Andreescu, sunt stipendiati de oculte multinationale, dupa care s-au luat si fraierii care nu au perceput niciun ban din asta, ci o fac din convingere, precum dv.

Teocratie inseamna ca puterea seculara sa fie asigurata direct de sacerdoti. Numai exceptional au existat teocratii in Europa. Republica de la Geneva condusa de Calvin e un rarissim exemplu. Sau Florenta, pentru cativa ani, pe vremea lui Fra Savonarola. In prezent, singura teocratie crestina este Cetatea Vatican. Vedeti dv, nu incapem toti acolo, ca sa putem avea icoane in scoli. Noi vrem sa avem icoane la noi, in statele noastre ale caror cetateni suntem.

Preferi sa iei barbarismul musulman ca exemplu? Asta e nasol...

Dar ti-am zis, prin ce ai spus tu, anulezi dreptul ca educatie al minoritatilor, sau la libera exprimare. Ai fi deranjata daca, dupa ce s-a pus o icoana cu Iisus in clasa ta (sa zicem ca esti in clasa a 12-a), un coleg de alta religie sa-si aduca un idol/icoana, si sa o agate langa icoana ortodoxa?

Iar inca o data, scolile publice din Romania nu sunt scoli ortodoxe. Sunt scoli publice, generale.

Atata timp cat statul nu se afiliaza cu nici o religie, este un stat laic, prin definitie.

Si normal ca am inclus si pe ortodocsi. Poate pentru ortodocsi este la fel de important ca pentru evrei sa aiba icoane/idoli in scolile publice.

Asta sunt exagerari. Compari comunismul cu zilele de azi, iar apoi afirmi ca declaratia drepturilor omului nu ar trebui sa fie afisata in scoli ca o venereaza ateii? Absurd!

Declaratia drepturilor omului este un document important care, ar trebui sa se aplice pentru fiecare om de pe acest pamant. Si nu, nu o "venereaza" ateii, ci toata lumea o venereaza, pentru ca e unul din lucrurile care ne opresc sa aruncam cu pietre in femei care nu sunt virgine la casatorie.


Daca preferi sa-ti inveti singur, sau cu episcopul, copiii despre limba romana, biologie, etc, nu-i absolut nici o problema. Ai acest drept.


Icoane in scoli mai gasesti in scolile rurale. La oras rar mai gasesti asta. De aceea probabil n-ai auzit obiectii.


Teocratie mai inseamna si ca legile acelui stat sa fie bazate pe legile religiei sacerdotilor care il conduc.

Pr. Arsenie Papacioc "N-ai nevoie să lasi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a usurat si te-a scos din adânc de ape. Tu esti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că esti numai la jumătate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca să te lauzi tu pe tine. Si pe urmă, vă mai spun si altceva, el este plin de har si te simte, nu este prost, îsi dă seama. Credeti că Dumhezeu a făcut duhovnic pe oricine? Si atunci, te simte si, delicat, poate să-ti spună: "De ce mă minti, măi frate?" Pentru că duhovnicul nu poate să-ti lase impresia că-ti cunoaste tie păcatele. Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Si pe urmă nu ne interesează atât de mult părerea duhovnicului, ne interesează că tu ai reusit să te salvezi în loc să te nenorocesti. Pentru că, fratii mei, ori la spovedit să spui păcatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsă ele se vor vădi, dar nespuse nu rămân! Asta să stie toată lumea. Si duhovnicul va fi de fată acolo, la judecată, unde n-ai ce să mai zici, si nici el."

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/masturbarea

“Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (I Cor.6,9-10)

Vorbeşti din închipuiri (sau din auzite). Fii mai atent când prezinţi date din realitatea concretă!
*

În ultimii 3 ani cât am fost profesor (2008-2009; 2012-2014) am predat în mai multe licee din Bucureşti. În fiecare dintre aceste licee sunt cel puţin 35 de săli de clasă unde se fac cursuri.
În (aproape) fiecare clasă se află cel puţin o icoană, adusă de elevi, uneori de câte un profesor iubitor de icoane, în acord cu elevii (am întrebat şi aşa mi s-a spus de către elevi).
În multe clase, copiii au ales (ştiu asta pentru că, de asemenea, am întrebat pe elevi) să pună o icoană deasupra catedrei, câte o icoană între ferestre (unele clase au 4-5 ferestre mari), cel puţin o icoană pe peretele dinspre hol şi cel puţin o icoană pe peretele din fundul clasei.
În unele clase se află o singură icoană. În foarte puţine clase nu se află vreo icoană, prin înţelegerea dintre elevi şi diriginte.
Mă refer la licee importante din Bucureşti, cum ar fi Colegiul Naţional de nivel european "V. Madgearu", cu profil economic. Sau liceul "Jean Monnet" sau liceul de muzică "Dinu Lipatti" sau liceul "Alexandru Vlahuţă".
Cu ocazia diverselor întâlniri (workshop-uri, lecţii deschise etc.) la care am participat şi în alte licee din Capitală, am remarcat aceeaşi situaţie: în sălile de clasă se află icoane (în Colegiul "Caragiale", în Colegiul "Ghe. Lazăr", în Colegiul "Sf. Sava").

*
În şcolile generale e aceeaşi situaţie. Părinţii şi învăţătorii, respectiv diriginţii, au convenit plasarea icoanelor în fiecare sală de clasă. Aşa e în şcoala unde învaţă fiul meu, aşa e în şcolile unde am predat ca profesor de şah, aşa e în After-School-ul unde am lucrat câţiva ani.

*
Soţia mea care se află acum lângă mine îmi confirmă că şi în grădiniţa unde ea este educatoare situaţia e similară: în fiecare sală se află cel puţin o icoană. Comitetul părinţilor a ales aceasta

*

În faţa acestor date din realitatea concretă a şcolilor din Capitală (pe care o poate proba oricine dacă trece pragul unei şcoli), te rog să îţi retragi afirmaţia falsă pe care ai făcut-o şi să te abţii pe viitor de la dezinformare. Mai ales în chestiuni atât de importante cum sunt acestea legate de viaţa în Hristos a copiilor şi adolescenţilor români.

*

Despre sălile de curs din cadrul facultăţilor nu pot spune care e situaţia, nu am mai călcat de vreo 7-8 ani prin amfiteatre. Exceptînd, desigur, Facultatea de Teologie unde, o să râzi, nu sunt chiar în toate sălile icoane... !?.........:)

Alea sunt icoane aduse de copii. Normal ca poate si un copil de alta religie si sa-si puna in fata clasei, langa icoana, fara nici o problema, in modul acesta.

In plus, profesorii au convenit cu elevii, ceea ce este si normal.

Dar daca vine directorul si umple scoala de icoane pe bugetul liceului (cum voiau unii de mai sus), atunci nu e bine.

Iar la Madgearu stiu sigur ca ora de religie este ori cu clasa goala, ori batjocura maxima (Cel putin la o clasa a 12-a de anul acesta). :))

Daca declaratia drepturilor e "venerata" de toata lumea , imi poti spune de ce in Nigeria ortodocsii si catolicii sunt arsi de vii doar pentru ca sunt de alta religie ? De ce in Arabia Saudita femeile sunt discriminate ? De ce in Coreea de Nord esti dus in lagar daca esti crestin ? Daca te vei uita in declaratia drepurilor omului, vei vedea ca in exemplele de mai sus se incalca articolele 2,3,5,18,19,20.
Parca aceste drepturi erau pentru toata lumea ?
Eu am terminat liceul (profil teoretic) de curand , si nu am vazut vreo clasa in care sa nu existe macar o icoana... iar liceul meu nu era pe la periferia orasului.

Minţi!
Prezinţi fapte accidentale, care dealtfel au loc la oricare dintre materii, uneori, drept regulă şi trăsătură generală.
Să-ţi fie ruşine, tinere neobrăzat!

N-o săi fie, drept pentru care nu te mai tulbura degeaba.

Am un prieten in clasa a 12-a la Madgearu. El asa mi-a descris orele de religie. Ori el a exagerat, ori chiar se intampla asa.

Ai fost profesor acolo?

deghizat
 

Ati citit tot ce s-a zis aici?
Ati citit si ce s-a zis in alte forumuri similare?
Eu da. Si am o opinie PERSONALA:
- cei ce sunt ortodocsi vor ramane asa;
- cei ce nu sunt ortodocsi vor incerca sa-i perturbe pe cei care sunt;
- cei ce sunt de alta credinta, vor incerca sa-i abata catre credinta lor;
- PE FORUMURILE DE ALTE CREDINTE, ORTODOCSII VOR FI PARIA, CU VOCI SUFOCATE: cautati forumuri islamiste, budiste sau shiviste, eniuei...
- pe acest forum, diavolii pot fi LIBERI sa spuna...
- pe acest forum, crestinismul ortodox are de combatut trei fronturi: ateismul, politeismul si demonsmul;
- pe forumurile altor credinte se combate orice altceva in afara de crestinismul ortodox;
MESAJELE PREA LUNGI DE PE ACEST FORUM, TIND SA NU FIE CITITE.

Da. Inclusiv prietenului tău. Doar dacă nu e din singura clasă unde nu am predat, anume la F.
Cât priveşte ora de religie, îţi spun doar două lucruri:
a) adeseori făceam unele incursiuni, cât permitea tematica la psihologie, în domeniul teologiei; de pildă, când am dezbătut lecţia Imaginaţia, am ridicat problema de nu cumva imaginaţia poate fi o piedică în unele activităţi, cum ar fi rugăciunea. Ei bine, au fost dezbateri excelente iar elevii nu erau nici pe departe neinteresaţi, ignoranţi, neatenţi sau batjocoritori. Întreabă-l pe prietenul tău, doar de n-o fi unul din cei săriţi de pe fix, cum se găsesc în orice clasă din orice şcoală.
b) profesoara de Religie de la Madgearu e un om deosebit, de o rară gingăşie sufletească şi foarte bine pregătită la materia pe care o predă; am discutat de multe ori cu dânsa şi, deşi este mult mai tânără decât mine, am avut multe lucruri bune de învăţat; are tact pedagogic, este atentă cu elevii şi respectuoasă, este deosebit de blândă, are umor, este veselă şi deschisă, cunoaşte Scriptura parcă pe de rost şi dă cu uşurinţă şi pertinent/adecvat mulţime de citate din Sfinţii Părinţi. Dacă prietenul tău şi colegii nu beneficiază de întâlnirea cu un astfel de dascăl, e doar autosabotarea lor la lecţii.
La alte clase, aşa cum am văzut de câteva ori când am fost invitat la oră (facem parte din aceeaşi catedră, socio-umane), dialogul mergea excelent, era o atmosferă cu adevărat stimulatoare pentru minte şi suflet, elevii erau interesaţi şi participau din plin.

Nu ştiu pe ce lume e prietenul tău sau de pe ce lume vii tu cu povestea asta aici. Poate mai cercetezi, dacă vrei.
Oricum, ce spui e un caz izolat şi bazaconia cu icoane doar prin şcoli săteşti încă nu ţi-ai retras-o.
Mi-am retras eu însă interesul pe care ţi l-am arătat întrucât uşurătatea cu care înşiri palavre mă indispune şi îmi irosesc vremea citind noianul de nimicuri pe care le azvârli pe forum. Superficialitatea şi obrăznicia isteaţă de două parale nu sunt vestitori ai unei vieţi consistente, tinere. Asta s-o ţii minte de la mine, dacă voieşti.