La Casa Adam Müler - Guttenbrunn din Timișoara a avut loc luni, 12 iunie, conferința „Biserica în dialog: Europa și valorile sale”. Tema dezbaterii a fost: „Valorile europene.
Între principii și realitate”. În cadrul acesteia au luat cuvântul: Hartmunt Koschyk, membru al Parlamentului german, reprezentant al Guvernului Federal German pentru etnicii germani și minoritățile naționale; dr. Hans Martin Sieg, director al Reprezentanței Fundației Konrad Adenauer din România și Republica Moldova; dr. Radu Preda, președinte executiv IICCMER; pr. Constantin Jinga, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, și Msgr. Johann Dirschi, vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. „Indiferent dacă suntem ortodocși, catolici sau evangheliști luterani, ne unesc valori comune care reprezintă sufletul Europei. Suntem foarte recunoscători că am putut purta o discuție cu Înaltpreasfinția Sa și aș dori ca această prezență a cultelor creștine din Timișoara să fie vizibilă și atunci când Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană”, a spus Hartmunt Koschyk, reprezentant al Guvernului Federal German pentru etnicii germani și minoritățile naționale. După conferință, participanții au fost primiți, la Reședința mitropolitană, de către Înaltprea*sfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, care a subliniat faptul că valorile identitare creștine trec granițele fără pașaport. „Mereu auzim expresia aceasta: «Să aderăm la valorile europene!» Dar valori românești nu mai sunt? Nu avem și noi un patrimoniu de valori? De aceea am adus în discuție această problemă, că ar trebui să avem un tabel de valori în care să fie incluse și valorile noastre românești creștin-ortodoxe. Prin urmare, trebuie să avem o clarificare a ceea ce este valoarea adevărată cu substanță universal valabilă”, a menționat chiriarhul Banatului. Conferința „Biserica în dialog: Europa și valorile sale” a fost organizată de Fundația Konrad Adenauer, în colaborare cu Mitropolia Banatului |
La 128 de ani de la trecerea sa la Domnul, ieri, 15 iunie 2017, poetul național Mihai Eminescu a fost pomenit și omagiat în mai multe localități din țara noastră. La mormântul acestuia din cimitirul Bellu din București, slujba Parastasului a fost săvârșită de părintele Florin Șerbănescu, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios, componenta Cultură, împreună cu un sobor de slujitori.
Potrivit rânduielii bisericești, ieri-dimineață, la capela cimitirului Bellu, un sobor de preoți au săvârșit Sfânta Liturghie. În continuare, pe Aleea Scriitorilor, la mormântul poetului, pr. Florin Șerbănescu, consilier patriarhal, a oficiat slujba Parastasului pentru poetul național Mihai Eminescu. Au fost prezenți bătrâni, tineri și copii, care au adus un omagiu și s-au rugat pentru sufletul poetului nepereche. „Atunci când avem ocazia să venim la mormântul lui Mihai Eminescu, trăim o mare satisfacție, deoarece putem îndeplini o obligație morală față de marile valori naționale. Suntem în centenarul Unirii și știm că Eminescu a fost militant pentru aceasta. Zilele acestea sunt mai importante decât toate celelalte, deoarece în memoria strămoșilor noștri, a celor care s-au jertfit pentru această țară și mai ales în memoria lui Eminescu, avem datoria să ne solidarizăm, să ne unim cu adevărat și să ne reunim ca țară. Astăzi, la mormântul marelui poet național ne-am adunat adevărații patrioți români, așa cum au fost și strămoșii noștri care au luptat pentru idealurile naționale. În aceste momente are loc trezirea conștiinței naționale. Nu este numai un act de patriotism, ci și unul civic”, a spus Petre Răcănel, președintele Federației Societatea Civilă Românească (FSCR). Mihai Eminescu a fost pomenit ieri și la Catedrala Patriarhală, slujba Parastasului fiind săvârșită de arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani, la 15 ianuarie 1850 și a trecut la Domnul la 15 iunie 1889. |
Cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Teofan și a IPS Părinte Mitropolit de Dimitriada, Ignatie de Volos din Grecia, și cu acordul maicii starețe Nimfodora, racla cu Cinstitul Brâu al Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia a poposit în Biserica „Sf. Nicolae“ din Piatra Neamț.
Joi, 15 iunie 2017, delegația greacă compusă din părintele Atanasios și maicile Antonia și Andreea a fost întâmpinată la Biserica „Sf. Nicolae“ de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu părintele protopop de Piatra Neamț, pr. Valentin Tofan, și părintele paroh Ștefan Oprea. Însoțitorul delegației grecești a fost teologul Stelian Murariu. În dangăt de clopote, cu bucuria în suflete, cu lacrimi pe obraz, cu multă dragoste și rugăciune, Cinstitul Brâu al Maicii Domnului a fost întâmpinat de copii și elevi de liceu în straie naționale, de un grup de 20 de bucovineni de la Parohia „Sf. Împ. Constantin și Elena“ din Straja, Suceava, și ei în portul strămoșesc, și de foarte mulți credincioși. Alături de aceștia a fost prezent și domnul prefect al județului Neamț, Vasile Panaite. După datină, delegația greacă a fost primită cu pâine și sare, semn al dragostei, prețuirii și respectului neamului nostru. În cântări specifice sărbătorilor Maicii Domnului, racla cu Cinstitul Brâu a fost așezată în biserică pe un baldachin special amenajat și a urmat apoi slujba Acatistului Acoperământului Maicii Domnului și a Vecerniei în cinstea Acoperământului Maicii Domnului unită cu Litia. Întreaga biserică a fost plină de o bucurie de nedescris. Pe fețele credincioșilor se citea pace, nădejde, încredere, siguranță, împlinire și multă dragoste de Dumnezeu. Refrenul acatistului „Bucură-te, bucuria noastră, acoperă-ne de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ“ răsuna din toate piepturile celor prezenți ca o sfântă rugăciune adresată Maicii nădejdilor noastre, Maicii izbăvitoare de dureri și necazuri. În răsunetul acestor cuvinte pline de bucurie era cuprinsă o întreagă istorie a acestui sfânt odor al Ortodoxiei: durere și lacrimi, bucurie și tămăduire, pace și liniște, mângâiere și ocrotire, binecuvântare și lumină. Toate privirile erau ațintite spre Maica Domnului... Șiruri de credincioși s-au perindat până noaptea târziu. Văzduhul limpede, licăritul stelelor și lumina lunii mângâiau creștetele credincioșilor, care, tăcuți, aduceau rugăciunea lor Mijlocitoarei noastre înaintea Preasfintei Treimi - Dumnezeul nostru. După ce noaptea s-a lăsat pașnică și tăcută peste biserică, în zorii zilei de ieri, 16 iunie, a fost oficiată Utrenia Acoperământului Maicii Domnului și mai apoi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. La finalul Sfintei Liturghii, părintele Atanasios a rostit un cuvânt de învățătură, arătând istoricul Cinstitului Brâu al Maicii Domnului și datoria noastră, a credincioșilor, de a cinsti cum se cuvine pe Sfânta Fecioară Maria. În seara zilei de 16 iunie s-a oficiat Taina Sfântului Maslu, iar astăzi, 17 iunie, s-a oficiat Acatistul Sfântului Acoperământ și Sfânta Liturghie, iar seara, în jurul orei 17:00, delegația greacă să se îndrepte spre capitala țării, unde va fi venerat și acolo acest odor al Ortodoxiei. Zile istorice în viața comunității noastre, zile încărcate de spiritualitate, zile în care credem că Maica Domnului, în cinstea căreia de 9 ani în fiecare noapte de miercuri spre joi în biserica noastră s-a oficiat slujba Acatistului Acoperământului Maicii Domnului, a Sfântului Nicolae și Sfânta Liturghie, ne-a binecuvântat și răsplătit cu prezența sa. |
Duminica Sfinților români
Duminica Sfintilor Romani - Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat pe 20 iunie 1992, ca Duminica a doua dupa Rusalii sa fie numita " Duminica Sfintilor Romani ". In anul 1950, Sfantul Sinod a decis inscrierea in randul sfintilor a unor vrednici traitori, marturisitori si aparatori ai dreptei credinte, recunoscand si confirmand cinstirea pe care poporul dreptcredincios o aducea acestor sfinti, de mult timp. In anii 1955-1956 s-a proclamat prin Tomos sinodal canonizarea acestora. Tinand seama ca poporul a continuat sa cinsteasca si pe alti alesi ai lui Dumnezeu, o comisie sinodala si-a indreptat cercetarile si catre acestia, propunandu-i Sfantului Sinod ca sfinti.
Ordinea pomenirii sfintilor romani este conforma cu ordinea lunilor anului bisericesc: Luna septembrie: 7 sept. - Sf. Cuv. Simeon si Amfilohie de la Pangarati; 9 sept. - Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau; 13 sept. - Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; 15 sept. - Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partos, 22 sept. - Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi, 27 sept. - Sf. Ier. Antim Ivireanul; Luna octombrie 1 oct. - Sf. Cuv. Iosif si Chiriac de la Bisericani; 21 oct. - Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclaus, preot Moise Macinic din Sibiel si preot Ioan din Gales; Luna noiembrie 12 nov. - Sf. Mc. Atanasie Todoran din Tara Nasaudului; 15 nov. - Sf. Cuv. Paisie de la Neamt ; 23 nov. - Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Valcea; Luna decembrie 3 dec. - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica ; 7 dec. - Sf. Mc. Filoteea de la Arges; 13 dec. - Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; 18 dec. - Sf. Cuv. Daniil Sihastrul ; 22 dec. - Sf. Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului; 26 dec. - Sf. Cuv. Nicodim cel sfintit de la Tismana; Luna ianuarie 10 ian. - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodesti; 25 ian. - Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381); Luna februarie 28 feb. - Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul; 29 feb. - Sfantul Cuv. Gherman din Dobrogea ; Luna aprilie 11 aprilie - Sf. Ier. Calinic de la Cernica ; 12 apr. - Sf. Sava de la Buzau; 14 apr. - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; 20 apr. - Sf. Teotim, episcop de Tomis; 24 apr. - Sf. Ier. Ilie Iorest; 24 apr. - Sf. Ier. Sava Brancovici; 24 apr. - Sf. Ier. Iosif Marturisitorul din Maramures; 25 apr. - Cv. Vasile de la Poiana Marului ; Luna mai 12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul; Luna iunie 2 iun. - Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; 4 iun. - Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis si Filip; 24 iun. - Sf. Niceta de Remesiana; 30 iun. - Sf. Ier. Ghelasie de la Rameti; Luna iulie 1 iul. - Sf. Ier. Leontie de la Radauti; 2 iul. - Sf. Voievod Stefan cel Mare (1457-1504); 8 iul. - Sf. Mc. Epictet preotul si Astion monahul ; 18 iul. - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria); 21 iul. - Sf. Cuv. Rafael si Partenie de la Agapia Veche ; Luna august 5 aug. - Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt ; 7 aug. - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; 16 aug. - Sf. Mc. Constantin Voda Brancoveanu , alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Varatic; 30 aug. - Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Rasca si Secu. Au fost pomeniti doar sfintii romani cunoscuti si nici acestia in totalitate. In Duminica Sfintilor Romani vor fi amintiti si cu evlavie cinstiti: - Sfintii ierarhi, preoti si diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane care s-au savarsit muceniceste si au marturisit si au aparat cu jertfelnicie credinta ortodoxa, neamul si tara noastra; - Sfintii cuviosi si cuvioase care s-au savarsit traind deplin viata calugareasca si care, prin pilda vietii lor si prin rugaciune, au hranit duhovniceste pe toti dreptcredinciosii; - Sfintii martiri din orice treapta harica sau stare obsteasca si toti aceia care prin patimirile si sangele lor martiric au primit cununa sfinteniei; - Sfintii romani ucisi de ostile pagane sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum si cei care au cazut in lupta cu acestia sau in amara robie pentru credinta, Biserica si neam; - care s-au savarsit luptand cu arma cuvantului pentru apararea credintei, a Bisericii Ortodoxe si a binecredinciosilor ei fii. Si toti ceilalti sfinti crestini ortodocsi romani din toate timpurile si de pretutindeni, stiuti si nestiuti, care au sporit in dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugaciunii si a virtutii crestine, pe care Dumnezeu i-a scris in Cartea Vietii. Rugaciune catre sfintii romani : Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna. Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului , de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim. Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat sfintilor , intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui. Ca astfel, ridicandu-ne la cinstea cea dintai, sa ne inchinam voua, iubiti ai nostri sfinti romani , si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul in Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Sursa: CrestinOrtodox.ro |
În Duminica Sfinților Români membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program, transmis de Radio Trinitas:
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va săvârși sfințirea Antimiselor în Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii în salonul Sfinților Români. Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va sluji la Mănăstirea Bucium din Iași. Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, va sluji la biserica Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ierarh Andrei Șaguna, parohia Miercurea Sibiului II, prot. Săliște. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, va sluji la Mănăstirea Telcișor-Buscatu . Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, va săvârși Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Craiova. Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, va sluji în Parohia Sfânta Treime Offenburg, Germania. Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, va sluji la Catedrala „Sfinții Împărați”, din Chicago, SUA. Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va sluji la Mănăstirea Zosin, județul Botoșani. Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, va sluji la Catedrala Nașterea Maicii Domnului din Gura Humorului. Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va sluji la Mănăstirea Sfinții Români de la Muncel, județul Alba. Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, va sluji la Biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Parohia Valea Cheii, Protoieria Râmnicu Vâlcea. Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, va sluji la Mănăstirea Sf Antipa de la Calapodești. Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, va sluji la parohia Sfânta Muceniță Filoteia din Municipiul Pitești. Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, va sluji în Parohia Tronari Protopopiatul Pătărlagele. Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Galați. Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, va sluji în Paraclisul Eparhial de la Trei Insule județul Arad Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor, va sluji la Catedrala Episcopală din Huși. Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, va sluji în Parohia Sânmartin-ANL protopopiatul Oradea. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, va sluji la Mănăstirea Lăpușul Românesc. Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, va sluji împreună cu Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, la Mănăstirea Vodița, județul Mehedinți. Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, va sluji în Parohia Corora, Protopopiatul Slobozia. Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei, va sluji la mănăstirea Mărcuș județul Covasna. Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, va sluji la Mănăstirea Popăuți, județul Botoșani. Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, va sluji în parohia Hotarele I, Protopopiatul Hotarele. Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaților, va sluji la Catedrala episcopală Înălțarea Domnului din Slatina. Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, va sluji în Parohia Ostrov, protopopiatul Babadag. Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, va sluji în Parohia Meseșenii de Sus, Protopopiatul Zalău. Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, va sluji la Schitul Duminica Sfinților Români – Grădiștea de Munte, județul Hunedoara. Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, va sluji în paraclisul Adormirea Maicii Domnului de la Sediul Eparhial din Roma, Italia. Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, va sluji în Parohia Ortodoxă Română Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana din Castro Urdiales, Spania. Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, va sluji în Parohia Ortodoxa Romana din Stavanger, Norvegia. Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, va sluji la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Melbourne, Australia. Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, va sluji în Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci , Ontario, Canada. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Mănăstirea Sfinților Români din București. Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Catedrala Patriarhală. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, va sluji la biserica Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan din Protopopiatul Sector 4. Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, va sluji la Mănăstirea Duminica Tuturor Sfinților , localitatea Șinca Nouă, jud. Brașov. Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, va sluji la Parohia Moșnița Nouă din Protopopiatul Timisoara II. Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, va sluji în parohia Sf. Iosif din Bordeaux, Franța. Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, va sluji la biserica Sf. Ioan Botezătorul din München, Germania. Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, va sluji în parohia Buna Vestire și Duminica Sfinților Români din Dublin, Irlanda. |
Părintele Dumitru Iordache, protoiereu în București timp de 24 de ani, a fost pomenit ieri, 19 iunie 2017, la 7 ani de la trecerea sa la Domnul. La Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Militari I, Protopopiatul Sector 6 Capitală, unde fostul protopop L-a slujit pe Dumnezeu timp de 31 de ani, slujba Parastasului a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Din soborul de slujitori care l-au pomenit ieri pe părintele protopop Dumitru Iordache au făcut parte: pr. Aurel Mihai, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor; pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București; pr. Costel Burlacu, protoiereu al Protopopiatului Sector 6 Capitală, precum și numeroși preoți care l-au cunoscut îndeaproape pe părintele. „Dacă cineva vine la pomenirea unui preot după mulți ani de la trecerea acelui slujitor al Sfântului Altar la cele veșnice, demonstrează faptul că omul respectiv a meritat această atenție. Aș putea spune, după cuvântul unui mare profesor de teologie din veacul trecut, cuvânt luat din înțelepciunea Vechiului Legământ, că oamenii nu mor atunci când sunt așezați în morminte, oamenii mor atunci când sunt uitați. Un alt cuvânt luat din scrisul unui poet român spunea că iubirea n-o poate ucide nici piatra de mormânt, iar unul dintre mărturisitorii din temnițele comuniste se întreba: «Unde sunt cei ce nu mai sunt? S-au ascuns în lumina Celui nepătruns». Părintele Dumitru s-a îngrijit, în primul rând, de parohia în care a slujit. O altă calitate deosebită a părintelui era aceea a ajutorării multora, a unor tineri care au făcut studii în București, pe care i-a primit, i-a ajutat, i-a îndrumat și i-a promovat. Trebuie să amintim și grija sa față de colegii pe care i-a avut în timpul studiilor teologice. Între colegii dânsului, din aceeași promoție a anului 1959, îi amintim pe părintele profesor Dumitru Popescu, dar și pe câțiva monahi cunoscuți din Moldova: fostul exarh al mănăstirilor din Moldova, arhim. Mitrofan Băltuță, sau marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, arhim. Partenie Apetrei ș.a.”, a evidențiat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. Părintele protopop Dumitru Iordache a fost preot 43 de ani, din care 31 la Parohia Militari I, unde a fost paroh peste 20 de ani. „Părintele a reînnoit biserica, a restaurat pictura și s-a îngrijit mult de credincioși. A fost timp de 24 de ani protoiereu al Protopopiatului 1 Capitală, a depus o muncă administrativă extrem de prodigioasă și a căpătat un nume bun în rândul preoților, care l-au numit «protopopul păcii»”, ne-a declarat pr. prof. dr. Ștefan Buchiu. La final, preoții slujitori au mers la mormântul părintelui din cimitirul Parohiei Militari I, unde au săvârșit slujba Trisaghionului. |
Părintele profesor Chad Hatfield, președintele Institutului Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York, Statele Unite ale Americii, a vizitat ieri, 20 iunie, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. În continuare, a avut loc o întrevedere cu profesorii facultății, în cadrul căreia s-a discutat despre perspectivele cooperării dintre Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York și Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, în baza acordului semnat în anul 2013 între cele două instituții de învățământ teologic superior, acord care va fi reînnoit în perioada următoare.
Părintele profesor Chad Hatfield a fost însoțit de pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, care a apreciat învățământul teologic din cadrul Institutului „Sfântul Vladimir” din New York, ca fiind unul productiv. „Noi am semnat în anul 2013 un acord de colaborare, care a dat și roade. În ultimii ani am trimis doi masteranzi, pe Bogdan Neacșiu și Alexandru Popovici, însă, și înainte de semnarea acestui acord, am trimis tineri teologi de la facultatea noastră, care au studiat la acest institut. Acolo există o bibliotecă foarte bogată, precum și un sistem de învățământ foarte productiv. Această activitate de cercetare, dirijată de profesori, este dublată de o viață duhovnicească deosebită”, a evidențiat pr. prof. dr. Ștefan Buchiu. În cadrul întrunirii, pr. Chad Hatfield a vorbit despre modul în care a pătruns creștinismul ortodox pe tărâmul american, istoricul institutului, precizând totodată că una dintre prioritățile vizitei sale în România a fost aceea de a reconfirma și revizui acordul semnat în anul 2013 dintre cele două instituții de învățământ teologic ortodox. „Ortodoxia a ajuns pe tărâm american nu pe Coasta de Est, cum au ajuns cele mai multe religii, ci pe Coasta de Vest, în statul american Alaska. Pe 21 septembrie 1794, primii misionari ortodocși au ajuns în insula Kodiak, Alaska, și au început să propovăduiască Ortodoxia. Acești misionari au oferit un exemplu demn de luat în considerare în modul în care am putea predica astăzi. Scopul principal al misionarilor ruși era acela al propovăduirii Evangheliei lui Hristos, nu desnaționalizarea nativilor. Atunci, Alaska a primit primul episcop ortodox, Sfântul Inochentie, care a fondat primul așezământ teologic pe tărâm american. De asemenea, el a trasat trei direcții prin care Ortodoxia urma să fie propovăduită în America și după care tinerii urmau să fie școliți pentru a sluji în biserici. Prima regulă era aceea ca toți candidații să fie oameni ai locului, nativi, să nu fie trimiși la studii teologice în afară, ci să studieze teologia acolo, și ultima și cea mai importantă era aceea că Evanghelia trebuia predicată în limba nativilor”, a explicat pr. prof. Chad Hatfield. Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York a fost înființat în anul 1938. Între decanii acestui institut teologic ortodox se numără mari teologi precum: pr. prof. George Florovsky, pr. prof. Alexander Schmemann, pr. prof. John Meyendorff, pr. prof. Thomas Hopko ș.a. Părintele Chad Hatfield este profesor de misologie și evanghelizare la Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York. În data de 30 noiembrie 2016, el a fost numit primul președinte al acestui institut teologic ortodox. |
Peste 200 de credincioși clujeni au fost prezenți la Parohia „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” pentru a-l omagia pe părintele Justin Pârvu, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit patru ani. Evenimentul, intitulat „Părintele Justin Pârvu - Apărător al Ortodoxiei în timpul comunismului”, a fost cel de-al treilea dintr-o serie închinată martirilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste, apărători ai credinței.
Seara duhovnicească l-a avut ca invitat special pe părintele Serafim Bădilă de la Mănăstirea Cășiel, județul Cluj, apropiat al marelui duhovnic de la Mănăstirea Petru Vodă, județul Neamț. Acesta le-a vorbit celor prezenți despre viața, jertfa și învățăturile părintelui Justin Pârvu, dându-le, în același timp și sfaturi duhovnicești. Deși plănuită a se desfășura în întregime la paraclisul bisericii, această seară duhovnicească a început în biserica mare (o nouă construcție în stil bizantin, sfințită în toamna anului trecut), datorită numărului mare de credincioși veniți special pentru a asculta cuvântul de învățătură al părintelui Serafim Bădilă care a slujit, alături de parohul Ioan Goje și slujba Vecerniei. După cuvântul de învățătură al părintelui Serafim Bădilă, cei prezenți au fost invitați să coboare la paraclisul bisericii pentru a urmări un film documentar despre viața și jertfa pe care părintele Justin Pârvu a făcut-o în cei 17 ani petrecuți în temnițele comuniste. Organizatoarea evenimentului, Alina Deac, a ținut să precizeze că s-au împlinit și 128 de ani de la mutarea la Domnul a unui alt mare român - pe care părintele Justin Pârvu îl considera martir și mărturisitor al neamului: poetul Mihai Eminescu. La final, părintele Ioan Goje a luat cuvântul, mulțumind invitatului serii, organizatoarei, și celor care s-au adunat în biserică în număr atât de mare, pentru a cinsti memoria părintelui Justin Pârvu. „O seară cu adevărat specială, încărcată de emoție și bucurie, evenimentul de la parohia clujeană <Sfântul Dimitrie> a fost o adevărată sărbătoare închinată martirilor din temnițele comuniste, sfinți mucenici ai neamului nostru pentru ale căror rugăciuni nădăjduim ca Bunul Dumnezeu să ocrotească țara și Biserica noastră”, a spus organizatoarea evenimentului, Alina Deac. |
Mănăstirea Căldărușani din județul Ilfov și-a sărbătorit ieri hramul, în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești. La Sfânta Liturghie, săvârșită la Altarul de vară de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori, au participat preoți și credincioși de la parohiile învecinate.
Credincioșii care au venit la Mănăstirea Căldărușani s-au închinat după tradiție și la moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, care sunt așezate în biserica mare a așezământului. Din soborul de slujitori care s-a rugat ieri împreună cu PS Părinte Varlaam Ploieșteanul au făcut parte: părintele arhimandrit Lavrentie Gâță, starețul Mănăstirii Căldărușani; părintele Cristian Burcea, protoiereu al Protopopiatului Ilfov Nord, ieromonahi din obște și de la alte mănăstiri din Eparhia Bucureștilor, precum și din Ilfov. La finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Varlaam Ploieșteanul a rostit un cuvânt de învățătură și a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru obștea monahală și credincioșii atașați duhovnicește de Mănăstirea Căldărușani. „Deși ziua de astăzi este o zi obișnuită în calendarul nostru, o zi lucrătoare, de rând, pentru cei care iubesc această mănăstire și prețuiesc viața sfântă și pilduitoare a Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, ziua de astăzi este o zi luminoasă, de sărbătoare, o zi care este menită să ne îmbogățească duhovnicește pe fiecare dintre noi, mai ales pe cei care au participat în această sfântă zi la Dumnezeiasca Liturghie, în mănăstirea aceasta, legată de viața și petrecerea pe pământ a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul. Ne aflăm în săptămâna cinstirii sfinților români, pentru că duminica trecută a fost închinată Tuturor Sfinților Români, o sărbătoare relativ nouă în calendarul nostru, din 1992, dar foarte prețuită de către români”, a spus Preasfinția Sa. De asemenea, părintele stareț Lavrentie Gâță a mulțumit Preasfinției Sale pentru binecuvântare și slujire și a spus că, odată cu canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul de acum 11 ani, sărbătoarea acestuia a devenit cel mai mare hram al mănăstirii, venind aici numeroși credincioși și pelerini. La finalul Sfintei Liturghii s-a săvârșit o slujbă de pomenire pentru stareții, monahii, ctitorii și binefăcătorii Mănăstirii Căldărușani trecuți la cele veșnice. Toți credincioșii care au venit la hram au participat și la o agapă frățească oferită de Mănăstirea Căldărușani. |
Apel al Patriarhiei Române!
În această perioadă de caniculă, care afectează sever populația, Patriarhia Română adresează un îndemn stăruitor ierarhilor și clericilor ortodocși să iasă în întâmpinarea celor afectați, punându-le la dispoziție spațiul ocrotitor al bisericilor, oferindu-le apă și sprijinul de care au nevoie.
|
„Grija pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viața noastră spirituală printr-o preocupare obsesivă de bunurile materiale trecătoare, ci să purtăm grijă mai întâi de sufletul cel nemuritor, adică să căutăm viața cea veșnică netrecătoare, care este comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veșnic”, a subliniat ieri, 25 iunie 2017, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în predica rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, cu prilejul Duminicii a 3-a după Rusalii.
Patriarhul României a evidențiat faptul că Evanghelia Duminicii a 3-a după Rusalii, de la Matei, capitolul al 6-lea, versetele de la 22 la 33, în care se vorbește despre grijile vieții, ne arată sensul adevărat al vieții creștine, precum și modul în care trebuie să trăim viața ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Preafericirea Sa a explicat care este semnificația duhovnicească a luminătorului trupului, care este ochiul, la care a făcut referire Mântuitorul Iisus Hristos atunci când a spus: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat (Matei 6, 22-23). „Sfinții Părinți ai Bisericii au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind conștiința sau discernământul, prin care omul distinge între bine și rău, între sensul adevărat al vieții ca legătură a omului cu Dumnezeu și viața trăită în uitare de Dumnezeu. Hristos-Domnul vrea să ne spună că, dacă avem conștiință curată și gândire înțeleaptă, viața noastră se umple de lumină. Însă, dacă rațiunea sau discernământul omului sunt întunecate de patimi egoiste și de gânduri necurate, atunci viața omului pe pământ devine o existență întunecată. Mintea sau conștiința, ca ochi sufletesc, ne apropie de Dumnezeu când Îl iubim mai mult pe El decât pe oricine și orice din lumea aceasta, sau ne îndepărtează de Dumnezeu, când iubim în mod excesiv sau exclusiv lucrurile trecătoare, neglijând chemarea noastră la fericita viață veșnică ”, a arătat Părintele Patriarh Daniel. În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că omul cu adevărat liber este omul duhovnicesc. „Domnul Iisus Hristos ne învață că nu trebuie să facem din grija pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte o preocupare unică, înrobitoare, ci mai întâi de toate trebuie să ne gândim la iubirea milostivă a lui Dumnezeu , care se vede și în purtarea Lui de grijă față de păsările cerului și crinii câmpului (...). Purtarea de grijă a lui Dumnezeu este mult mai mare pentru omul pe care l-a creat după chipul Lui și îl cheamă la asemănarea cu El prin comuniune de viață eternă cu El. Hrănirea spirituală a sufletului omului prin comuniunea sa cu Dumnezeu și îmbrăcarea lui cu lumina bunătății sunt mai de preț decât orice lucrare materială. Domnul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm întâietate sau prioritate vieții spirituale și libertății noastre sufletești. Să ne îngrijim mai întâi de modul în care se prezintă sufletul nostru în fața lui Dumnezeu. Cu ce se hrănește el spiritual? Cum se îmbracă el spiritual? Mai precis, haina sufletului trebuie să fie lumina dobândită prin rugăciune fierbinte și viață sfântă trăită în curăție și în fapte bune. Cu alte cuvinte, haina sfințeniei este haina sau starea cea mai de preț a sufletului creștin”, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul României a explicat apoi ce este Împărăția lui Dumnezeu, care pentru creștini trebuie să fie preocuparea primă și esențială a vieții lor. „Dar ce este Împărăția lui Dumnezeu pe care noi trebuie s-o căutăm cu prioritate și în mod constant? Împărăția lui Dumnezeu este comuniunea de viață și iubire veșnică a Preasfintei Treimi cu sfinții îngeri și cu oamenii sfinți, care împlinesc în viața lor voia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17). În Biserică pregustăm pacea, bucuria și lumina Împărăției lui Dumnezeu sau a Împărăției Preasfintei Treimi. Toate Sfintele Taine săvârșite în Biserica Ortodoxă, cu excepția Sfintei Taine a Spovedaniei, care este pregătire pentru Sfânta Euharistie, încep cu această binecuvântare a Împărăției Tatălui, Fiului și Sfântului Duh (...). În Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel ne aduce o lămurire în plus privind Împărăția lui Dumnezeu, și anume că Împărăția lui Dumnezeu-Tatăl este Împărăția Fiului iubirii Sale (Coloseni 1, 13). Altfel spus, ea este Împărăția în care se arată iubirea Tatălui față de Fiul Său Veșnic, adeverită sau confirmată de Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul, precum și iubirea Tatălui față de toți oamenii care au fost înfiați în această iubire, prin harul Duhului Sfânt unit cu apa Botezului, pe baza credinței lor în Dumnezeu Fiul, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor”, a evidențiat Întâistătătorul Bisericii noastre. |
În fiecare an, pe 26 iunie, ne cinstim stindardul țării noastre. Ziua Drapelului Național a fost promulgată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. De altfel, celebrarea amintește și marchează ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, al armoniei și, de ce nu, ne amintește că noi credem în Dumnezeu, Cel în treime închinat.
Conform legii, în această zi, autoritățile publice și celelalte instituții ale statului au organizat o serie de programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și o serie de ceremonii militare menite să ne sensibilizeze, îndemnându-ne să respectăm valorile, simbolurile sau expresiile ce ne definesc ca neam. Nu e un lucru nou, căci Biserica, dintotdeauna, a propovăduit asta. Legat de tricolorul românesc, trebuie să amintim că în multe locașuri de cult ori în proximitatea acestora este arborat tricolorul. Biserica noastră dreptmăritoare și-a arătat prețuirea față de simbolul național și prin rânduiala de sfințire a drapelului românesc, căci tricolorul reprezintă o sinteză a istoriei țării noastre, este un simbol al întregului nostru popor, amintindu-ne despre trecutul, prezentul și chiar viitorul lui. Toate aceste aspecte sunt cuprinse în chip deosebit de frumos în rugăciunea de sfințire a drapelului național, rânduială la care, ce-i drept, în ultimul timp nu foarte mulți credincioși au participat. Așadar, una dintre aceste rugăciuni de sfințire a steagului glăsuiește: „Atotputernice și preaveșnice Dumnezeul nostru… caută cu ochiul Tău cel îndurat asupra noastră și acest steag cercetează-l cu binecuvântarea Ta cea cerească. Binecuvântează-l și sfințește-l ca să fie credincioasei tale oști biruință asupra vrăjmașilor celor potrivnici, iar credincioșilor Tăi, care nădăjduiesc spre Tine, să le fie sigură nădejde de biruință, îndrăzneală și tărie și să li se arate semn de veselie și de tărie, semn de biruință asupra vrăjmașilor”. Poate vă veți întreba de ce Biserica a alcătuit o rânduială de sfințire a drapelului național? Răspunsul ni l-a oferit Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care, pe când era Episcopul Covasnei și Harghitei, cu prilejul unor sărbători religioase, a avut binecuvântata și inspirata inițiativă să împartă credincioșilor sute de steaguri tricolore: „Mai întâi să spunem că drapelul nostru, al creștinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce și că, sub acest drapel, Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot așa și sub drapelul românesc, mulți dintre înaintașii noștri au murit pentru credință și pentru țară. Atâția eroi ai neamului românesc au fost înveșmântați în tricolor și au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă. Deci, ar trebui ca generația de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfințit. Drapelul oștirii române a fost sfințit de preoții care au mers alături de ostași pe front. Preoții, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfințit cu apă sfințită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostașii români l-au sfințit și ei, a doua oară, cu sângele lor. De aceea, nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României”. Mulțumindu-i cu recunoștință Înaltpreasfinției Sale pentru acest emoționant răspuns, să mai adăugăm că steagul e România, acest binecuvântat pământ stropit cu sângele înaintașilor, care au luptat pentru idealul sfânt al unității și demnității. Că steagul național a inspirat pe mulți făuritori de valori nepieritoare o dovedesc aucțiunile lor, de-a dreptul surprinzătoare. Bunăoară, v-ați întrebat de ce inegalabilul Ciprian Porumbescu a testamentat să i se pună pe mormânt drapelul național? De ce Nicolae Grigorescu, la Agapia, a pictat pe aripa Arhanghelului Gavriil culorile steagului românesc? Nu din emfază, nici împlinind o modă, ci din profunde simțăminte de dragoste pentru tot ce-i românesc. Cine se mai gândește astăzi la idealul sfânt al unității pe care Hristos ni l-a cerut, stând în genunchi, căci știa Domnul cât de greu se va împlini? Nicolae Iorga, în timpul săvârșirii Tainei Cununiei, când preotul le punea cununiile, a strâns-o de mână pe mireasa lui, Ecaterina Bogdan, șoptindu-i: „De acum voi lupta toată viața pentru Unirea Transilvaniei cu România”. Și-a înfrățit slujba Cununiei cu idealul sfânt al unirii neamului din care a răsărit. Mi se pare cu totul emoționant! Cine ar mai face astăzi așa ceva? Nutresc speranța că vom reînvăța să redevenim patrioți, să ne iubim credința, neamul, să arborăm stindardul românismului cu bucurie și nădejde, să ne jertfim, fiecare după puterile lui, pentru sângele din care am răsărit căci, așa după cum spunea Lucian Blaga, „nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el, dacă îi aparții”. |
O nouă generație de absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din București a depus ieri, 27 iunie, jurământul de credință față de Biserica Ortodoxă Română, la încheierea studiilor de licență și masterat. 290 de teologi au participat la Sfânta Liturghie săvârșită în Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar, de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.
Așa cum este tradiția, încheierea cursurilor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București este un eveniment deosebit pentru studenții din anii terminali care au absolvit programele de studii de licență și master. Ieri, la Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclisul facultății, studenții și cadrele didactice au participat, de dimineață, la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, înconjurat de un sobor de slujitori format din profesori de teologie de la Facultatea „Justinian Patriarhul”. La final, ierarhul împreună cu soborul slujitorilor au săvârșit slujba Te Deum-ului de mulțumire în cadrul căreia absolvenții au depus jurământul de credință față de Biserica Ortodoxă Română. Teologii s-au angajat în fața lui Dumnezeu să păstreze și să propovăduiască învățătura de credință ortodoxă așa cum le-a fost predată de profesorii lor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și să fie ascultători față de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum este tradiția, la finalul jurământului, absolvenții s-au închinat și au sărutat Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie. De asemenea, s-a săvârșit și polihroniul, un cântec liturgic festiv. În cuvântul de învățătură, PS Părinte Varlaam Ploieșteanul a spus că o nouă generație de absolvenți de Teologie aduce bucurie și speranță pentru Biserică. „Prin această promoție, sperăm ca în ogorul Bisericii noastre să intre la slujirea la Altar, cât și la predarea religiei și în domeniul lucrărilor sociale ale Bisericii tineri absolvenți care au, deopotrivă, o calitate intelectuală înaltă, o pregătire teologică bună, dar și vocația de a sluji Biserica și pe semenii lor care așteaptă multe de la ei”, a spus Preasfinția Sa. De asemenea, ierarhul a vorbit și despre dificultățile misiunii Bisericii, care se desfășoară astăzi într-un mediu din ce în ce mai ostil. „Sfântul Pavel ne atrage atenția că vor veni vremuri în care oamenii nu vor mai suferi învățătura cea adevărată. Au existat timpuri potrivnice Evangheliei și Bisericii, dar în cele mai multe cazuri oamenii au manifestat o atitudine de ignoranță și indiferență. Iată că Sfântul Pavel profețește despre vremurile când oamenii nu vor rămâne doar neutri față de învățătura Mântuitorului, ci pentru faptul că nu o pot suferi vor lupta cu toate puterile împotriva ei. Există o luptă puternică împotriva învățăturii Bisericii și a unei viețuiri normale creștine pe care noi am moștenit-o de la părinții noștri”, a explicat Preasfinția Sa. În continuare, părintele Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a mulțumit Preasfinției Sale pentru slujire și i-a dăruit un buchet cu flori. „Cei 170 de absolvenți de la cele patru programe de licență și 120 de absolvenți de la master, care și-au finalizat studiile, au venit astăzi aici să mulțumească lui Dumnezeu și au plecat cu curaj și, după îndemnurile Preasfinției Voastre, vor fi prevăzători la toate ispitele acestei lumi și vor lua în serios acest jurământ pe care l-au făcut”, a spus părintele decan Ștefan Buchiu. La eveniment a fost prezent și Romiță Iucu, prorector al Universității din București, care i-a îndemnat pe absolvenții de licență și master să urmeze în continuare programele de studii universitare pentru a dobândi o pregătire integrală. |
Astăzi îi sărbătorim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, personalitățile cele mai proeminente din grupul Apostolilor Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Luca își împarte cartea Faptele Apostolilor în funcție de activitatea celor doi Apostoli, vrând să arate că Biserica, drept realitate mântuitoare, este deschisă deopotrivă spre poporul evreu, dar și spre cei din neamurile păgâne.
Cartea Faptele Apostolilor începe cu Înălțarea Domnului și cu evenimentul Cincizecimii sau al Pogorârii Duhului Sfânt. Imediat devine foarte vizibilă personalitatea Apostolului Petru. El rostește prima cuvântare programatică a Bisericii și face îndemnuri clare pentru cei care vor să devină membri ai comunității creștine. Figura sa patriarhală amintește de Moise. Este hotărât, povățuitor pentru ascultătorii săi și respectat de ceilalți Apostoli. El spune ce să facă cei care aud cuvântul Evangheliei: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt” (Fapte 2, 38). Despre Sfântul Apostol Petru știm din paginile Sfintei Scripturi că era din Betsaida Galileii, un oraș modest din partea de nord a Țării Sfinte. Numele tatălui său a fost Iona. Evangheliile sinoptice prezintă informația că era însurat și probabil avea și copii în momentul alegerii sale de către Domnul Hristos. Una dintre primele minuni ale Domnului Hristos a fost vindecarea socrei lui Petru (cf. Matei 8, 14-17). Petru este prezentat împreună cu fratele său, Andrei, ca pescari experimentați din Galileea. Alături de ei erau și „fiii lui Zevedeu”, viitorii Apostoli Iacov și Ioan. Chemarea Mântuitorului către ei este învăluită în mister. Li se oferă promisiunea de a deveni „pescari de oameni” (Matei 4, 18-19). La Luca, Petru este înfățișat ca proprietarul corabiei în care Mântuitorul ședea și predica oamenilor strânși pe malul lacului Ghenizaret (Luca 5, 3). Iisus îi uimește cu această ocazie pe Petru, pe Iacob și Ioan, spunându-le unde să arunce mrejele pentru a prinde pește. Imediat după asta, ei Îl urmează pe Mântuitorul Iisus Hristos (Luca 5, 4-11). La Ioan, ni se spune că Petru Îl urmează pe Iisus Hristos după momentul în care Ioan Botezătorul spune despre Acesta: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 29). Această mențiune pare să sugereze că Petru era și el un ucenic sau admirator al Botezătorului Ioan. Petru era, potrivit tradiției, cel mai în vârstă dintre cei chemați. Petru a mărturisit în Cezareea lui Filip dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Martirizat în timpul prigoanei împăratului Nero În același timp, în sufletul lui Petru se îngemănau și acele trăsături care l-au determinat pe Domnul Hristos să spună despre poporul evreu că este „tare în cerbice”, adică încăpățânat și îndărătnic. Imediat după ce mărturisește că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu, el refuză, ca și în alte situații, să accepte moartea Învățătorului său, atrăgând o mustrare gravă din partea Acestuia: „Înapoia mea, satano, că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Matei 16, 23). Petru a fost printre primii care a ajuns la mormântul gol al Domnului Hristos, iar mărturia despre Înviere făcută de el va constitui predica, kerigma celorlalți Apostoli. Sfântul Apostol Pavel prezintă în Epistola către Corinteni o primă mărturisire a Bisericii: „Căci v-am dat întâi de toate ceea ce eu am primit, căci Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi, și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi; și că S-a arătat lui Chefa (Petru), apoi celor doisprezece” (I Cor. 15, 3-5). Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea și în Antiohia - unde membrii Bisericii s-au numit pentru prima dată creștini. Apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică, Bitinia. Conform tradiției, Petru a ajuns la Roma, unde a format Biserica de acolo. Sfântul Apostol Petru a sfârșit mucenicește în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul lui Nero, la 29 iunie, anul 67. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru se află astăzi Bazilica San Pietro din Vatican. Apostolul din afara celor doisprezece Sfântul Apostol Pavel, spre deosebire de Petru, care a făcut parte din cei care au viețuit alături de Mântuitorul, s-a adăugat cetei Apostolilor în chip minunat după Înălțarea Domnului la cer și Pogorârea Duhului Sfânt. Numele său iudaic a fost Saul, iar cetatea sa originală a fost Tars. A primit o educație aleasă, rabinică, fiind ucenic al unui iudeu învățat, numit Gamaliel. Pe drumul Damascului este chemat la noua slujire de către Domnul Iisus Hristos. El mărturisește însă despre sine că a fost ales Apostol încă din pântecele maicii sale. Pavel a scris 14 epistole comunităților creștine și a făcut mai multe călătorii misionare în care a străbătut tot bazinul Mării Mediterane. A predicat Evanghelia mântuirii evreilor și păgânilor. S-a ostenit așa de mult pentru Biserică, ajunsese așa de sus, încât spunea galatenilor: „Nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal. 2, 20). Pavel a fost un om învățat, dar el mărturisea că nu s-a folosit de înțelepciunea lumii acesteia pentru a vesti Evanghelia. El a arătat lumii întregi lucrarea Duhului Sfânt. A vorbit despre omul duhovnicesc care primește nu după înțelepciunea omenească cele ale lui Dumnezeu, ci de la Duhul Sfânt. Pavel a fost un misionar desăvârșit. El spunea că s-a făcut toate pentru toți („tuturor toate”, I Cor. 10, 22), ca toți să creadă și să se mântuiască. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pavel căuta rușinea și ocara pentru predicarea Evangheliei mai mult decât căutăm noi cinstea; căuta moartea mai mult decât căutăm noi viața; căuta sărăcia mai mult *decât căutăm noi bogăția, căuta ostenelile mai mult decât caută alții tihna, însă nu doar mai mult, ci cu mult mai mult, căuta durerile mai mult decât caută alții bucuriile, căuta să se roage pentru dușmani mai mult decât caută alții să-i blesteme. Pavel a stricat rânduiala lucrurilor; dar, mai bine spus, nu a stricat-o, căci Pavel a păzit-o așa cum Dumnezeu a legiuit-o. Tot ce dorea și urmărea Pavel era potrivit firii, tot ce dorim și urmărim noi este împotriva firii. De un singur lucru se temea, de un singur lucru fugea: de a supăra pe Dumnezeu, de nimic altceva; după cum nici nu dorea altceva decât a plăcea lui Dumnezeu”. Pavel a predicat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în Iudeea, Antiohia, Efes, Cipru, Listra, Iconiu, Derbe, Galatia, Pont, Troa, Macedonia, Ahaia, Roma. A călătorit în Creta și în insula Malta. Conform tradiției, Sfântul Pavel a murit în aceeași zi cu Apostolul Petru, în timpul persecuției lui Nero împotriva creștinilor. Icoana îmbrățișării O icoană specială a celor doi Apostoli Petru și Pavel îi înfățișează în chipul unei îmbrățișări. Petru este pictat bătrân și cu barbă rotundă, iar Pavel - pleșuv cu barbă cenușie, conform erminiei iconografilor bizantini. Această prezentare este poate și mai enigmatică, întrucât știm că între cei doi Apostoli intervenise o dispută privind propovăduirea Evangheliei. Petru cerea pentru păgâni respectarea prescripțiilor iudaice, în timp ce Pavel declara inutilitatea Legii pentru păgânii botezați și pentru orice creștin chemat la o viață nouă a libertății și a duhului. Această dispută a fost rezolvată la Sinodul apostolesc de la Ierusalim, când Apostolii au hotărât ca din Legea veche creștinii să păstreze poruncile care îi feresc de desfrâu, de cărnurile jertfite idolilor, de animale sugrumate și de sânge. |
În dimineața zilei de 28 iunie 2017, ierodiaconul Ciprian Marin de la Mănăstirea Antim din București a trecut la cele veșnice, la vârsta de 84 de ani.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim în anul 1992, când a primit numele Ciprian, iar în anul 1997 a primit hirotonia întru ierodiacon. Părintele Ciprian Marin s-a remarcat în obștea Mănăstirii Antim în special prin grija față de treburile administrativ-gospo*dărești, pe care le rezolva cu o deosebită acrivie și atenție. Paraclisier ani de-a rândul, părintele Ciprian s-a îngrijit de buna rânduială de la biserică, de buna stare a obiectelor și veșmintelor liturgice, precum și de pregătirea marilor sărbători și hramuri, zile în care la Mănăstirea Antim veneau mulțime de închinători, mai ales în căutarea cunoscuților duhovnici de aici. Priceput în treburile Martei, dar totodată nepărăsind pe cele ale Mariei, părintele Ciprian a îndeplinit ascultările de chelar, ajutor de econom și responsabil cu corespondența. În același timp, avea grijă să pomenească zilnic sute de pomelnice ale credin*cioșilor, atât la slujbele din biserică, cât și în liniștea chiliei, unde, în mireasma tămâii și la lumina candelei, își îndeplinea cu evlavie canonul monahal, la care adăuga, după tradiția de la Antim, rostirea cât mai deasă a Rugăciunii lui Iisus. A fost, mai bine de 10 ani, ucenic de chilie al părintelui Sofian Boghiu, care l-a impresionat și l-a marcat profund prin blândețea și așezarea sa duhovnicească. Printre clericii din Arhiepiscopia Bucureștilor, ierodiaconul Ciprian era cunoscut, pentru că a fost chemat, până nu de mult, la fiecare sfințire de biserică, pentru a se ocupa de prepararea și distribuirea târnoselii. Cu toate că părintele era măcinat de o gravă afecțiune la plămâni, el a fost deosebit de activ până în ultimele luni de viață, când, împăcat cu sine și cu pă*rinții din mănăstire, a plecat la Domnul, adăugându-se în ceata minunaților bătrâni ai Antimului și lăsând în urma sa o pildă de jertfelnicie și de râvnă pentru casa Domnului, precum și un chip de monah statornic și riguros, harnic și evlavios. Slujba Înmormântării are loc în biserica Mănăstirii Antim, astăzi, vineri, 30 iunie 2017, începând cu ora 9:30, iar înhumarea va fi tot azi, la Mănăstirea Viforâta. Veșnica lui pomenire! |
Părintele Constantin Pârvu (1928-2017), fost vicar administrativ patriarhal în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod și fost paroh al Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu, Protopopiatul Sector 2 Capitală, a fost înmormântat ieri, 29 iunie 2017, în ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Slujba Înmormântării a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul slujbei Înmormântării, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a citit mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mesaj intitulat: „Un slujitor statornic și harnic - preotul Constantin Pârvu (1928-2017)”. În semn de recunoștință pentru întreaga sa activitate administrativă, pastorală, misionară, publicistică și duhovnicească, părintelui Constantin Pârvu i-a fost acordată post-mortem, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală pentru clerici. Părintele Ionuț Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a citit gramata patriarhală de acordare a acestei distincții bisericești. La eveniment a fost prezent și domnul ministru Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, care a subliniat faptul că părintele Constantin Pârvu impresiona prin tinerețea spiritului său, dar și prin multitudinea activităților cotidiene, „prin profunzimea înțelegerii problemelor bisericești și sociale. Era o adevărată enciclopedie vie a vieții bisericești: cunoștea în profunzime istoria ei, viața ei de zi cu zi, oamenii care o slujeau și înțelegea totodată întreaga responsabilitate care revenea Bisericii Ortodoxe Române în vremurile grele ale comunismului, dar și în complicata perioadă a tranziției la democrație (...). Cred că nu este doar o întâmplare că îl conducem pe ultimul drum pământesc pe părintele Constantin Pârvu chiar în ziua praznicului Apostolilor Petru și Pavel. Și aceasta o spun nu doar pentru că este vorba de un preot, deci un urmaș al Apostolilor, trecut la Domnul, ci și pentru că am încredințarea că munca lui de aproape 50 de ani în Administrația Patriarhală a fost o adevărată și neîncetată muncă apostolică”, a spus dl ministru Victor Opaschi. Pr. paroh Augustin Rusu a precizat că părintele Constantin a fost ca un adevărat părinte și pedagog pentru slujitorii Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu. „Unii am învățat de la părintele administrație, alții am învățat să slujim sau să cântăm. Fiecare îi suntem datori cu ceva părintelui Constantin, pentru că el a avut răbdare cu noi”, a spus pr. paroh Augustin Rusu. Deoarece a fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), acordat de Președintele României, părintele Constantin Pârvu a fost înmormântat cu onoruri militare, ceremonie oficiată de Regimentul de Gardă București. Liturghie arhierească înainte de înmormântare Slujba Înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul cu prilejul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre misiunea de propovăduire a cuvântului Evangheliei a celor doi Corifei ai Apostolilor, Sfinții Petru și Pavel. „Sfântul Apostol Petru a fost un fel de lider al Apostolilor. El a vorbit în fața fraților săi Apostoli, în fața autorităților și a mai-marilor cetății. Într-o zi de 29 iunie, a fost condamnat la moarte, în Roma, și din smerenie, purtând totdeauna în conștiința sa faptul întreitei lepădări, a cerut să fie răstignit cu capul în jos, socotindu-se nevrednic de a muri pe cruce, asemenea Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei, într-o familie evreiască bogată, tatăl său fiind cetățean roman. La vârsta de 12 ani a fost trimis la Ierusalim, unde a învățat cu cel mai vestit rabin al vremii sale, Gamaliel. De la el a învățat o teologie mozaică profundă, dar și o fidelitate ieșită din comun, până la violență. De aceea, el a fost un aprig prigonitor al Apostolilor și al creștinilor. Pe când mergea în Siria, în Damasc, pentru a-i aresta pe iudeii care au crezut Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, a avut loc convertirea lui minunată, când a auzit glasul Domnului Iisus Hristos pe care el Îl prigonea. După o pregătire de trei ani sub îndrumarea preotului Anania care l-a botezat, Sfântul Pavel a lucrat la propovăduirea Evangheliei toată viața sa. A fost condamnat la moarte pentru că a mărturisit cu prețul vieții pe Hristos și i s-a tăiat capul tot în ziua de 29 iunie”, a spus Preasfinția Sa. |
Biserica Ortodoxă Română a pomenit ieri, în Duminica a 4-a după Rusalii, minunea vindecării slugii sutașului săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, consemnată la Matei 8, 5-13, precum și pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În cuvântul de învățătură rostit la paraclisul istoric din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că bunătatea oamenilor către semenii lor aflați în suferință atrage iubirea milostivă a lui Dumnezeu către ei.
Pericopa evanghelică de duminică ne-a expus un episod neobișnuit pentru vremea în care a trăit Mântuitorul Iisus pe pământ. Un sutaș, centurion roman, a venit la Domnul Hristos, la un iudeu, pentru a găsi vindecare pentru sluga sau servitorul său bolnav. „Acest gest arată că sutașul are o deosebită bunătate în suflet. El putea să înlocuiască pe servitorul său bolnav cu unul sănătos, dar bunătatea lui sufletească îl face pe el să caute vindecare la Iisus pentru acest servitor. Iubirea milostivă a lui pentru servitorul său, grija stăpânului față de servitor, arată un suflet mare. La această bunătate a lui răspunde și bunătatea lui Iisus, zicând: «Venind, îl voi vindeca» (Matei 8, 7)”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Însă centurionul roman dă dovadă de smerenie, dar și de dibăcie și o oarecare înțelepciune, refuzând vizita Mântuitorului Iisus Hristos în casa sa. „În momentul când a auzit că Iisus va veni în casa sa, a arătat smerenia sa, dar în același timp și prudență. El a zis: «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea» (Matei 8, 8). Prudența lui se vede în sensul că nu voia să-L expună pe Iisus, deoarece dacă un evreu intra în casa unui păgân, a unui roman politeist, care credea în mai mulți zei, era aspru criticat de ceilalți evrei, fiindcă ei considerau că neamurile, celelalte popoare, sunt inferioare și necurate, și de aceea spune acest sutaș Mântuitorului că e suficient să zică numai cu cuvântul, de la distanță, și sluga sa se va vindeca”, a arătat Preafericirea Sa. În continuare, sutașul prezintă și modul cum Mântuitorul Iisus Hristos poate vindeca de la distanță pe sluga sa pornind de la experiența puterii cuvântului din viața sa proprie. „Apoi, într-un mod surprinzător și inteligent, el argumentează cum se poate vindeca sluga sa doar prin cuvânt. El arată puterea cuvântului din experiența sa proprie și zice: «Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face» (Matei 8, 9). Vedem că sutașul spune că el doar pronunțând un cuvânt, o poruncă exprimată în cuvinte, pune în mișcare soldații. Pornind de la puterea mobilizatoare de punere în mișcare a persoanelor prin cuvânt, sutașul crede că și Iisus cu puterea Lui unică, dumnezeiască, poate vindeca pe sluga sa doar prin cuvântul pronunțat de la distanță. El recunoaște că are putere mobilizatoare, dar nu are putere vindecătoare, el poate deplasa un om sănătos dintr-o parte în alta prin cuvânt, dar nu-l poate ridica din boală și să-i dăruiască sănătate. Vedem că iubirea milostivă a sutașului față de servitorul său bolnav îi întărește credința că Iisus îl poate vindeca pe acesta”, a explicat Patriarhul României. Acest episod nu este numai unul vindecător și filatropic, ci vedem un început al misiunii Mântuitorului printre păgâni, care va continua într-un mod intens mai târziu, iar despre aceștia Însuși Domnul a zis: „Mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor” (Matei 8, 11). În Biserica Ortodoxă Română a fost pomenit ieri și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care s-a evidențiat în secolul 15 ca un mare apărător al creștinătății în fața pericolului otoman și un mare ctitor de biserici. „Astăzi facem pomenirea unui sfânt militar și domnitor, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care este cunoscut prin credința sa puternică, prin jertfelnicia sa pentru apărarea țării și a creștinătății întregi și pentru evlavia sa, întrucât a construit 44 de biserici de mănăstiri și de mir. A domnit 47 de ani, între 1457 și 1504. Acest mare principe al creștinătății, voievod și domn al Moldovei, a rămas în conștiința poporului nostru ca mare și sfânt. Cronicarii spun că este numit și sfânt pentru faptele lui mărețe, adică pentru multele lui războaie de apărare a Moldovei și a creștinătății în fața pericolului otoman. El avea un curaj bazat pe credință puternică, atât de mare, încât în tot timpul domniei sale numai doi ani nu a avut războaie de apărare”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. |
De aproape două veacuri, Sfântul Antonie cel Mare este cinstit la Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Capitală. Astăzi, 4 iulie 2017, sfintele sale moaște sunt aduse aici din biserica abației Saint-Antoine-l'Abbaye, din localitatea L'Abbaye de Saint-Antoine, de lângă orașul francez Grenoble. Rezultatul cercetărilor întreprinse până în momentul de față arată faptul că, deși Cuviosul a dorit să nu se afle unde este trupul său neînsuflețit, sfintele sale moaște au fost descoperite după mai bine de 200 de ani de la trecerea sa la Domnul, prin revelație divină, în timpul împăratului Justinian (527-565), în anul 561.
Cuviosul Părinte Antonie s-a născut în anul 251 în Egiptul de Mijloc, localitatea Come, într-o familie creștină. După moartea părinților săi, a vândut moștenirea care îi revenea și a împărțit-o săracilor. A început să practice asceza, la început, nu departe de casa părintească, de care însă se va îndepărta cu timpul. Astfel, la vârsta de 35 de ani, îl găsim așezat într-o fortăreață, pe malul drept al Nilului, pe „Muntele dinafară”, la Pispir, unde va rămâne aproape 20 de ani. Aici a fost urmat de foarte mulți monahi, întemeind și conducând mai multe mănăstiri, cu toate că ducea o viață retrasă. Cele mai vestite dintre coloniile ascetice înființate de el sunt Nitria și Scete. A trecut la Domnul în anul 356 pe muntele Colzim, cunoscut și ca „Muntele dinăuntru”, aproape de Marea Roșie, la vârsta de 105 ani. Sfântul Antonie a fost înmormântat de doi dintre ucenicii săi, într-un loc tainic, după porunca acestuia, spre a evita primejdia inițierii unui cult al său, după obiceiul locului. „Eu, precum s-a scris, pornesc pe drumul părinților. Căci mă văd chemat la Domnul. Iar voi privegheați și nu pierdeți roada nevoinței voastre de mulți ani, ci, ca și când acum ați începe, siliți-vă să păstrați râvna voastră [...]. Gândiți-vă la aceasta, cugetați la aceasta! Și dacă țineți la mine și mă pomeniți ca pe un tată, nu lăsați pe vreunii să ia trupul în Egipt, ca să mă așeze vreodată în case. Căci de aceea am întârziat în munte și am venit aici. Știți cum îi înfruntam pe cei ce făceau aceasta și cum le-am poruncit să înceteze acest obicei . Înmor*mântați deci trupul meu și ascundeți-l sub pământ. Păziți cuvântul meu, ca nimeni să nu cunoască locul, decât numai voi” (Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie , pp. 242 ș.u.). Porunca Sfântului Antonie este clară și precisă, respectată de altfel de cei doi ucenici ai săi cu sfințenie: „Iar frații, precum li s-a poruncit, i-au înfășurat trupul și l-au ascuns sub pământ și nimeni nu știe până azi unde a fost ascuns, decât numai cei doi”. Cinstirea sa în primele veacuri creștine Încă de la începuturile creștinismului, cultul sfinților și al sfintelor moaște a cunoscut o permanentă dezvoltare, mai ales în zona Egiptului. Prima mărturie despre cultul Sfântului Antonie atât în Răsărit, cât și în Apus o avem de la Sfântul Atanasie cel Mare, biograful său. Astfel, Sfântul Atanasie, relatând modul în care a trecut Sfântul Antonie la Domnul, arată că acesta „era cunoscut nu prin scrieri, nici pentru înțelepciunea cea din afară, nici pentru vreo măiestrie oarecare, ci numai pentru evlavia lui”, pe care Sfântul Atanasie o considera ca fiind darul lui Dumnezeu „și nimeni n-ar putea tăgădui că aceasta șevlaviaț era darul lui Dumnezeu”. Tocmai „evlavia” Sfântului Antonie și „râvna lui întru nevoință” au contribuit la răspândirea rapidă a veștilor despre faptele sale minunate săvârșite în pustiul Egiptului: „Căci cum s-ar fi auzit - scrie Sfântul Atanasie - despre el în Spania, în Galia, la Roma, în Africa, câtă vreme ședea ascuns în munte, fără lucrarea care face cunoscuți pretutindeni pe oamenii săi și care a început să facă aceasta și cu Antonie chiar de la început?” (Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie , XCII, pp. 244-245). |
Arhimandritul Damaschin Luchian, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, județul Suceava, a fost ales ieri, 4 iulie 2017, în postul de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu titulatura „Dorneanul”. Noul Episcop-vicar a fost ales prin vot secret, cu 39 de voturi din 45 valid exprimate, în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfășurată sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa l-a felicitat pe noul ierarh ales, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, îndemnându-l la o lucrare pasoral-misionară responsabilă. „Ne bucurăm că de acum sunteți un sprijin pentru Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, care are frumoasa vârstă de 88 de ani (...). Din nefericire, atât zona Bucovinei cât și zona Aradului sunt cele mai expuse prozelitismului neoprotestant. Aceasta înseamnă că este mult de lucru, este foarte multă nevoie de seriozitate și responsabilitate misionară. În zona Putnei este mare nevoie de activitate misionară și de disciplină a clerului. Sunt multe de făcut, însă nu ne speriem, dar nici nu rămânem indiferenți”, a subliniat Preafericirea Sa.
Părintele arhimandrit Damaschin Luchian i-a mulțumit Întâistătătorului Bisericii noastre pentru încrederea pe care i-a acordat-o, Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru purtarea de grijă, precum și tuturor ierarhilor membri ai Sfântului Sinod pentru încurajarea în slujirea de episcop. „Cu emoție și cu adâncă recunoștință Îl slăvesc pe Dumnezeu, Care m-a rânduit să fiu slujitor al Bisericii Sale celei sfinte, și acum iată, mă cheamă la o slujire care reclamă o maturitate duhovnicească și o vrednicie sufletească față de care mă simt foarte departe. Îl rog pe Dumnezeu să mă întărească, să mă lumineze și să mă ajute ca să pot sluji Biserica Lui și de acum înainte, cu și mai mult spor, să fiu smerit ascultător față de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, față de Sinodul Mitropolitan, față de Sfântul Sinod, să respect Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și toate legiuirile bisericești. Chem acum în ajutor pe toți sfinții pe care i-a odrăslit Bucovina și în chip deosebit pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul eparhiei. Am primit această slujire din partea Sfântului Sinod cu foarte multă emoție și cu multă frică, dar și cu multă încredere în ajutorul lui Dumnezeu”, a spus arhim. Damaschin Luchian. |
În zilele de 4 și 5 iulie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-au desfășurat ședințele de lucru ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În cadrul acestor ședințe s-au luat următoarele hotărâri: Anul 2019 a fost declarat în Patriarhia Română „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești” . A fost aprobată solicitarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei de canonizare a Cuviosului Pafnutie - Pârvu Zugravul (1657-1735) . Proclamarea oficială va avea loc în ziua de 6 august 2017, urmând ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie prăznuit anual în ziua de 7 august. A fost aprobată înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2017, a pomenirii Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul la data de 2 decembrie. De asemenea, Sfântul Sinod a aprobat troparul, condacul, sinaxarul și icoana acestuia. Au fost aprobate mai multe texte liturgice: Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium - 6 aprilie; Slujba și Acatistul Sfinților Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum - 24 aprilie; Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii - 23 noiembrie. S-a hotărât organizarea Întâlnirii Internaționale a Tineretului Ortodox în anul 2018 la Sibiu, orașul reședință a Mitropoliei Ardealului. A fost hotărâtă înființarea extensiei universitare a Facultății de Teologie Ortodoxă îJustinian Patriarhul” a Universității din București la Roma, Italia. A fost aprobată înființarea specializării Artă Sacră în cadrul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, începând cu anul universitar 2017-2018. În contextul fenomenului secularizării de azi, este necesară înnoirea vieții duhovnicești și morale a slujitorilor bisericești de toate rangurile, a viețuitorilor din mănăstiri și schituri, precum și a credincioșilor mireni din parohii și din toate instituțiile bisericești . În acest sens, Sinoadele mitropolitane din Patriarhia Română vor analiza periodic aspectele privind disciplina clerului și mirenilor și vor propune Sfântului Sinod soluții concrete de promovare a vieții duhovnicești. (Biroul de presă al Patriarhiei Române) |
În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. La finalul sfintei slujbe, Patriarhul României l-a ridicat la rangul de arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal.
Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii (Matei 8, 28-34) relatează vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei, care erau foarte furioși și răi, iar cu puterea demonică din ei făceau mult rău oamenilor. La apropierea Mântuitorului Iisus Hristos de cei doi demonizați, demonii din cei doi oameni au recunoscut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și au mărturisit dumnezeirea Lui, dar se simțeau chinuiți că Iisus a venit mai înainte de vremea Judecății de Apoi. De aceea, demonii au cerut Domnului Hristos să intre în turma de porci și să se arunce în mare, ca prefigurare a timpului când demonii vor fi pedepsiți și aruncați în adâncul iadului, simbolizat de adâncul mării. În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că pierderile materiale sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca omul sau o comunitate să se elibereze din înrobirea lăcomiei materiale și să se trezească duhovnicește. „Evanghelia ne arată că uneori Dumnezeu, ca să salveze sufletul omului, permite sau îngăduie unele pagube materiale în gospodăria sau în viața oamenilor pentru ca ei să nu se mai lipească atât de mult de lucrurile materiale, limitate și trecătoare, ci să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune și prin fapte bune de milostenie. Evanghelia însă ne arată și drama omului chinuit de demoni. Cei doi oameni din ținutul Gadarei sunt oameni, dar nu mai sunt persoane umane libere. Altcineva folosește vocea lor, mintea lor sau mișcările trupului lor. Ei sunt violenți, răi, cumpliți, spune Evanghelia, din cauza duhurilor rele, violente și cumplite care se află în ei. Constatăm că demonizarea este o înstrăinare a omului de propria sa natură, este o îndepărtare de Dumnezeu, de semeni, pentru că ei locuiau în morminte, nu mai locuiau în cetate, și o înstrăinare de ei înșiși. Mântuitorul Iisus Hristos însă dorește să-l elibereze pe om de duhurile rele, să-l îmblânzească, să-l facă pașnic, nu violent, să-l ducă în comunitate, nu în izolare, să-l ridice, nu să-l coboare sub nivelul demnității sale, să-l facă iubitor de semeni, nu răufăcător pentru semeni. Aici vedem diferența dintre iubirea milostivă a lui Hristos și răutatea demonilor. Evanghelia de astăzi este o evanghelie a eliberării, dar este și o evanghelie profetică, arătând că Mântuitorul Însuși începe eliberarea umanității de sub stăpânirea diavolului prin aceste vindecări sau eliberări ale oamenilor de puterile demonice și această putere de vindecare o va da Sfinților Apostoli și prin ei Bisericii Sale. În Biserică avem mai multe rugăciuni pentru alungarea demonilor din oamenii pe care au pus stăpânire. Aceste rugăciuni se citesc însă în stare de post, de smerenie, nu oricând și oricum, ci după ce preotul s-a spovedit și se află în stare de post. Ele nu devin formule magice, ci rugăciuni fierbinți prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu ca toți cei stăpâniți de duhurile rele să fie vindecați, eliberați”, a spus Părintele Patriarh Daniel. Sfinții Părinți ne învață că asupra omului care este în permanentă legătură cu Dumnezeu, prin rugăciuni și prin fapte bune, demonii nu au nici o putere, spre deosebire de cel care se înstrăinează de Dumnezeu. De aceea, fiecare om este chemat să împlinească programul vieții creștine de la botez, și anume lepădarea de satana, de toate lucrările și slujitorii lui, și de toată trufia lui, pentru a se uni cu Hristos și pentru a dobândi mântuirea sau viața veșnică, care înseamnă unirea omului cu Dumnezeu prin har, a mai spus Părintele Patriarh Daniel. După rugăciunea Amvonului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române l-a hirotesit arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal. „Îl felicităm pe noul arhimandrit Andrei Anghel care, cu aprobarea Sfântului Sinod, a fost hirotesit în această nouă treaptă, fiind călugăr de la vârsta de 14 ani și având 22 de ani de călugărie. Este de mare nădejde pentru lucrările de la Reședință și noi ne rugăm lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să continue activitatea și să reprezinte Biserica în relațiile cu oamenii care vizitează Reședința, care cer sfatul și ajutorul. Această încurajare este și un semn de recunoștință, dar și de apreciere pentru tot ceea ce a făcut în ani mulți de slujire la Mănăstirea Bistrița, apoi la Reședința mitropolitană de la Iași și în mod deosebit aici, la Reședința Patriarhală. Ca și părintele Lucian Bujor, care se ocupă de parc, de «Grădina Maicii Domnului», părintele Andrei și părintele Paisie Teodorescu se ocupă de Reședință și este foarte multă lucrare, câte 12-14 ore pe zi, încât adesea avem de stat de veghe, pentru că sunt și audiențe, și ședințe, și întruniri, și vizite”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. |
Paraclisul Catedralei Neamului sărbătorește în fiecare an, în mod deosebit, în data de 12 iulie, pe Maica Domnului Prodromița , ca ocrotitoare rânduită încă de la sfințirea Paraclisului.
L a târnosirea care a avut loc în anul 2011, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a așezat spre închinare în acest paraclis o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița, de la Muntele Athos . Programul liturgic al hramului Paraclisului Catedralei Neamului, la sărbătoarea Maicii Domnului Prodromița din acest an, este transmis de Pr. Ioan Dragomir, Consilier patriarhal: Marți, 11 iulie: ora 18:00 – Slujba Privegherii în cinstea Maicii Domnului Prodromița (Vecernia, Litia și Utrenia); ora 19:00 – Scoaterea în procesiune a icoanei Maicii Domnului Prodromița , în jurul Paraclisului Catedralei Neamului. Miercuri, 12 iulie: ora 08:00 – Acatistul Maicii Domnului Prodromița ; ora 09:00 – 11.00 – Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară din curtea Paraclisului Catedralei Neamului; ora 19:00 – Paraclisul Maicii Domnului Prodromița și procesiunea așezării icoanei Maicii Domnului în sfântul lăcaș. Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. *** Icoana Maicii Domnului Prodromița de la Paraclisul Catedralei Neamului ocrotește și binecuvintează pe toți ctitorii, binefăcătorii și miluitorii Catedralei Neamului (Catedrala Națională) și pe toți ziditorii și lucrătorii care se ostenesc cu înălțarea acesteia. Icoana Maicii Domnului Prodromița de la Paraclisul Catedralei Neamului a fost pictată la atelierul Panselinos din Iași, iar ferecătura a fost realizată în Grecia. Ea este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei de la Muntele Athos, atât în ceea ce privește pictura, cât și ferecătura, lucrată din argint bogat ornamentat, aurită pe alocuri, având coroanele Maicii Domnului și Mântuitorului Hristos împodobite cu pietre prețioase. Icoana originală a Maicii Domnului Prodoromița a fost pictată în mod minunat la Iași, în anul 1863, și dusă la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul sau Prodromu . |
Timp de două zile, pașii credincioșilor din București și din alte părți ale țării s-au îndreptat spre Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, unde ieri, 12 iulie, a fost sărbătorit unul dintre hramuri: „Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos”. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în Altarul de vară al locașului de cult.
În pofida temperaturilor ridicate, sute de credincioși, mânați de credința în grabnicul ajutor, binecuvântarea și mângâierea Maicii Domnului, au participat la slujbele religioase oficiate la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului în cinstea slăvitei ocrotitoare a locașului de cult, a cărei icoană Prodromița se află spre închinare. În ajunul sărbătorii Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița („Înaintemergătoarea”) de la Muntele Athos a fost săvârșită slujba Privegherii. După oficierea Litiei, sfânta icoană a fost purtată în procesiune în jurul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, apoi așezată spre închinarea credincioșilor în pridvorul paraclisului. Soborul de slujitori a fost condus de arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și viețuitor timp de mai mulți ani la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos, care, la finalul procesiunii, a reliefat aspecte ale istoriei minunate a icoanei făcătoare de minuni, precum și semnificațiile duhovnicești ale cinstirii icoanei Maicii Domnului Prodromița . În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Altarul de vară al Paraclisului Catedralei Naționale de delegatul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. În soborul de slujitori au fost arhim. Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, arhim. Ciprian Grădinaru, Mare Eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, consilieri patriarhali și eparhiali, precum și preoți de la diferite parohii care au însoțit grupurile de pelerini din Maramureș. În cuvântul de învățătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Episcop-vicar Varlaam Ploieșteanul a amintit istoria sfintei icoane Prodromița . În secolul al XIX-lea, la rugămintea monahului Nifon și a ucenicului său, Nectarie, de la Schitul Prodromu, meșterul iconar Iordache Nicolau, cu post, rugăciune și spovedanie, a început zugrăvirea icoanei. Însă, după terminarea veșmintelor, a întâmpinat dificultăți la zugrăvirea chipurilor, fapt ce a amânat lucrarea pentru a doua zi. Însă, a doua zi, icoana avea deja chipurile pictate. Originalul icoanei, care se află la Schitul Prodromu, a fost cercetat de mai mulți specialiști nu numai în acea vreme, ci și astăzi. „Specialiștii, care au cercetat cu microscoape de mare putere, au constatat faptul că nu se vede nici o urmă de pensulă, ceea ce confirmă mărturia iconarului Iordache Nicolau, scrisă în ziua de 29 mai a anului 1863, despre pictarea minunată a chipului Maicii Domnului și a chipului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din anul 2001, când s-a realizat această copie cu scopul de a fi adusă la acest paraclis, pentru ca Maica Domnului să supravegheze și să binecuvânteze lucrările care se desfășoară la Catedrala noastră Națională, a devenit unul din hramurile acestui paraclis”, a spus PS Părinte Varlaam Ploieșteanul. Maica Domnului este cea mai cinstită persoană din istoria omenirii, a mai spus Preasfinția Sa. Întru slăvirea ei au fost zugrăvite icoane, ridicate cele mai frumoase catedrale ale lumii, au fost compuse cele mai frumoase cântări, opere de artă și scrieri. Slăvirea Maicii Domnului este strâns legată de ascultarea și împlinirea cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, precum s-a arătat și în pericopele evanghelice ale sărbătorii. „Evanghelia de astăzi ne învață că trebuie să cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea s-a învrednicit să fie vasul cel ales care a purtat în pântecele ei pâinea sau mana care s-a coborât din cer, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care Și-a dat Trupul și Sângele Său ca adevărată mâncare și băutură pentru cei care vor crede într-Însul. […] Mântuitorul fericește pe cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el, de aceea îi numește pe ei «prieteni». Vedeți ce mare dar primim noi în schimbul ascultării și împlinirii cuvântului lui Dumnezeu! Suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul, și devenim locașuri ale Preasfintei Treimi”, a subliniat Preasfinția Sa. În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul a relatat o faptă petrecută în primăvara acestui an: descoperirea unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului în apropierea plajei de la Soci, Rusia. Cei care erau în acel loc au observat cum, în chip minunat, 12 delfini au adus din largul mării la mal o bucată de lemn îmbrăcată în nămol. Această faptă, a spus ierarhul, este semn că izvorul minunilor nu încetează niciodată și că Dumnezeu poartă grijă pentru tot ceea ce este îmbrăcat în harul Sfântului Duh. De-a lungul zilei de ieri, icoana Maicii Domnului Prodromița a rămas în pridvorul locașului de cult, spre bucuria și mângâierea credincioșilor. Spre lăsatul serii, înaintea icoanei a fost săvârșit Paraclisul Maicii Domnului Prodromița , după care cinstitul odor duhovnicesc a fost reașezat în sfântul locaș. |
Editorial
Arhim. Mihail Daniliuc :
Acum 50 de ani, într-o zi de 14 iulie 1967, pentru Tudor Arghezi totul s-a limpezit. După ani buni în care poetul a pendulat între credință și îndoială, între certitudine și tăgadă, Dumnezeu a hotărnicit să-i spulbere această stare de incertitudine, căci, odată ce trupul i-a fost coborât în lacomul pământ din grădina casei din Strada „Mărțișor“, sufletul i-a fost purtat de îngeri către cereștile locașuri pentru a-L vedea pe Cel în Care a crezut, dar, de Care, uneori, s-a și îndoit. Înainte de a desluși, pe cât ne este cu putință, dacă Arghezi a fost sau nu religios, vă propun să trecem în revistă câteva din reperele sale biografice. Cunoscutul stihuitor s-a născut la 21 mai 1880, în București, în familia lui Nae și a Mariei Theodorescu. A primit la naștere numele de Ion Nae Theodorescu, dar a adoptat pseudonimul Tudor Arghezi (prenumele de la bunic, iar numele de la denumirea veche a râului Argeș). Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru“, sub îndrumarea primului său dascăl, părintele diacon Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“ și apoi pe cele ale Liceului „Sfântul Sava“ din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației financiare precare, a fost nevoit să-și câștige singur existența, dând meditații în particular unor progenituri din familii bogate. În 1896 debutează în Revista „Liga ortodoxă“, condusă de Alexandru Macedonski, și frecventează Cenaclul „Literatorul“ al marelui poet simbolist, unde l-a cunoscut pe Grigorie Pișculescu, cu care s-a împrietenit, care avea să devină preot și cunoscutul nuvelist Gala Galaction. În vara lui 1898 cei doi fac un pelerinaj în Moldova, poposind mai multe zile în zona Neamțului, atât de bogată în biserici și mănăstiri. În vetustele chinovii nemțene junii pelerini au rămas profund impresionați de viața și petrecerea monahilor, încât ei înșiși și-au făgăduit că vor intra în cinul călugăresc. Așa ne explicăm de ce în iarna anului următor, 1899, Ion a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cernica, primind numele de Iosif. Grigore se pare că a ezitat, deși își statornicise chiar și numele de călugărie - Galaction, văzut, spunea el, pentru prima oară, într-o inscripție pe un perete de la Mănăstirea Neamț. Pare-se că Dumnezeu a avut cu el un alt plan. În amintirea acestui vis neîmplinit el și-a luat ca pseudonim literar Gala Galaction. Monahul Iosif a ajuns în scurt timp diacon, fiind mutat ca slujitor la Catedrala Patriarhală din București. Însă, doar peste cinci ani, părintele Iosif, cunoscând o puternică criză spirituală, hotărăște să părăsească mănăstirea, croindu-și altă viață. Își întemeiază o familie, călătorește în străinătate, dar mai ales își valorifică talentul literar, alcătuind mai multe volume de versuri. Un moment dramatic din viața sa îl reprezintă anul 1918, când, împreună cu alți 11 ziariști și scriitori, a fost întemnițat în Penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, pentru că se pronunțase în favoarea neutralității României în prima conflagrație mondială. Primul volum, „Cuvinte potrivite“, a văzut lumina tiparului abia în anul 1927. Din același an începe a tipări mai multe volume pentru copii: „Cartea cu jucării“, „Cântec de adormit Mitzura“, „Mărțișoare“, „Zdreanță“. Cel mai cunoscut volum arghezian - „Flori de mucegai“ - a văzut lumina tiparului în 1931. O scriere de referință argheziană, apărută în 1934, dar ascunsă cu „grijă“ de regimul comunist, este romanul „Ochii Maicii Domnului“, carte în care autorul înfățișează dragostea maternă și devotamentul filial. La finele lui septembrie 1943, este arestat din nou, din pricina unui pamflet scris la adresa ambasadorului german la București. După un an este eliberat și reabilitat. Înțelegând că fără colaborarea cu regimul instaurat în țară după 1947 nu-și poate continua activitatea, continuă să publice ultimele creații, dar fără inspirația și aplombul de odinioară. Cu toate acestea, a fost distins cu premii și titluri, fiind ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. Pe 29 iulie 1966 a decedat soția sa, Paraschiva. Greaua despărțire de-a lui consoartă l-a aruncat pe poet într-o iremediabilă tristețe. Pe 12 iulie 1967, cu gândul la soție, Arghezi scrie ultimele versuri, care se află și acum expuse în biroul casei memoriale: „Mă chemi din depărtare și te ascult/ N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult“. Pe 14 iulie 1967, după ora 22:00, o pneumonie severă, cu implicații cardio-vasculare, renale și hepatice, cauzează un stop cardio-respirator, iar Tudor Arghezi trece la cele veșnice la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântat cu funeralii naționale în grădina casei sale din Strada „Mărțișor“. Așadar, a fost religios Tudor Arghezi? Criticii literari, în mare parte, afirmă cu tărie că da! „Ca să înțelegi poezia lui Arghezi, scria George Călinescu, trebuie să ai vocația miturilor grozave, a viziunilor cosmice“, iar Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Bușulenga) afirma: „Un spirit neliniștit și iscoditor, care a pipăit mai întâi invizibilul cer și imposibilul vis, s-a coborât apoi, repede, pe pământ, pentru a-l iubi cu toată patima“. Alți critici literari l-au catalogat drept ateu, anticlerical. Cert este că Arghezi a oscilat nu în a fi religios, ci, mai ales, în a stabili o relație cu Dumnezeu. Această ezitare, suferință spirituală, transpare cel mai bine în ai săi Psalmi, veritabile monologuri cu propria sa conștiință, în care se străduiește să-și elucideze și să-și remedieze nefireasca stare: „Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes,/ Vreau să vorbești cu robul tău mai des./ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai pus picior-n bătătură“ („Psalm - Nu-ți cer un lucru prea cu neputință“). Arghezi „plagiază“ ceva din starea lui Iov sau David, Împăratul, întrebându-se de ce Dumnezeu l-a părăsit și l-a lăsat singur: „Vreau să pier în beznă și în putregai/ Ne-ncercat de slavă, crâncen și scârbit./ Și să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit“ („Psalm - Aș putea vecia cu tovărășie“). Așadar, nu putem vorbi de necredința lui Arghezi, ci, mai degrabă, de incapacitatea lui de a stabili o relație cu Dumnezeu, refuzând chemarea Domnului, neînțelegând lucrarea Sa proniatoare: „Păcatul meu adevărat/ E mult mai greu și neiertat/ Cercasem eu, cu arcul meu/ Să te răstorn pe Tine, Dumnezeu!/ … Dar eu, râvnind în taină la bunurile toate,/ Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate“ („Psalm - Sunt vinovat că am râvnit“). În alt loc spune: „În rostul meu tu m-ai lăsat uitării/ Și mă muncesc din rădăcini și sânger./ Trimite, Doamne, semnul depărtării,/ Din când în când, câte un pui de înger,/ Să bată alb din aripă la lună,/ Să-mi dea din nou povața ta mai bună“ („Psalm - Tare sunt singur, Doamne!“). Într-un cuvânt, Arghezi, în relația cu Dumnezeu, s-a dovedit a fi un „Toma“ al zilelor noastre: „Vreau să Te pipăi și să urlu: «Este»“ („Psalm - Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere“). Domnul, cu blândețe și nepământeană iubire, l-a primit și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“. |
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit sâmbătă, 15 iulie, în Catedrala Patriarhală, o slujbă de pomenire pentru Regele Ferdinand I, la împlinirea a 90 de ani de la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927). În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat loialitatea Regelui Ferdinand I atât față de țară, cât și față de Biserica Ortodoxă Română. Un cuvânt evocator a rostit și istoricul Marius Oprea.
Împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul s-a rugat pentru odihna sufletului Regelui Ferdinand I și arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. La eveniment au participat membri ai Mișcării pentru Regat și Coroană, dar și credincioși bucureșteni. „Regele Ferdinand s-a născut în anul 1865 la Sigmaringen în Germania și a făcut parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. A urmat, potrivit tradiției foarte riguroase a familiei, școli foarte serioase, iar în 1889, devine principe de coroană al Regatului României, întrucât unchiul său, regele Carol I, nu a avut decât un singur copil, Maria, care din nefericire a murit la vârsta de patru ani. Regele Ferdinand a purtat diverse supranume în istorie, ca Regele Întregitor sau Regele tuturor românilor, pentru că în urma Primului Război Mondial, în care noi am intrat în 1916, pentru reîncorporarea în trupul țării a Basarabiei, Bucovinei, Maramureșului, Transilvaniei și Banatului, el a devenit într-adevăr primul rege al tuturor românilor. A mai fost numit și Ferdinand cel loial pentru loialitatea față de neamul românesc și Biserica Ortodoxă Română, deși el s-a născut și a crescut într-o familie catolică. Ferdinand I a intrat în război de partea Antantei (un lucru extrem de curajos), luptând împotriva țării sale natale, Germania. La scurtă vreme, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei l-a exclus din Casa Regală de Hohenzollern, iar regele Ferdinand I i-a replicat tăios că dinastia sa este o dinastie română, și nu una străină, germană”, a explicat PS Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul. În continuare, Preasfinția Sa a amintit și de faptul că regele comemorat și-a botezat toți cei șase copii în religia ortodoxă, intrând în conflict și fiind excomunicat de Biserica Catolică de care aparținea. De asemenea, ierarhul a punctat principalele aspecte ale domniei Regelui Ferdinand și a evidențiat faptul că pe cât a fost de scurtă domnia lui, pe atât de plină de realizări, una dintre năzuințele sale fiind ridicarea unei Catedrale Naționale. „În 10 mai 1920, Regele Ferdinand a scris un hrisov domnesc pe care l-a adresat Sfântului Sinod al Bisericii noastre, prin care aducea vestea că Statul dorește construirea unei Catedrale a Mântuirii Neamului, în memoria eroilor care s-au jertfit în marile bătălii ale celui dintâi Război Mondial. Era ideea unchiului său Carol I, care a dorit ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului în memoria eroilor de la Plevna și a tuturor eroilor din Războiul de Independență din 1877. Ferdinand era iubitor de locașuri de cult și de slujbele religioase ortodoxe. Catedrala Patriarhală l-a avut rugător de sute de ori. Biserica noastră îi datorează multe pentru sprijinul, dragostea și atașamentul arătat. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să răsplătească robului său Ferdinand I, Întregitorul, Regele tuturor românilor, multul bine pe care l-a făcut poporului nostru. Ne rugăm în această zi ca vremurile de glorie cunoscute în timpul domniei Regelui Ferdinand I să se reîntrupeze în istoria noastră actuală și viitoare”, a subliniat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. Prezent la eveniment, istoricul Marius Oprea, vicepreședintele Mișcării pentru Regat și Coroană, a mulțumit ierarhului pentru rugăciunile înălțate către Dumnezeu și a evocat momentul înmormântării Regelui Ferdinand I, slujbă oficiată de Patriarhul Miron Cristea în iulie 1927. |
În Duminica a 6-a după Rusalii, în eparhii din Mitropolia Munteniei și Dobrogei au fost mai multe slujiri arhierești, fie la biserici de mănăstire, fie la biserici parohiale.
Credincioșii constănțeni au participat duminică, 16 iulie 2017, la sărbătorirea ocrotitorului bisericii Mănăstirii Dumbrăveni, din comuna Dumbrăveni, județul Constanța, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (pomenit în data de 18 iulie). Sfânta Liturghie a fost săvârșită de IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Cicănești I, Protopopiatul Curtea de Argeș, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae”. La finalul sfintei slujbe, ierarhul a felicitat comunitatea credincioșilor pentru grija pe care o arată pentru sufletul lor, prin prezența la sfintele slujbe, dar și pentru locașul de cult. Astfel, pentru buna gospodărire a Parohiei Cicănești, preotul paroh Marian Mateescu a primit din partea Preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic distincția „Crucea Basarabă”, care reprezintă semnul prețuirii Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului față de preoții și credincioșii din cuprinsul eparhiei care în timp au sprijinit buna desfășurare a vieții bisericești. La Catedrala Voievodală „Adormirea Maicii Domnului” din Buzău, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de IPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. La finalul slujbei, Părintele Arhiepiscop Ciprian i-a dăruit părintelui Costel Vânătoru, de la Catedrala Voievodală din Buzău, o cruce pectorală în semn de apreciere a slujirii sale preoțești, dar și a activității pe care o desfășoară în calitate de cercetător la Stațiunea de Cercetare Legumicolă din municipiu, a precizat Dragoș Olteanu, consilier media eparhial. Credincioși din municipiul Galați au participat în Duminica a 6-a după Rusalii la Sfânta Liturghie, săvârșită de IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Catedrala Arhiepiscopală din Galați. De asemenea, credincioși din municipiul Slobozia, județul Ialomița, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de PS Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la biserica Parohiei „Sfântul Proroc Ilie”-Slobozia. Numeroși clerici și credincioși au participat duminică, 16 iulie, la biserica Parohiei Sâmbăta Nouă, Protoieria Babadag, județul Tulcea, unde Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. „Comunitatea dreptmăritoare din această localitate s-a bucurat de prezența ierarhului și a soborului de preoți și diaconi, dar și de melodioasele răspunsuri liturgice date de Grupul psaltic «Tronos» al Catedralei Patriarhale și de Grupul psaltic «Sfântul Ioan Rusul» al Parohiei Sâmbăta Nouă. La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Mădălin Iscru a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru darurile revărsate cu îmbelșugare peste această enorie, dar și Preasfințitului Părinte Visarion pentru aleasa purtare de grijă și pentru prezența în mijlocul credincioșilor. Deși o parohie mică, biserica din localitate, cu hramul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», construită în anii 1893-1897, este astăzi, prin râvna și dăruirea preotului paroh Mădălin Iscru, în plin proces de restaurare și înfrumusețare cu o nouă pictură în frescă. În ultimul an s-au realizat, într-un timp scurt, numeroase lucrări de tencuire, zugrăvire, schimbarea acoperișului, confecționarea unui iconostas nou, dar și realizarea unui parc în apropierea bisericii”, a precizat Alexandru Chituță. |
Sute de credincioși bănățeni au participat în Duminica a 6-a după Rusalii, la Catedrala Veche ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Arad, la ceremonia de înscăunare a Preasfințitului Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, ales în această demnitate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din data de 4 iulie 2017.
Ceremonia a debutat sâmbătă, 15 iulie 2017, prin săvârșirea Vecerniei de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Sfânta Liturghie arhierească de duminică, 16 iulie, a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de ierarhi, în prezența a numeroși preoți din cuprinsul Eparhiei Aradului, a monahilor și monahiilor, precum și a mulțimii de credincioși veniți din mai multe părți ale țării. Din sobor au mai făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; Prea*sfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei; Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar ales al Arhiepiscopiei Aradului. La momentul chinonicului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a explicat pericopa evanghelică ce relatează minunea vindecării *slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-9). Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de către Corul de tineret al Catedralei Vechi, dirijat de conf. univ. dr. Mircea Buta. La finalul Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia de instalare a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, moment la care au fost prezenți oameni de cultură, deputați și senatori, reprezentanții celor două Universități arădene și ai Administrației județene, municipale și comunale din județul Arad, protopopii celor patru protopopiate, teologi și seminariști, tineri și copii. Actul patriarhal de confirmare a fost citit de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a înmânat Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul mantia, crucea, engolpionul, camilafca și cârja, după care a urmat așezarea în tronul de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a înmânat Preasfințitului Emilian o cruce de binecuvântare, ca semn al aprecierii activității desfășurate în ogorul Bisericii, precum și ca îndemn de a păstori cu multă râvnă credincioșii din Eparhia Aradului. În continuare, secretarul de stat pentru culte, Victor Opaschi, a transmis mesajul adresat Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, în care a apreciat întreaga activitate desfășurată de Preasfinția Sa, îndeosebi pentru promovarea valorilor culturale și patrimoniale din eparhiile în care și-a desfășurat activitatea. Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a rostit, în numele clerului, al protopopilor din eparhie și al ostenitorilor de la Centrul eparhial, un cuvânt de bun venit noului Episcop-vicar, arătând totodată bunele legături ce au existat dintotdeauna între cele două eparhii, a Râmnicului, de unde vine Preasfințitul Părinte Emilian, și cea a Aradului. În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre activitatea desfășurată în cei 18 ani de slujire în mai multe planuri: teologic, cultural, administrativ, social, atât ca slujitor al Sfântului Altar, cât și ca dascăl în școlile teologice de la Iași și Craiova. La final, a adus mulțumiri părinților săi trupești, duhovnicilor și dascălilor care au contribuit la formarea sa duhovnicească și intelectuală. |
Credincioșii constănțeni sunt așteptați să participe astăzi, 19 iulie, de la ora 20:00, la biserica Parohiei „Sfântul Ilie” din orașul Techirghiol, unde se aduc spre cinstire permanentă fragmente din moaștele a trei sfinți, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului. Racla va adăposti câte un fragment din moaștele Sfinților Sava, Emilian de la Durostorum și Flavian al Cartaginei, primite în dar de la Mănăstirea din Lesje, Episcopia Krusevac, Patriarhia Sârbă. Sfințirea raclei și așezarea odoarelor sfinte spre cinstire permanentă vor avea loc după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de către Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Evenimentul se desfășoară în contextul sărbătoririi Sfântului și slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul bisericii Parohiei „Sfântul Ilie” din Techirghiol, județul Constanța.
|
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, model de credință puternică și de curaj în mărturisirea adevăratei credințe, pentru toți creștinii. În București, mai multe locașuri de cult îl au ca ocrotitor spiritual pe acest mare profet al Vechiului Legământ, iar unul dintre ele este Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală.
Aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale, paraclisul cu hramul principal „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat aici cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2008. Paraclisul mai are ca ocrotitori pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (prăznuit la 20 iulie) și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (prăznuit la 18 decembrie). Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” este decorat cu toate elementele necesare unui spațiu liturgic. Pe plafon se află un medalion cu reprezentarea Sfintei Treimi, înconjurat de alte patru medalioane cu Sfinții Evangheliști, pictura fiind realizată de profesorul Vasile Buzuloiu. Cele 16 ferestre ale paraclisului, specifice acestui spațiu arhitectural, sunt boltite în arc circular și prevăzute cu vitralii. Vitraliile alcătuiesc, de fapt, programul iconografic al spațiului liturgic. În Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” se păstrează părticele din moaștele mai multor sfinți. De asemenea, Biserica „Sfântul Ilie”-Rahova, Protopopiatul Sector 4 Capitală, își sărbătorește astăzi hramul. Această biserică este una din cele opt translate în timpul regimului comunist, în anul 1984. Un alt sfânt locaș din București care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Ilie este Biserica „Sfântul Ilie”-Titan, Protopopiatul Sector 3 Capitală. Tot în București, pe Strada Doamnei, în spatele unei curți ce adăpostește și casele Lahovary, se află Biserica „Sfântul Ilie”-Hanul Colței, Protopopiatul Sector 3 Capitală. Trecătorii care traversează Podul Izvor spre Parcul Cișmigiu, privind în dreapta, întrezăresc printre blocuri o biserică albă, ridicată pe o movilă de pământ, cu un aspect impunător, conferit și de treptele monumentale din marmură ce-i străjuiesc intrarea. Este vorba despre Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani, Protopopiatul Sector 5 Capitală. De asemenea, în sectorul 6 al Capitalei, așezată în partea de nord-vest a orașului, străjuiește Biserica „Sfântul Ilie”-Grant. Acest sfânt locaș de rugăciune a fost construit în stil bizantin, pe un teren donat de moștenitorii familiei Grant, între anii 1903 și 1918. Ocrotitorul temerarilor zborului, energeticienilor și apicultorilor Ziua de pomenire a Sfântului Ilie este una de sărbătoare și pentru Statul-Major al Forțelor Aeriene. Și în acest an, cu ocazia sărbătoririi Zilei Aviației Române și a Forțelor Aeriene, sunt organizate ceremonii militare și religioase. Astăzi, 20 iulie, între orele 10:00 și 11:00, are loc ceremonia militară și religioasă cu depuneri de coroane de flori, în memoria eroilor aviatori, la Monumentul Eroilor Aerului din Piața Aviatorilor din București. În perioada 18 iulie - 30 septembrie, între orele 9:00 și 16:00, Muzeul Național al Aviației Române organizează expoziția „Aeronautica română în timpul marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz”. Sfântul Proroc Ilie a fost ales ocrotitor al temerarilor zborului din anul 1913. De asemenea, în această zi este serbată și Ziua Energeticianului. Din anul 1992 s-a hotărât ca Sfântul Proroc Ilie să fie ocrotitorul spiritual și al „soldaților luminii”, adică al celor care lucrează în centrale electrice, termocentrale, hidrocentrale, stații de transformare, rețele de distribuție ș.a. În tradiția populară, Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este considerat și ocrotitorul apicultorilor. (Ioan Bușagă) |
Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală și-a sărbătorit ieri, 20 iulie 2017, cel de-al doilea hram, pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în acest sfânt locaș de rugăciune de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori. Sfânta Liturghie a fost precedată de o slujbă de binecuvântare a lucrărilor de înfrumusețare și reînnoire, ce s-au realizat la acest paraclis.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat în cuvântul de învățătură faptul că Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu este un profet important pentru că a scris mult, ci pentru faptele sale minunate. „Multe din faptele sale erau prefigurări ale venirii lui Hristos. Acest mare proroc se bucură de cinstire nu numai în creștinism, ci și în iudaism și chiar în islam. Sfântul Proroc Ilie a trăit în secolul al 9-lea î.Hr., în timpul regelui Ahab din Samaria. Era fiul preotului Sovah din Tesba sau Tesva, de aceea se numește și Tesviteanul. Încă din pruncie acest om a fost chemat de Dumnezeu, de aceea, putem spune că dacă rezumăm viața și faptele lui, avem patru mari calități pe care trebuie să le scoatem în evidență: om al rugăciunii și al înfrânării , apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești, ajutător milostiv al săracilor și pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți ”, a subliniat Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a precizat că Sfântul Ilie, prin viața sa petrecută în rugăciune și înfrânare sau asceză, a prefigurat monahismul, încă din Vechiul Testament. De asemenea, Patriarhul României a subliniat că pâinea și carnea, aduse de corb în pustie Sfântului Ilie, sunt o prefigurare a prescurii care se preface, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că, potrivit Tradiției Bisericii noastre, la sfârșitul veacurilor, când va veni Antihrist, Enoh și Ilie (care nu au cunoscut moartea) vor apărea pe pământ și se vor lupta cu el, dar Antihrist îi va ucide. „Atunci va veni Iisus, Dreptul Judecător, și îi va învia pe ei și îl va birui pe Antihrist. De aceea, în Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul se spune: Bucură-te, Sfinte Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de A Doua Veniri a lui Hristos. În Noul Testament, el îi reprezintă pe proroci pe Muntele Taborului. Pe acest munte, la Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, apar deodată, vorbind în slavă, față către față, Moise și Ilie. De ce? Pentru că și Moise, care reprezenta Legea, și Ilie, care îi reprezenta pe toți profeții laolaltă, au dorit să vadă fața lui Dumnezeu, dar nu au văzut-o. Moise a văzut doar spatele și mâna dreaptă, adică urmele lui Dumnezeu în creație și lucrarea Lui în istorie, și Ilie nu a văzut fața lui Dumnezeu, ci a simțit o adiere de vânt, ca un zefir în care era prezent Dumnezeu, dar nu a văzut fața Sa. Iată că la Schimbarea la Față, și Moise, care dorea să vadă fața lui Dumnezeu pe Sinai, și Ilie, care dorea să vadă fața lui Dumnezeu pe Horeb, o văd acum, pe Tabor, pentru că între timp Dumnezeu-Fiul a luat chip de om. Și așa se va arăta în veșnicie Fiul lui Dumnezeu, prin fața Lui umană, preaslăvită, transfigurată. Această taină mare ne arată că Legea și prorocii au fost călăuză către Hristos”, a precizat Părintele Patriarh Daniel. La final, Preafericirea Sa a explicat că paraclisul aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul (serbat la 30 septembrie), deoarece această dată a fost ziua întronizării sale ca patriarh în anul 2007, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, în amintirea vrednicului de pomenire Patriarh Miron pe care îl chema din botez Ilie sau Elie, și pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, deoarece paraclisul este situat într-un loc retras, aidoma peșterii Sfântului Cuvios Daniil. Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Patriarhului României, în anul 2008. Din soborul de slujitori au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, arhim. Andrei Anghel, secretar patriarhal, și protos. Lucian Bujor, inspector eparhial. Deoarece la botez, Părintele Patriarh Daniel a primit numele Dan Ilie, slujitorii de la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” și de la Catedrala Patriarhală i-au oferit Preafericirii Sale câte un buchet de flori. |
Vechea mănăstire-cetate din comuna Apostolache, unul dintre cele mai frumoase așezăminte medievale de pe Valea Cricovului Sărat, a fost înveșmântată în har. Slujba de resfințire a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din incinta vechiului ansamblu al fostei Mănăstiri Apostolache, a fost săvârșită joi, 20 iulie, de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.
După aproape patru secole de priveghere pe culmea unui deal de pe Valea Cricovului Sărat, ansamblul fostei mănăstiri-cetate din comuna prahoveană Apostolache a fost readus la frumusețea de odinioară. Ca urmare a încheierii unor importante lucrări de consolidare, restaurare și înfrumusețare a ansamblului medieval, în incinta căruia se află și biserica închinată Adormirii Maicii Domnului, joi, 20 iulie, a fost săvârșită slujba de resfințire. După ungerea cu Sfântul și Marele Mir, stropirea cu apă sfințită, soborul de clerici, aflat sub protia Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la un altar amenajat la intrarea în ansamblul monastic medieval. După slujirea Sfintei Liturghii, a fost oficiată și slujba de pomenire pentru ctitorii locașului de cult. La finalul slujbei, PS Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul a reliefat viața și lucrarea Sfântului Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul în istoria Vechiului Testament, pentru renașterea morală a poporului evreu, care începuse a se închina la idoli. Totodată, a evidențiat și râvna Sfântului Proroc Ilie pentru păstrarea dreptei credințe, slujirii Dumnezeului Celui adevărat, fapt pentru care a fost ridicat la cer, fără să mai treacă prin moarte. Pilda Sfântului Proroc Ilie a rămas vie nu numai pentru poporul ales, ci mai ales pentru creștini, întrucât jertfa de pe Muntele Carmel a fost o prefigurare a Jertfei Euharistice. „Peste această Jertfă Euharistică nu coboară foc din cer, ci Însuși Dumnezeu, Sfântul Duh. De aceea, jertfa dumneavoastră de pâine și vin, care este pusă pe Sfântul Altar al Bisericii creștine, este schimbată în Trupul și Sângele Domnului nu prin acțiunea focului, ci prin acțiunea și lucrarea Duhului Sfânt”, a explicat Preasfințitul Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul. În semn de prețuire și recunoștință, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel au fost acordate diplome omagiale cu medalii celor care au contribuit la restaurarea și înfrumusețarea monumentului istoric ecleziastic. De asemenea, câte o icoană a Maicii Domnului a fost dăruită preoților Alexandru Ion, fost paroh, și Adrian Gabriel Enescu, actualul paroh de la Parohia Apostolache. Ierarhul a felicitat pe credincioșii care conștientizează importanța prezenței lor la biserică pentru întâlnirea lor cu Dumnezeu și care au așteptat în liniște închinarea în Sfântul Altar, dar și la moaștele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur. Racla cu odoarele sfinte a fost adusă spre închinare din seara zilei de miercuri, 19 iulie, de la Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale. La finalul momentului festiv au fost rostite mai multe mesaje, între care cel din partea Secretariatului de Stat pentru Culte. Ansamblul fostei Mănăstiri Apostolache a fost realizat în vremea domnitorului Matei Basarab și finalizat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ctitor fiind comisul Apostolache, unul dintre comișii lui Mihai Viteazul, a soției sale, Voichița, și a monahului Ghermano. |
Editorial despre Părintele Arsenie Papacioc ( Dragoș Ursu )
Calendarul memoriei ni-l înfățișează astăzi pe părintele Arsenie (Anghel) Papacioc, de la a cărui trecere la Domnul, pe 19 iulie 2011, s-au împlinit 6 ani. Prin destinul său martiric, părintele Arsenie a întruchipat răspunsul deplin al Bisericii în fața agresiunii comunismului.
Născut în 1914 de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, față de care a avut o necontenită evlavie de-a lungul vieții, Anghel Papacioc absolvă în 1932 Școala de Arte și Meserii, Secția sculptură în lemn, pentru ca apoi să intre în vâltoarea politică a României interbelice. De la lupta politică la războiul cu patimile Din cauza afilierii sale politice este arestat și închis de patru ori până la instaurarea comunismului: mai întâi în perioada 1938-1940, apoi regimul Antonescu îl condamnă în două rânduri, iar după aceea este închis în aprilie 1941 și respectiv iunie 1942. Aceste condamnări au reprezentat momentul decisiv al biografiei viitorului părinte Arsenie, deoarece, ajuns în temnița Aiudului, îi întâlnește pe Traian Trifan și Valeriu Gafencu, alături de care formează Grupul Misticilor, o piatră de temelie a rezistenței spirituale în Gulagul românesc. Detașarea de lupta politică și asumarea deplină a credinței, împlinită prin trăirea filocalică și mărturisire martirică pentru Hristos, au reprezentat coordonatele majore ale membrilor grupului, care au devenit modele de sfințenie pentru ceilalți deținuți. Un informator nota cu fidelitate poziția duhovnicească a misticilor: „Orientarea pe care se situau Papacioc și Trifan era linia creștină a pustniciei, teoretizată de Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Evagrie Ponticul și statornicită ca instituție creștină cu canoanele respective de Antonie cel Mare din Tebaida”. În contextul tulbure de după 23 august 1944, când situația deținuților politici era incertă, iar în rândul celor închiși la Aiud apăruseră fracturi și tensiuni politice, Anghel Papacioc se remarcă prin atitudinea sa duhovnicească, „de liniștire a apelor” - cum nota un alt informator - în detrimentul rezistenței ideologice pe care o propuneau unii deținuți, dovedită falimentară. Pe drumul monahismului După eliberarea din septembrie 1946, Anghel Papacioc caută să-și împlinească vocația monahală și se îndreaptă spre Mănăstirea Cozia, unde se închinoviază în ianuarie 1947. După un periplu pe la Școala de cântăreți a Mănăstirii Turnu, pe la Mănăstirea Tismana, unde este chemat de părintele Gherasim Iscu, iar apoi pe la mănăstirile Cioclovina și Sihăstria, Anghel Papacioc ajunge la Antim, unde este tuns în monahism pe 26 septembrie 1949, naș de călugărie fiindu-i părintele Petroniu Tănase. Acum îl cunoaște pe Patriarhul Justinian Marina, pe care-l va sluji cu credință până la sfârșitul vieții acestuia. Apreciat și susținut de patriarh, părintele Arsenie este hirotonit preot în septembrie 1950 la Mănăstirea Agafton de către Mitropolitul Moldovei, Sebastian Rusan, pentru ca în toamna aceluiași an să fie numit duhovnic al Seminarului de la Neamț. La începutul lui 1952 ajunge egumen la Mănăstirea Slatina, de unde se retrage pentru câteva luni, în vara aceluiași an, în munții Stănișoarei alături de părintele Cleopa Ilie, pentru a scăpa de șicanele Securității. Pentru a-i proteja, Patriarhul Justinian îi cheamă pe cei doi părinți la București în vara anului 1954 și îi trimite să cerceteze duhovnicește mănăstirile Țigănești, Pasărea, Căldărușani, Suzana, Zamfira, Cheia și Vladimirești. Întors ca simplu monah la Mănăstirea Slatina, părintele Arsenie ține în tot acest timp legătura cu părintele Daniil Sandu Tudor, starețul Schitului Rarău. Mai mult decât atât, în această perioadă, părintele Papacioc participă la trei întâlniri ale membrilor Rugului Aprins. Acesta a reprezentat motivul formal al arestării în noaptea de 14 iunie 1958, când părintele Arsenie este ridicat de la Mănăstirea Slatina. Mărturisirea lui Hristos în temnița Aiudului După condamnarea la 20 de ani de muncă silnică în octombrie 1958, părintele Arsenie Papacioc ajunge în penitenciarul Aiud, unde începeau pregătirile pentru reeducarea condusă de colonelul Crăciun. În detenție, părintele își reafirmă poziția spirituală, fiind considerat unul din liderii deținuților „mistici” și de aceea i se deschide dosar de urmărire informativă în aprilie 1960. Rezultatele urmăririi Securității, note și rapoarte informative, sunt de mare folos, pentru că argumentează amănunțit activitatea duhovnicească a părintelui în timpul reeducării. Părintele Arsenie Papacioc și-a asumat de la început detenția ca pe o lucrare misionară, prin care Îl putea împărtăși pe Hristos celor închiși și de a-i lămuri de inutilitatea cramponării pe poziții ideologice, atitudine care constituia un obstacol major în asumarea deplină a credinței. Un informator nota în februarie 1960 atitudinea părintelui care a jalonat activitatea acestuia în cadrul reeducării și a reprezentat un model pentru ceilalți deținuți: „Teza lui Papacioc: Legionarismul astăzi nu-și mai poate susține poziția lui politică - lumea a evoluat, [...] naționalismul șovin, romantismul politic nu mai pot fi susținute. A te crampona pe aceste poziții vechi înseamnă irosire inutilă de energie și în ultimă instanță sinucidere. Or, sinuciderea este în contradicție cu teza creștină. Primul comandament, azi, este salvarea Bisericii și aceasta are nevoie de luptători”. Același informator detaliază, un an mai târziu, realismul duhovnicesc și pastoral al părintelui, care afirma deschis: „Comunismul sapă temelia Bisericii, chiar și aici, în pușcărie. Deci acțiunea noastră trebuie începută aici. Să-i ajutăm pe cei care se poticnesc în jurul nostru. Viața de retragere și înduhovnicire n-are preț dacă nu este luminată de această activitate de salvare a omului. Trebuie să facem acest lucru”. Poziția spirituală a părintelui Arsenie a fost dublată de o activitate duhovnicească intensă. Alături de redarea din memorie a multor pasaje din Scriptură, Psaltire, Filocalie sau Pateric, părintele Arsenie a slujit permanent Sfânta Liturghie în mijlocul deținuților. Lipsit de orice obiect sau veșmânt liturgic, părintele a fost nevoit să improvizeze. Informatorul detalia cu numeroase amănunte improvizațiile părintelui. Epitrahilul a fost înlocuit de un laț de sfoară, care era apoi înfășurat după un nasture de la haină. Sfânta Cruce era făcută din două bețe. Sfântul Disc era înlocuit de o bucată plată de lemn, ascunsă cu multă grijă. Soba ținea loc de Sfântă Masă. Cana de apă era folosită ca Sfânt Potir. În loc de vin folosea apă, iar pentru Sfântul Agneț oprea rația de pâine primită. Singurul lucru care-i lipsea era Sfântul Antimis, pe care nu-l putea improviza pentru că pierduse la o percheziție din Jilava un fragment din moaștele Sfântului Mucenic Mercurie. Despre Liturghia săvârșită în fiecare dimineață, înainte de deschiderea celulelor de la ora șapte, părintele Arsenie spunea, citat de informator: „Eu fac slujba ca la Biserică și dacă Bunul Dumnezeu vede nevoința noastră și vrea, pâinea aceasta și apa sunt chiar trupul și sângele Său“, încerca părintele să scuze lipsurile în care era obligat să oficieze slujba, „și, pentru că această practică este oficiată zilnic, acum fiecare pe rând dă din pâinea sa bucata care e folosită a doua zi ca împărtășanie”. Pentru activitatea din timpul reeducării, părintele Arsenie Papacioc primește „un certificat al mărturisirii” sub forma caracterizării semnate de colonelul Crăciun la eliberarea din închisoare: „În detenție a avut permanent o poziție dușmănoasă în rândul celorlalți deținuți, încercând și uneori reușind să-i determine să creadă în puterea divină. A refuzat să participe la munca cultural-educativă. Este predispus să continue și în stare de libertate activitatea dușmănoasă pe linia propagandei religioase, fiind periculos îndeosebi în contact cu elementele credincioase deprimate și șovăielnice”. Închisoarea cea mare Eliberarea din detenție la 1 august 1964 a reprezentat pentru părintele Arsenie Papacioc trecerea din închisoarea propriu-zisă în închisoarea cea mare, care era România comunistă. Abuzurile, nedreptățile, șicanele sau urmărirea Securității nu s-au încheiat odată cu ieșirea pe poarta Aiudului, ci au continuat permanent în locurile și mănăstirile pe unde a trecut părintele. După un periplu prin Ardeal, în Parohia Filea de Jos din județul Cluj, și apoi în mănăstirile Cheia, Căldărușani, Dintr-un Lemn și Cernica, părintele Arsenie Papacioc a ajuns, în ianuarie 1976, duhovnic la Schitul „Sfânta Maria” de la Techirghiol, unde va sluji necontenit vreme de 35 de ani. |
În Duminica a 7-a după Rusalii, a vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în care a subliniat faptul că vindecarea oricăror suferințe vine prin credința în Mântuitorul Iisus Hristos.
Patriarhul României a explicat în cuvântul său că în Evanghelia vindecării celor doi orbi și a unui mut din Capernaum (Matei 9, 27-35) vedem mai întâi iubirea milostivă a lui Iisus Hristos, care vindecă orice boală și orice neputință din popor, apoi vedem credința celor doi orbi, stăruința lor în rugăciune, precum și recunoștința acestora. „Cei doi orbi strigă, cer cu stăruință ca Iisus să le dăruiască vederea și desigur Mântuitorul îi ascultă, dar îi întreabă: Credeți voi că pot să fac Eu aceasta? Cu alte cuvinte, le cere credință, deși era evident că stăruința lor în a fi vindecați arăta o anumită credință. De ce Mântuitorul Iisus Hristos le cere, totuși, în mod expres, acestor doi orbi credință? Pentru a ne arăta nouă importanța credinței, pentru ca atunci când trecem prin încercări, prin boli și suferințe, să arătăm credință puternică. Această credință este și o contribuție a omului în vindecarea sa. Deci, omul trebuie să fie împreună lucrător cu harul lui Dumnezeu. Dumnezeu dăruiește harul Său tuturor oamenilor, dar harul devine roditor atunci când oamenii îl primesc prin credință. Prin credință se stabilește o relație vie, de iubire, între omul credincios și Dumnezeu. De fapt, credința nu este o simplă convingere intelectuală, ci este o legătură vie, este o relație de încredere, de dăruire, de iubire, de afecțiune, respect și recunoștință față de Dumnezeu”, a evidențiat Părintele Patriarh Daniel. „De la Mântuitorul învățăm smerenia, iar de la cei doi orbi învățăm recunoștința” În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos le-a poruncit celor doi orbi să nu spună nimănui nimic despre vindecarea primită de la El. „De ce a cerut aceasta? Pentru ca să arate smerenia Lui, pentru ca să ne învețe și pe noi să fim smeriți, să ne arate că așa cum El nu așteaptă laude de la oameni, nici noi să nu așteptăm laude de la oamenii cărora le-am făcut vreun bine. Dar acești orbi, odată vindecați, nu s-au putut abține, pentru că nu au putut să nu binevestească iubirea milostivă a lui Hristos pe care au cunoscut-o și care le-a schimbat viața. Aici vedem că deodată se afirmă smerenia lui Hristos și recunoștința celor doi orbi vindecați. De la Mântuitorul învățăm smerenia, iar de la cei doi orbi vindecați învățăm recunoștința. Prin recunoștință, ei devin misionari, binevestitori ai lucrării dumnezeiești, ai iubirii milostive și puterii vindecătoare a lui Hristos”, a arătat Preafericirea Sa. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos nu a cerut mărturisirea credinței și în cazul mutului vindecat. „Pentru că mutul era stăpânit de un demon. Demonul a confiscat gândirea, voința și vorbirea acelui om mut. El nu putea să mai gândească și să mai exprime voința și credința sa. Atunci de ce l-a vindecat Iisus? L-a vindecat pentru credința celor care l-au adus la El”, a precizat Patriarhul României. „Predicarea iubirii milostive trebuie însoțită și de practica iubirii milostive” Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că din Evanghelia vindecării celor doi orbi și a unui mut din Capernaum învățăm că predicarea cuvântului Evangheliei trebuie însoțită de faptele iubirii milostive. „Biserica a învățat ca, pe lângă propovăduirea Evangheliei, să săvârșească și slujba Sfântului Maslu pentru cei bolnavi și suferinzi și să organizeze instituții de binefacere: farmacii, cabinete medicale, spitale, bolnițe sau infirmerii în mănăstiri, cantine pentru săraci, case pentru orfani, cămine pentru bătrâni. Toate acestea arată că Biserica a înțeles că predicarea iubirii milostive trebuie însoțită și de practica iubirii milostive față de semenii noștri. Când arătăm iubire milostivă arătăm că ne asemănăm cu Dumnezeu Cel milostiv. Toți cei care săvârșesc fapte de milostenie față de semenii lor aflați în suferință devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos. Evanghelia ne îndeamnă la iubire milostivă, dar ne îndeamnă și la recunoștință și astfel ne facem împreună lucrători cu Dumnezeu”, a subliniat Preafericirea Sa. |
Arhimandritul Damaschin Luchian a fost hirotonit întru arhiereu și instalat ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, duminică, 23 iulie 2017. Hirotonia a fost săvârșită în cadrul Sfintei Liturghii, în Catedrala „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, de un sobor de nouă ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Din soborul de arhierei care a slujit împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severi*nului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. După hirotonie, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat faptul că arhiereul trebuie să aibă permanent atenția către Hristos și către cei pe care îi păstorește. „Prin smeriri repe*tate și prin ispitiri spre mândrie, prin zile senine și ani de furtună, prin răstigniri continue și străful*gerări taborice arhiereul își poartă crucea. Bucurându-se de cinstea pe care i-o dau oamenii, el este chemat la a medita la slăbiciunea sa în fiecare zi și la faptul că Hristos nu a luat încă chip deplin în el și în păstoriții săi. Monah prin propria alegere și arhiereu prin alegerea Sfântului Sinod, episcopul poartă lăuntric și exterior camilafca monahală, dar și mitra împărătească, metaniile de rugăciune, dar și cârja episcopală”, a evidențiat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan. La finalul Sfintei Liturghii a avut loc întronizarea Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit Actul Patriarhal semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, prin care Prea- sfințitul Părinte Damaschin este recunoscut ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu titulatura de „Dorneanul”. Apoi, Preasfințitul Părinte Da*maschin Dorneanul a primit crucea și engolpionul, mantia și cârja arhierească. „Cu smerenie și recunoștință încep această sfântă misiune, sub îndemnul și mesajul cuvintelor din Sfânta Scriptură care s-au citit astăzi la Sfânta Liturghie. Îmi va fi, așadar, candelă a lucrării mele adevărul că suntem datori să nu căutăm voia și odihna noastră, ci slujirea aproapelui la ce este bine, spre zidire. Am învățat apoi că slăbiciunile noastre, ale celor ne*putincioși vor fi purtate de cei mai tari, dar și că fiecare, la putința și măsura lui, datori suntem a ne purta sarcinile și slăbiciunile unii altora. Și, îndeosebi în aceste vremuri tulburi, dator este arhiereul, dar și fiecare preot, monah și credincios, să viețuiască în duhul Scripturii din care ne vine toată înțelepciunea și răbdarea și mângâierea și nădejdea”, a spus PS Părinte Damaschin Dorneanul. A urmat cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care l-a felicitat pe noul Episcop-vicar. La eveniment a fost prezent și domnul ministru Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, care, de asemenea, a adresat un cuvânt de felicitare noului Episcop-vicar. |
Credincioșii bucureșteni, dar și toți cei care vor veni la Biserica Șerban Vodă din Capitală vor avea ocazia să se închine mai multor sfinți, ale căror sfinte moaște vor fi așezate spre închinare în biserică. Biserica, unde paroh este părintele Dinu Pompiliu, a primit mai multe sfinte odoare de mare preț, iar duminică vor fi așezate spre închinarea credincioșilor.
A fost primit un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae din partea fostului Episcop de Mantuana, Roberto Busti. De asemenea, au fost primite din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano fragmente din moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ale Sfântului Dionisie, ale Sfântului Ambrozie al Mediolanului, ale Sfântului Simplician, ale Sfinților Mucenici Ghervasie, Protasie, Nazarie și Celsie, ale Sfântului Mucenic Victor, ale Sfinților Mucenici Nabor și Felix, ale Sfântului Mucenic Sebastian, ale Sfinților Mucenici Sisiniu, Martiriu și Alexandru. |
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, sărbătorit astăzi, 27 iulie, este ocrotitor a numeroase biserici de mir și de mănăstire din întreaga țară. Pe lângă rânduiala liturgică, întru cinstirea acestui sfânt, patron al medicilor și grabnic ajutător pentru cei bolnavi, sunt organizate și activități cultural-religioase.
În Arhiepiscopia Bucureștilor, între locașurile de cult care îl au ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este biserica Parohiei Foișorul de Foc din București. Aseară, după săvârșirea Vecerniei, a avut loc procesiunea cu racla ce păstrează un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon pe străzile dimprejurul locașului de cult. Totodată, cu prilejul sărbătoririi ocrotitorului parohiei, după procesiune, a fost organizată manifestarea cultural-religioasă „Apărătorii Ortodoxiei”, care a cuprins lansarea în premieră a unei noi piese de teatru, scrisă de părintele Bog*dan-Aurel Teleanu, slujitor la Parohia Foișorul de Foc, denumită „Osânda cărților”. Piesa de teatru, „o dramă religioasă ale cărei implicații sunt valabile pentru orice context, inclusiv pentru al României zilelor noastre, a fost transpusă de actrița Ana Calciu într-un spectacol-lectură. Piesa de teatru pune în lumină rezistența prin cult a preoților de la Biserica «Sfântul Pantelimon»-Foișorul de Foc din București în fața «ciumei roșii»”, informează reprezentanții parohiei menționate prin intermediul unui comunicat de presă. Tot în Capitală, hram este și la Schitul Măgureanu, din apropierea Parcului Cișmigiu. Aseară a fost săvârșită slujba Privegherii, iar azi, slujba Acatistului, Sfânta Liturghie și slujba Parastasului, informează basilica.ro. Hram și la Spitalul Voila din Câmpina Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este ocrotitor și al personalului medical. Astfel, la biserica Spitalului de Psihiatrie Voila din municipiul Câmpina, județul Prahova, unde este sărbătorit și hramul, cadrele medicale, angajați și pacienți participă la Sfânta Liturghie arhierească. Întru slăvirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, slujbe și procesiuni se desfășoară și în alte locuri din țară. La malul mării, hram este la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, stavropighie patriarhală. De asemenea, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, unde se păstrează un fragment din moaștele sfântului doctor fără de arginți. Astfel, miercuri seară, în ajunul sărbătorii, după Vecernie, a avut loc procesiunea cu moaștele Sfântului Pantelimon și ale Sfinților Epictet și Astion pe străzi dimprejurul locașului de cult, iar azi este săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului. Alte hramuri mai sunt la Schitul Valea Seacă din județul Iași, care aparține de Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, al cărei paraclis de vară este închinat Sfântului Pantelimon; Biserica „Buna Vestire” și „Sfântul Pantelimon”, a Mănăstirii Durău din județul Neamț; paraclisul Mănăstirii Cozancea din județul Botoșani; biserica Mănăstirii Lacu-Sărat de lângă Brăila; Schitul Colțul Chiliilor, din Zărnești, județul Brașov; biserica Mănăstirii Oașa, județul Alba. |
Sâmbătă, 29 iulie 2017, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală, de la ora 11:00, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, va săvârși o slujbă de pomenire pentru fericitul întru adormire Părintele Patriarh Teoctist, la împlinirea a 10 ani de la trecerea sa la cele veșnice (30 iulie 2007).
|
Postul Adormirii Maicii Domnului +
În cursul anului, Biserica ne invită la patru perioade speciale de reflecție duhovnicească prin post. Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care ține două săptămâni, timp în care ne pregătim prin înfrânarea de la bucate, spovedanie și fapte bune pentru sărbătoarea din data de 15 august, dedicată celei pe care o numim cu evlavie Maica Vieții.
Postul care începe astăzi este numit în popor al Sfintei Marii și a fost rânduit de Biserică spre a ne arăta virtuțile alese ale Sfintei Fecioare, despre care spunem în cântările noastre religioase că este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. În același timp ne amintim și de tradiția conform căreia Sfânta Fecioară Maria, înainte de trecerea la cele veșnice, a postit. Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început durata Postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini. Cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului. În era consumismului agresiv pe care o trăim din plin, luna august este, la nivel global, mai ales pentru cei care locuiesc în spațiul marilor aglomerări urbane, o perioadă de concediu. Oamenii care locuiesc în megapolisuri sub imperiul secularizării se întreabă „de ce Biserica nu-și adaptează rânduielile privind postul și în funcție de nevoile membrilor societății consumiste contemporane?”, chiar fiind foarte vehemenți unii, într-un agiornamento al Ortodoxiei, considerând că, dacă el își ia concediu în august, și postul închinat marii sărbători de la jumătatea lunii august ar trebui suspendat. În urma unei astfel de postulări ne întrebăm și noi: Poate intra postul în concediu? Putem suspenda timpul creșterii noastre duhovnicești spre mântuire? În definitiv, putem suspenda mântuirea noastră? Iată cum nevoile autonome ale omului secularizat pot duce la niște paradoxuri privind devenirea spirituală întru mântuire a ființei umane. Răspunsurile le găsim doar din perspectivă biblică și patristică. Fără post nu putem să ajungem la desăvârșire și mântuire, pentru că nu putem depăși obstacolele care ne sunt puse înainte, crezând că putem viețui fără Dumnezeu și în definitiv fără obiectivare spirituală și duhovnicească asupra existenței. De aceea, postul nu este condiționat de concediu, cum nici mântuirea nu poate fi condiționată de faptul că noi avem nevoie de odihnă fizică. Pentru odihna fizică, care este normală într-o societate bulversată și bulversantă de nevoia consumistă din zilele noastre, nu înseamnă că trebuie să suspendăm activitățile noastre spirituale, cărora și așa le oferim prea puțin din timpul nostru cotidian. Postul este hrana sufletului spre viețuire veșnică, iar noi, prin împletirea postului cu rugăciunea, devenim dăruitori de lumină, primindu-L prin Spovedanie și Împărtășanie pe Hristos Cel Înviat, Domnul și Dumnezeul nostru. Așadar, chiar dacă în luna august suntem în concediu, nu trebuie să uităm respectarea rânduielilor Bisericii, ci să ne înduhovnicim ținând zilele de post, și mai ales postul închinat Maicii Domnului, pentru că ea este pururea rugătoare pe lângă Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru sănătatea, pacea, liniștea, ajutorul și mântuirea noastră. Maica Domnului este numită în cultul Bisericii noastre Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, arătându-se astfel cinstirea extraordinară pe care Ortodoxia noastră românească o acordă Sfintei Fecioare Maria. Omul de astăzi trebuie să ceară și mai mult mijlocirea Maicii Domnului, care este izbăvitoare. Ori de câte ori avem o suferință sau o problemă, să nu uităm că ea este apărătoare, izbăvitoare, mângâietoare celor care nu au îndrăzneală. La ea putem găsi sprijin, ajutor grabnic și răspuns în orice greutate a vieții de zi cu zi. Să nu uităm că țara noastră este numită Grădina Maicii Domnului datorită evlaviei deosebite pe care a arătat-o în decursul veacurilor poporul român față de Sfânta Fecioară Maria, lucru mărturisit și de numărul mare de biserici închinate sărbătorilor în cinstea ei, în întreg cuprinsul Patriarhiei Române. Astfel, dacă vrem să arătăm că suntem viețuitori în Grădina Maicii Domnului, să o cinstim cum se cuvine prin postire și primenire duhovnicească și să o rugăm să mijlocească la Fiul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, spre revărsarea binecuvântării Sale. 《 Părintele Ciprian Apetrei 》 |
Credincioșii care poposesc la biserica istorică Bucur Ciobanul din București au de acum ocazia să se închine și la moaștele ocrotitorilor locașului, Sfinții Ierarhi Atanasie cel Mare și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei. Marți seara, 1 august, racla nouă care conține două fragmente din moaștele celor doi sfinți a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de mai mulți slujitori.
Biserica legendară a ciobanului Bucur, considerat întemeietorul Bucureștiului, așezată pe o colină din apropierea Mănăstirii Radu Vodă, a primit de curând moaștele sfinților alexandrini ocrotitori, care au rămas spre binecuvântarea credincioșilor și a pelerinilor care vin aici. După slujba de sfințire a raclei care adăpostește două fragmente din moaștele Sfinților Atanasie și Chiril, care a avut loc în vecinătatea locașului de rugăciune, PS Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți despre viața celor doi sfinți ierarhi. „În această zi s-a împlinit o dorință a comunității credincioșilor de aici, care a primit o nouă raclă, frumos împodobită, cu părticele din moaștele celor doi mari Sfinți Ierarhi Atanasie cel Mare și Chiril, care au păstorit Biserica lui Hristos în veacurile 4 și 5, în cunoscuta cetate Alexandria din Egipt. Cei doi mari ierarhi au strălucit în perioada de aur a Bisericii. Sfântul Atanasie a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325 și a contribuit la redactarea primelor articole ale Crezului, care mărturisesc dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. Ulterior, în viața sa, Sfântul Atanasie a cunoscut mari bucurii, dar și mari încercări, pentru că a fost scos de mai multe ori din scaunul de Arhiepiscop al Alexandriei de către arieni. Sfântul Chiril a păstorit tot în Alexandria până spre jumătatea veacului al 5-lea, și printre meritele deosebite pe care le-a avut, amintim că a participat la Sinodul 3 Ecumenic unde a și numit-o pe Maica Domnului ca «Născătoare de Dumnezeu», împotriva lui Nestorie, care nega această calitate pentru Fecioara Maria. Sfântul Chiril a arătat că Maica Domnului nu este născătoare de om, ci Născătoarea de Dumnezeu, cu termenul consacrat în teologie de «Theotokos»”, a spus Preasfinția Sa. De asemenea, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să se roage acestor doi sfinți, să le ceară ajutorul în momente grele și să cinstească moaștele lor. La final, Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți și le-a dăruit iconițe cu chipurile celor doi sfinți ocrotitori. De asemenea, părintele paroh Ionuț Bărbulescu de la Biserica Bucur Ciobanul a mulțumit și slujitorilor prezenți la acest moment duhovnicesc, precum și celor care au mijlocit la aducerea sfintelor moaște la biserica bucureșteană și au contribuit la realizarea raclei pentru ele. „Biserica Bucur Ciobanul este o biserică modestă prin dimensiunile ei, dar este o biserică măreață prin istoria ei, prin dragostea credincioșilor, dar și prin ajutorul pe care l-a primit de la sfinții ierarhi alexandrini. În pisania bisericii vedem că din 1416 a fost pusă sub ocrotirea celor doi sfinți ierarhi și iată că acum, după sute de ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin bunăvoința IPS Părinte Ambrozie, Mitropolit de Durostorum și Silistra, din Bulgaria, și cu ajutorul părintelui arhimandrit Zenovie Grigorie de la Mănăstirea Nechit din Neamț, fragmente din moaștele lor au fost aduse la noi spre binecuvântarea și bucuria credincioșilor”, a spus părintele paroh Ionuț Bărbulescu. |
În timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, la Catedrala Patriarhală din București se săvârșește în fiecare seară slujba Paraclisului Maicii Domnului, după Vecernia zilei de rând. Această rânduială specifică mănăstirilor este preluată și la catedrale chiriarhale din țară, precum și la unele biserici de parohie.
Credincioșii care participă în această perioadă la slujba Vecerniei la Catedrala Patriarhală au ocazia să continue rugăciunea lor cu o rânduială specială care conține Paraclisul Maicii Domnului. Slujba Paraclisului cuprinde tropare, condace și canonul, cântate într-un ritm vioi și melodios, prin care se aduce cinstire Maicii Domnului, dar au și un rol taumaturgic asupra celor care le ascultă. „Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciune prin care cerem cu osârdie ajutorul Maicii Domnului în viața noastră, pentru că ea este cea mai bună și cea mai mare mijlocitoare a noastră în fața Mântuitorului Iisus Hristos. Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciune care se face la momente speciale, dar și atunci când fiecare credincios dorește să se roage mai intens. «Paraclis» înseamnă în limbajul nostru o biserică de dimensiuni mai mici, însă mai înseamnă și rugăminte sau rugăciune, prin care invocăm ajutorul Maicii Domnului sau al unui sfânt, într-o formă cântată sau citită”, ne-a spus părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. La Catedrala Patriarhală, slujba Paraclisului Maicii Domnului începe, zilnic, la ora 17:00. Cele mai cunoscute paraclise închinate Maicii Domnului sunt în număr de trei: două se găsesc în Ceaslov cu denumirea: „Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” și „Al doilea Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, iar al treilea se află în unele ediții mai vechi ale Psaltirii. Slujba primului paraclis a fost alcătuită de Sfântul Teostrict Mărturisitorul, starețul Mănăstirii Pelekete, de lângă Constantinopol, care a pătimit în timpul disputei iconoclaste din secolul al 7-lea. Slujba celui de-al doilea paraclis a fost alcătuită de Teodor al II-lea Dukas Laskaris, împăratul bizantin al Niceei, care a domnit în exil între anii 1254 și 1258, după cucerirea Constantinopolului în 1204 de cavalerii cruciați. Aceste paraclise, precum și alte rugăciuni închinate Maicii Domnului se regăsesc în lucrările „Acatiste și Paraclise ale Maicii Domnului” și „Acatistele și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului” din colecția „Acatiste și Vieți de Sfinți”, apărute la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 07:24:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.