Dumnezeu vrea să stăm înaintea Sa ca "proştii" ?
 

Părintele Pnrfirie era unul dintre duhovnicii care recomandau rugăciunea pentru înfruntarea tuturor problemelor. Recomanda în rugăciune şi îngenuncherile, după puterea fiecăruia.
O dată a fost întrebat de un fiu duhovnicesc : "De ce Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat ? Nu cumva vrea să stăm înaintea Sa ca proştii ? . Deşi întrebare părea mai mult ostilă decât dornică de a primi un răspuns, Cuviosul Porfirie avea să răspundă cu blândeţe : " Nu, Dumnezeu nu vrea aşa ceva. Dumnezeu vrea ca noi să avem folos din rugăciune. Şi ştie că atunci când Îl slăvim neîncetat, zi şi noapte, prin voinţa noastră liberă, precum îngerii, sufletul nostru găseşte odihna adevărată, căci aici se găseşte adevăratul nostru interes". De multe ori vrem să ne rugăm, dar nu ştim cum. Zicem anumite rugăciuni care necesită un anumit nivel duhovnicesc sau compunem rugăciuni în funcţie de situaţia în care ne aflăm. Un ucenib al Părintelui şi-a luat inima în dinţi şi a întrebat atât pentru dânsul, cât şi pentru noi : "Ce e mai bine să spun în rugăciunea mea ? ". Răspunsul a fost oarecum neaşteptat : "Nimic. Dumnezeu ştie mai bine decât tine ce-ţi trebuie. Spune neîncetat rugăciunea lui Iisus ". Iar altădată , la aceeaşi întrebare avea să răspundă : "Să-L rogi pe Hristos să te facă vrednic de iubirea Sa " sau " În rugăciunea ta să-I ceri lui Dumnezeu să se facă voia Sa pentru tine. Acest lucru îţi este cel mai de folos ". Însuşi Părintele Porfirie era un om al rugăciunii neîncetate, deşi mulţimile nu îi ofereau răgaz. Şi când vorbea, când telefona, mânca, bea apă, aprindea focul ori lucra, era lesne de văzut că în acelasi timp se şi ruga, precum ne spun mărturiile celor ce au trăit aproape de el.

Felician şi îngeraşii
 

Trăia odată într un mic sătuc un băieţel, pe nume Felician. După cum îi spunea şi numele, era un copil tare fericit. Deşi nu avea multe jucării şi nici bănuţi să-şi cumpere jocuri sau jucării preferate, Felician spunea că ceea ce îl face fericit sunt lucrurile pe care le făcea pentru ceilalţi. - Ştii, mamă, îi spunea Felician mamei sale, eu mă simt cu adevărat fericit atunci când îi ajut pe ceilalţi. - Eu cred , zicea una dintre vecine, vorbind cu mama altui copil, că acest copil are o problemă. Cum se poate să fie fericit, dacă tot timpul să fie fericit, dacă el este cel ce dăruieşte ? Eu, de pildă, mai spunea vecina, nu pot fi cu adevărat bucuroasă decât atunci când mi se oferă ceva. Dar Felician, deşi auzea toate aceste comentarii, nu le da atenţie. El continua să-i ajute pe copiii care poate nu aveau atâtea cât el, să dăruiască din puţinul pe care îl avea şi celor necăjiţi. Dacă primea ceva, împărţea şi cu ceilalţi copii, nu oprea nimic pentru el. S-a întâmplat ca, într o zi, să sosească în acel sătuc un renumit om de ştiinţă. - Ştiţi cine va sosi astăzi la noi în sat ? , povestea primarul celorlalţi săteni. Va veni domnul Ştietot. - Da , am auzit şi noi, răspunse un alt sătean. Ştiu că poate să vadă ce este în sufletul omului, poate să citească în stele. Este un om tare iscusit. - Da, întări spusele alt sătean. Este un om tare inteligent, acest domn Ştietot. Şi cân sosi domnul Ştietot, sătenii au mers la el şi l-au rugat să le spună ce se întâmplă cu un copil de la ei din sat, un băiat pe numele Felician. Domnul Ştietot, aflând spusele sătenilor, s-a hotărât să investigheze acest caz. Domnul Ştietot, cu ajutorul unui aparat minuscul, putea vedea în interiorul corpului lui Felician. - Uimitor ! , le-a spus domnul Ştietot sătenilor. N-am mai întâlnit până acum un asemenea caz. Sătenii erau şi ei foarte curioşi. -Dar ce vedeţi acolo ? Întrebau ei. - Văd, spunea domnul Ştietot, că de fiecare dată când Felician face un lucru bun, o mie de steluţe sub forma unor îngeraşi care apar în jurul inimii lui. De aceea , copilul emană atâta fericire. De aici şi dorinta lui de a-i face fericiţi pe ceilalţi. Atunci sătenii şi-au dat seama că fericirea nu înseamnă numai să primeşti, ci mai ales să dăruieşti.

"Se vorbeste in cartile Sfintilor de un preot. La Biserica la care slujea, venea un batranel si sedea ore intregi in fata unei Icoane si apoi pleca.
Odata preotul il intreba:
- Spune-mi te rog, ce faci aici ore intregi? Nu-ti vad buzele miscand a rugaciune, nici mainile rasucind matanii.
Si i-a raspuns batranul:
-El se uita la mine, eu ma uit la El si suntem nespus de fericiti impreuna!"

"Un sfant se ruga sa dobandeasca rabdare.
Cativa dintre fratii lui l-au infuriat peste masura.
Atunci sfantul s-a intors catre Dumnezeu si I-a spus:
- Cum Doamne, tocmai cand Te rugam sa-mi dai rabdare?!
Atunci Dumnezeu i-a raspuns:
-Fiindca ti-am auzit rugaciunea, iti inmultesc prilejurile de a o dobandi"
(Pr. Ion Ceausu - " Flori duhovnicesti din gradina Ortodoxiei")

[SIZE=3]"Un batran avva [/SIZE][SIZE=3]avea un tanar[/SIZE] [SIZE=3]sub ascultarea sa.
Odata, batranul il trimite pe acel tanar cu o ascultare undeva si ii da la el cateva paini. Se intelege ca acolo unde fusese trimis ucenicul nu era aproape de ei, ci era o distanta de o zi chiar mai multe.
Ucenicul a mers, a implinit ascultarea, vine la batran si ii da painile .Batranul il intreba:
- De ce nu le-ai mancat?
Tanarul raspunde:
- Iarta-ma parinte, dar nu mi-ai zis sa le mananc si pentru asta nu le-am mancat.
Batranul s-a minunat de socotinta cea dreapta a fratelui si l-a binecuvantat."

"Lui avva Moise i s-a intamplat sa-si iasa din buna cuviinta a rabdarii, dar nu altfel decat in indrazneala rugaciunii. Nu mai avea apa. Nu mai plouase de mult. Ultimul burduf de apa il imparti unor vizitatori insetati si nu avea de unde sa le mai dea. Si tot intra si iesea din chilie, nu contenea acest du-te - vino spre mirarea oaspetilor carora nu le spunea niciun cuvant. Si iata ca aparu din senin un nor si umplu vasele lui avva Moise cu apa.
Vizitatorii vazand ca s-a linistit, l-au intrebat:
-De ce intrai si ieseai mereu din chilie?
- Eram intr-o aprinsa conversatie cu Dumnezeu. Ii ziceam :
-Tu m-ai adus aici in pustie si iata ca mi s-a terminat apa si nu voi mai avea ce sa le dau acestor oaspeti sa bea. Intram, rugandu-ma si ieseam sa vad daca vine norul cu apa!"

"Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul si l-a rugat:
-Avva, spune-mi un cuvant.
Batranul zice:
-Du-te in cimitir si cearta mortii.
Fratele s-a dus, i-a certat, a aruncat cu pietre si apoi s-a intors sa-i spuna batranului. Acesta l-a intrebat:
-Si ce ti-au spus?
-Nimic.
Batranul ii zice:
-Du-te iarasi maine si ii lauda.
Fratele s-a dus si i-a laudat facandu-i "apostoli, sfinti si drepti". Apoi s-a intors la batran si i-a zis:
-I-am laudat.
El l-a intrebat:
-Si nu ti-au raspuns nimic.
Fratele a zis:
-Nu.
Batranul zice:
-Ai vazut, asadar, cat i-ai certat si cat i-ai laudat iar ei nu ti-au zis nimic. La fel si tu, daca vrei sa te mantuiesti, fii mort, neluand in seama nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum mortii.
Astfel vei putea sa te mantuiesti."

"Odata, un frate a gresit. S-a facut o adunare a batranilor si l-au chemat si pe avva Moise, dar el nu vroia sa vina. Au trimis iar dupa el zicandu-i:
-Vino, oamenii te asteapta.
El s-a sculat carand in spate un cos gaurit plin cu nisip. Uimiti de aparitia lui l-au intrebat:
-Ce inseamna aceasta?
Batranul a raspuns:
-Pacatele mele curg in spatele meu, eu nu le vad, dar vin astazi ca sa judec pacatele altuia.
Auzind aceasta, nu i-au mai spus nimic fratelui care gresise ci i-au cerut iertare."
(aceeasi carte)



[/SIZE]

multumim
 

foarte frumoase si pline de invataminte. mi-au placut intotdeauna patericele. :9:

Judecăţile aparţin lui Dumnezeu
 

Avva Antonie, căutând la adâncul judecăţilor lui Dumnezeu , i-a cerut :
- Doamne, cum se face că unii mor de tineri, iar alţii prea îmbătrânesc ? Şi pentru ce unii sunt săraci, iar alţii bogaţi ? Şi cum cei nedrepţi sunt bogaţi, iar cei drepţi sunt săraci ? Şi a auzit un glas , zicându-i : - Antonie, ia aminte de tine, că acestea sunt judecăţi ale lui Dumnezeu, şi nu-ţi este de folos să le ştii . << după Pateric >>

Despre ispitele unui părinte
 

Spuneau despre avva Pambo că nu zâmbea niciodată.
Într-o zi demonii, vrând să-l facă să râdă, au legat o pană de un lemn şi o târau pe jos făcând tărăboi şi zicând : "Ale, ale !". Văzând (comedia), avva Pambo a râs. Demonii au început să danseze, strigând:"Ua,ua !". Avva Pambo a râs. Dar el le-a răspuns : "Nu am râs , ci mi-am râs neputinţa voastră : atâţia draci cărând o pană" < Pateric , ediţia Polirom, 2005 >

"Ocolirea pricinilor care duc la patimi , la răutăţi"
 

O metodă a Patericului , în legătură cu despătimirea, este ocolirea pricinilor care duc la patimi , la răutăţi. Când cunoaştem pricinile patimilor, trebuie să le ocolim, iar dacă nu le ocolim, înseamnă că ne băgăm în noi înşine pricinile patimilor şi avem temeiurile în noi ,în legătură cu patimile.
De pildă , se spune în Pateric că la un părinte s-a dus cineva şi i-a zis : "Părinte, pe mine mă luptă dracii ! " Şi cuviosul a zis : "Nu se poate, frate , pe tine să te lupte dracii ! Nu se poate, zice el mai departe, pentru că dracii se luptă cu oameni mari, ca Moise şi ca Ilie, iar pe noi ne luptă patimile noastre şi aceştia-s dracii noştrii: Patimile Noastre "

Tot în Pateric se spune , în altă împrejurare, dar cumva ilustrând această idee, că un frate este tare bântuit de duhul desfrânării ; era tare pornit spre desfrânare, în diferite chipuri. Şi atunci s-a dus la un părinte şi i-a zis : " Părinte , roagă-te pentru mine, că mă luptă patimile, mă luptă duhul desfrânării ! Ce să fac ? Roagă-te pentru mine ! " Părintele s-a apucat şi s-a rugat. După o săptămână fratele se duce din nou la el şi-i zice : "Părinte , roagă-te pentru mine, că nu mă slăbeşte deloc pornirea aceasta , răutatea aceasta ; sunt asuprit de duhul desfrânării ! " Părintele s-a rugat din nou şi atunci a apărut diavolul şi a zis : " Eu m-am îndepărtat de la el de când te-ai rugat întâi , dar el are dracii lui : lăcomia pântecelui şi somnul cel mult ". Deci acestea favorizau patima. Deci iată că nu este vorba numai de o influenţă din afară , ci e vorba de o stare dinăuntru, care nu este rezolvată cum trebuie.

:58: de aici ar trebui sa intelegem si care este obiectivul postului: dezradacinarea obiceiurilor rele.