Și nu ne ierta nouă, pentru că nici noi nu iertăm…
De ai vreo vrajbă și pizmă asupra cuiva, atunci să știi că rugăciunea ta și jertfa ta nu este primită de Dumnezeu
Un frate l-a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: - Oare pentru care păcat nu primește Dumnezeu rugăciunea omului? Răspuns-a lui bătrânul: - Pentru pizma și ținerea de minte a răului precum zice Domnul: de vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului și mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău și apoi venind, adu darul tău. Iar de ai vreo vrajbă și pizmă asupra cuiva, atunci să știi că rugăciunea ta și jertfa ta nu este primită de Dumnezeu, ci mai vârtos scârbești și mânii pe Dumnezeu în rugăciunea ta. |
Sfanta simplitate
Un preot de la tara, mergand cu treburi spre satul vecin, a vazut o femeie din parohia sa spalandu-si rufele in rau si, apropiindu-se, a intrebat-o:
-Duminica, la slujba, am vazut ca nu m-au ascultat toti cu atentie. Poate am vorbit lucruri prea savante si ma gandesc, duminica asta, sa vorbesc mai pe intelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai inteles din ce-am spus eu la predica ? -Parinte, i-a raspuns cu smerenie femeia, eu n-am multa carte, dar as vrea sa va intreb si eu ceva: vedeti panzele ce le spal eu acuma ? Apa trece prin ele si le curata. Credeti ca au ele habar de cum le-a curatat apa ? Si cu toate astea, devin albe si frumoase. Nu inteleg eu, in biserica, tot cuvantul sfintiei tale, dar simt in suflet caldura Duhului Sfant, Care ma curateste de pacat, asa cum apa aceasta curata panzele mele. Tare multumit a plecat preotul vazand un om care nu e doar cu gandul la cele sfinte, ci si cu sufletul. "La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi." |
EU ȘI DUMNEZEU: CEA MAI FRUMOASĂ CONVERSAȚIE PURTATĂ VREODATĂ
Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare? Dumnezeu: Sigur! Eu: Promite-mi că nu te vei supăra.... Dumnezeu: Promit! Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri? Dumnezeu: Ce vrei să spui? Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu… Dumnezeu: Așa… Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina! Dumnezeu: Bun… Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit. Dumnezeu: Hmmm... Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem! Dumnezeu: În regulă… Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta? Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci! Eu (umilit): Oh! Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum! Eu: (rușinat) Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă. Eu (jenat): Ok Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit. Eu (încet): Înțeleg, Doamne… Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric. Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne! Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele! Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne! Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău! Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi. Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei ...! |
Citat:
Eu unul mă conving cu fiecare zi de acest adevăr. Uneori sunt de-a dreptul uimit de ce NU mi se întâmplă, din câte văd și eu că mi s-ar fi putut lesne întâmpla. |
Mântuirea și rugăciunea nu stau în vorbe
Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creștini. Pătrunși de frumusețea cărților pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi.
Deodată, lumina s-a stins și au rămas cufundați în întuneric. Unul dintre ei zise: - Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” și poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos și lumina se va aprinde. Ceilalți doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat și al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă, în sfârșit, a început și cel de-al treilea să-și spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniștit și cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toții, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranța și s-a întors, în timp ce el își încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriți, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă: - Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: “Mântuirea și rugăciunea nu stau în vorbe”. https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.n...18721341_n.jpg |
Cuget neînțelept
Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de țarină.
Un sătean necredincios își bătea boii - și zbiera tot felul de înjurături. Preotul îi zise: - De ce te osândești la pedeapsa veșnică?" Omul necredincios îi răspunse: - "Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aș face rău, voi fi mântuit. Și, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aș face bun, degeaba este ... " Atunci preotul îi zise: - "Dacă este așa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari și să sameni? .. " Omul rămase în tăcere. Părintele zise: - "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, și ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - și, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari și să sameni". Omul rămase iar fără răspuns, și părintele grăi: - "Nu, prietene... Dumnezeu îți dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - și tot așa, El nu-ți va da mântuirea decât dacă îi ții în seamă poruncile - și nu duci o viață ticăloasă ... " De atunci, omul acela s-a înțelepțit... |
Cu inima in Biserica
Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.
Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat: - Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva? -Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei? -Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit. -Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi. Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama. |
Din categoria "sfaturi cu talc" - apropo de povestea postata de tine Cristi - de ficere data cand treceam prin vreo perioada din aceasta mai departata, in care nu eram in stare sa ma adun sa particip si cu mintea si sufletul la rugaciune, chiar daca ma straduiam, mintea fugea spre griji, probleme, iar eu nu eram in stare decat sa constat momentele de departare de la rugaciune, in care nu as fi putut raspunde "prezent" decat cu trupul (ca in exemplul tau) - daca mergeam la manastire la Sambata cerand sfat ce sa fac sa ies, sa depasesc starea de departare de Dumnezeu, ce sa fac sa ma (re)apropii de El, parintii de acolo imi dadeau, cu un aer care emana cea mai adanca intelegere, mai mult sau mai putin invariabil acelasi sfat: "fa ce poti!"
Aparent este un sfat plin de intelegere si ingaduinta (mai era si spus pe tonul asta de intelegere si ingaduinta fata de framantarea mea). In realitate - si mie mi-au trebuit ani sa inteleg la nivel practic adevaratul lor sens - sfatul inseamna sa FACI TOT ceea ce poti la momentul acela! Este un indemn la actiune, nu o ingaduinta! Este indemnul de a evalua si aplica TOT ce poti tu sa faci la momentul respectiv ca sa te apropii de Dumnezeu, chiar in starea aceea cazuta, si sa le APLICI in practica in viata ta la maxim. In lumina acestei intelegeri, indemnul parintelui Teofil: roaga-te cum poti ca sa ajungi sa te rogi num trebuie" are cu totul alt inteles... (roaga-te la maxim oricum poti sa te rogi, dar roaga-te si nu lasa rugaciunea...) |
Era odată un general care, cu toate că nu avea suflet rău, era însă supus mâniei. Din te-miri-ce îl cuprindea mânia.
Și cu toate acestea, el o biruia. De fiecare dată când simțea că se apropie valul acesta rău, el se oprea din vorbă și încet, își băga mâna dreaptă în buzunarul tunicii. De îndată, ca prin farmec, mânia se potolea - și el, zâmbind, dojenea părintește pe cel care-l supărase. Pentru aceasta, era foarte iubit și cinstit de toți ofițerii și soldații. Unul din tinerii ofițeri de sub comanda lui, care băgase de seamă mișcarea pe care generalul o făcea ori de câte ori vreo pricină de mânie se ivea, fu prins de-o vie curiozitate să afle taina acestei mișcări. Mergând într-o zi la casa generalului spre a-i aduce niște hârtii, văzu în cuierul din vestibul una din tunicile lui. Dorind cu putere să, afle dezlegarea întrebării, vârî mâna în buzunarul drept al tunicii. Dădu peste un mic obiect. Îl scoase. Uimit, privi: era o cruciuliță de abanos. Atunci ofițerul pricepu de unde venea puterea de stăpânire a generalului. |
Citat:
Bucurii! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 13:51:50. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.