Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Secte si culte (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5031)
-   -   Miscarea de reinnoire carismatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=13707)

Theodor_de_Mopsuestia 02.06.2012 22:15:47

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449745)
Iisus Hristos este viu. Si nu consider ca e viu, ci stiu ca e viu. In rest, ati ocolit elegant intrebarea. Si Catalin la fel. Si nu era o intrebare grea...

Delia, zambetul pe fata unui om mort este intr-adevar ceva graitor, dupa parerea mea. Sfintii ortodocsi din inchisorile comuniste sufereau cot la cot cu sfintii np. Si, culmea, nu se mai acuzau reciproc de erezie, ci se iubeau ca fratii.

In ce priveste monahismul si singuratatea, sunt de acord ca exista (aproape) numai in ortodoxie. Dar de la insingurare pana a sfintenie este un drum lung, si cred ca esti de acord cu mine. Unii oameni vor sa se retraga din lume pentru a se ruga mai mult si a se apropia de Dumnezeu; e un lucru bun. Si Ioan Botezatorul, Ilie sau Iisus Hristos au avut perioade in care s-au insingurat pentru a se intari, dar intarirea fost cu scopul de a se intoarce din nou in lume si de a sluji. Un sfant nu poate sta separat de lume, caci in el ia chip Hristos, iar cea mai mare dorinta a lui Hristos a fost sa mantuiasca oamenii, umbland printre ei. Un sfant este ca un pahar plin din care se revarsa har si peste ceilalti. Din el curg rauri de apa vie, cum zice Scriptura. Dar incotro? Catre ceilalti oameni, care vor invia spiritual in contact cu apa vietii.

Exista sfinti in manastirile ortodoxe, dar nu stau singuri, ci oamenii vin la ei sa se hraneasca cu cuvintele si rugaciunie lor. Dar un om care inca sta singur, nu a ajuns la treapta la care poate oferi lumii mai mult decat rugaciune. Pot fi insa sfinti, caci Hristos le-a iertat pacatele, dar nu am motive sa cred ca ar fi superiori celor care stau intre oameni si se chinuie sa ii mantuiasca, luptandu-se zi de zi cu pacatele lor...

Stimata doamna, sunt de acord cu majoritatea asertiunilor dvs., practic cu toate; foarte adevarate si excelent exprimate. O mica precizare: banuiesc ca fratele meu de credinta, d-l Demetrius, se referea la "Isus viu in Sfanta Comuniune/Impartasanie".

ioanna 02.06.2012 22:17:34

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449745)
Pot fi insa sfinti, caci Hristos le-a iertat pacatele, dar nu am motive sa cred ca ar fi superiori celor care stau intre oameni si se chinuie sa ii mantuiasca, luptandu-se zi de zi cu pacatele lor...

Omul poate fi superior altuia doar prin evlavie si credinta. Desigur ca omul nu se mantuieste doar prin sederea in manastire sau in lume, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de cei din lume si de cei din manastire. Am mai dat citatul acesta pe forum, dar il repet:Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

Theodor_de_Mopsuestia 02.06.2012 22:35:49

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 449455)
Daca chiar iti doresti sa intalnesti asemenea oameni, sunt destui, chiar si in Romania, dar pt. ei conteaza atat de mult discretia si smerenia, incat noua ni se pare nebunie curata felul lor de a se lepada de sine, pt. a se umple de Hristos.

Nu-ti dau exemple de oameni morali (care nu beau, nu fumeaza, nu traiesc in promiscuitate, si care fac fapte de caritate etc.) ca nu asta e sfintenia.
Asta e legea naturala a naturii umane. De asa ceva si ateii si paganii sunt in stare, ca doar asta e normalitatea si firescul omului. „Ca doar si paganii care nu au lege, fac cele inscrise in legea constiintei”.
Hristos n-a venit numai pentru atata lucru. Numai pt. a restabili legea naturala. Ci pentru ceva mult mai mult.

Sfintenia e ceva mai mult. Ce tine, nu de firea umana naturala, ci de cat de mult ajungem noi sa ne asemanam cu firea divina.

Cred ca ai auzit de sfintii din inchisorile comuniste, nu? Care au depasit legea firii umane si s-au facut partasi dumnezeiestii firi, ajungand datorita harului chiar sa-i iubeasca cu iubirea lui Hristos pe tortionarii care i-au chinuit cu cele mai inimaginabile si diabolice torturi.

Sau poate veti zice, ca daca nu am apucat noi sa-i cunoastem „live”, sfintenia lor demonstrabila concret in moastele lor izvoratoare de mir si facatoare de minuni, nu e valabila.

Iti dau un link catre ceva dincolo de legea naturii umane. Ceva ce nu exista decat in ortodoxie.
http://www.formula-as.ro/2012/1007/s...ucovinei-14766

Si, dupa ce iti faci o idee despre „devenirea intru Fiinta” a unui ortodox inaintat bine pe lungul drum „de la chip spre asemanarea cu Dumnezeu”, iti mai dau un link ca sa vezi cum arata un asemenea ortodox, care inca de pe acum s-a facut „partas dumenzeiestii firi”, sa vezi cum arata imediat ce s-a intalnit cu Dumnezeu dupa ce si-a terminat viata pamateasca.
Mai exact, la 45 de minute dupa ce a trecut la Hristos.

E vorba despre Gheronda Iosif Vatopedinul, monah la Athos, plecat relativ de curand (1 iulie 2009) la Hristos, pe al carui chip mort cu infatisarea de rigor mortis specifica, a aparut un zambet cat se poate de real.

Cei care cred de-adevarat in cuvintele lui Hristos: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi, caci Eu voi ramane intru el si el intru Mine”, vor crede din inima aceasta minune petrecuta doar in ortodoxie.

Ceilalti sunt liberi s-o conteste, sa gaseasca nod in papura, sa despice firu-n patru si sa ramana in continuare pe ce coclauri vor.
La atata nor de marturii, de semne si minuni, cate exista in ortodoxie de 2000de ani neintrerupt (Lumina de la Ierusalim, moaste si icoane facatoare de minuni ), numai un orb ar putea zice ca Biserica Ortodoxa e la fel ca oricare alta confesiune.

Cea mai mare diferenta dintre un ortodox si un neoprotestant cat de cat obiectiv, e ca neoprotestantul, pur si simplu nu vede nici o diferenta. Intotdeauna am fost uimita de asta.

Iar un neoprotestant setat impotriva ortodoxiei, va afirma chiar ca oricine se poate mantui, fie el adventist, iehovist, baptist, penticostal, nu conteaza cate erezii cuprinde doctrina lui, conteaza doar sa nu bea, sa nu fumeze, sa studieze zilnic „Cuvantul” si sa se autosugestioneze ca e deja mantuit.

In schimb, despre ortodocsi va zice ca nu se pot mantui fiindca sunt betivi, drogati, fumatori, desfranati si altele. Si chiar daca unii nu-s asa, tot nu se pot mantui fiindca o numesc pe Maria, Nascatoare de Dumnezeu, sunt idolatri, pupa oase de morti si se inchina la chipuri cioplite.

In fine, asta e cand unii nu vad nici o diferenta intre o doctrina eretica si cea ortodoxa.

Despre cazul fara precendent al parintelui Iosif Vatopedinul care a zambit la 45 de minute de la moarte, aici:
http://elldor.info/2012/04/caz-uimit...a-moarte-foto/

Am intrat pe link. Sunt coplesit. Cuvintele devin idioate. Nu pot spune mai mult.

Demetrius 02.06.2012 22:40:25

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449745)
Iisus Hristos este viu. Si nu consider ca e viu, ci stiu ca e viu. In rest, ati ocolit elegant intrebarea. Si Catalin la fel. Si nu era o intrebare grea...

N-am ocolit întrebarea, însă observ respingerea, ba chiar tăierea intenționată a versetelor citate care demonstrează mură-n gură că numai Domnul recunoaște sfințenia.
Indiferent de versete, vreți să vedeți cu ochii. De ce? Ca să contestați.

Doriana 02.06.2012 22:54:23

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449751)
banuiesc ca fratele meu de credinta, d-l Demetrius, se referea la "Isus viu in Sfanta Comuniune/Impartasanie".

Ok. Acum e randul meu sa ii spu ca nu stiam ca este de alta confesiune. :)
Citat:

În prealabil postat de ioanna (Post 449752)
Omul poate fi superior altuia doar prin evlavie si credinta. Desigur ca omul nu se mantuieste doar prin sederea in manastire sau in lume, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de cei din lume si de cei din manastire. Am mai dat citatul acesta pe forum, dar il repet:Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

Eu sunt total de acord. Fecioria sau casatoria sunt chemari diferite, dar niciuna dintre ele nu este superioara celeilalte.

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 449758)
numai Domnul recunoaște sfințenia.

Credeti ca Pavel putea scrie sfintilor si impreuna cu sfintii desi nu era in stare sa recunoasca un sfant?

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 449758)
Indiferent de versete, vreți să vedeți cu ochii. De ce? Ca să contestați.

Eu am mai scris deja ca am vazut sfinti ortodocsi, mai multi decat afirma ortodocsii ca ar fi vazut. Ca nu consider neaparat singuratatea aducatoare de sfintenie este altceva. Sunt insa pentru un crestinism practic si vizibil. Ortodocsii au tendinta sa vorbeasca mult despre credinta, abstractizand-o si invelind-o in teologii complicate care uneori mai mult incurca omul decat il lumineaza. Intrebarea mea fusese o provocare de a recunoaste pe Hristos in mijlocul nostru si anume in sfintii Lui. Si de a vedea ca in afara de vorbe, subiective de ambele parti, desigur, nu exista diferente esentiale de sfintenie intre sfintii ortodocsi si cei np, la fel de rari si in BO si la np.

P.S. Vorbesc de sfinti in acceptiunea ortodoxa, in viziunea np sfintii sunt putin altfel...

Adriana Cluj 02.06.2012 23:11:08

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 449455)
Daca chiar iti doresti sa intalnesti asemenea oameni, sunt destui, chiar si in Romania, dar pt. ei conteaza atat de mult discretia si smerenia, incat noua ni se pare nebunie curata felul lor de a se lepada de sine, pt. a se umple de Hristos.

Multumim pentru linkul despre pustnicii nevazuti din Muntii Neamtului. Am mai citit despre ei dar nici o relatare de acest fel.
Despre zambetul din vesnicie a Gheronda Iosif Isihastul am citit, pe acelasi link... Ce cuvinte mai pot fi spuse?

Demetrius 02.06.2012 23:36:28

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 449764)
Multumim pentru linkul despre pustnicii nevazuti din Muntii Neamtului. Am mai citit despre ei dar nici o relatare de acest fel.
Despre zambetul din vesnicie a Gheronda Iosif Isihastul am citit, pe acelasi link... Ce cuvinte mai pot fi spuse?

O să vedem de la np.

cristiboss56 02.06.2012 23:40:45

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 395962)
Sfatul meu: țineți-vă departe ! Se poate să fi avut eu un teribil ghinion, dar toți catolicii carismatici cu care am făcut cunoștință aveau serioase probleme spirituale (în timp ce erau convinși că nu au nicio problemă). Ceea ce nu m-am lămurit încă este dacă mișcarea charismatică este ceea ce rătăcește sau, dimpotrivă, rătăciții manifestă o atracție deosebită pentru asemenea practici.

Bun sfat si de luat in seama !

Demetrius 02.06.2012 23:55:26

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)
Eu sunt total de acord. Fecioria sau casatoria sunt chemari diferite, dar niciuna dintre ele nu este superioara celeilalte.

Fecioria este totdeauna superioară căsătoriei.
Fecioria este apărarea unei comori la care ”atentează” însăși instinctul propriu; de aceea i-a spus Dumnezeu lui Adam să nu se atingă de ea.
Căsătoria este cedarea comorii datorită voinței proprii, a simpatiei, a atracției trupești pentru ”întregirea trupului”.


Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)
Credeti ca Pavel putea scrie sfintilor si impreuna cu sfintii desi nu era in stare sa recunoasca un sfant?

Da.
Pavel se referă la oameni cu mult har, dar toți oamenii vii sunt schimbători, indiferent cum vrem noi să-i vedem.


Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)
Eu am mai scris deja ca am vazut sfinti ortodocsi, mai multi decat afirma ortodocsii ca ar fi vazut. Ca nu consider neaparat singuratatea aducatoare de sfintenie este altceva. Sunt insa pentru un crestinism practic si vizibil. Ortodocsii au tendinta sa vorbeasca mult despre credinta, abstractizand-o si invelind-o in teologii complicate care uneori mai mult incurca omul decat il lumineaza. Intrebarea mea fusese o provocare de a recunoaste pe Hristos in mijlocul nostru si anume in sfintii Lui. Si de a vedea ca in afara de vorbe, subiective de ambele parti, desigur, nu exista diferente esentiale de sfintenie intre sfintii ortodocsi si cei np, la fel de rari si in BO si la np.

Aici a vrut subconștientul tău să ajungi?

Yasmina 03.06.2012 00:09:08

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 449778)
Fecioria este totdeauna superioară căsătoriei.
Fecioria este apărarea unei comori la care ”atentează” însăși instinctul propriu; de aceea i-a spus Dumnezeu lui Adam să nu se atingă de ea.
Căsătoria este cedarea comorii datorită voinței proprii, a simpatiei, a atracției trupești pentru ”întregirea trupului"

Excelenta observatie!
Totusi din lipsa de cunoastere,inclinasem sa cred fecioria este superioara casatoriei deoarece sfintenia nu exista in cadrul casatoriei,cautand mai departe am dat peste existenta unor sfinti care au avut si viata de familie,deci...
Sunt putin confuza in privinta profunzimii acestei afirmatii.

Demetrius 03.06.2012 01:18:31

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 449783)
Excelenta observatie!
Totusi din lipsa de cunoastere,inclinasem sa cred fecioria este superioara casatoriei deoarece sfintenia nu exista in cadrul casatoriei,cautand mai departe am dat peste existenta unor sfinti care au avut si viata de familie,deci...
Sunt putin confuza in privinta profunzimii acestei afirmatii.

Sfânt e cel care reușește să respecte ierarhia suflet/trup(monahie/căsătorie) pentru că în viața lumească trupul își impune dorințele, iar sufletul le suportă, însă pentru asta va răspunde la judecată; deci sufletul și trupul se războiesc și-atunci e logic că favorizat va fi cel care se ferește de plăceri trupești chiar căsătorit fiind. Sfinți căstoriți sunt mai mulți, însă eu, chiar dacă nu-i resping, am ceva rezerve deoarece atunci când ei au fost sfințiți ”normele de aplicare a metodologiei” de sfințire(sanctificarea) era puțin diferită, baza punându-se pe serviciile aduse Bisericii și credinței în Cristos, ceea ce, în mod sigur, nu e puțin lucru.

32. Dar as vrea ca voi sa fiti lipsiti de grija. Cel neinsurat se ingrijeste de ale Domnului, cum sa-I placa Domnului;
33. dar cel insurat se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa femeii,
34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului..(1CO 7:32-34)

delia31 03.06.2012 01:23:33

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449757)
Am intrat pe link. Sunt coplesit. Cuvintele devin idioate. Nu pot spune mai mult.




Pe care link? Ca am pus doua. Cel cu gheronda Iosif de la Vatoped care a zambit la 45 minute dupa ce a murit?
L-am mai pus pe forum, in discutiile cu adventistii. Sa-ti spun ce (non) reactie au avut? Sau nu-i greu de ghicit?
Oamenii astia sunt in stare sa spuna ca asa ceva nu exista, ca deh, nu apare scris in nici un verset biblic.

Theodor_de_Mopsuestia 03.06.2012 13:15:42

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 449797)
Pe care link? Ca am pus doua. Cel cu gheronda Iosif de la Vatoped care a zambit la 45 minute dupa ce a murit?
L-am mai pus pe forum, in discutiile cu adventistii. Sa-ti spun ce (non) reactie au avut? Sau nu-i greu de ghicit?
Oamenii astia sunt in stare sa spuna ca asa ceva nu exista, ca deh, nu apare scris in nici un verset biblic.

Da, acela cu Gheronda Iosif de la Vatoped. Sincer, m-a rascolit. Off-topic: Bine, adve sunt...drone captive benevol in hive-mind-ul sectei lor paracrestine. Nici cu martorii lu' peste nu mi-e rusine, dar macar aia nu stau pe forumul acesta, si inca intr-o maniera de Calliphora sau Lucillia pe un izlaz in zi de vara incinsa (intentionat am zis asa, stii cine e "imparatul mustelor"...iar mustele copro/necrofage sunt cele mai enervante :)) ;) ).
Cei care neaga realitatea lumii spirituale, nefiind atei, sunt...ciudati, din pdv-ul structurii simtului mistic elementar al speciei noastre.

Theodor_de_Mopsuestia 03.06.2012 13:39:42

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 449796)
Sfânt e cel care reușește să respecte ierarhia suflet/trup(monahie/căsătorie) pentru că în viața lumească trupul își impune dorințele, iar sufletul le suportă, însă pentru asta va răspunde la judecată; deci sufletul și trupul se războiesc și-atunci e logic că favorizat va fi cel care se ferește de plăceri trupești chiar căsătorit fiind. Sfinți căstoriți sunt mai mulți, însă eu, chiar dacă nu-i resping, am ceva rezerve deoarece atunci când ei au fost sfințiți ”normele de aplicare a metodologiei” de sfințire(sanctificarea) era puțin diferită, baza punându-se pe serviciile aduse Bisericii și credinței în Cristos, ceea ce, în mod sigur, nu e puțin lucru.

32. Dar as vrea ca voi sa fiti lipsiti de grija. Cel neinsurat se ingrijeste de ale Domnului, cum sa-I placa Domnului;
33. dar cel insurat se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa femeii,
34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului..(1CO 7:32-34)

Frate Demetrius, sufeltul si trupul au fost facute de Acelasi. Dihotomia asta, usor gnosticizanta, a fost inventata de oameni. Eu sau fratia ta nu am fi existat daca parintii nostri ar fi pus himere/exagerari mistice deasupra traiului din cinstea casatoriei, casatoria fiind, dupa cum stim amandoi si invata deopotriva Sfanta Biserica Catolica si Sfanta Biserica Ortodoxa, de la Dumnezeu, spre facere de prunci si impreuna-mantuire.

Demetrius 03.06.2012 15:05:20

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 449830)
Frate Demetrius, sufeltul si trupul au fost facute de Acelasi...

Eu cred că trupul e ”muncit” de părinți(bărbat și femeie), iar doar sufletul e de la Dumnezeu, sau Același, cum zici mai sus.

Demetrius 03.06.2012 15:09:35

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 449796)
Sfânt e cel care reușește să respecte ierarhia suflet/trup(monahie/căsătorie)...

Cei căsătoriți se implică în creația Împărăției lui Dumnezeu, iar monahii sunt implicați în mântuirea Creației.

Doriana 03.06.2012 20:21:40

Scopul pentru care Hristos a venit si si-a dat viata este un scop cat se poate de practic: scoaterea omenirii din pacat si aducerea ei la starea de indumnezeire, de sfintenie. De aceea orice credinta care afirma ca este sfintitoare trebuie sa arate roadele acestei sfintiri in cei care o urmeaza. Daca ortodoxia este sfintitoare doar pentru monahi sau oameni singuratici, asta va fi, desigur, foarte bine pentru ei, dar nu ma va afecta pe mine. Ca simplu mirean, eu nu voi merge niciodata in Athos si probabil niciodata nu voi alege calea monahismului. Asa ca ma intereseaza ce poate face ortodoxia pentru un om normal, din lume, care se confrunta zilnic cu ispite si a carui viata de credinta nu este numai teorie, ci are nevoie disperata de ceva practic si palpabil.

De aceea, ortodoxia este sfintitoare numai in masura in care sfinteste si in care roadele acestei sfintiri se vad in omul obisnuit. Scoaterea din pacat si indumnezeirea, scopul primordial al crestinismului, trebuie sa se vada in dvs, ortodocsii, nu in cine stie ce sfant indepartat, caci putini vor fi singuratici ca acei sfinti, dar multi sunt ca dvs, oameni obisnuiti. Si pe undeva dati impresia ca pentru a fi sfant/ indumnezeit trebuie sa iei calea singuratatii, ceea ce pentru muti e imposibil. In pus, un strain se va uita in primul rand la roadele credintei in dvs, si abia apoi la cartile de istorie si povestirile despre alti sfinti.

Credinta crestina a fost intotdeauna o chestie foarte practica si vizibila. In secole de crestinism s-a inmultit peste masura teoria crestinismului, dar s-au imputinat teribil dovezile practice. Sfintii singuratici sunt deosebiti, citim despre ei articole scrise frumos si ne facem o imagine idilica despre credinta lor. Insa ce se va intampla cu noi, ceilalti, care niciodata nu vom urma calea lor?

stefan florin 03.06.2012 20:32:08

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 449797)
Pe care link? Ca am pus doua. Cel cu gheronda Iosif de la Vatoped care a zambit la 45 minute dupa ce a murit?
L-am mai pus pe forum, in discutiile cu adventistii. Sa-ti spun ce (non) reactie au avut? Sau nu-i greu de ghicit?
Oamenii astia sunt in stare sa spuna ca asa ceva nu exista, ca deh, nu apare scris in nici un verset biblic.

he...he...la astfel de minuni ortodoxe Sola Scriptura protestanta nu m-ai functioneaza. De asta pe topicul acesta nu intra nici nu protestant ca sa comenteze

catalin2 03.06.2012 21:19:50

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449760)
u am mai scris deja ca am vazut sfinti ortodocsi, mai multi decat afirma ortodocsii ca ar fi vazut. Ca nu consider neaparat singuratatea aducatoare de sfintenie este altceva. Sunt insa pentru un crestinism practic si vizibil. Ortodocsii au tendinta sa vorbeasca mult despre credinta, abstractizand-o si invelind-o in teologii complicate care uneori mai mult incurca omul decat il lumineaza. Intrebarea mea fusese o provocare de a recunoaste pe Hristos in mijlocul nostru si anume in sfintii Lui. Si de a vedea ca in afara de vorbe, subiective de ambele parti, desigur, nu exista diferente esentiale de sfintenie intre sfintii ortodocsi si cei np, la fel de rari si in BO si la np.
P.S. Vorbesc de sfinti in acceptiunea ortodoxa, in viziunea np sfintii sunt putin altfel...

Noi am scris despre dovezile palpabile, observabile cu ochiul liber, ale sfinteniei si prezentei harului. Aceste dovezi nu exista la altii si in special la neoprotestanti. Iisus ne-a spus ca cine va crede va putea face minuni si mai mari si asta se si intampla in ortodoxie. La neorpotestanti e un fel de filozofie despre crestinism, desi se roaga nu se intampla niciodata nimic ce nu se intampla si la alte religii. Si japonezii se roaga la zeii lor si vedem ca unii sunt mai smeriti, saritori, etc. Ce au neoprotestantii si nu au japonezii pagani?
In rest, pentru noi cei care nu ne-am despatimit si nu am ajuns la induhovnicirea monahilor, spovedania de fiecare data sterge pacatele si impartasania ne da harul, deci atunci cei ce sunt vrednici devin sfinti atata timp cat pastreaza harul. Deci daca te duci la o biserica atunci cand se impartasesc mai multi poti vedea si sfinti printre ei. In rest nu stie nimeni decat Dumnezeu ce este in inima unui om, el poate sa para la suprafata ajutator, bun, dar sa fie mandru. Si conteaza doar la sfarsit cum este gasit, nu ca la tinerete a fost un fel de sfant si apoi s-a apucat de vicii.
La neoprotestanti nu exista sfinti, doar cel mult oameni care au o conduita morala. Din punct de vedere ortodox nu au Sfinte Taine, deci nici macar nu sunt botezati, cu atat mai mult sa fie sfinti. O dovada ca nu au har este tocmai ceea ce am spus, nu sunt dovezi ale prezentei harului, harisme si minuni. In cazul penticostalilor situatia e mai grava, al ei sunt niste minuni prezente si in religiile pagane, date de ingerii cazuti. Ca la cei ce invoca un zeu si apoi ii poseda cateva minute, ceva la fel de infricosator e si la penticostali (sau carismaticii care practica astfel de minuni).

Doriana 03.06.2012 21:30:50

Catalin, ceea ce spun eu tinteste putin mai sus decat rafuielile tale cu np. In esenta este vorba despre efectul ortodoxiei sfintitoare asupra omului obisnuit, nu neaparat a monahului singuratic. Pentru ca noi suntem oameni obisnuiti iar nevoia noastra de mantuire/indumnezeire este una practica si acuta.

catalin2 03.06.2012 21:52:07

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449927)
Catalin, ceea ce spun eu tinteste putin mai sus decat rafuielile tale cu np. In esenta este vorba despre efectul ortodoxiei sfintitoare asupra omului obisnuit, nu neaparat a monahului singuratic. Pentru ca noi suntem oameni obisnuiti iar nevoia noastra de mantuire/indumnezeire este una practica si acuta.

Nu e vorba de vreo rafuiala, imi pare rau ca nu ai inteles ca aceasta e adevarul, nu scriu ortodocsii doar ca au pica pe neoprotestanti. Eu nu am avut nicio rafuiala cu vreun eterodox, doar ca unii au fost deranjati de adevarul celor scrise si s-au suparat pe cel ce cita. Cel ce spune adevarul are purtare de grija pentru neoprotestanti sau altii, nu cel care spune lucruri care plac celui ce asculta, desi il minte (fara sa stie) ca sa nu se mantuiasca. Ti-am mai scris asta. Cauta adevarul, nu ceea ce iti place sa auzi.
Eu am scris despre ortodoxul obisnuit, nu stiu de ce spui ca am scris doar de monahul singuratic. Chiar am uitat sa scriu, bine ca mi-ai amintit. Monahul pustnic este cea mai inalta treapta, nu orice monah poate face asta. De obicei primeste binecuvantare sa fie pustnic dupa mai multi ani de viata in manastire. De multe ori acesta ajunge la o vietuire asemenea celor sfinti din cer si se roaga pentru toti oamenii. Rugaciunea este considerata in ortodoxie cea mai buna fapta, bineinteles ca e de mai mare folos o astfel de rugaciune pentru cineva decat sa il ajute cu ceva.
Si multi preoti sunt oameni deosebiti, dar neoprotestantii nu cred ca inteleg, modelele pentru noi sunt in principal sfintii si cei ce au viata induhovnicita. Un om care face acte de caritate si ni se pare bun nu putem sa-l luam automat de exemplu, poate spune lucruri gresite.

nutucutu 03.06.2012 21:57:23

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449927)
Pentru ca noi suntem oameni obisnuiti iar nevoia noastra de mantuire/indumnezeire este una practica si acuta.

Si de unde ati dedus ca mintuirea e posibila numai traind ca un sihastru?

Doriana 03.06.2012 22:00:28

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 449930)
Eu am scris despre ortodoxul obisnuit

Ai spus ca ortodocsii primesc har, ca simt har, ca eu voi simti har daca voi fi ortodoxa, etc. Nimic concret. Trecem peste faptul ca eu am fost ortodoxa si stiu cat har se simte fiind doar ortodox. Cum se simte acest har? Care e aplicatia lui practica si cum ajuta omul simplu in calea lui spre indumnezeire? Ce efecte are harul in viata ta personala?

Citat:

În prealabil postat de nutucutu (Post 449932)
Si de unde ati dedus ca mintuirea e posibila numai traind ca un sihastru?

Mi s-a spus ca sfintii pot fi gasiti in sihastrie. Sfintii sunt oameni care au ajuns la indumnezeire, iar indumnezeirea cazuseram odata de acord ca are de-a face cu mantuirea. Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah. Dar vreau ca mantuirea mea sa se vada, sa fie o mantuire practica si nu vorbe sau presupuneri. Si ar fi bine sa fie asa si cu dvs.

nutucutu 03.06.2012 22:26:45

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)
Mi s-a spus ca sfintii pot fi gasiti in sihastrie. Sfintii sunt oameni care au ajuns la indumnezeire, iar indumnezeirea cazuseram odata de acord ca are de-a face cu mantuirea. Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah. Dar vreau ca mantuirea mea sa se vada, sa fie o mantuire practica si nu vorbe sau presupuneri. Si ar fi bine sa fie asa si cu dvs.

Sint foarte multi de "eu" in postarea de mai sus. Tot ceea ce spuneti reprezinta numai si numai vointa dumneavoastra si as spune ca este o atitudine tipic protestanta. EU VEAU ca mintuirea mea sa se vada, EU VREAU o mintuire practica, EU NU VREAU vorbe, EU NU VREAU presupuneri... V-ati intrebat ce vrea Dumnezeu? Cu aceasta abordare mie mi se pare ca ati vrea sa-L invatati pe Domnul nostru ce are de facut si nu sa incercati dumneavoastra sa aflati vointa Domnului in legatura cu viata dumneavoastra.

iuliu46 03.06.2012 22:33:57

Citat:

În prealabil postat de nutucutu (Post 449948)
Sint foarte multi de "eu" in postarea de mai sus. Tot ceea ce spuneti reprezinta numai si numai vointa dumneavoastra si as spune ca este o atitudine tipic protestanta. EU VEAU ca mintuirea mea sa se vada, EU VREAU o mintuire practica, EU NU VREAU vorbe, EU NU VREAU presupuneri... V-ati intrebat ce vrea Dumnezeu? Cu aceasta abordare mie mi se pare ca ati vrea sa-L invatati pe Domnul nostru ce are de facut si nu sa incercati dumneavoastra sa aflati vointa Domnului in legatura cu viata dumneavoastra.

Cred ca nici nu stiti ce punct mare ati pus pe i cu aceasta postare.:1:

catalin2 03.06.2012 22:37:28

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)
Ai spus ca ortodocsii primesc har, ca simt har, ca eu voi simti har daca voi fi ortodoxa, etc. Nimic concret. Trecem peste faptul ca eu am fost ortodoxa si stiu cat har se simte fiind doar ortodox. Cum se simte acest har? Care e aplicatia lui practica si cum ajuta omul simplu in calea lui spre indumnezeire? Ce efecte are harul in viata ta personala?

Mi s-a spus ca sfintii pot fi gasiti in sihastrie. Sfintii sunt oameni care au ajuns la indumnezeire, iar indumnezeirea cazuseram odata de acord ca are de-a face cu mantuirea. Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah. Dar vreau ca mantuirea mea sa se vada, sa fie o mantuire practica si nu vorbe sau presupuneri. Si ar fi bine sa fie asa si cu dvs.

De obicei cei ce se convertesc de la ortodoxie nu sunt practicanti, deci nu au parte si de harul din Sfanta Impartasanie. In ortodoxie se pune cel mai mare pret pe smerenie, de aceea nu o sa intalnesti un credincios adevarat care sa se laude ce simte si ce fapte bune a facut. De aceea monahii se feresc de acest lucru cel mai mult, ca sa nu fie laudati si sa piarda smerenia. Unii chiar se prefaceau ca sunt nebuni, sau pacatosi, tocmai ca sa nu fie laudati de oameni. Ai vazut filmul "Ostrovul", acolo personajul principal se preface ca e un om obisnuit si pacatos, desi face minuni. Dar daca vrei sa cunosti oameni deosebiti sunt destui in ortodoxie, doar ca nu sunt toti. La neoprotestanti dupa botez sunt mantuiti si sfinti, la noi asta e ceva ciudat, pentru ca nu putem fi siguri pana in ultima clipa si tot timpul putem cadea. Cred ca e si problema ca unii nu inteleg ce sunt pacatele, poate si din cauza mandriei spun ca nu au pacate sau au foarte mici si putine. Gandurile sunt si ele pacate, mandria e unul din cele mai mari pacate, iar aceasta nu se poate vedea intdeauna, poate fi doar la nivelul gandurilor.
Asadar ca sa te mantuiesti e nevoie in primul rand de har, pentru ca noi spunem ca nimeni nu s-a mantuit in Vechiul Testament, nici cei ce faceau minuni. Botezul spala pacatele, iar Mirungerea aduce harul, doar in Biserica Ortodoxa, chiar azi preotul a citat spunand ca BO este adevarata Biserica a lui Hristos. Chiar neoprotestantii repeta din Biblie ca manturea ne-a venit prin har, nu prin fapte. Probabil nu au inteles exact, harul e cel trimis azi la Cincizecime si daruit Apostolilor. Asadar prin acest har omul se sfinteste si prin fapte (cea mai mare fiind rugaciunea) cauta sa il inmulteasca. Nu trebuie sa faca minuni ca sfintii, poate fi un om obisnuit care se lupta sa nu cada in ispite mari. Insasi aceasta lupta e ceva extraordinar, pentru ca ingerii cazuti se lupta ca omul sa nu se mantuiasca. Asadar daca nu deznadajduieste pana la sfarsit ajunge la liman.

Doriana 03.06.2012 22:45:27

Citat:

În prealabil postat de nutucutu (Post 449948)
Sint foarte multi de "eu" in postarea de mai sus. Tot ceea ce spuneti reprezinta numai si numai vointa dumneavoastra si as spune ca este o atitudine tipic protestanta. EU VEAU ca mintuirea mea sa se vada, EU VREAU o mintuire practica, EU NU VREAU vorbe, EU NU VREAU presupuneri... V-ati intrebat ce vrea Dumnezeu? .

M-am dat pe mine exempu ca sa nu dau pe altul. Si da, vointa me e sa fiu mantuita. Altfel viata nu are nici un sens. Mi-e indiferent cumm ma vor cataloga altii. Stiti cum se face asta?
Vointa Domnului este de asemenea sa mantuiasca omul, dupa cum mi s-a spus .Acum pot avea un raspuns fara ocolisuri si psihanalize (daca mai stiti ce intrebasem)?

iuliu46 03.06.2012 23:03:09

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449955)
M-am dat pe mine exempu ca sa nu dau pe altul. Si da, vointa me e sa fiu mantuita. Altfel viata nu are nici un sens. Mi-e indiferent cumm ma vor cataloga altii. Stiti cum se face asta?
Vointa Domnului este de asemenea sa mantuiasca omul, dupa cum mi s-a spus .Acum pot avea un raspuns fara ocolisuri si psihanalize (daca mai stiti ce intrebasem)?

Doriana dar nu a fost un atac la persoana ta ci asa cum a spus o constatare a unei atitudini tipic neoprotestante care este aceeasi si in sola scriptura ( eu vreau sa gasesc adevarul scris in Scriptura ) si in trairea personala.
Ori in BO si probabil si in BC inveti ca trebuie sa te cercetezi si sa vezi cat esti de departe de mantuire.Cum zicea Arsenie Papacioc "Oricat ai fi de bun nu esti destul de bun " pentru ca Hristos nu are limite.Deci mereu cauti ceea ce poti imbunatati in viata ta.

Doriana 03.06.2012 23:10:12

Citat:

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449957)
Doriana dar nu a fost un atac la persoana ta ci asa cum a spus o constatare a unei atitudini tipic neoprotestante care este aceeasi si in sola scriptura ( eu vreau sa gasesc adevarul scris in Scriptura ) si in trairea personala.
Ori in BO si probabil si in BC inveti ca trebuie sa te cercetezi si sa vezi cat esti de departe de mantuire.Cum zicea Arsenie Papacioc "Oricat ai fi de bun nu esti destul de bun " pentru ca Hristos nu are limite.Deci mereu cauti ceea ce poti imbunatati in viata ta.

Fii inistit, nu l-am luat ca pe un atac la persoana. :) L-am luat insa ca pe o noua divagare de la subiectul intrebarii mele. Incerc sa aduc discutia la un nivel mai practic, pragmatic.
Sa vad mereu cat de departe sunt de mantuire... Nu mi se pare logic. Adica, eu gasesc o cale pe care aflu ca pot fi mantuit, fac tot ce mi se cere cu scopul de a ma mantui, apoi imi dau seama ca tot departe sunt si nu prea voi reusi. Automat ai tendinta sa cauti alta cale mai buna, zic eu...Ca sunt departe de mantuire stiam dinainte, nu era nevoie sa aflu mergand pe calea cea buna pentru mantuire...

Doriana 03.06.2012 23:21:08

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 449953)
In ortodoxie se pune cel mai mare pret pe smerenie, de aceea nu o sa intalnesti un credincios adevarat care sa se laude ce simte si ce fapte bune a facut. La neoprotestanti dupa botez sunt mantuiti si sfinti

Np se mandresc ca sunt sfinti, ortodocsii se mandresc ca sunt smeriti si ca nu au primit inca mantuirea, dar sunt singurii care detin Adevarul. :) Mandria este aceeasi peste tot, indiferent in ce cuvinte este imbracata.
Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 449953)
poate fi un om obisnuit care se lupta sa nu cada in ispite mari. Insasi aceasta lupta e ceva extraordinar, pentru ca ingerii cazuti se lupta ca omul sa nu se mantuiasca. Asadar daca nu deznadajduieste pana la sfarsit ajunge la liman.

Cam dupa aceasta recunosc si eu un sfant: lupta cu pacatul si patimile pana la sange, staruind in rugaciune si ascultare. Si asa am cunoscut sfintii ortodocsi, dar tot asa si pe cei np. Sunt intr-adevar din ce in ce mai putini in aceste zile...

ucenic 03.06.2012 23:22:04

Sfintenia...
 
Eu cred ca a fi "sfant" nu inseamna a fi „virtuos” si nici a fi „merituos”, macar ca rasplata finala pe care o da Domnul este a celor „merituosi” care s-au aratat „virtuosi” in viata lor, urmand pe Domnul.

Sfintenia nu o vad ca o rasplata ci mai degraba ca pe o chemare si o pozitie. Cuvantul spune despre credinciosi „chemati sa fiti sfinti”, sau „fiti sfinti”, sau „sfintiti-va pe mai departe”...

Eu mai degraba impartasesc defintitia „sfant = chemat (de sub robia celui rau) si pus deoparte (pentru Dumnezeu).

Biserica lui Hristos, care este sfanta, este adunarea copiilor lui Dumnezeu care, mai inainte au fost chemati din lume de Tatal (Ioan 6:44,65), apoi mantuiti de Hristos (Fapte 4:12) si in sfarsit nascuti din nou, din Duhul Sfant (Ioan 3:6).

Sfintenia inteleg ca este o "stare" in care suntem pusi de Dumnezeu pentru Sine. Noi nu mai suntem din lume, noi suntem rascumparati, izbaviti de sub puterea pacatului, scosi cu mana tare de Hristos din ghearele celui rau si "pusi deoparte" sau "sfintiti" pentru Dumnezeu.

Acum stim, dupa cum este scris, ca din mana cea tare a lui Dumnezeu nu ne poate scoate nimeni si nimic, nici chiar diavolul nu ne poate desparti de Dumnezeu (Romani 8:38,39) afara de noi insine si de alegerile noastre (Evrei 3:12).

Deci, sfintenia nu este recunoasterea de catre Dumnezeu a virtutilor noastre ci mai degraba recunoasterea noastra ca si copii ai Lui, prin jertfa lui Iisus Hristos. De aceea ni se spune "duceti pana la capat sfintenia voastra"... Cu alte cuvinte "ramaneti in voia binecuvantata a Tatalui", aceea de copii ai Lui, sfintiti pentru vesnicie (Evrei 10:10,14).

Reiterez ideea aceasta biblica. Sfant nu este un "virtuos" sau un "merituos" caci nu prin meritlele noastre sau printr-o vrednicie a noastra am fost nascuti din nou, din Dumnezeu.

Asadar daca nu a noastra este vrednicia justificarii inaintea Tatalui prin jertfa lui Iisus Hristos, cum dar am putea spune ca "sfant" este cel ce a "meritat" numele acesta???

Eu nu m-am nascut din nou din voia mea, ci din voia Lui. Nu sunt copil al lui Dumnezeu printr-o vrednicie, ci prin harul Lui, in Hristos Iisus.

Iar daca Biserica Lui este sfanta asa este fiecare madular al Trupului lui Hristos.

Nota benne: - Biserica Lui nu este o institutie, ci Trupul lui Hristos. Asadar cine poate spune (afara de neobrazatul diavol) ca Trupul lui Hristos nu este sfant? Si daca Trupul este sfant, cum este fiecare madular al Lui?

"Hristos si-a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatat-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana." (Efeseni 5:25-27)

Binecuvantari!

iuliu46 03.06.2012 23:35:09

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449960)
Fii inistit, nu l-am luat ca pe un atac la persoana. :) L-am luat insa ca pe o noua divagare de la subiectul intrebarii mele. Incerc sa aduc discutia la un nivel mai practic, pragmatic.
Sa vad mereu cat de departe sunt de mantuire... Nu mi se pare logic. Adica, eu gasesc o cale pe care aflu ca pot fi mantuit, fac tot ce mi se cere cu scopul de a ma mantui, apoi imi dau seama ca tot departe sunt si nu prea voi reusi. Automat ai tendinta sa cauti alta cale mai buna, zic eu...Ca sunt departe de mantuire stiam dinainte, nu era nevoie sa aflu mergand pe calea cea buna pentru mantuire...

Faci tot ce ti se cere ? :71:
Doriana nu e cam simplista gandirea asta ? Adica tu crezi ca ai o lista de cumparaturi si cand le cumperi pe toate gata ai terminat ? Chiar tu vorbeai de indumnezeire. Cum poti fi asemenea lui Hristos daca el este infinit in toate calitatile ? Exista vreun moment in care tu devii suficient de buna ? Exista vreun moment in care tu meriti sa fi mantuita ? Mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ti-l acorda si nu un merit al tau.Meritul tau este ca ai incercat sa-ti aduci aminte tot timpul ca esti creata dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu si nu te-ai complacut in a crede ca ai ajuns la desavarsire.

iuliu46 03.06.2012 23:45:02

Citat:

În prealabil postat de ucenic (Post 449967)

Sfintenia nu o vad ca o rasplata ci mai degraba ca pe o chemare si o pozitie. Cuvantul spune despre credinciosi „chemati sa fiti sfinti”, sau „fiti sfinti”, sau „sfintiti-va pe mai departe”...

Eu mai degraba impartasesc defintitia „sfant = chemat (de sub robia celui rau) si pus deoparte (pentru Dumnezeu).

Stiti cum e scris " Multi chemati, putini alesi " :71:

Iar Pavel spune :

Nu știți voi că acei care aleargă în stadion, toți aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați așa ca să-l luați.
Și oricine se luptă se înfrânează de la toate. Și aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
Eu, deci, așa alerg, nu ca la întâmplare. Așa mă lupt, nu ca lovind în aer,
Ci îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.

Deci Pavel care fusese rapit la cer "alerga" si el si lupta. Numai noi ne socotim deja castigatori si "pusi deoparte "

Doriana 03.06.2012 23:46:20

Citat:

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449973)
Doriana nu e cam simplista gandirea asta ?...Exista vreun moment in care tu meriti sa fi mantuita ? Mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ti-l acorda si nu un merit al tau.

Incerc sa-ti expun logica mea simpista intr-un mod mai simplu: :1:
Mantuirea inseamna izbavirea din pacat, apoi indumnezeirea, deci devenirea asemenea lui Dumnezeu. Pacatul este ceva destul de dureros, groaznic chiar, iar efectele lui sunt foarte vizibile: scandal in familii, dependente de diferite droguri, boli incurabile, esecuri pe toate planurile... Unii oameni sunt disperati in a fi mantuiti de pacate. Alearga dupa mantuire ca dupa aer, caci pacatele ii apasa cumplit. In aceasta situatie ei cauta o solutie practica de a scapa. Vor sa vada cum acel pacat este luat de la ei, impreuna cu consecintele lui. Iar dupa el si celelalte pacate la fel de groaznice, apoi fiecare patima in parte... Iar aceasta se numeste mantuire.

Unor astfel de oameni le oferi degeaba teorii despre "Vino la noi la bise, ca noi suntem singurii care avem mantuirea, dar chiar daca vii nu vei putea spune niciodata ca o ai". Oamenii acestia au nevoie de ceva palpabil, practic, de puterea lui Hristos care sa ii mantuiasca din pacat.

Nu poti spune ca meriti mantuirea, nici ca ai ajuns la capatul luptei, dar poti spune ca ai gasit mantuirea si ea lucreaza in viata ta zi de zi, scotand din viata ta pacat dupa pacat...

Demetrius 04.06.2012 00:08:51

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449933)
...Eu vreau sa fiu mantuita, dar nu pot fi monah...

Cine spune nu pot, spune de fapt nu vreau.
Omul nu poate pune lui Dumnezeu condiții pentru mântuirea sa.

ucenic 04.06.2012 00:09:07

Citat:

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449976)
Deci Pavel care fusese rapit la cer "alerga" si el si lupta. Numai noi ne socotim deja castigatori si "pusi deoparte "

Alergarea si tinta alergarii lui reiese de aici: "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta." (2Tim.4:7)

Pavel s-a vazut un "alergator", este drept dar nu ca unul care alerga dupa "sfintenie", caci Pavel stia cine este el in Hristos.

Tot asa si eu stiu cine sunt in Hristos, si rolul meu si rostul meu. Sunt constient de chemarea mea si de slujirea mea. Cine ar putea sa zica despre sine ca este ucenic al lui Hristos si sa nu aibe certitudinea ca este "pus de partea Lui" de insusi Dumnezeu, care l-a nascut din Sine?

De care "parte" sunt eu, sau alt frate in Hristos decat "de partea" lui Dumnezeu? Nu sunt eu, sau tu, frate sau sora in Hristos - oricine ai fi, sfintit adica pus deoparte ca madular in Trupul Lui?

Nu suntem noi toti o fecioara neprihanita, chemata de Dumnezeu si curatita de insusi Iisus Hristos? Nu aceasta este bucuria mantuirii noastre?

A, daca se intampla si cad, Dumnezeu, care ma doreste cu gelozie pentru Sine, ma avertizeaza; daca nu iau seama, ma mustra iar daca nu ma pocaiesc ma pedepseste, si asta pentru ca ma iubeste, si ma doreste alaturi de El, in vesnicie.

La aceasta sunt sfintit - "chemat si pus deoparte", si eu si orice alt copil al lui Dumnezeu, la Viata Vesnica.

nutucutu 04.06.2012 00:21:04

Citat:

În prealabil postat de Doriana (Post 449955)
M-am dat pe mine exempu ca sa nu dau pe altul. Si da, vointa me e sa fiu mantuita. Altfel viata nu are nici un sens. Mi-e indiferent cumm ma vor cataloga altii. Stiti cum se face asta?
Vointa Domnului este de asemenea sa mantuiasca omul, dupa cum mi s-a spus .Acum pot avea un raspuns fara ocolisuri si psihanalize (daca mai stiti ce intrebasem)?

Cum putem deveni sfinti? Pai e foarte simplu. O sfinta care a murit la 21 ani, doctorita a Bisericii Catolice, ne-a lasat o cale care poate fi urmata de oricine:

"Ceea ce i s-a intimplat Terezei este cazul multora care il cauta pe Dumnezeu. Ajung in impas. Toti incep cu un mare ideal: al sfinteniei in fapte. In ochii lor, a-l iubi pe Dumnezeu inseamna a vrea sa faci mult pentru El, a te devota la maxim pentru a-I merita iubirea, a-ti da duhul cautind sa-L slujesti. Cu convingerea intima ca totul depinde de noi, ca noi insine trebuie sa o scoatem la capat. Ca noi sintem cei care trebuie sa ne rugam mult si cu atentie, care trebuie sa urmam legea desavirsirii evanghelice si sa intindem obrazul drept cind sintem loviti peste cel sting. Noi trebuie sa ne dam viata intr-o iubire fara granite fata de aproapele. Pe scurt, noi trebuie sa facem in asa fel incit sa "fim desavirsiti precum Tatal nostru ceresc este desavirsit." Noi, noi si iar noi!

Imposibil sa nu ajungem in impas. Fiindca toate acesta-aceasta sfintenie prin fapte- pare si este IMPOSIBILA. In acest caz nu sint decit doua iesiri, si amindoua pina la urma se infunda. Fie nu incetam sa constatam ca nu sintem la inaltime, ca, in ciuda unor eforturi foarte mari nu numai ca nu inaintam, ci, dimpotriva, ne poticnim si cadem zi dupa zi. Nu ne ramine decit descurajarea si depresia spirituala. Cu amaraciune, ne lasam pagubasi.
Fie voim, orice ar fi sa tinem steagul sus. Si atunci ne prefacem. Acesta este fariseismul. Fariseul este si el un practicant zelos al legii. Dar acest lucru nu i-a reusit defel; apare o fisura ce se tot largeste intre aparentele pe care le afiseaza in afara si saracia interioara a pacatosului. Joaca teatru. Dupa cuvintul Lui Isus, ajunge un mormant spoit, foarte ingrijit la exterior, dar colcaind de putreziciune in interior.

Cum sa iesi din aceasta dilema? Exista un singur mijloc: calea cea mica. Trebuie intoarsa clepsidra. Scurgerea trebuie sa se faca in celalat sens. Nu noi facem mult pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face totul pentru noi. Nu Dumnezeu este bucuros ca ne are, ci noi sintem bucurosi ca il avem pe El. Atunci vine linistea, increderea fara margini, decrisparea, speranta. Si muncim oare mai putin? Nu, nu muncim mai putin intens, ci altfel. Nu mai lucram pentru Dumnezeu, ci facem lucrarea Lui Dumnezeu.

Sfintenia nu se afla la capatul eforturilor noastre si nici nu e chestiune de vointa. Ea nu poate fi atinsa cu puterea bratului.Sfinta Tereza a inteles ca nu noi ne rugam, ci Dumnezeu in noi; nu noi iubim, ci Dumnezeu in noi, nu noi lucram, ci Dumnezeu in noi...Atunci noi nu facem chiar nimic? Dimpotriva, facem enorm de mult: ne lasam purtati cu o mare credinta si cu o nemarginita incredere. Aceasta "activitate pasiva" a "da"-ului neconditionat nu este, de altfel, nimic altceva decit Fiat-ul Mariei, caruia ii datoram intreaga rascumparare. In acel "fie mie dupa cuvintul tau" omenirea a atins cel mai inalt grad de colaborare si activitate"

Vedeti cit de usor este sa devii sfint? Ne lasam cu totul si cu totul in grija Domnului si acceptam ceea ce EL ne trimite. Gresim? Nu-i nimic, ne spovedim, ne impartasim si o luam de la capat.

iuliu46 04.06.2012 00:23:16

Citat:

În prealabil postat de ucenic (Post 449984)
Alergarea si tinta alergarii lui reiese de aici: "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta." (2Tim.4:7)

Pavel s-a vazut un "alergator", este drept dar nu ca unul care alerga dupa "sfintenie", caci Pavel stia cine este el in Hristos.



E o mica problema. Pavel spune asta la sfarsit iar tu incepi cu asta.Ca orice schimonosire a adevarului si asta este atat de evidenta pentru oricine vrea sa vada.Chiar si pentru unul care crede in "sola scriptura " .

Citat:

În prealabil postat de ucenic (Post 449984)
Tot asa si eu stiu cine sunt in Hristos, si rolul meu si rostul meu. Sunt constient de chemarea mea si de slujirea mea. Cine ar putea sa zica despre sine ca este ucenic al lui Hristos si sa nu aibe certitudinea ca este "pus de partea Lui" de insusi Dumnezeu, care l-a nascut din Sine?

De care "parte" sunt eu, sau alt frate in Hristos decat "de partea" lui Dumnezeu? Nu sunt eu, sau tu, frate sau sora in Hristos - oricine ai fi, sfintit adica pus deoparte ca madular in Trupul Lui?

Nu suntem noi toti o fecioara neprihanita, chemata de Dumnezeu si curatita de insusi Iisus Hristos? Nu aceasta este bucuria mantuirii noastre?

A, daca se intampla si cad, Dumnezeu, care ma doreste cu gelozie pentru Sine, ma avertizeaza; daca nu iau seama, ma mustra iar daca nu ma pocaiesc ma pedepseste, si asta pentru ca ma iubeste, si ma doreste alaturi de El, in vesnicie.

Este parerea ta si esti liber sa crezi ce vrei.Dar daca vrei si alta parere sa stii ca eu cred ca ai si cazut.

ucenic 04.06.2012 00:29:18

Citat:

În prealabil postat de iuliu46 (Post 449988)
Este parerea ta si esti liber sa crezi ce vrei.Dar daca vrei si alta parere sa stii ca eu cred ca ai si cazut.

Nu parerea ta despre mine conteaza. Nici a mea despre tine, deloc.

Ci ceea ce suntem fiecare, si tu si eu, in Hristos.

Doriana 04.06.2012 12:00:23

Citat:

În prealabil postat de nutucutu (Post 449987)
Toti incep cu un mare ideal: al sfinteniei in fapte. In ochii lor, a-l iubi pe Dumnezeu inseamna a vrea sa faci mult pentru El, a te devota la maxim pentru a-I merita iubirea, a-ti da duhul cautind sa-L slujesti. Cu convingerea intima ca totul depinde de noi, ca noi insine trebuie sa o scoatem la capat. Ca noi sintem cei care trebuie sa ne rugam mult si cu atentie, care trebuie sa urmam legea desavirsirii evanghelice si sa intindem obrazul drept cind sintem loviti peste cel sting. Noi trebuie sa ne dam viata intr-o iubire fara granite fata de aproapele. Pe scurt, noi trebuie sa facem in asa fel incit sa "fim desavirsiti precum Tatal nostru ceresc este desavirsit." Noi, noi si iar noi!

Imposibil sa nu ajungem in impas. Fiindca toate acesta-aceasta sfintenie prin fapte- pare si este IMPOSIBILA. In acest caz nu sint decit doua iesiri, si amindoua pina la urma se infunda. Fie nu incetam sa constatam ca nu sintem la inaltime, ca, in ciuda unor eforturi foarte mari nu numai ca nu inaintam, ci, dimpotriva, ne poticnim si cadem zi dupa zi. Nu ne ramine decit descurajarea si depresia spirituala. Cu amaraciune, ne lasam pagubasi.
Fie voim, orice ar fi sa tinem steagul sus. Si atunci ne prefacem. Acesta este fariseismul. Fariseul este si el un practicant zelos al legii. Dar acest lucru nu i-a reusit defel; apare o fisura ce se tot largeste intre aparentele pe care le afiseaza in afara si saracia interioara a pacatosului. Joaca teatru. Dupa cuvintul Lui Isus, ajunge un mormant spoit, foarte ingrijit la exterior, dar colcaind de putreziciune in interior.

Cum sa iesi din aceasta dilema? Exista un singur mijloc: calea cea mica. Trebuie intoarsa clepsidra. Scurgerea trebuie sa se faca in celalat sens. Nu noi facem mult pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face totul pentru noi. Nu Dumnezeu este bucuros ca ne are, ci noi sintem bucurosi ca il avem pe El. Atunci vine linistea, increderea fara margini, decrisparea, speranta. Si muncim oare mai putin? Nu, nu muncim mai putin intens, ci altfel. Nu mai lucram pentru Dumnezeu, ci facem lucrarea Lui Dumnezeu.

Sfintenia nu se afla la capatul eforturilor noastre si nici nu e chestiune de vointa. Ea nu poate fi atinsa cu puterea bratului.Sfinta Tereza a inteles ca nu noi ne rugam, ci Dumnezeu in noi; nu noi iubim, ci Dumnezeu in noi, nu noi lucram, ci Dumnezeu in noi...Atunci noi nu facem chiar nimic? Dimpotriva, facem enorm de mult: ne lasam purtati cu o mare credinta si cu o nemarginita incredere. Aceasta "activitate pasiva" a "da"-ului neconditionat nu este, de altfel, nimic altceva decit Fiat-ul Mariei, caruia ii datoram intreaga rascumparare. In acel "fie mie dupa cuvintul tau" omenirea a atins cel mai inalt grad de colaborare si activitate"

Vedeti cit de usor este sa devii sfint? Ne lasam cu totul si cu totul in grija Domnului si acceptam ceea ce EL ne trimite. Gresim? Nu-i nimic, ne spovedim, ne impartasim si o luam de la capat.

Ce spuneti aici este foarte adanc. Intr-adevar, cine se chinuie sa se mantuiasca nu a ajuns inca mantuit. Insa exista pericolul celeilalte extreme, de a nu mai face nimic zicand ca Domnul face totul, iar noi avem doar credinta, riscand sa ne autoamagim.


Ora este GMT +3. Ora este acum 19:40:14.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2022, Jelsoft Enterprises Ltd.