Ce intelegeti prin citatul acesta
 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)

As vrea ca fiecare sa imi spuna ce intelege din acest citat, cum il interpreteaza as vrea cat mai multe pareri daca se poate

De regulă afirmațiile de genul ăsta sunt precedate și urmate de altele, prin prisma cărora trebuie înțelese. Dacă o scoatem din context, vom interpreta sentința fiecare după cum înțelegem termenii care o alcătuiesc.

Matei 5, 25

Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.

Pîrîşul este conştiinţa proprie. Probabil Sfîntul Isaac Sirul s-a referit tot la conştiinţă cînd a scris "sufletul".

Dacă ai conştiinţa împăcată, atunci eşti pe linia de plutire. Poţi merge şi la împărtăşit fără spovedanie, dacă ai dezlegare de la duhovnic să faci asta. "Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar."

Ma gandesc ca omul care a dobandit pacea traieste in armonie cu aproapele si se raporteaza corect atat la cel de langa el dar si la creatie in sens extins. Ca sa ai pace in suflet trebuie sa nu te mustre constiinta pentru ceva anume si atunci daca esti curat, impacat cu tine, esti impacat si cu Dumnezeu, esti intr-o relatie de buna intelegere si comuniune.

tine de liberarea constintei.
 

spune-ti adevarul si ve-ti fi liberi.in primul rind trebue: liberarea constintei,pentru a se putea cristaliza si celelalte virtuti crestine.trebue sa ne iubim mai intii pe noi insine,ca mai apoi sa putem da din dragostea noastra si aproapelui,care este chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
atuncea se deschid canalele de comunicare cu Dumnezeu,Maica Domnului,Puterile ceresti,Sfintii,Cerurile, intruncuvint.

Sufletul nostru fiind de natura divina se vrea,doreste,ca in orice moment sa fie liber de pacatul cel pamantesc.Constiinta morala este "softul"sufletului unde fiecare derapaj al nostru se inregistreaza in toata goliciunea lui.Sufletul nostru sufera pentru fiecare pata de pe constiinta noastra morala.Cu sufletul nostru nu putem dialoga,precum nici cu Domnul Dumnezeul nostru decat prin intermediul constiintei noastre morale.
Problema noastra este:o facem,o facem in mod regulat?Si ce inseamna "in mod regulat"?Nimic mai mult decat ca la cele trei rugaciuni din zi sa ne socotim la ce am savarsit si daca acestea au suparat pe Tatal nostru cel Ceresc.Poti oare sa te rogi si sa multumesti Domnului cand sti ca ai gresit?Evident ca NU.Si atunci ce trebuie facut?Cel mai la indemana este sa te marturisesti si sa ceri iertare Domnului in rugaciunea ta.El aude si negresit te va ierta,caci altfel ar fi un mincinos,iar noi stim ca El este credincios cuvantului sau:"Veniti sa ne judecam,zice Domnul.De vor fi pacatele voastre precum carmazul,ca zapada le voi albi,si de vor fi ca purpura,ca lana le voi face" (Isaia 1:18).
Marturisirea rapida la duhovnicul tau,negresit iti va sterge de pe constiinta pacatul si sufletul se va linisti.
Nu trebuie sa uitam ca "tineretea este starea de nebunie avietii omului",iar batranetea cea de reculegere,meditatie si revenire la "normalitatea dorita de Dumnezeu".Sa "imbatranim"mai repede spre mantuirea noastra,spre linistea sufletului nostru,spre impacarea cu Dumnezeul nostru.
Sa nu amanam sine die acest lucru caci nu stim cand "ca un fur in miezul noptii isi cere darul".
In concluzie:cunoscandu-L pe Dumnezeu,sti ce doreste,iar cunoscandu-L nu poti sa-L mai superi,caci bun fiind il iubesti cu adevarat,si cine vrea sa supere pe cel pe care il iubeste?


"Cred Doamne,ajuta necredintei mele:!

Demult,un tanar evreu a comis o fapta impotriva legii.Desi a stiut aceste lucru tentatia de moment a fost mai puternica.Prins dupa o lunga cautare de catre autoritati acesta a fost condamnat la ani de inchisoare.Pentru familia sa a fost o lovitura crancena intrucat isi puneau toate sperantele in el.Acest lucru a facut ca regretele tanarului in inchisoare sa fie si mai mari.Zilele treceau greu iar imaginea faptei comise si a consecintelor ei il bantuia din ce in ce mai mult.Rudele sale l-au vizitat o perioada si apoi i-au scris din ce in ce mai rar.

Tanarul s-a gandit ca le este rusine cu el dar apoi i-a scuzat in gand spunandu-si ca erau saraci si fara posibilitati,mai aveau de platit si paguba cauzata de el si nu aveau timp de scrisori sau drumuri indepartate.Insa a venit si ziua eliberarii si plecarii catre casa.Tanarul nostru,impacat cu pedeapsa primita le-a scris parintilor sai o scrisoare in care isi cerea iertare,isi recunoastea vina si faptul ca a meritat pedeapsa si le-a cerut urmatorul lucru.In gara lor din mica localitate,langa sediul garii era un batrin copac.Le-a spus sa lege in copac o fasie alba daca l-au iertat si daca vor sa-l primeasca inapoi.Daca nu va vedea fasia in copac cand trenul va intra in gara,nu va cobori din tren,le va intelege decizia si va pleca mai departe.

In tren s-a asezat la geam tremurand emotie.Kilometrii se scurgeau si iata ca se apropia si mica gara din localitatea sa natala.Tanarul a cedat tensiunii si i-a povestit unui alt batrin evreu de langa el povestea vietii sale si a rugamintii sale catre parintii sai.I-a spus batrinului ca nu mai poate suporta emotia si l-a rugat pe acestea sa se aseze langa geam si sa se uite el dupa fasia alba atarnata in copac.Cand trenul a intrat molcom in gara tanarul nostru statea cu capul in pumni si cu respiratia aproape oprita.Batrinul s-a uitat pe geam,s-a intors spre tanar si cu ochii in lacrimi i-a spus: ,,Rahamim!".Tanarul s-a repezit si el la geam si a vazut copacul:era plin de cearsafuri albe de sus pana jos.In vechea ebraica cuvantul spus de batrin insemna nu ,,mila" ci ,,mile"adica o mila nesfarsita cum doar Dumnezeu o poate da oamenilor impacati cu ei si cu cei din jurul lor,prin dragostea nascuta din intelegerea greselii si asumarea drumului pocaintei.

Intr-o constiinta curata si curatita de patimi si pacate, Duhul Sfant poat salaslui in deplina armonie cu sufletul!...

Imi vine in minte cuvantul Mantuitorului "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua".

Cuvantul Sfantului Isaac Sirul pare sa nuantete celalalt cuvant, in sensul ca, prin Botez, Imparatia devine parte launtrica a noastra. Daca lucram cele ale Imparatiei, daca slujim Imparatului, dobandim de la El pacea, trupul ajungand a se supune vointei sufletului. Numai asa vom deveni oameni ai pacii, gasindu-ne pacea si in cele exterioare noua.

[quote=Marcel_Ionut;464714]"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)


Avand constiinta curata, impacata cu D-zeu, sufletul este liber si se bucura de prezenta lui D-zeu in toate si in el insusi.