Este mantuirea un dar?
 

In Epistola catre efeseni cap.2 vs.8 se spune:"Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu."
Cum intelegeti aceasta afirmatie? Mantuirea este un cadou nemeritat sau o rasplata pentru efortul nostru?

Ti-as raspunde in felul urmator: Scriptura are sute de pagini.
Mai cauta si in alte parti 'despre mantuire', nu fa ca sectarii care au un verset si mor in el. Isi sparg toti dintii.

Tocmai de asta sunt multe multe lucruri spuse si acelasi lucru este repetat si intors pe foarte multe fete pentru ca 'mesajul' sa fie comunicat foarte clar de sus.

Mantuirea nu sta in 5 cuvinte spuse intr-o Epistola. A vorbit Hristos enorm despre 'mantuire'.

Pai stii cum e, doar copiii cuminti primesc daruri aia obraznici primesc betze :21:

Scrie chiar si in Scriptura :)

Nici nu am vrut să spun că versetul epuizează tematica mântuirii dar mi se pare foarte interesantă această antinomie sau aparentă contradicție și aș fi vrut să văd cum o rezolvă și alții. Punctul de vedere protestant îl cunosc și dacă aș fi fost de acord cu el n-aș fi lansat acest subiect. Părerea altora mă ajută să gândesc. Îmi pare rău însă să observ ca o caracteristică a multora dintre noi, ortodocșii, incapacitatea de a purta un dialog chiar și cu cei care nu sunt, sau pe care îi suspectăm noi că nu sunt, de o părere cu noi... Imediat ajungem la brutalități, anateme etc.

Nu ştiu la ce antinomie te referi.

Mântuirea este, într-adevăr, darul lui Hristos pentru noi. Este necesar, însă, şi din partea noastră un efort, ori chiar o jertfă pentru a primi Jertfa Lui; pentru a fi în aceeaşi stare; pentru a nu fi adormiţi.

Sau: Dumnezeu ne întinde mâna Sa ca să ne tragă sus la El. Trebuie să întindem şi noi mâna către El ca să ne poată prinde, iar asta înseamnă efort.

Sau: Dumnezeu ne dă Lumina, dar ca să o putem primi, ochiul nostru trebuie să fie curat, iar asta înseamnă efort. Însă orice efort al nostru făcut cu năzuinţa de a ne apropia de El este dublat de lucrarea harului Său, aşa încât şi atunci când ne curăţim gândirea, simţurile, tot Lui îi datorăm asta.

Poate că nu am folosit cuvântul potrivit. Mă refeream la dilema enunțată în primul topic: cadou sau răsplată?

Tot Apostolul Pavel zice undeva că aleargă ca să ia cununa.
Este şi răsplată. Sau este un dar pentru care trebuie să vii la întâlnire. Sau să te pregăteşti de sărbătoare; să-ţi faci curat în casă, să te îmbraci corespunzător. Şi mai e un dar care obligă, în sensul că trebuie lucrat, întreţinut.

Cadoul este o rasplata :)

Nu este nici o contradicitie, dar atat timp cat esti prins in vraja "dilemei" neoprotestante nu poti pricepe asta.

Iacov a spus-o foarte bine, doar Luther n-a avut destula minte sa priceapa, vroind musai sa creze un fals contrast cu practica curenta, romano-catolica unde facerea de bine ajunsese un soi de act mercantili: da banul, gata pacatul.
O curvie - 30galbeni, o hotie 20, o crima 50 si etc.

Ori, stim ca pentru iertare conditia primara si arhisuficienta este pocainta sincera.
Spre deosebire de pocainta a carei radacini sta in liberul arbitru al omului, iertarea tot cadou ramane, pentru ca omul nu si-o poate procura de unul singur in nici un fel, insa pe de alta parte, fara acest exercitiu pozitiv al liberului arbitru, nu ii este oferita.

Pricepusi acum?

Nu este nicio neclaritate in aceasta afirmatie. Nicio antinomie.

Mantuirea este de la Dumnezeu, este un dar.

Nu se afirma ca este rezultatul unui efort comun Dumnezeu-Om, unei cooperari umano-divine.

Credinta insasi, prin care ne mantuim, nici acest efort minimal nu este de la noi. Este insuflata de Dumnezeu. Suntem alesi, nu alegem. ("aceasta [credinta] nu este de la voi")

Credem pentru ca Dumnezeu vrea sa credem.

Deci Mantuirea nu este niciun "cadou nemeritat" nicio "rasplata pentru efortul nostru".

Este un cadou, prin cadoul credintei, pe care Dumnezeu decide unilateral cui il da.

Eu inteleg ca pronumele demonstrativ de apropiere "aceasta" nu se refera la "mantuire", ci la "credinta".

Asadar, in acest verset Apostolul ne spune ca ceea ce este dar de la Dumnezeu este credinta. Acest lucru concorda cu ceea ce spune acelasi Apostol si in alte locuri, precum 1 Cor 12:9.