Discuții și clarificări cu privire la Îndreptarele pentru Spovedanie
M-am uitat recent peste niște îndreptare de spovedanie, am văzut că unele sunt recomandate prin diferite discuții pe internet și postări cum ar fi de pildă, lucrarea: Nicodim Măndiță - Îndreptar pentru Spovedanie tipărit la editura Agapis, în anul 2000.
Nu știu dacă îndreptarul mai circulă prin pangare, sau dacă a fost îmbunătățit printr-o reeditare, dar în forma electronică este recomandat și citit ca un reper când vine vorba despre Îndreptare pentru Spovedanie. Îndreptarul enumeră vreo 464 de păcate, pe lângă faptul că unele se repetă sau puteau fi prezentate pe scurt și concis, am găsit și niște lucruri care nu înțeleg de ce ar fi de trecut într-un îndreptar sau care necesită niște clarificări, or nu trebuiau incluse într-un context păcătos. Exemple: Citat:
La celelalte jocuri de noroc ar fi de înțeles, dacă ar fi miză bănească, sau s-ar strica prietenii, or s-ar vorbi urât, dar totuși să te joci cu titireze sau prâsnel cum e definiția populară, să fie păcat ? Bătrânii care socializează prietenește la niște table sau cărți în parc se păgubesc sufletește ? Citat:
E vag și pentru că nu se adresează numai bărbaților la cum e scris, adică nu face mențiune cine trebuie să-și descopere capul și rezultă că și femeile ar trebui să-și descopere capul în afara Bisericii, deși în Biserică li se cere prin învățătura Sfântului Apostol Pavel să fie cu acoperământ. Nu cred că scrie expres în vreun canon așa ceva cum e formulat la exemplul nr.54. Citat:
Unii nu au icoane numai la răsărit în casă, din varii motive, dacă ai perete care e mai mult geam termopan spre răsărit într-o garsonieră ? Nu cred că un punct cardinal trebuie interpretat „întodeauna” ca fiind altar eterodox. Cine ține cont sau mai își aduce aminte cum s-a rugat de fiecare dată în rugăciunea particulară, când nu era la Biserică *unde altarul e spre răsărit ? Citat:
|
Citat:
Nu te impiedica de pareri personale, ci cauta sa deslusesti daca faci destul de bine ca sa-L multumesti pe Dumnezeu.De cele mai multe ori se poate si mai bine. Oare crezi ca vreun monah ar face ceea ce pentru tine e nedumerire? |
Citat:
|
Citat:
Singura problemă e la așazișii ucenici sau la redactorii care nu au cercetat minuțios îndreptarul înainte de a-l publica, nu l-au primenit suficient și la cei care-l consideră un reper în materie de îndreptare și-l recomandă fără să-l citească. Nici măcar nu poate fi întrebat părintele dacă-și dă binecuvântarea să-i fie publicate eventualele îndrumări, care după cum sunt alcătuite se adresează în multe puncte monahilor - cel puțin la faza cu popicele și biliardul, că poate dacă trăia și după revoluție ar fi reformulat multe. Îndreptarul nu e rău în totalitate, pe mine nu m-a smintit, îți dă de gândit în anumite situații, are anumite stângăcii care sunt de înțeles câtă vreme nu e clar că era destinat pentru publicare în această formă, ci erau niște notițe încropite în grabă pe sub mână și făcute să circule într-un cerc relativ restrâns de oameni prin anii 60-70. Și nu se știe cât din el sunt notițele părintelui și cât intervențiile unor epigoni, din moment ce nu a trăit să asume prin semnătură ca fiind a lui integral opera. |
alt exemplu
alt exemplu din Îndreptarul pus pe seama părintelui Nicodim Măndiță:
Citat:
În biblie apar următoarele referințe: Matei. Cap.27 v. 29-30 „29. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!” Marcu cap. 15 v. 18-29 „18. Și au început să se plece în fața Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor! 19. Și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau și, căzând în genunchi, I se închinau.” Doar în 2 evanghelii din 4 apare mențiunea anume că ostașii romani, (nu sinedriul ) îngenunchiau în batjocură, dar nu scrie nicidecum modalitatea dacă e într-unul sau în ambii. Dacă te muți de pe un genunchi pe altul din cauza oboselii, înțepenirii, ai cârcei or dacă stai într-un genunchi să nu-ți murdărești pantalonii nu știam până să citesc în Îndreptar că ar putea fi interpretat sau ar reprezenta un gest de hulă, batjocură, e cel mult o scădere omenească. Întrebarea e are bază canonică sau patristică - îngenunchierea într-un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că așa ar fi făcut ostașii romani în fața Lui Hristos? |
Citat:
În ritul latin există ceea ce se numește ”genuflexie”, care este cu totul altceva decât îngenuncherea la rugăciune. Genuflexia este o formă de închinare, de reverență; aproximativ echivalentul a ceea ce se numește metanie în ritul grecesc. Genuflexia constă în a atinge pământul cu genunchiul drept. De exemplu, atunci când credinciosul trece prin fața tabernacolului. Sau, atunci când preotul ridică hostia consacrată. Pentru rugăciune, în ritul latin, se îngenunchează cu ambii genunchii. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
precizări
Vă mulțumesc pentru comentarii! mă bucur că există interes pentru subiect.
Topicul l-am deschis pentru a discuta despre diferite Îndreptare, chiar dacă versiunea pusă pe seama părintelui Măndiță e cea mai generoasă în lucruri interpretabile. În caz particular pentru a ne lămuri dacă e scris de părintele Nicodim Măndiță, personal nu cred că e integral opera părintelui, ci faptul că s-a intervenit grosolan de către niște mireni care nu cunosc lucruri elementare (voi reveni cu precizări). Și cu ocazia topicului am mai vrut să cumpănim și anumite lucruri: 1. În ce măsură are cineva dreptul printr-o inițiativă personală (cleric din rangul inferior sau redactor mirean) să adauge la canoane păcate care nu sunt menționate expres nici în canoane și nu sunt hotărâte printr-un sistem sinodal de către ierarhi ? Hristos ne învață în Matei 23:17 despre farisei: Citat:
2. Dacă prin hotărârile sinodale există o tendință spre pogorământ chiar la canoane importante precum ar fi Sfânta Taină a Căsătoriei cu eterodocși și unde e necesară întărirea rânduilelilor Patristice, ce rost mai au mențiuni care țin de o acrivie tipiconală exterioară legată de modă și ținută (mai puțin grave) într-un îndreptar ? Ar trebui o ierarhizare a gravității păcatelor în funcție de valoarea învățăturilor și conduitelor morale care se apără printr-un Îndreptar pentru spovedanie, toate cu bază canonică. 3. O spovedanie axată pe lucruri secundare riscă să devină formală, iar un îndreptar cu un stil abundent în răspândiri secundare dă astfel de idei. Spovedind forme exterioare de închinare, gesturi, modă și ținută, mai puțin grave decât păcate mari pe care le-a făcut - omul riscă să nu se folosească și să nu sporească . Unii pot păcăli duhovnicul să-i creadă sporiți prin spovedirea unor lucruri mărunte. 4. Când anume în ortodoxie se face trecerea de la „se recomandă ...” ca icoana în casă să fie la răsărit, rugăciunea cu ochii deschiși la o normă imperativă, adică „e păcat ...” dacă nu te rogi întodeauna cu fața la răsărit(chiar și când ești în mașină sau la masă), e păcat să te rogi cu ochii închiși etc ? Orice Îndreptar trebuie să țină cont și de atitudinea subiectivă pentru care un om face un anumit gest și interpretarea pe care o dă și în acest caz ori să nu exemplifice generalizat(pentru a nu crea alte confuzii), ori să menționeze când există pogorământ sau o faptă e doar slăbiciune umană și nu păcat. 5. Ar trebui o diferențiere a păcatelor în funcție de calitatea de monahi, preoți și mireni, jocurile de popice pot fi păcat pentru monahi (pentru că nu li se recomandă să apară în locuri de distracție sau care nu cadrează cu mănăstirea), dar canoanele nu canonisesc întodeauna la fel călugării ca și mirenii, în unele cazuri mirenii nu sunt la fel de aspru judecați. Mireanul nu are obligația de ascultare necondiționată pe care o are monahul față de stareț, dacă monahului i s-ar putea impune prin ascultare lucruri suplimentare, mireanului nu i se pot impune cu titlu de obligație și nu i se poate condiționa Împărtășania de alte lucruri care nu țin de canoane. Și de acest aspect ar trebui să se țină cont într-un Îndreptar. E bine că există o evoluție a Îndreptarelor și se îmbunătățește modul cum sunt redactate. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Ca principiu nimeni nu ar trebui să adauge la canon dintr-un zel personal și să încerce să-l impună general fără ca Sfântul Sinod să pună în discuție anumite interpretări, fariseii puneau poveri de nepurtat. Ierarhii se pronunță în mod sinodal și pe problemele care țin de viața morală a Bisericii, care se impun cu titlu general. Nici măcar părerea unui Sfânt canonizat nu e musai să fie părerea generală a Bisericii, trebuie să existe un Consens Patristic. Citat:
În principiu ai dreptate aici, dar se pare că și redactorii remarcă în prefață că transcrierea pe hârtie a tuturor exemplelor poate încărca mult memoria și răbdarea duhovnicului. Citat:
Era o formulare absolută, nu permisivă la excepții... Știam și dinaintea acestui topic că altarul e la răsărit ca regulă, că există Biserici ortodoxe care nu au altarul spre răsărit din rațiuni istorice, practice etc, exemplu Catedrala ortodoxă din Cluj, care are altarul spre Nord și bisericile din diaspora închiriate sau cumpărate de la eterodocși. Îndreptarul la exemplul acela nu vorbea de altar, sau icoană spre răsărit, sau lăcașul de rugă de acasă, ci de rugăciunea făcută musai spre răsărit mereu, e formulat lacunar în mai multe locuri. Nu te rogi numai în casă sau în Biserică. Un om care citește pentru prima dată un îndreptar ca acesta pleacă cu idei fixe, necircumstanțiate, cu eventuale noi dileme. Problema ar fi pentru cei care nu verifică îndreptarul și cu alte surse, nu caută tâlcuiri la Sfinții Părinți și iau de bun că dacă a semnat un preot e bun și după termină nervos duhovnicul cu lucruri secundare, unii nici nu citesc prefața aceea unde atenționează. Sau și mai rău pentru cei care se smintesc de preot și de ideea de îndreptar și nu mai pun mâna pe altele să verifice, eventual cred că e creația părintelui Măndiță sau a altor preoți. N-am mai văzut așa răspândire la niciun alt îndreptar. |
Citez din prefața îndreptarului de la „Îndrumări lămuritoare pentru folosirea îndreptarului pentru spovedanie” (pag. 11 și 12 ) :
pag 11 : ”[…]Noi am alcătuit acest îndreptar, pentru a ajuta fiecare credincios să-și cunoască păcatele cu care s-a făcut vinovat, în anumite momente ale vieții. Întrucât păcatele au multe fețe și multe ramificații am fost nevoit să însoțesc întrebările cu multe explicații, de multe ori foarte pe larg, dar care nu se cade să le mai notăm pe hârtie, decât numai păcatele singure. Duhovnicul are o foarte mare experiență în această privință și el ascultând cu atenție spovedania, nu are nevoie de explicații exagerat de amănunțite pentru a-l înțelege pe penitent, căci acestea îi împovărează în mod inutil, sau chiar păgubitor, atât memoria cât și programul său de activitate, mai ales din posturi.[/…] pag.12: „[…]- am alcătuit un rezumat al îndreptarului pentru spovedanie... - am numerotat de la 1 la 464..[/…]” Încă din prefață remarcă și redactorul că e o irosire să se treacă toate exemplele acestea pe o hârtie și că citirea pe larg la spovedanie solicită răbdarea unui duhovnic și programul acestuia mai ales în Posturi (când așteaptă și alți oameni la spovedit). Întrebarea e: la care „noi” se referă prefața, așadar e un colectiv care a redactat ? Cel care a scris Îndrumările Lămuritoare nu datează documentul și nu se semnează ca fiind părintele Măndiță, e un redactor care recunoaște că a însoțit întrebările cu explicații deci e alcătuirea și numerotarea lui. Nu se menționează nici cine a păstrat lucrările părintelui Nicodim Măndiță sau de la cine au fost preluate. Așadar n-a lăsat protosinghelul Nicodim Măndiță formatul acesta de numerotare, explicațiile suplimentare, nici rezumatul care începe la pagina 51 din Îndreptar. Părintele Nicodim Măndiță trecut la Domnul în 1975, nu s-a putut pronunța asupra conținutului să-și dea binecuvântarea. Ce-o fi al părintelui Nicodim Măndiță din toată lucrarea și cât e contribuția redactorilor ? |
Citat:
Editura Agapis vinde pe site-ul ei o altă versiune de îndreptar îmbogățită cu îndreptarul lui Nicodim Aghioritul și a altor sfinți, n-am citit noua versiune, am aflat de ea după ce am deschis topicul. Versiunea 2000 nu mai e folosită și nu cred că se mai vinde prin Biserici. ___________________________ E o exagerare, pentru că nu circumstanțiază nicicum, iar în rezumatul Îndreptarului la pag. 53, „m-am rugat cu ochii închiși” e trecută fără temei, la încălcarea poruncii I. Ce zice porunca I: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" (Ies. 20, 2-3). N-avea ce căuta să fie încadrată acolo. Așadar, inserarea cu nr.55 „m-am rugat cu ochii închiși ca sectarii” e forțat introdusă atât în exemplul din Îndreptar, cât și în rezumat la final. Sfântul Serafim de Sarov chiar a dat un îndemn despre rugăciunea din Biserică. Doxologia: Este de folos ca în biserică să stai la rugăciune cu ochii închiși Citat:
Iar la rugăciunea particulară omul care știe rugăciuni pe de rost se poate ruga și cu ochii închiși fără să citească cum bine ai sesizat. În caz particular un ortodox care n-a fost niciodată în alte adunări, nici n-ar ști cum se roagă ei, abia ulterior am citit și eu la o căutare pe net pe un blog cum că cei mai vechi se rugau în trecut cu ochii închiși, dar cei care scriu acum spun că ei preferă să se roage cu ochii deschiși și sunt împărțiți, nu le e ceva specific. Cum nici faptul că spui Tatăl Nostru nu te face neoprotestant doar pentru că-l spun și ei în adunări, nici dacă te rogi cu ochii deschiși sau închiși nu reprezintă altceva mai mult decât o atitudine subiectivă de apropiere față de Dumnezeu, care nu e condamnată sau prescrisă limitativ de vreun canon e o chestie ce ține de situație. Și tot la încadrări greșite, intră și pasajul „m-am rugat cu fața la apus” în Îndreptar e trecută la încălcarea poruncii I, de parcă Dumnezeu nu e stăpânul Cerului și al pământului. Un om în primejdie sau care se roagă chiar într-un pelerinaj organizat cu preotul, când microbuzul nu se îndreaptă spre Est, se roagă ortodox tot lui Dumnezeu. Un credincios care se roagă într-o biserică ortodoxă din România sau închiriată din diaspora care nu are altarul spre Est nu spovedește preotului că „nu s-a rugat cu fața la răsărit întodeauna ci adesea și în alte direcții”, că l-ar exaspera pe acel preot slujitor la biserica cu pricina. |
Citat:
de ce s-ar duce cineva sa se spovedeasca daca nu are de gand sa spuna ce-l roade, daca nu simte regretul ca a gresit? ce rost are? preotul poate decide si asupra a ceea ce simte ca a ramas nespus? daca da, de ce ii este permis asta? pentru a-l ajuta pe credincios sau pentru ca pur si simplu este de datoria lui? apoi, daca preotul isi da seama ca are in fata un fatarnic, il mai primeste in biserica? n-ar trebuit gonit pana cand se pocaieste cu adevarat? |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
E trecută la încălcarea poruncii a VII-a, să nu fii desfrânat. Ce legătură are cu desfrânarea ? La pagina 33 din Îndreptarul Agapis: Citat:
E o exagerare să fie încadrate cele două jocuri la desfânare, dacă stau să privesc enumerarea de la exemplul 244 observ că biliard și popice sunt singurele care nu corespund genului proxim de acolo, nu sunt clasificate ca jocuri de noroc nici de lege și nu sunt specifice spațiului cultural românesc și în plus în Rezumatul îndreptarului pe care editorii recunosc că l-au alcătuit ei e exclusiv așa formulat „am jucat diferite jocuri biliard, popice”, singurele reluate cu titlu de exemplu, e clar că e contribuția lor. Se juca biliard și popice în România în anii 50-70, în cercul de apropiați ai părintelui, în obștea lui duhovnicească sau de către oamenii care l-au frecventat pe el? Un duhovnic scrie pentru epoca lui și pentru păcatele conștientizate în vremea lui, nu inventează lucruri cu care nici nu se confruntă! După revoluție au apărut tot felul de baruri unde erau și mese de biliard. Alt exemplu de la pagina 21, din Îndreptarul Agapis 2000: Citat:
După decretul 410 din 1959 care a exilat călugării din mănăstiri lumea ocolea mănăstirile, nici nu erau atâția vizitatori, dacă ar fi fost oameni frivoli ei n-ar fi căutat la mănăstiri sau în parohii să se împărtășească pe simplu considerent că în vremea aia nu le păsa de viața duhovnicească. Lumea se ferea să atragă atenția că apare la biserică, iar cei care aveau cunoștințe duhovnicești nu mergeau așa. După 90 spre 2000 când e îndreptarul la nunți în special au apărut acele rochii de mireasă decoltate și femeile se împărtășeau așa, e clar că e apropiată de vremea noastră descrierea modei. Nu corespunde descrierea asta cu epoca părintelui Măndiță, sunt prea multe mențiuni care țin de modă în îndreptar și un călugăr care a trecut prin detenție și avea preocupări serioase nu ar fi detaliat cu atâta lux de amănunte moda feminină. Sunt tratate prea lacunar chestiuni importante pentru viața duhovnicească cum ar fi postirea Sâmbăta și metaniile Sâmbăta și Duminica - unde trebuiau făcute anumite precizări teologice ( de când anume nu e păcat) și alte situații gen superstiții sunt descrise cu lux de amănunte care încarcă inutil. Orice fel de situație neclară dă de lucru preoților care trebuie să lămurească oamenii care vin cu idei din îndreptar, și apare o dezbatere de tipul „părinte e păcat sau nu... ce scrie îndreptarul”?, nu s-ar pune nici preoții de acord cu tot ce scrie acolo. |
Citat:
Sunt acolo exact intrebarile pe care le pui si explicatiile. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu? Citat:
Iar despre biliard la noi in tara poti citi aici, se juca la inceput mai mult pe bani: https://www.historia.ro/sectiune/gen...i-protagonisti Citat:
Oricum, poti gasi toate explicatiile in acea introducere. |
1. Nu reiese clar cine a păstrat până în 1990 Îndreptarul și dacă a fost interzis și confiscat sau ars, sau care a fost soarta scrierilor până în zilele noastre.
Nu se înțelege nici dacă Îndreptarul a fost publicat exact așa fără adăugiri și în anii 1930, sau este de fapt desprins dintr-o serie de lucrări publicate în jurul anilor 30 de părintele și încropit în forma contemporană de către alții ? Ce scrie în prefața îndreptarului îmbogățit că ar fi zis părintele Măndiță în altă lucrare: Citat:
Cine le-a scos ? Am făcut o mențiune update încă de ieri cu privire la faptul că Agapis vinde o ediție îmbogățită a îndreptarului în, postarea aceasta dar cred că e tipărită de altă editură(versiunea îmbunătățită cu explicații), e clar că a avut nevoie de o aranjare versiunea 2000, că altfel nu-l îmbunătățeau. Nu cred că în ediția îmbogățită mai apare biliardul și popicele, ca desfrânare, rugăciunea cu ochii închiși ca sectarii. Lumea încă citește îndreptarul din 2000 de pe net, de aceea fac referire la el, nu știu mulți că are un update. Citat:
Citat:
Pot să întreb orice preot despre treaba aceasta și-mi va confirma că nu e așa, că e o exagerare și nu e nici raționalist, nici scolastic. Popicele nu se numeau așa la început, după cum reiese din articol e o disciplină sportivă și atât, la început se juca și el în zone restrânse, în jurul Bucureștiului în familii burgheze sau în familia regală nu la Agapia sau în satele unde a fost părintele preot misionar. Ulterior nu erau multe săli nici în timpul comunismului, nu avea mulți practicanți, erau alte jocuri cu mai mulți practicanți și mai populare. Citat:
Și Mitropolia Ungrovlahiei a închiriat în subantepriză o sală cu biliard: Nu știm dacă biliardul s-a bucurat de mare succes la public, următoarea pomenire a sa făcându-se abia pe 20 aprilie 1823, când Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, dă în antepriză unui anume Ștefan Saghiiadinvis, pe timp de trei ani, „prăvălia cea noă ot baia de lângă Dâmbovița, ce se numește bileard În continuare se spune în act că sus numitul antrepenor „să-și facă alișverișul său într-ânsa, cu bileard sau cum va voi [...] ”. Dacă era păcat desființa de tot chiar Mitropolia Ungrovlahiei în 1823. Citat:
Cine purta așa nici nu avea interes să se împărtășească în anii 50-60, că nu-i păsa de Biserică. |
Citat:
Se pare ca ai o obsesie cu Par. Pruteanu, chiar si atunci când nu are de a face cu subiectul, iti place sa-l aduci in discutie ca sa ce ? Sa iti depasesti frustrarile si complexele atacând o voce autentica a Ortodoxiei contemporane ?! |
Citat:
Ridicola si îndrumarea din așa zisul îndreptar, ridicol și modul în care îi iei tu apărarea. P.S. Pentru că te cunosc, știu că reacția ta va fi să te dai lovit, să începi să te smiorcăi și să ameninți cu reclamația la admin, în loc să-ți recunoști greșeala.... |
Citat:
Nicodim Mandita este un om mare al Bisericii care a scris multe lucrari. Hai sa ne uitam la tipul de afirmatii pe care il combati si modalitatea in care jignesti pe cineva care pus enorm de mult timp si cu folos pentru multi in scrierea cartilor. Acum ti se par nevinovate toate lucrurile mentionate de preot. Insa tu chiar stii in vremurile in care a fost scris indrumarul cat de mult timp se pierdea fara folos cu toate cele mentionate? Ca se pierdeau zile si saptamani la jocuri? Si da, in acel context acel lucru este un pacat mare. Pe langa pierderea de timp se pierdeau si bani. Chiar daca in alte contexte sunt jocuri nevinovate, sunt si contexte in care sunt lucruri care dauneaza, cu consecinte, si pot fi trecute in categoria pacate. La fel, sunt multe alte afirmatii care pot parea exagerate, insa ele ar trebui gandite putin si nu luate in mod absolut. Foloseste-ti si tu putin filtrul gandirii si nu exagera, nu duce in absolut afirmatii care pot fi interpretate de la un punct incolo. Hristos ne-a dat exemple de lucruri grave care ne impiedica la mantuire. Sunt multe indreptare de spovedanie care ne atrag atentia si asupra acelor pacate grele dar si asupra multor greseli care in timp au consecinte asupra omului. Ti-as recomanda sa citesti cartea parintelui Cleopa, vieti de pustnici romani imbunatatiti si sa citesti si depre Nicodim Mandita. O sa iti cam piara cheful sa mai comentezi despre el. Si a avut mult folos in popor la timpul lor. O carte nu trebuie sa fie o suma de sentinte, este si un indrumar care iti aduce aminte despre lucruri care nefolosite corect pot avea consecinte grele. |
Citat:
-cultura teologica si duhovniceasca? partial cultura teologica, 100% cea duhovniceasca, dar iti dau dreptate. -despre varsta poate discutam cate ceva altadata, gresesti, varsta nu merita respect prin ea insasi, unii varstnici nici macar atat, iar la rumunica, ca un caz particular, as zice ca dimpotriva, cu cat mai varstnic cu atat mai blamabil. Citat:
si pot merge tot asa, rand dupa rand... Citat:
|
Istoricul Alfabetizării în România:
1912 – 39,3 % 1930- 57% 1948- 77% Părintele Nicodim Măndiță s-a călugărit din anul 1920, deci dacă a început să scrie din acea perioadă undeva între 39.3 și 57 la sută din populație l-ar fi putut citi, mulți dintre fiii lui duhovnicești erau analfabeți și din mediul rural, nici nu ajungea mesajul scris la ei. Alfabetizat însemna în vremea aia și unul care citește cu întreruperi și greoi care azi ar fi încadrat la copil cu dificultăți la citire și analfabet funcțional, erau mulți cu maxim 4-5 clase, se abandona școala pentru munca pământului și creșterea animalelor. Cam cât o fi putut tipări părintele într-o vreme când nu existau mijloace de difuzare în masă accesibile ca preț și era limitată tehnologic capacitatea de tipărire - că nu se scriau cărți pe laptop ? Abia în 1948 sunt 77% oameni alfabetizați e posibil să fi măsluit comuniștii cifrele, ei au început școlarizarea centralizată dar populația nu s-a alfabetizat peste noapte, deja din anul 1948 funcționa cenzura și părintele nu-și mai putea tipări scrierile către popor. Cât privește Urbanizarea României, în anii 30 - 80% din populație trăia la sat, chiar și în 1948 erau doar 3,7 milioane de Români în mediul urban. Dacă îndreptarul e scris pentru „cei simpli”, bună parte dintre fiii duhovnicești nici nu știau să citească la vremea respectivă. Cine juca popice și biliard, când 80% din populație trăia la sat și mergea cu animalele la păscut ? Un duhovnic s-ar fi apucat să critice un sport nepopular pe care-l joacă vreo 1000-2000 de oameni undeva într-un colț de țară îndepărtat de mănăstirea și parohiile misionare de la sat unde a păstorit ? Dacă era așa se lua de alte sporturi popularizate. E ca și cum azi un preot călugăr sau un preot de țară ar critica jocul de darts în parohia lui, în fața unora care nici nu știu regulile dartsului, în loc să comenteze despre fotbal care are zeci de mii de legitimați și milioane de spectatori. Cine lua împărtășania „împodobită după moda seminudului (aproape despuiată)” cum scrie în îndreptar (exemplul 89, pag.21), într-o vreme când 80% din populație trăia la țară cu rușinea satului, sau în zonele unde a slujit părintele parohii de țară și mănăstiri de maici ? Deci nu că umblau așa pe stradă și era moda prin reviste, ci s-ar fi apropiat să ia împărtășania așa, în Biserică. Prin 94-2000 de când a început tipărirea îndreptarului, se întâmpla la nunți asta că așa erau unele rochii de mireasă făcute. |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ? Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ? Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ? Prima descriere e aproape rău de contemporaneitate - anii 90 – 2000 când s-a tipărit Îndreptarul Agapis, atunci a și fost explozia de consumatori, în zona București în special de unde e și editura (și unde era o nevoie misionară să se facă astfel de mențiuni). Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ? Pravila spune doar despre cel care ascunde bunul furat că are canonul hoțului, în rest extinderea aceasta este o forțare a interpretărilor, nu se poate extinde așa pe teoria vaselor comunicante peste tot. Așa orice casier vinde într-un supermarket brichetă, pahare are părtășie la păcatul fumatului și al băuturii pentru că s-ar putea ca cineva să-și aprindă o țigară sau să-și toarne băutură. E o extindere exagerată, Sfântul Nectarie a lucrat la un comerciant de tutun: Citat:
|
Citat:
https://www.crestinortodox.ro/carti-...rit-80110.html E clar acum ca este o invatatura, nu o alegere aleatorie sau inventata intr-o anumita epoca. Ramane de stabilit daca e pacat sau nu, excluzand rugaciunea inimii sau o alta rugaciune rostita in gand. Mai putem observa ceva, e vorba de inchinare, care presupune si metanie, sau cel putin crucea. Deci nu e vorba si de rugaciunea in gand. De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva. |
Citat:
Asa cum am aratat in celalalt mesaj, e clar acum ca indrumarul a fost scris de parintele Mandita. Din descriere reiese ca, probabil, e printre primele lucrari de acest gen, deci parintele a scris cat a stiut domnia sa si cum s-a priceput. Citat:
|
Citat:
M-am referit strict la situația aia din îndreptar cu faptul că a împrumuta un chibrit te face părtaș la păcatul fumatului, n-am extins discuția la exemplul cu drogurile care e forțat și nu-mi aparține nici măcar ca și cugetare. Așa oricine poate deveni părtaș la orice fel de păcat, mai ales cei care lucrează în alimentație, cosmetică,artă pot hrăni păcatul altuia de îmbuibare, de lux, mândrie, trebuie făcută o limită până la care se merge cu extinderea și dacă chiar sunt călcări de porunci sau păcate de moarte cum sunt încadrate în Îndreptar. Că fiecare exemplu din Îndreptar e încadrat ba sub o călcare de poruncă, ba sub un păcat de moarte, deci foarte grav. Și am dat exemplu clar pe care tu l-ai ocolit, cu faptul că Sfântul Nectarie a lucrat la un negustor de tutun, și nu-i poate fi asimilat că el ar fi părtaș păcatului fumatului prin pregătirea tutunului cum descrie Îndreptarul spre finele exemplului 76 pag 20. Citat:
Dacă extragi cugetările teologice ale cuiva și încropești un îndreptar nu e ca și cum omul acela a scris un îndreptar în forma aceea și atâta timp cât o operă extrasă din alta a apărut după moartea acelui om, oricine poate avea rezerve. Și trebuie mult discernământ pentru că altfel situațiile sunt ori prea vagi scoase dintr-un context mai larg sau detalierea nu cadrează cu gravitatea poruncii și a păcatului de moarte sub care e încadrat. |
Topicul l-am făcut pentru a discuta situații concrete din îndreptare, în plan secundar am vrut să văd cam până unde s-ar întinde opera părintelui la Îndreptarul 2000 și de unde ar începe notele editorilor în lipsă de paranteze care să precizeze.
Nu vreau să axez discuția numai pe criteriul observațiilor introduse ulterior. Citat:
Un teolog formulează ținând cont și de diferite excepții care apar și aduce precizări nu aruncă niște formulări absolute, (în schimb dacă exemplul ar fi desprins dintr-un alt întreg) e posibil să fi intervenit editarea să fi scos din context aiurea. La alte exemple din Îndreptar care conțin obiceiuri, modă și neologisme nespecifice în vorbirea arhaizată a vremii am zis că n-ar corespunde și le-am precizat expres care, nu extindem argumentul acesta peste tot, era doar un alt semn că s-a editat. Problema la îndreptarul din 2000 e că nu se știe cât a scris original părintele, și unde începe contribuția editorilor, din ce lucrări se citează și din ce context al scrierilor părintelui au extras editorii exemplele respective că poate aveau alt sens acolo, unde și cine a păstrat operele peste timp dacă părintele a fost arestat. Nu se semnează nici măcar cu virgulă în finele cuvântului introductiv, cel care a scris prefața. Revenind la exemplul 57 pag.18 din Îndreptarul 2000: Citat:
Nu precizează în exemplul 57 despre închinare, cruce, metanie, dacă e rugăciune în Biserică sau acasă, rugăciune în gând, rugăciunea inimii, ci spune doar atât - că oricine nu se roagă întodeauna cu fața spre răsărit se aseamănă cu alți eterodocși. E o greșeală de formulare, niciun alt părinte nu a tâlcuit că rugăciunea spre alte direcții te-ar face străin de credința ortodoxă, dacă forțat de împrejurări călătorie, primejdie, că o Biserică canonică are altarul spre altă zonă , că stai la masă sau la coadă la un ghișeu, sau te rogi așa în gând cu rugăciunea inimii. Formularea 57 pag 18, nu admite nicio excepție. Cum nici faptul că musulmanii se roagă spre răsărit nu înseamnă că împărtășesc același etos de credință cu ortodocșii. Și situația acesta e încadrată chiar la călcarea poruncii I o altă forțare care nu cred că aparține părintelui acea încadrare. Citat:
Cu un enoriaș ar merge treaba, dar dacă ar fi mii de oameni influențați de un îndreptar lacunar, s-ar pierde mult timp la spovedanie pe lămuriri care trebuiau trecute în Îndreptar. La vremea când se tipărea Îndreptarul 94-2001, lumea abia se abona la net nu căutau mulți surse patristice. Și chiar și cu netul, puțini știu că a apărut o ediție nouă a îndreptarului, poate citind aici vor vedea și vor căuta varianta actualizată și nu vor mai citi varianta pe net. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Dacă un preot zice ceva chiar și în altă opră dar editorii extrag un fragment și lasă neclar nu e vina părintelui. În al doilea rând părintele azi n-ar mai scrie un îndrumar ca în anii 30 pentru că ar avea și alt parcurs , altă cunoaștere, ar fi îmbogățit cu multe note explicative sub fiecare exemplu, dar eu cred că a explicat multe numai că nu au fost trecute în îndreptarul din 2000. |
Peripetii pe la Manastiri
Doamne ajuta!
Pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii, pentru capatarea cuvintelor de bun simt, de dreptate de judecata si nepatimire ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta, sa asculte si inteleptul si isi va mari stiinta si cel priceput si va capata iscusinta pentru prinderea intelesului unei pilde sau a unui inteles adanc. Sa lasam cuvintele duhovnicesti si sa vorbim pe intelesul tuturor. Sa va povestesc una dintre experientele mele din pelerinaj unde am fost la mai multe Manastiri din Bucovina. Am ajuns la una dintre Manastirile din Bucovina, la Manastirea din Pojorata Ioan Iacob Ivireanul, marti 31 iulie, destul de tarziu seara, in jurul orei 20;30, unde am fost intimpinati de 3 Calugari foarte tineri, care nu cred ca depasau varsta de 25 de ani. Desi eram in intarziere, slujba incepuse de putin timp, am fost intrebati daca am urcat pe jos, daca suntem flamanzi ori daca ne este sete. Un lucru minunat pentru noi bucurestenii pentru ca nu suntem obisnuiti cu o astfel de amabilitate. Am participat la sfanta slujba impreuna cu alti 5 enoriasi. La sfarsitul slujbei am fost invitati sa ramanem peste noapte fiind foarte tarziu si avand cale lunga de mers pana la sosea unde imi lasasem masina. Aceasta a fost una din frumoasele experiente ale mele mele din Bucovina, si toate au fost frumoase. Ferice de cei ce traiesc cu Dumnezeu pentru ca au ramas pe calea lor. Pe data de 2 August am ajuns la Bucuresti iar pe 5 August am mers la Manastirea Cernica ca sa ma impartasesc. Iar acum sa va povestesc experienta noastra de la Manastirea Cernica. Am parcat la strada pentru ca nu stiam ca se putea parca in curtea manastirii, sotia mea impreuna cu mama mea au mers inainte catre slujba, iar toti banii pe care ii aveam la noi erau la sotia mea. Asa ca nu am avut 5 lei pentru parcare, m-am inchinat cand am auzit ca cereti atat si am zis ”fereasca Dumnezeu”. La auzul acestor cuvinte, un golan care rupea tichetele pentru parcare cu un altul de la Vie au vrut sa ma bata. Il citez pe unul dintre ei care nu numai ca s-a tinut dupa mine toata aleea de la intrare pana spre biserica atat cat este de lunga si zicea : ”TE BAT, TE BAT! NU AI VOIE SA VORBESTI DE PARCARE! TE BAT, NU AI VOIE...!!!” Tot ceea ce va povestesc poate fi verificat pentru ca aveti un sistem performant de supraveghere L-am lasat sa vorbeasca in urma mea si am ajuns la biserica unde experienta neplacuta a continuat. Am ajuns in biserica si am mers sa stau langa strana unde am participat la slujba. Dar am ramas cu un gust neplacut cand l-am vazut pe unul din preoti (cel care dadea bicuvantarea) vorbind in timpul slujbei si razand alaturi de ce din stanga lui care era imbracat intr-o camasa in dungi si blugi si care isi batea joc de Sfanta Cruce. Multi din cei fara socoteala fac semnul Crucii pe fetele lor, dar in zadar se ostenesc, de vreme ce nu fac Crucea dreapta pe fetele lor, caci numai dracii se bucura de ingamfarea aceea. Am vazut si strana care nu purta chipul lui Iisus, adica vreau sa spun ca unii dintre ei erau proaspat barbieriti. Nu ma prea pricep eu la cum ar trebui sa se poarte strana, insa mergand ”la serviciu” la biserica, in opinia mea, ma gandesc ca toti ar trebui sa poarte chipul lui Iisus. Spre sfarsitul slujbei, cand unul din preoti a tinut predica, a adus vorba ca are leac lasat de Iisus, leac ce starpeste orice boala, desi in Manastire, numai eu am vazut doua persoane fara par si cu masca chirurgicala la gura, probabil cu boli foarte grave, care participau la slujba. Ma intreb daca de ei se ingrijeste Manastirea. Tin sa mentionez ca acestea sunt doar pareri de ale mele si poate vorbesc cu pacat. Dupa ce m-am impartasit si s-a terminat slujba, am iesit sa mananc ceva, dar pe aceeasi alee pe care am fost alergat, nu am gasit decat un magazin al bisericii care avea numai cascaval, oua, branza si alte produse similare, insa nimic de post in Postul Adormirii Maicii Domnului. Asa ca am plecat flamanzi spre casa. Nu stiu daca aceasta biserica ofera enoriasilor si mancare de post, dar eu nu am gasit un astfel de loc. Nepriceputul de mine ar avea si cateva sugestii. Daca ati amesteca o parte de faina de haldan cu 3 parti faina de grau, ati coace paine si le-ati da oamenilor cu o ciorba de post langa, chiar si asa ar pleca mai curati atat trupeste cat si sufleteste. Ar reveni cu drag si v-ar umple cosurile cu bani inmultit fata de acum. Sa nu mai vorbesc despre vinul cel bun, dar despre asta discutam alta data. Frica Domnului este inceputul stiintei, dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura...! Un lucru bun am vazut la voi. Macar ca nu ati miruit cu marar si patrunjel, la sfarsitul slujbei. Mai bine ca nu ati miruit deloc. Untdelemnul cel Sfant lasat de Iisus se da bolnavilor ca medicament. ”Ai dar Harul Tau prin apostolii Tai, lesne Iertatorule si Iubitorule de oameni, ca sa tamaduiasca cu Untdelemnul Tau cel Sfant, ranile si bolile tuturor.” haldan - definitie. https://dexonline.ro/definitie/haldan Beneficiile semințelor de cânepă pentru sănătate: https://prodieta.ro/seminte-de-canep...a-decorticate/ Semintele de canepa: 10 beneficii pentru care trebuie sa le incluzi in alimentatia ta: https://www.ele.ro/dieta/alimentatie...tatia-ta-45082 Sper din tot sufletul meu ca tot ceea ce am scris SA RAMANA SCRIS, (Media) Iar pacatul sa ramana al meu. Pentru ca niciunul nu suntem fara de pacat inaintea DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU si cu totii ne putem indrepta atunci cand ne dorim aceasta. Sunt convins ca in prostia si nebunia mea, fara sa cuget prea mult, am recurs la sentimente omenesti si lumesti, fara sa stiu prea multe despre religia noastra. Si il mai rog pe DUMNEZEU ca pacatul sa ramana al meu. Si am sa ma rog pentru noi toti, asa cum o fac de fiecare data. Tu poți, Doamne, într-o clipă Din om ca să faci nimic, Dar îl lași să se întoarcă Și-i dai harul câte un pic. Poți, Doamne, s-aduci pace, Împacare între noi. Poți să învii pe cel ce zace, Ne poți scoate din nevoi! Tu poți bogății și ranguri Să dai omului, de vrei, Dar mai poți ca, într-o clipă De la dânsul să le iei. Și la fel ca Iov, sărmanul, Pe o groapă cu gunoi Să îl laude pe Domnul Și când sunt bolnavi și goi. Tu ne-ai scos din iadul roșu, Dumnezeule preasfănt. Adă, Doamne, bunăstare Și împăcare pe pământ! C-au facut din astă țară Un pământ al nimănui Și s-au pus pe dânșii iară Mai sus decât voia Lui! IN NUMELE TATALUI, AL FIULUI, AL SFANTULUI DUH. TREIMEI CEI DE O FIINTA SI NEDESPARTITE. AMIN! |
Pe la manastiri
2 atașament(e)
Doamne ajuta!
|
Am leșinat de rîs la faza cu "strana nu avea chipul lui Iisus". Evident, nu. Strana consta in doua rinduri de scaune. Și barba nu aduce spiritualitate. Asceții din Monte Cassino, bărbieriți și tunși castron, erau mai puțin asceți pentru asta?!
|
Citat:
Esti imbracat cu haina fatarniciei si cucerniciei insa sub ea se ascunde judecata, osandirea, vederea paielor din ochii altora si nu a barnelor din ochii proprii. E o vorba, in Biserica sa-ti vezi varfurile pantofilor, pentru ca altfel iti arata diavolul toate smintelile posibile si tu ca un naiv si credul satanei chiar te apuci si le crezi si apoi le scrii pe forum. Chiar au vreo relevanta reala toate gunoaiele pe care le-ai cules pe drum...? Se pare ca nu ti-a folosit pelerinajul pentru ca ai iesit smintit si tulburat si nicidecum folosit. Se pare ca vezi intotdeauna partea goala a paharului si nu partea plina. La fiecare rand ai scris un neajuns si o nemultumire; tot postul tau este o lista lunga lunga de nemultumiri, osandiri si in plus si ironie si bataie de joc... Si aproape deloc lucruri pozitive. Esti tare, crestinul care isi bate joc de alti crestini, evlavios la maxim, dar cu ironia si osandirea in buzunar. Ce pot sa zic, felicitari crestine? Mai acopera si tu greselile altora, pentru ca asa a facut si Hristos cu multi pentru indreptarea lor. Din afara se pare ca ai o problema de optica asupra vietii si ITI ALEGI SINGUR sa vezi doar gunoaiele vietii si nu lucrurile bune si pozitive. Esti ceea ce scoti din tine. In momentul asta scoti numai lucruri negative... si deloc lucruri pozitive. Incearca sa ajungi sa scoti numai lucruri pozitive si atunci vei fi psihic si crestineste intr-o stare buna si pozitiva. In momentul asta esti total inafara unui echilibru. Asa ajungem noi crestinii, dupa multe nevointe ajungem la un nivel maxim de exagerare in care vedem toate greselile altora dar niciuna personala. Ar fi fost mai frumos un post in care ne povesteai toate experientele tale pozitive si nu cele (10+) negative, care sunt poate maruntisuri peste care la fata locului o minte odihnita si sanatoasa trecea foarte usor. Daca ti-au ramas in minte cele 20 de greseli si neajunsuri ale fratilor tai inseamna ca mintea ta alege toate prostiile de pe drum si le pune la cutie. Ti-ai murdarit mintea cu toate mizeriile pe care le-ai cules. Si se pare ca e un tipar la tine de logica, mergi "evlavios" si culegi toti ********* pe care ii gasesti. De ******* e plina lumea, acum nu trebuie sa bagi piciorul in fiecare si sa-i admiri pe toti si apoi sa te intorci acasa cu monstre pentru a le arata si altora. Mai murdar, dar relevant. Vii mandru acasa si le arati si fratilor tai: uitati ce mandreturi am cules de pe drum pe pantofi: pe toti i-am cules si niciunul nu am ratat.. Si pe cine intereseaza abordarea asta si duhoarea in special? Cu totii or sa-ti zica du-te si te curateste si sa nu mai faci. SFAT: Curata-ti mintea! Si masoara-ti nivelul de curatenie si nejudecare si recunostinta prin cantitatea de nemultumiri exprimate, de osandiri si prin ce scoti pe gura... Esti exact ceea ce scoti din tine. ******** scoti din tine, esti plin de ********. P.S. A se completa ***** la alegere, sunt mai multe stelute, aveti destule optiuni. Nemultumiri de exemplu daca va ganditi la altceva. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 00:39:13. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.