Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Viata mea in fiecare zi (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17965)

florentina2014 16.06.2015 09:44:28

Viata mea in fiecare zi
 
Nu ma bucura nimic,ganduri negre,cum ar fi ca ma asteapta,moartea tatalui stind ca e bolnav si el tot fumeaza tot bea,recidiva cancerului meu,cand ma simt rau ma gandesc ca merg la analize si am iar cancer,certuri cu sotu,e mai retras,nu sta cu cumnati socrii il injura pe tata pe mine,,,lipsa banilor,nu mai are de lucru........mereu aceleasi ganduri.,,,pur si simplu nu pot citi un acatist,o rugaciune...ma gandesc tot timpul,,,,,ce sa citesc?oare ce sfant e mai grabnic ajutator?Sf Nectarie?Sf efrem cel Nou?Maica Domnului?si asa aman si nu mai citesc nimic...si iar ma afund in ganduri negre!as vrea sa pot schimba acest stil de viata!As vrea sa fie altfel.....dar nu stiu cum............................................... .................................................. .................................................. .................................................. .

Leoaica 16.06.2015 10:42:57

Citat:

În prealabil postat de florentina2014 (Post 592727)
Nu ma bucura nimic,ganduri negre,cum ar fi ca ma asteapta,moartea tatalui stind ca e bolnav si el tot fumeaza tot bea,recidiva cancerului meu,cand ma simt rau ma gandesc ca merg la analize si am iar cancer,certuri cu sotu,e mai retras,nu sta cu cumnati socrii il injura pe tata pe mine,,,lipsa banilor,nu mai are de lucru........mereu aceleasi ganduri.,,,pur si simplu nu pot citi un acatist,o rugaciune...ma gandesc tot timpul,,,,,ce sa citesc?oare ce sfant e mai grabnic ajutator?Sf Nectarie?Sf efrem cel Nou?Maica Domnului?si asa aman si nu mai citesc nimic...si iar ma afund in ganduri negre!as vrea sa pot schimba acest stil de viata!As vrea sa fie altfel.....dar nu stiu cum............................................... .................................................. .................................................. .................................................. .

Draga Florentina,

Nu te mai necaji atat. Sunt lucruri/situatii pe care nu poti sa le schimbi. Gandindu-te intr-una la ele le amplifici. Incearca, pe cat posibil, sa nu te certi cu nimeni si sa nu faci reprosuri nimanui.Citeste Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie.Iar in ceea ce ii priveste pe ceilalti, roaga-te pentru ei.Si, asa cum spunea un parinte de aici din orasul meu, lasa-ti grijile in mainile lui Dumnezeu.

AlinB 16.06.2015 11:59:57

Pentru ce s-ar mai putea certa cineva care se simte in pragul mortii?

florentina2014 16.06.2015 12:05:51

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 592738)
Pentru ce s-ar mai putea certa cineva care se simte in pragul mortii?

Cine sa se certe AlinB ca nu inteleg!

antoniap 16.06.2015 12:51:36

Citat:

În prealabil postat de florentina2014 (Post 592727)
Nu ma bucura nimic,ganduri negre,cum ar fi ca ma asteapta,moartea tatalui stind ca e bolnav si el tot fumeaza tot bea,recidiva cancerului meu,cand ma simt rau ma gandesc ca merg la analize si am iar cancer,certuri cu sotu,e mai retras,nu sta cu cumnati socrii il injura pe tata pe mine,,,lipsa banilor,nu mai are de lucru........mereu aceleasi ganduri.,,,pur si simplu nu pot citi un acatist,o rugaciune...ma gandesc tot timpul,,,,,ce sa citesc?oare ce sfant e mai grabnic ajutator?Sf Nectarie?Sf efrem cel Nou?Maica Domnului?si asa aman si nu mai citesc nimic...si iar ma afund in ganduri negre!as vrea sa pot schimba acest stil de viata!As vrea sa fie altfel.....dar nu stiu cum............................................... .................................................. .................................................. .................................................. .


,,Daca tu vei exploda,
Toate se vor rezolva?"
E o intrebare pe care am auzit-o des in astfel de situatii.

Necazurille trebuie privite ca pe nistre incercari ale lui Dumnezeu de a ne curati sufletul in vederea mantuirii. Asadar, in astfel de momente, stiind ca moartea poate fi la doi pasi de noi, trebuie sa avem grija de suflet in primul rand. E normal ca oamenii dragi sa mai si moara, e normal ca si noi sa murim la un moment dat. Pe masura ce acordam atentie modului in care ne prezentam in acel moment in fata lui Dumnezeu, suntem mai atenti la pacatele noastre, nu la moartea in sine. Sa ne gandim la pacea pe care o au cei care se pregatesc in lume sau in manastire pentru trecerea la cele vesnice.

,,Amnteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui!" - ne invata Sfantul Antonie cel Mare.

Prin deznadejde, facem voia necuratului. Hristos este bucurie, surioara. Spune rugaciuni scurte si dese, caci nu te poti ruga cu rugaciuni lungi cu mintea imprastiata. Ia-ti un metanier de mana si spune cu ajutorul lui de cate ori poti rugaciunile scurte pe care le stii de cate ori iti vin ganduri de deznadejde, Roaga-te mergand pe strada, roaga-te muncind, roga-te cand stai cu capul pe perna si atunci gandurile de deznadejde se atenueaza si dispar.

Lasa-i in grija Mantuitorului pe toti si ocupa-te de sufletul tau. Pe masura ce castigi tu puteri duhovnicesti poti sa te rogi si pentru altii. Spovredeste-te, fa sfestanii in casa, stropeste cu aghiasma, unge-te cu mir sau cu ulei de la Sfantul Maslu. participa la Sfantul Maslu, citeste carti scrise de sfinti care sa te ajute sa lupti cu necazurile si sa te apropii cat mai mult de Dumnezeu.

Igor_Paslusnik 16.06.2015 13:05:32

Măi Flori dragă, ce mai faci?

Te îmbrățișez cu sărutare sfântă. :) (Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesaloniceni 5, 26)

De ce ți-e frică de moarte, fată dragă? Să nu-ți fie frică de moarte.

Cu toții murim, mai devreme sau mai târziu.
Și ce dacă ?
Las-o să vină. Când vine, e binevenită. De ce să ne gândim crispați: "vaaaai, vine moartea, o să mor!"
Na și ce-i cu asta? :)
Plecăm acasă, în Împărăția Cerurilor. Moartea e motiv de bucurie. De veselie. Mergem la Hristos. Ne-a luat Hristos acasă. Ne-a chemat. De ce să fim supărați?
Ba din contră, să fim bucuroși pentru ce am avut și ce va veni.
Moartea e trimisă de Dumnezeu, e un înger, nu vine așa de capu ei, că așa are chef. Nici pomeneală. E cu rost mântuitor. :)
Deci stai liniștită.

Dar niciodată nu suntem vrednici de moarte. Pentru că știm că suntem pururea nepregătiți și păcătoși. Și mergem la Hristos goi de orice lucru bun. Dar totuși, am plecat de la suferință, lacrimi, întristare, pentru păcatele noastre și ale aproapelui nostru, toți oamenii.

Nu mai vedem neputințele, păcatele și patimile nimănui, cărora nu le pasă de Hristos.
Mergem la odihna și fericirea veșnică. Cu Împăratul și Sfinții. La cele peste mintea omului de-a le gândi.
Avem asta înscris în adn-ul nostru, încă de la Adam și Eva. Că trebuie să mergem înapoi de unde am plecat, înapoi în Rai.

Și așteptăm acel moment, cu sfială și cu dor.
Nu ne dorim să murim, pentru că fiecare zi, e o nouă șansă pentru pocăința noastră. Să mai clădim puțin mântuirea noastră, să o mai finisăm, prin voința noastră, dar în neputința noastră, cu puterea și harul Domnului, în mila și iubirea Lui.

Deci, care-i teama? :)

Trăiește curat, trăiește frumos. Atât cât ai de trăit, 30-40-50-80 de ani. Oricât ar fi.
Iar când pleci, pleci și ata. Ce-i așa mare filosofie ? E greu puțin, că nu știm ce ne așteaptă, dar și când vom vedea "cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" - I Corinteni 2, 9. atunci să vezi ce bucurie va fi ! :)

Dumnezeu îi pe creștinii trăitori la El, știi când?

Sfinții Părinți, spun că atunci când Dumnezeu, vede inima și rărunchii persoanei respective, și vede că nu se mai poate îmbunătății mai mult pentru mântuire, decât este în acel moment, atunci îl ia Dumnezeu la El, ca să-l mântuiască.

Deci dacă crezi, că mai ai ceva de dat din tine, pentru îmbunătățirea ta, spre sfințenie, atunci vei mai trăi aici, în șansa dată ție, spre "adunarea comorilor din cer", cum spune Biblia, iar dacă nu, bucură-te, că te ia Domnul, în momentul cel mai bun și prielnic, mântuirii tale.

Așa că nu te mai văita atâta. :)

Alții o duc mult mai rău decât tine. Alții trăiesc toată viața orbi și surzi și muți și își doresc să nu se fi născut, crede-mă.

Sau mor la 5 ani sau la 20 de ani, sau sunt orfani și cresc în orfelinate, sau sunt bolnavi psihici și nu s-au putut bucura de toată splendoarea pământului și Universului, create de Dumnezeu, pentru păduchioșii de noi :)

Alții, mor de foame prin Africa și India și China și de boli grave, malarie și ebola și alte boli, ei mor de mici. Fără să înțeleagă ceva.

Tu?

Tu ai fost binecuvântată cu har peste har, în fiecare zi a vieții tale, și încă ești. Ai un soț minunat, care alte femei și-ar dori să-l aibe, dar multe, nu se căsătoresc niciodată, un soț care așteaptă gingășia ta, joaca ta, sclipirea din ochii tăi pentru el, iubirea și cuvintele tale de mângâiere, și apoi sigur că și el se va mai deschide față de tine și față de toți. Ai părinți, care totuși așa cum sunt ei, sunt părinții tăi, alții nu și-au cunoscut părinții niciodată. Cum aș fi eu, nu mi-am cunoscut tatăl, a murit de cancer, când eu am avut 2 ani jumate. Și mama m-a crescut singură din salar de femeie de servici, mâncam pâine goală zile în șir și spuneam cât e de bună :) Sunt și eu pasibil de cancer, pe genetica tatălui, dar dacă vine... Domnul l-a trimis, spre mântuirea mea.

Iar oamenii care înjură, ei atâta pot sărăcuții de ei, atâta înțeleg, atâta le pasă lor, așa se silesc ei, sunt minunați în simplitatea lor, nu? Iartă-i, nu-i băga în seamă, dacă poți ajută-i, iar dacă nu poți, spune un "Doamne miluiește" pentru ei și continuă la mântuirea ta, păi nu?

Noi, creștinii, să nu avem nevoie de nimic, decât de Dumnezeu, Flori dragă. :)

Să nu vrem absolut nimic, decât mântuirea. Restul, "să le folosim ca și cum nu le-am avea", cum spune Sfântul Apostol Pavel. Prin el, Duhul Sfânt.

Că precum vezi, întreg pământul s-a transfigurat după cădere, a devenit oxidativ, totul se naște pentru a putea muri, așteptând Învierea și viața veșnică a trupului cel nou, nemuritor, dat de Hristos, al Judecată, trupul înviat al tuturor oamenilor, din toți cei 7522 de ani, cât are pământul acum în 2015, din toate erele, și imperiile, de pretutindeni. Ce imagini vor fi acolo... Incredibil...

Deci, "sus să avem inimile", ne spune Duhul Sfânt, la Sfânta Liturghie.

"Să stăm bine, să luăm aminte, Sfintele Sfinților". :)

Hai nu te mai văita atâta și bucură-te de așa multă frumusețe ce te înconjoară, "că viața ta din fiecare zi" e una din cele mai minunate vieți și crede-mă că știu ce-ți spun, o viață minunată ai, care-i doar o oglindire a celor ce vor fi în Împărăția Cerurilor, cum spune Scriptura. Să ne pregătim pentru ele.

Te iubesc mult, mult, mult, Flori dragă. Și îți sunt alături în suferința ta. Nu te teme. Că serios că n-ai de ce :)
Să ne vedem în Împărăția Cerurilor, fiecare când vom fi chemați, acolo vorbim mai pe îndelete ;)

Hristos a înviat ! :)

antoniap 16.06.2015 13:20:05

Mi-a placut articolul de azi de pe acest site:

http://www.crestinortodox.ro/religie...vi-147445.html

florentina2014 16.06.2015 13:25:47

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592746)
Măi Flori dragă, ce mai faci?

Te îmbrățișez cu sărutare sfântă. :) (Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesaloniceni 5, 26)

De ce ți-e frică de moarte, fată dragă? Să nu-ți fie frică de moarte.

Cu toții murim, mai devreme sau mai târziu.
Și ce dacă ?
Las-o să vină. Când vine, e binevenită. De ce să ne gândim crispați: "vaaaai, vine moartea, o să mor!"
Na și ce-i cu asta? :)
Plecăm acasă, în Împărăția Cerurilor. Moartea e motiv de bucurie. De veselie. Mergem la Hristos. Ne-a luat Hristos acasă. Ne-a chemat. De ce să fim supărați?
Ba din contră, să fim bucuroși pentru ce am avut și ce va veni.
Moartea e trimisă de Dumnezeu, e un înger, nu vine așa de capu ei, că așa are chef. Nici pomeneală. E cu rost mântuitor. :)
Deci stai liniștită.

Dar niciodată nu suntem vrednici de moarte. Pentru că știm că suntem pururea nepregătiți și păcătoși. Și mergem la Hristos goi de orice lucru bun. Dar totuși, am plecat de la suferință, lacrimi, întristare, pentru păcatele noastre și ale aproapelui nostru, toți oamenii.

Nu mai vedem neputințele, păcatele și patimile nimănui, cărora nu le pasă de Hristos.
Mergem la odihna și fericirea veșnică. Cu Împăratul și Sfinții. La cele peste mintea omului de-a le gândi.
Avem asta înscris în adn-ul nostru, încă de la Adam și Eva. Că trebuie să mergem înapoi de unde am plecat, înapoi în Rai.

Și așteptăm acel moment, cu sfială și cu dor.
Nu ne dorim să murim, pentru că fiecare zi, e o nouă șansă pentru pocăința noastră. Să mai clădim puțin mântuirea noastră, să o mai finisăm, prin voința noastră, dar în neputința noastră, cu puterea și harul Domnului, în mila și iubirea Lui.

Deci, care-i teama? :)

Trăiește curat, trăiește frumos. Atât cât ai de trăit, 30-40-50-80 de ani. Oricât ar fi.
Iar când pleci, pleci și ata. Ce-i așa mare filosofie ? E greu puțin, că nu știm ce ne așteaptă, dar și când vom vedea "cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" - I Corinteni 2, 9. atunci să vezi ce bucurie va fi ! :)

Dumnezeu îi pe creștinii trăitori la El, știi când?

Sfinții Părinți, spun că atunci când Dumnezeu, vede inima și rărunchii persoanei respective, și vede că nu se mai poate îmbunătății mai mult pentru mântuire, decât este în acel moment, atunci îl ia Dumnezeu la El, ca să-l mântuiască.

Deci dacă crezi, că mai ai ceva de dat din tine, pentru îmbunătățirea ta, spre sfințenie, atunci vei mai trăi aici, în șansa dată ție, spre "adunarea comorilor din cer", cum spune Biblia, iar dacă nu, bucură-te, că te ia Domnul, în momentul cel mai bun și prielnic, mântuirii tale.

Așa că nu te mai văita atâta. :)

Alții o duc mult mai rău decât tine. Alții trăiesc toată viața orbi și surzi și muți și își doresc să nu se fi născut, crede-mă.

Sau mor la 5 ani sau la 20 de ani, sau sunt orfani și cresc în orfelinate, sau sunt bolnavi psihici și nu s-au putut bucura de toată splendoarea pământului și Universului, create de Dumnezeu, pentru păduchioșii de noi :)

Alții, mor de foame prin Africa și India și China și de boli grave, malarie și ebola și alte boli, ei mor de mici. Fără să înțeleagă ceva.

Tu?

Tu ai fost binecuvântată cu har peste har, în fiecare zi a vieții tale, și încă ești. Ai un soț minunat, care alte femei și-ar dori să-l aibe, dar multe, nu se căsătoresc niciodată, un soț care așteaptă gingășia ta, joaca ta, sclipirea din ochii tăi pentru el, iubirea și cuvintele tale de mângâiere, și apoi sigur că și el se va mai deschide față de tine și față de toți. Ai părinți, care totuși așa cum sunt ei, sunt părinții tăi, alții nu și-au cunoscut părinții niciodată. Cum aș fi eu, nu mi-am cunoscut tatăl, a murit de cancer, când eu am avut 2 ani jumate. Și mama m-a crescut singură din salar de femeie de servici, mâncam pâine goală zile în șir și spuneam cât e de bună :) Sunt și eu pasibil de cancer, pe genetica tatălui, dar dacă vine... Domnul l-a trimis, spre mântuirea mea.

Iar oamenii care înjură, ei atâta pot sărăcuții de ei, atâta înțeleg, atâta le pasă lor, așa se silesc ei, sunt minunați în simplitatea lor, nu? Iartă-i, nu-i băga în seamă, dacă poți ajută-i, iar dacă nu poți, spune un "Doamne miluiește" pentru ei și continuă la mântuirea ta, păi nu?

Noi, creștinii, să nu avem nevoie de nimic, decât de Dumnezeu, Flori dragă. :)

Să nu vrem absolut nimic, decât mântuirea. Restul, "să le folosim ca și cum nu le-am avea", cum spune Sfântul Apostol Pavel. Prin el, Duhul Sfânt.

Că precum vezi, întreg pământul s-a transfigurat după cădere, a devenit oxidativ, totul se naște pentru a putea muri, așteptând Învierea și viața veșnică a trupului cel nou, nemuritor, dat de Hristos, al Judecată, trupul înviat al tuturor oamenilor, din toți cei 7522 de ani, cât are pământul acum în 2015, din toate erele, și imperiile, de pretutindeni. Ce imagini vor fi acolo... Incredibil...

Deci, "sus să avem inimile", ne spune Duhul Sfânt, la Sfânta Liturghie.

"Să stăm bine, să luăm aminte, Sfintele Sfinților". :)

Hai nu te mai văita atâta și bucură-te de așa multă frumusețe ce te înconjoară, "că viața ta din fiecare zi" e una din cele mai minunate vieți și crede-mă că știu ce-ți spun, o viață minunată ai, care-i doar o oglindire a celor ce vor fi în Împărăția Cerurilor, cum spune Scriptura. Să ne pregătim pentru ele.

Te iubesc mult, mult, mult, Flori dragă. Și îți sunt alături în suferința ta. Nu te teme. Că serios că n-ai de ce :)
Să ne vedem în Împărăția Cerurilor, fiecare când vom fi chemați, acolo vorbim mai pe îndelete ;)

Hristos a înviat ! :)



Mai mult de atat nici ca nu puteam primi raspuns!Am ramas fara cuvinte!Sunt intru tot de acord!O sa meditez si voi face asa ca este foarte bine!Multumesc frumos pentru tot ce mi.ati scris!

Igor_Paslusnik 16.06.2015 13:53:10

Domnului, Flori dragă, mulțumim Domnului. :)

Pomenește-mă.

(corectare: Dumnezeu îi -ia- pe creștinii trăitori la El, știi când?)

antoniap 17.06.2015 09:50:41

Cu cancerul se mai poate si lupta cat ingaduie Dumnezeu. Exista multe remedii naturiste, exista regimuri alimentare care pot fi respectate.

Se pot face cataplasme cu varza, cu argila etc.
Se pot face sucuri combinate de morcovi, de varza, de telina, sfecla rosie si mar.
Se pot prepara ceaiuri combinate din urmatorul amestec : un pachet coada soricelului , trei pachete galbenele, un pachet urzica. Din acest amestec se ia cat este necesar pentru prepararea a trei cani de ceai in care se adauga o jumatate de lingurita de planta uscata de rostopasca pe zi.

Se pot consuma trei frunze de aloe pe zi.
Se poate renunta la zahar, carne fripta, mezeluri si prajeli.


Ora este GMT +3. Ora este acum 03:35:48.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.