Am ganduri de hula ingrozitoare
 

Buna seara! Am o problema foarte mare si nici macar nu stiu de unde sa incep, din cazua acestei probeleme uneri ma gandesc si sa-mi iau viata pur, nu vreau sa spun ca eu sunt singurul, cu probleme din lume si ca nimeni nu pateste ce patesc eu, stiu ca noi toti trecem prin asta, toti avem aceste ganduri teribile dar cateodata simt ca nu le pot face fata si le cedez zicand ca ele si facand ca ele.
Recunosc, au fost situatii in care, mi-au aparut gandrile si chiar tineam cu ele, era voia mea dar era o voie cidata, sa va dau un exemplu care mi s-a intamplat: Stateam la calculator si dintr-o data imi apare un gand cum ca diavolu este cel adevarat, eu ma tem nu stiu ce sa fac, sunt panicat cedez si zic: da diavolu e adevarul si chiar credeam asta, incerc sa-mi dau seama ca ce am spus e neadevarat dar, parca ceva ma trage ca un magnet si aici intervine si vointa mea, vointa aceea rea si zic vrea sa ma alatur diavolului, apoi simt o durere imensa in sulfet si chiar incerc sa-mi dau seama. ca ceea ce am spus nu e adevarat, dupa cateva minute incerc sa fac in asa fel incat sa-mi para si rau, reusesc putin dar putin.
Recunosc nu sunt un crestin veritabil, la biserica merg (si acolo imi apar ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu dar mai ales impotriva Duhului Sfant) dar cu rugaciunea stau foarte prost, ma rog rareori foarte rar si stiu ca e din cauza lenei adica din cauza mea, si cred ca de aceea imi apar si ganduri de hula asa multe pentru ca eu ii permit, diavolului, sa intre in mine neindeplind voia Domnului.
Dar cateodata acele ganduri devin atat de insuportabile incat chiar as vrea sa nu mai exist, orice, as vrea chiar sa am cancer dar sa nu-L mai hulesc pe Iisus Hristos in halul acesta. Acum de doua saptamani in coace il hulesc pe Duhul Sfant in fiecare zi, dar eu nu vreau imi apar gandurile rele despre El si chiar nu le pot face fata asa ca zic ca aceste ganduri, bineinteles dupa aceea regret amarnic si plang. Noroc cu bunul Dumnezeu Iisus Hristos care, mi-a dat un duhovnic de nota 100000 un om splendid care imi spunea ca daca regreti cu adevarat in orice faci Dumnezeu te iarta chiar si in lucruri de genul acesta inimaginabile trebuie doar sa te intoci la Iisus si El te va primii cu bratele deschise.
Am citi pe un site ortodox despre hula Duhului Sfant si spunea asa: ca oamenii care erau atrasi de placerile lumesti s-au cait si au primit iertarea dar cei ce l-au hulit de Duhul sfant nu vor sa se schimbe si deaia nu sunt iertati dar eu regret sunt momente in care spun din cauza gandurilor il hulesc pe Duhul Sfant si vreau sa spun cum il hulesc ca nu-mi permit si este ingrozitor dar dupa cum v-am spus regret. Insa tare ma tem, de ziua in care gandurile or sa ma infranga si poate ca nu o sa mai regret, si nu voi mai primii iertare.
Totusi, eu vad aceste ganduri ca pe niste incercari, prin care trebuie sa trec da r e atat de greu uneori pentru ca din cauza lor incep sa-l pe diavol ca fiind lumina adevarata si nu pe Hristos desi stiu din toate inima mea ca Iisus Hristos este lumina cea adevara. Din cauza acestor ganduri incep sa nu mai cred nici in Hristos si e tragic.
Va rog mult sa ma ajutati cu ceva, orice un sfat, niste rugaciuni orice.
Am nevoie disperata de ajutor.
Va multumesc!

Citeşte textul din ataşament şi fă ce spune cu răbdare şi perseverenţă.

Mihailic iti multumesc din toate inima si din tot sufletul pentru ajutorul dat, ma simt mai bine, multumesc.
Laudat fie Dumnezeu Iisus Hristos Mantuitorul sufletelor noastre!

Cu bucurie!
Amin, amin!

„De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12 : 28, 31 – 32).

Păi cum vine asta?

Necredința e unul din păcatele împotriva Duhului Sfînt. Acum nu crezi că Dumnezeu există, apoi mori, după care ajungi într-o stare diferită de cea din timpul vieții pămîntești. Înțelegi că te-ai înșelat, ai dovada că există un Creator. Dar mîndria va merge mai departe și nu vei accepta noua condiție. Te vei răzvrăti împreună cu îngerii care au ales despărțirea de Dumnezeu. Deci nu vei fi iertat nu pentru că Dumnezeu nu vrea, ci pentru că tu alegi așa păstrînd în continuare o libertate totală.

Ceva de genul.

Tulburarea lui Cătălin79 n-are legătură cu hula împotriva Duhului Sfânt. El are doar mintea nepăzită şi din cauza asta ţin dracii acolo conferinţe neîncetat. Dacă citeşti textul lui Nicodim Aghioritul o să începi să te dumireşti, bineînţeles, dacă nu întâmpini informaţia cu gânduri ascunse de hulă.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-le-infruntam/

[COLOR=#ff0000],,Rugăciune pentru izbăvirea de gândurile hulitoare[/COLOR]

Dumnezeule mai înainte de veci, Care cunoști cele ascunse, Care cerci inimile și rărunchii, Cela ce șezi pe heruvimi și vezi adâncurile, Care de departe pricepi gândurile mele! Tu știi că urăsc gândurile necurate, scârbavnice, hulitoare, care năvălesc fără de rușine asupra mea și că nu mă învoiesc cu ele, și rog bunătatea Ta: ceartă duhul cel hulitor, ca să se depărteze de la mine, izgonește toate gândurile rele, ca să nu mă mai necăjească, alină tulburarea inimii mele, potolește viforul gândurilor mele, rușinează-l pe vrăjmaș, care smintește conștiința mea, ca să nu se bucure potrivnicul meu de mine. De Tine ascultă toate: poruncește viforului și tulburării minții mele ca să se liniștească, încât să slujesc fără îndoială și tulburare Ție, Domnului meu, în toate zilele vieții mele. Amin.

[COLOR=#ff0000]Cel mai scurt mijloc pentru a scăpa de gândurile hulitoare[/COLOR]

Dacă va veni gând de hulă împotriva lui Dumnezeu, rostește: ,,Cred într-Unul Dumnezeu..’’ până la sfârșit, și fă metanii pe cât îți stă în putință.
Dacă va veni gând de hulă împotriva Sfintelor Taine ale lui Hristos, rostește până la capăt: ,,Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos…’’, și fă metanie.
Dacă va veni gând de hulă împotriva Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, rostește o rugăciune oarecare către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu sau vreun tropar al ei, făcând metanii și zicând: ,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine, păcătosul!’’
Dacă va veni gând de hulă împotriva vreunui sfânt, rostește următoarele: ,,Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul, Sfinte (numele), că după Dumnezeu la tine alerg, grabnicule ajutător și rugător pentru sufletele noastre’’, și fă metanii pe cât îți stă în putere, zicând: ,,Sfinte (numele), roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul.’’
Dacă va veni gând de hulă împotriva vreunei icoane, fă în fața icoanei aceleia 15 metanii sau câte poți, rugându-te celui înfățișat pe icoana aceea – și în acest fel vei nimici, cu ajutorul lui Dumnezeu, gândurile de hulă. Amin.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului ,,Calea împărătească: învățături și pravile de rugăciune’’, Ed. Sophia, 2011, pag. 156-160)"


Sursa:



http://acvila30.ro/sfantul-dimitrie-...rilor-de-hula/

,,3) Un frate l-a intrebat pe unul din parinti despre gandul hulei, zicand : se necajeste sufletul meu, avvo, de dracul hulii, ci fa mila si spune-mi, din ce mi se intampla si ce voi face ? Raspuns-a batranul : un gand ca acesta ni se intampla noua din clevetire, defaimare si osandire, dar mai vartos din mandrie si dintru a-si face cineva voile sale si a se lenevi in rugaciunea sa, si din manie si iutime care sunt semne ale mandriei, caci aceasta ne arunca pe noi in patimile ce s-au zis si de acolo se naste gandul hulii si de va zabovi in suflet il da dracul hulii la cel al curviei si de multe ori il aduce pana la iesirea din minti, iar de nu se va destepta omul, piere."
Sursa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/8.htm

Nu poti sa stii care este cauza gandurilor de genul asta, decat daca omul face o spovedanie completa si esti absolut sigur ca nu ascunde nimic.

Unele aspecte pot tine si de o slabiciune a mintii, care tine poate de aspecte de ordin medical.

Dar despre asta cel mai bine se poate pronunta duhovnicul lui.

Pai stiu ce simti despre mine dupa ce am spus in intrebare dar la mine e si o mare deznadejde nu stiu cum sa-ti explic, uite iti dau un exemplu pe care il traiesc zi de zi si ma lupt cu el, desi mi-e frica sa ti-l dau asta este: deci eu stau linistit si ma gandesc ca Dumnezeu este Iisus Hristos si ca El este lumina si dintr-o data imi apare un sentiment de dispret de ura fata de Iisus simt o.. intru intr-o stare care-mi aduce manie si nu stiu de unde vine si e prea puternica, incepe sa ma ia frica nu stiu incotr-o so iau si cezed spuand ca: ,,Iisus scoate demoni cu belzebul'', si nu mai pot e macabru uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu si pentru ce m-ai traiesc.
Si simt si mandria si imi dau seama ca din cauza ei eu il hulesc pe dumnezeu si chiar incerc sa scap de ea cateodata imi reuseste cateodata nu, recunosc inca din vara am fost la un psiholog si un psihiatru si psihiatrul mi-a recomandat niste pastile, la inceput eram mandru si nu voiam sa le iau (prezicez ca problema aceasta cu gandurile o am din craciunul lui 2014) crezand ca doar Dumnezeu ma va vindeca si ca daca le iau il supar, pe urma in la sfarsitul verii mi-am dat seama ca trebuie sa le iau dupa un incident destul de neplacut cu hula si le-am luat, a fost bine cat le-am luat dar am renuntat la ele in urma cu o luna doarece aveau niste efecte adverse si anume somnul dormeam prea mult pe timpul zilei si pierdeam aproape tot timpul, deaia le-am intrerupt si acum le iau doar seara.
Cand mi-a recomandat pastilele doctorul psihiatru si psiholog mi-au spus ca am depresie anxioasa, dar deabia acum realizez ca nu trebuia sa renunt la tratament in urma.
Faza este ca atunci ca acum daca ceva din jurul meu ma deranjeaza nu stiu orice, de exemplu pierd ceva si nu gasesc sau cineva spune ceva ce nu-mi convine ma enervez devin irascibil si chiar in momentele acelea incep sa hulesc pe Dumnezeu si Duhul Sfant desi nu vreau sa hulesc.
Adevarul este ca eu nu am nici prea mult incredere in Iisus si poate deaia il si hulesc nu am incredre ca ma poate vindeca ca este cu mine deaia dar dupa cum am spus chiar cand il hulesc eu imi dau seama ca e neadevarat si plang cu amaraciune, si chiar cred ca viata nu mai are rost, de ce nu mai are rost? pentru ca eu daca regret acum pentru hula tot voi huli dupa aceea si vreau sa ma schimb si nu pot si aici se pune capat vietii.
Chiar si acum cand iti raspund imi mai aparu starea aceea de manie care Dumnezeu Iisus Hristos si spusai: ..Daca tu esti Hristos mantuiestete pe tine'' desi nu voiam sa o spun dar am spus-o e ceva ce nu vreau sa fac, chiar nu vrea, credeti ca daca as vrea sa o fac v-as mai cere ajutorul si lui Dumnezeu i-as mai cere ajutorul, chiar regret ce am spus acum si stiu ca din cauza neincrederii mele in Iisus am spus-o dar imi dau seama ca e fals si incerc sa remediez asta.
Adevarul este ca am obosit sa-l hulesc pe Dumnezeu am obosit, nu stiu as vrea sa am cancer macar sa ma doara cancerul decat hula aspra impotriva Lui Dumnezeu.
Si recunosc inca o data ca din cauza neicrederii mele in Iisus il hulesc pe El dar cum sa fac sa am incredere, cum sa fac sa treaca hula pe langa mine fara sa o zic?
Imi doresc din tot sufletul asta, dar o deznadejde ma cuprinde si simt ca ma inec, acum recunosc ca mandria ma trage in jos si ca am nevoie de Dumnezeu ca sa ma ajute dar daca il hulesc iar ce ma fac, daca pic iar in deznadejde?
Gandurile astea sunt ca niste cioburi in capul meu si in inima mea si cateodata chiar vreau sa dorm un somn adanc sa nu ma mai trezesc.
Chiar spuneti-mi ce pot sa fac?

Mi-am dat seama de ce il hulesc pe Dumnezeu si Duhul Sfant e din cauza sentimetului mandriei dar nu il aprob si cred ca mandria este calea adevarului ba din contra calea minciunii dar cand ea navaleste pe mine ca un caine turbat ce pot face ca sa nu-i dau dreptate, pentru ca simt ca cedez din toate punctele de vedere sufleteste, mental si fizic.
Va rog ajutati-ma!

Încearcă mai întâi ce-ţi spune să faci textul de mai jos. Dar fii şi tu bărbat, ai răbdare, credinţă, nădejde, nu te lăsa bătut degrabă.

"Deci cine vrea şi iubeşte să fie liber de gândurile de hulă, acela trebuie mai întâi să-şi adune întreaga minte în inima lui şi să se roage cu multă atenţie şi mare vigilenţă, ca să nu lase cuvântul interior din inimă să grăiască, ci să-l facă să tacă supraveghindu-l cu un ochi serios şi conducător. Dar nu e de ajuns numai aceasta, ci, după ce face cuvântul interior să tacă, trebuie să-i dea şi să grăiască această scurtă rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" şi numai aceasta să o grăiască, şi nici un alt cuvânt. Dar să o zică ţinându-şi puţin şi răsuflarea până ce zice o dată cuvintele rugăciunii acesteia şi apoi să răsufle din nou, mintea rămânând fără formă şi fără chip şi privind prin puterea lui văzătoare [spirituală] numai locul inimii, iar auzul [spiritual al] minţii să nu audă nimic altceva decât cuvintele rugăciunii acesteia. Deci rugăciunea aceasta rostită în acest mod va face să dispară toate gândurile, nu numai cele de hulă, ci şi cele de ruşine şi trupeşti şi cele de viclenie şi de irascibilitate, fiindcă atunci când e rostit în inimă cu credinţă fierbinte şi meditat necontenit, acest înfricoşător şi sfânt Nume al lui Iisus Hristos arde ca o lumină şi loveşte şi taie ca o sabie cu două tăişuri demonii care se găsesc, cum spuneam, la suprafaţa inimii şi grăiesc prin cuvântul interior toate gândurile de hulă şi rele. "

Gandurile de hula, adica injuraturile - toate au o singura cauza - o anumita forma de trauma a "eului".

Daca durerea "eului" provocata de un anumit agent (de obicei persoane agresive, dar si situatii speciale, necazuri, socuri, esecuri) patrunde mai adanc, aceasta nu se vindeca cu usurinta.

Uneori rana poate fi atat de severa incat este imposibil ca omul sa gaseasca in sine suficiente resurse psihologice pozitive de compensare.

In principiu, o astfel de trauma trebuie adresata cu grija, analizata atent si vazut unde si cum a produs rupturi launtrice.

O abordare religioasa este intotdeauna binevenita, dar exista posibilitatea ca aceasta sa nu fie absorbita corespunzator in rana.

In unele cazuri este ca si cum s-ar atinge direct o rana deschisa. Tipatul este inevitabil, fizic vorbind. Injuratura apare instinctiv fara posibilitatea de a o controla.

Relationarea tipatului cu niste cauze transcendente malefice, de obicei agraveaza starea bolnavului – ii creaza un discomfort accelerat – aruncandu-l intr-o bucla vicioasa de gandire.

Astfel, ca pe langa trauma initiala dezvolta si o alta forma de patologie.

Catalin, sfatul meu este sa incerci sa-ti dai seama care este sursa durerii pe care o ai, sa cauti sa te informezi cu privire la rezolvarea unor cazuri similare cu cea cu care te confrunti, sa continui sa consulti un psiholog si daca nu simti o ameliorare sa consulti altul.

Sa continui sa te rogi si cel mai important lucru, sa stii ca niciun demon nu are putere asupra ta, pentru simplul motiv ca, in mod esential, nu exista.

Iti multumesc mult Mihailic pentru ca nu ai renuntat la mine am spus si spun in continuu rugaciunea inimii: ''Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul''
Ma simt mult mai bine.

In fraza de mai sus se vede mandria.
Vrei sa iti zic care e?
Nu aceea care crezi tu,pentru ca tu pomenesti de sentimente ca :dispret,ura ,frica , hula pana la ultima propozitie
Dar acestea nu sunt mandrie
Mandria este << uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu>>

Este aceiasi mandrie care a avut-o si Iuda, ca el ar rezolva situatia ,si ca si-ar aplica corectia singur . Spre deosebire,Petru,desi a avut hule la fel de mari ,nu a deznadajduit .
Nu hotarasti tu cat poate ierta Dumnezeu si cat nu .
Nu hotarasti tu ce suporta El si ce nu
Acceptat te asa cum esti ,si iti vor trece gabndurile de hula
Mandria care le tine in tine este aceea ca tu esti credincios, si deci tu nu hulesti .
Accepta ca esti asa cum esti, si lasa pe Dumnezeu sa faca restul .
Chiar de ar fi sa tii mintea in iadul hulei , nu deznadajdui, caci deznadejdea de fapt o urmareste diavolul,nu hula


PS si eu am trecut prin aceste ganduri , si cand am acceptat ca le am, si ca e ceva in mine care se opune lor,atunci mi-au trecut

Este o minune a lui Iisus Hristos, nu credeam ca aceasta rugaciune ma poate mantui, dar uite ca poate, acum regret cu adevarat ceea ce am facut si am zis Doamne Iisuse Hristoase Iarta-ma, vreau sa fiu fiul tau.
Fie laudat Numele Domnului Iisus Hristos de acum si panan veac Amin.

Bucurie, frate, bucurie!!
Slavă Bunului şi Atotputernicului nostru Dumnezeu!

Catalin:toate discutiile de aici nu au fost facute cu ideia de a incerca cineva sa te inteleaga!Acum te rog sa urmaresti ce postez eu!Cineva a creat tot ce exista!Acela este Dumnezeu Atoatecreator.Noi cu mintea noastra nu putem sa il cunoastem.De ce?Pt ca noi suntem in interiorul creatiei.Suntem ca intr-o camera si nu putem vedea cum este casa in exterior.Dumnezeu ne reveleaza fiecaruia ceva despre ELAsta putem noi sa stim despre DumnezeuAcum si diavolul este tot in interiorul lui creatiei lui Dumnezeu.Fiind dintru inceput inger Dumnezeu ia revelat mai multe decat noua oamenilor.Asa ca diavolul il stie pe Dumnezeu dar nu il cunoaste pe Dumnezeu sinici puterea lui Dumnezeu!Si diavolul este in creatie!De ce in creatia lui Dumezeu a aparut Diavolul?Pt ca Ingerii fiind creaturi nu pot fi perfecti.Numai Dumnezeu este perfect.Daca o creatura ar fi perfecta prin sine ar insemna ca exista inca un Dumnezeu.asta nu se poate pt ca Dumnezeu este Unic!Deci ingerii au mici imperfectiuni.Lucifer a dus aceasta imperfectiune pana acolo incat a vrut sa fie egalul lui Dumnezeu.Aici se vede lipsa lui de logica si faptul ca nu il cunostea pe Dumnezeu si ca habar nu avea ca Dumnezeu este unic.Prima cerinta ca sa pretinda egalitatea cu Dumnezeu este sa fie in afara creatiei.Dar Lucifer fiind creatura nu poate fi in afara creatiei.Deci din start actiunea lui era sortita esecului.Deci cel ce a creat totul acela esta Unic creator iar creaturile sunt mai mici si cu puteri mai slabe!Diavolul fiind creatura este inferior lui Dumnezeu!Intelege asta si gandurile venite de la diavol se vor spulbera iar procletul se va rusina!

Oameni buni, voi sunteti adevarate caractere teologice, Iisus Hristos lucreaza prin voi. va multumesc mult de tot din tot sufletul si din totate inima mea.
Laudat fie Domnul nostru Iisus Hristos datatorul sperantei nemuritoare si al vietii fara de moarte!!!

"Vedeţi, când sufletul se smereşte, când se supune voii lui Dumnezeu, duhurile viclene nu mai au putere asupra lui - căci se află sub ocrotirea harului Sfântului Duh, este acoperit de focul dumnezeiesc."

"Dacă sufletul iubeşte sincer rugăciunea, nu se mai poate despărţi de Părintele său.
Este neîncetat cu El, mereu în prezenţa Sa - fie că vorbeşte cu oamenii, fie că este la muncă, la serviciu.
Este neîncetat cu El şi se mişcă în prezenţa Sa, precum îngerii şi sfinţii.
Iată, aceasta este arvuna Împărăţiei Cerurilor, încă de aici, de pe pământ."

(Stareţul Tadei - Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa)

Hristos a Inviat!
Mihailic m-ai ajutat foarte mult prin atitudinea ta fata de pacatele mele de neiertat, si iti multumesc foarte mult, pentru ca m-ai inteles cu adevarat si mi-ai dat taria de a lupta cu raul din mine sau mai precis cu mine insumi, stiu ca l-am dezamagit pe Dumnezeu pentru ca nu am avut rabdare sa citesc tot articolul pe care mi l-ai trimis, deabia acum il terminai de citit recunosc mai citisem din el dar un sfert, dar uite ca consecintele nu au incetat sa apara si stiu de ce din cauza neasculatari de Dumnezeu.
Prima data am citit putin din articolul pe care mi l-ai dat cu parintele Nicodim si am prins nadejde dar apoi m-a cuprins duhul nepasarii si al leneviei si am renuntat a mai citi, fapt care a dus la alta deznadejde.
Dar cu toate astea am luptat si am reusit sa gasesc pacea inimii dar nu pentru mult timp ca iar a venit o deznadejde uriasa(as vrea sa ma descarc vorbind cu cineva care are cunostinte telogice profunde, care intelege cu adevarat si accepta problema mea, si ma gandeam daca imi pati da o adresa de e-mail ca sa vorbim despre asta, chiar am nevoie de o persoana care-mi intelege gandurile, bineinteles vorbesc si cu duhovnicul meu despre asta dar cred ca pot culege informatii si din mai multe parti si de aceea insist.
Stiu ca sunt un fatalau si deaia sunt atat de enervant cu toata treaba asta dar chiar am nevoie sa vorbesc despre asta.
Iti multumesc pentru sprijinirea mea in problema aceasta grava.

Cătălin79, am citit mesajul tău şi pe privat, când o să am un pic de timp îţi răspund. Aşa, ca o idee generală, pot să-ţi spun încă de pe acum că despre lucruri aşa de serioase ar fi bine să povesteşti cu oameni mai sănătoşi duhovniceşte ca mine. O să încerc să-ţi fiu de folos dacă pot, dar nu te aştepta să afli de la un alt orb cum e să te bucuri de simţul văzului.

Situaţia blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt" este menţionată în Noul Testament în Marcu 3:22-30 şi în Matei 12:22-32. Termenul blasfemie€ poate fi definit în esenţă ca ireverenţa defăimătoare". Am putea asocia acest termen cu păcate precum blestemarea lui Dumnezeu sau prezentarea lui Dumnezeu ori acţionarea voit degradantă împotriva lui Dumnezeu. La fel şi în cazul asocierii unor lucruri rele cu Dumnezeu, ori negarea unor lucruri bune pe care ar trebui să I le atribuim Lui. Cazul nostru de blasfemie, totuşi, este unul specific, şi este numit în Matei 12:31 ca hula împotriva Duhului Sfânt". În Matei 12:31-32, fariseii, deşi le fuseseră prezentate mărturii indiscutabile ale faptului că Iisus făcuse minuni prin puterea Duhului Sfânt, totuşi ei au considerat că dimpotrivă Iisus ar fi fost stăpânit de un demon, Beelzebul (Matei 12:24). Şi notaţi că în Marcu 3:30 Iisus a fost foarte precis în a arăta prin ce anume au comis ei hulă împotriva Duhului Sfânt."

Acest gen de blasfemie este săvârşită de persoane care Îl acuză pe Iisus Hristos că ar fi sau ar fi fost posedat de demoni în loc de a fi acţionat în plinătatea Duhului Sfânt. Există de asemenea şi alte modalităţi prin care se poate ajunge la blasfemie împotriva Duhului Sfânt, însă acest tip de blasfemie este cel care nu va fi iertat. Ca rezultat, hula împotriva Duhului Sfânt nu poate fi repetată astăzi, pentru că Iisus Hristos nu mai este fizic pe pământ, ci stă la dreapta lui Dumnezeu. Nimeni nu poate depune mărturie că Iisus Hristos ar fi făcut o anume minune prin prezenţa Sa fizică folosindu-se de puterea lui Satan şi nu de cea a Duhului Sfânt. Cu toate că astăzi nu se poate huli împotriva Duhului Sfânt, trebuie totuşi să ţinem minte faptul ca starea continuă de necredincios conduce o persoană către păcatul care nu poate fi iertat. Nu există iertare pentru o persoana care moare în necredinţă. Respingerea continuă a îndemnurilor Duhului Sfânt de a ne pune credinţa în Iisus Hristos constituie o blasfemie care nu poate fi iertată. Aminteşte-ţi ce este scris în Ioan 3:16 "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". Singura situaţie în care cineva nu ar putea fi iertat este aceea că acea persoană să nu facă parte dintre cei oricine care cred în El."

Dragă Cătălin, dintre toţi cei care au încercat să-ţi dea sfaturi, cel mai pertinent şi cel mai bun mi se pare a fi cel al lui iustin10.
Urmează-l pe acesta şi fii tare! :)

În niciun caz să nu te gândeşti la sinucidere. Stai liniştit! O să treacă! Nu eşti singurul. Toţi am trecut sau trecem prin asta.

Sănătate şi tărie!

corect. Sa cerem de la bunul Dumnezeu tarie si rabdare, si El ne va ajuta!

Si eu care credeam ca sunt putini cei care patesc asta. Mi se intimpla cam la fel, dar cu precadere: injuraturi. Mi se amplifica cand aud de la altii sudalme si blestematii, ele rasuna in mintea mea si mai urat, ca incep sa se combine si sa nasca hibrizi greu de imaginat, ca nu as putea sa-i rostesc.
Ideea e ca eu nu am avut ganduri de sinucidere din cauza asta, ba din potriva, mi-am zis ca nu pot sa opresc gandurile, asa ca le-am lasat sa curga, desi uneori e frustrant.
Daca ma luati cu rugaciunea cutare, va zic ca nu merge la oricine. Nu toti putem sa ne rugam non-stop, ca dintr-o data te mai si enervezi si gata ai scapat o sudalma sau o dracuiala. Sau pur si simplu chiar daca te rogi, hula rasuna pe fundal oricum, plutind si alunecand usor din inertia mintii, ca un reflex cu surse in bezna negandirii.
DAR, aici e vorba sa nu se ia decizii pe moment, pentru ca aceste ganduri pot fi pur si simplu ignorate, dupa cum a spus Iustin10.
Probabil, tartorul asteapta sa vada evolutia noastra, sa vada cum reactionam la acest fel de solicitare mentala, sau creierala.
Asadar sa ne vedem de viata, si, injuraturile sa le avem ca un mustrator de constiinta, tovaras de viata.

In viata Parintelui Paisie Aghioritul spune intr-un loc ca si monahii in pustie mai aveau ganduri fata de Sfinti de hula, fata de icoane, fata de cele sfinte, aduse de diavoli, pentru a batjocori pe Dumnezeu, pentru a huli, pentru a duce in deznadejde pe nevoitor.

Parca si la Cuviosul Iosif Isihastul povesteste asa ceva.

Si ei le ignorau pentru ca stiau de la cine sunt, stiau pentru ce sunt.
Iar diavolul daca vede ca le ignori te lasa in pace.

Daca vede diavolul ca esti prea sensibil evident ca te calca in picioare in fiecare zi. Trebuie sa faci un efort sa le ignori.

In fond nu tu gresesti ci diavolul, tu fii cu constiinta curata ca faci tot posibilul sa fii corect in fata lui Dumnezeu si lasa-l pe Dumnezeu sa judece, nu te mai judeca singur.

Da, ignorare, "dispret" - cum zice Rafail Noica.
Dar gandurile de hula sunt si un semn patognomonic. Zice asta tocmai Gheron Iosif, frate gpalama...:)
Semn ca undeva, pitit prin sufletul nostru, isi face de lucru un balaur, o patima anume. Semn de necuratie de un anumit fel - chiar asa explica Gheron Iosif, atunci cand i se plangea de asta tanarul ucenic.

Personal am inca o explicatie, una strict psihologica ori, poate, psihologista/reductionista.
Anume, sunt modalitati de exprimare a tensiunii launtrice; atunci cand suferim o cadere, cand am pierdut teren. De pilda, daca in timpul postului am mancat carnati sau am baut alcool (ori am cazut in altele...) - sa ne asteptam deja la ganduri de hula. Vor veni ca un "certificat" de garantie ca, intr-adevar, am comis-o.... Si revin, revin, cat timp nu am luat nici o masura adecvata - prima ar fi spovedania de urgenta.
E doar opinia mea, va rog s-o luati ca atare..:)

?
 

Nu ca n-am ce face cu timpul, dar sunt curioasa ce fel de ganduri de hula puteau avea monahii aceia? Incerc sa inteleg cum se manifesta si in ce consta si mai ales de ce exista? Mai ales, daca presupunem ca o fiinta s-a nascut si a crescut intr-un mediu crestin (prin excelenta), ulterior doreste si pana la urma ajunge sa traiasca viata monahala.... cum mai e posibila nasterea si prezenta acestor ganduri de hula? Sau poate nu inteleg eu in ce consta aceste ganduri de hula pe care le-au avut acei monahi din relatarea Sfantului Paisie Aghioritul.

Cred ca este vorba de ganduri derivate din comparatia pe care o face cineva care se straduieste(orice monah este un ascet) cu cei care au dobandit deja recunoasterea Bisericii si a clericilor, adica cu sfintii parinti.
”-Oare ma straduiesc destul? Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?”-Asta e hula.
Asemenea ganduri sunt foarte omenesti. Cine nu le are este deja un sfant.

Deci aveam dreptate că nu știam în ce constă. :)) Să înțeleg că hula este un păcat cu mai multe ramuri? Da, și mie mi se pare un gand foarte omenesc exemplul arătat.
"-Oare ma straduiesc destul?" numai asta, e păcat dacă gândește cineva așa ceva, chiar și numai dacă se întâmplă câteodată? Mie nu mi s-ar părea un păcat, ba chiar o întrebare binevenită adresată sinelui. Greșesc?
"Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?" asta, ca atare, îmi seamănă cu cineva care moare de grija altuia sau ar avea conexiune cu mândria, dar dacă persoana aceea pur și simplu doarea să urmeze pe cineva din admirație sau....

Ai dreptate, bine ai zis. Eu le-am amestecat pe cele doua.

Hula fata de sfinti vine din inchipuirea propriei vrednicii, din lauda de sine si din comparatia cu ei, nu cu Hristos.

Ar fi interesant sa spui si carui cult apartii ,ca ortodox sigur nu esti . Se vede dupa modul de a te exprima ,apoi ce varsta ai ,ce forma de incadrare sociala ai ,adica elev,student,muncesti. Personal cred ca nici una din astea . De ce zic asta ? Pentru ca nu ai fi avut atat de mult timp sa te gandeste la astfel de prostii. Personal cred ca problemele tale au mai mult legatura cu zona psihiatriei. Nu ,nu trebuie sa te simti poate jignit ,consulta cat mai repede un specialist in psihiatrie si iti garatez 100% ca te vei simti mult mai bine .

Psihiatria, pe lângă medicamentaţie, tratează tulburarea obsesiv-compulsivă (şi alte probleme psihice) cu aşa-numita „terapie cognitiv-comportamentală", care implică expunerea la gânduri şi prevenirea răspunsului (adică pacientul trebuie să se gândească voluntar la gândurile blasfemiatoare şi să nu reacţioneze în niciun fel, zi de zi, multe luni sau chiar ani). Pentru mai multe detalii despre cum funcţionează această terapie, puteţi căuta pe internet. Un articol care sumarizează lucrurile găsiţi aici: http://www.cabinet-psihologie-mures....iv-compulsive/

Acum, eu mă întreb, din punct de vedere ortodox, a te expune în mod voluntar la gânduri blasfemiatoare (adică a le accepta în mintea ta şi a nu încerca să le alungi) este bine? Apostolul Pavel ne spune să luăm toate gândurile şi să le facem roabe ascultării de Hristos. Asta e oarecum contradictoriu cu sfatul psihoterapiei, care ne spune să primim gândurile blasfemiatoare pentru că numai primindu-le putem să rupem sau să slăbim acea conexiune care există între gânduri şi anxietate în creierele suferinzilor de tulburare obsesiv-compulsivă. Psihoterapeuţii spun că încercând mereu să contracarăm gândurile prin ritualuri, rugăciuni repetate etc. nu facem decât să creştem legătura anxioasă şi să le facem să devină mai frecvente.

Aşadar, până la urmă, pe cine ascultăm? Biblia, care ne spune să nu acceptăm gândurile rele, sau o metodă psihiatrică inventată în secolul trecut, care ne spune să ne expunem la aceste gânduri?

Ce psihoterapeuti spun asta? Cine anume si unde anume ca nu cred. Dimpotriva atunci cand inseram niste psalmi spusi RAR si ATENTI la ceea ce spunem ,se rupe ritmul acelor ganduri anxioase. Deci nu trebuie cantitate mare ca sa nu ne mai gandim la ceea ce spunem. Ex psalmul 120 Unde am pus ... rupem ritmul rostirii si ne gandim la ceea ce am spus.
1. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
...
2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
...
3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău,... nici nu va dormita Cel ce păzeşte.
...
4. Iată, nu va dormita, ... nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.
...
5. Domnul te va păzi pe tine,... Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
...
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
...
7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul;... păzi-va sufletul tău.
...
8. Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.
...
Imi aduc aminte de vorbele unuia din duhovnicii ce i-am avut, precum ca depinde si la ce psiholog mergi, ca unii nu pot ajuta cu nimic daca nu il au pe Dumnezeu si Legea in principiile lui. Ca daca nu , nu are rost, ca incurca oamenii.
Recomand "Psihoterapia Ortodoxa" a lui Hierotheos Vlachos si de asemenea recomand pe Viktor Frankl -Logoterapia si citirea cartii Omul in cautarea sensului vietii.

Recomand si eu revenirea la realitate, s-au luptat zeci de sfinti cu hula in pustie.
Sfanta Maria Egipteanca 19 de ani s-a luptat cu gandurile desfranarii... pentru fiecare an de pacat s-a luptat 1 an cu gandurile.

Cu totii fugim de cruce si nu intelegem ca este si pentru pacatele noastre.

Crucea vine la botez, ne insoteste toata viata si este cel mai scump dar daruit de Dumnezeu unui om... suferinta daruita este cea mai mare dovada de iubire a lui Dumnezeu, pentru ca ridica omul din ce este la alt nivel, unul desprins de pamant si lipit de Creator si de Iubire.

Dumnezeu este Iubire, si tot ce ne aduce mai aproape de iubire este bun si binevenit si trebuie respectat.

Gandurile de hula vin si unde este sfintire, si unde este apropiere de Dumnezeu, unde a fost vrajitorie si unde s-a lucrat cu necuratul.

Gandurile de hula pentru ca asa s-a formulat subiectul sunt un subiect clar si precis: mintea umana nu le poate concepe, ele sunt externe, nedorite, nesolicitate..

Păi, majoritatea celor care practică terapia cognitiv-comportamentală. Una dintre tehnicile acestei terapii chiar în acest lucru constă: în analizarea gândurilor de către pacient. Uite, un citat chiar de pe un site de psihologie:

https://www.paginadepsihologie.ro/te...-generalizata/

Iată un citat dintr-un curs universitar de psihoterapie:

https://www.scribd.com/document/2499...OMPORTAMENTALE

Poţi găsi mai multe pe internet despre terapia cognitiv-comportamentală (expunere şi prevenirea raspunsului). Există şi videoclipuri care explică despre gândurile de hulă cauzate de tulburarea obsesiv-compulsivă, dar majoritatea acestora sunt în limba engleză. De exemplu:

https://www.youtube.com/watch?v=S5o5ZrTL1GU

Am încercat să spun psalmi, crede-mă. Nu funcţionează. Îmi vin zeci de gânduri blasfemiatoare chiar în timp ce rostesc cuvintele.

"1. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu."

Încerc să îmi imaginez munţii în minte şi Duhul Lui Dumnezeu venind pe deasupra lor, dar... bum! din senin gând sexual în minte; şi altul şi încă unul... şi tot aşa în fiecare minut din fiecare zi.

Asta e adevărat. Nu toţi psihologii sunt buni. În ţara noastră nu ştiu dacă sunt mulţi care se pricep la tulburarea obsesiv-compulsivă legată de religie. Am găsit chestii despre asta pe internet, dar erau mai mult din străinătate.

Mulţumesc pentru recomandări.

1. Nu stii absolut nimic despre mistica ortodoxa ceea ce te expune la maxim inselarii duhovnicesti de oricevtip. Ai nevoie de mukta povatuire...

2. Raspunsul la pbma ta e f usor si se gaseste la Cuviosul Iosif Isihastul si la Sf Paisi Aghiritul.

Atat problema cat si solutia.

Analiza la ce ai tu:

1. Esti prea sensibil si te-a vazut dracul.
2. Tu chiar dai importanta gandurilor de tipul asta ceea ce o sa le faca sa ramana cum sunt.
3. Singura unica si recomandata soluti este ignorarea lor pana se linistesc si pleaca.

Citeste pe cei 2 zic la fel, discutia cu gandurile nu e accrptata si nu se rezolva ptin mahnire sau lupta activa ci prin... Rabdare si ignorare.

Ceea ce ai tu se numeste tulburare obsesiv compulsivaCiteste despre ea pe internet.Gandurile sunt eronate ,intruzive,false,nu vin cu voia ta,nu esti una cu ele.Se trateaza la psihiatru cu tratament medicamentos,la psiholog cu psihoterapie și poate și la preot pentru consiliere .Am și eu ce ai tu,de asta zic,sufăr mult.

Bravo! Esti constient. Ăsta e un pas în față. Așa vei progresa. Eu nu imi permit sa ti dau un sfat pentru că nu pot sa ma pun in locul tău. Având în vedere că iti cunoști starea eu îți recomand să te descarci să nu tii in tine adică orice iti aduce o alinare si aici înclud si masturbarea. Orice activitate care te binedispune si elimină sentimentele negative. E binevenită.