Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Între dragoste și moarte (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17404)

CristianR 07.09.2014 21:00:47

Între dragoste și moarte
 
Am zice că nu este nicio legătură între cele două. Că cea dintâi nu poate însemna decât viață, afirmare, fericire. Însă, de fiecare dată când este vorba de iubire, referirea la moarte este pe aproape. Fără persoana pe care o iubești, viața nu are sens, e moartă. Dacă cineva/ceva îi desparte pe doi îndrăgostiți, celălalt alege uneori sinuciderea. Dacă cei doi care se iubesc sunt împiedicați să se căsătorească, aleg să moară împreună dacă nu pot trăi împreună.


Pe de altă parte, dacă cineva încearcă să forțeze dragostea altuia, acesta din urmă își dorește moartea. Spre exemplu, o tânără măritată de părinți cu un bărbat mult mai vârstnic, amenință, disperată, că își va pune capăt zilelor. Dragostea, prin urmare, reclamă libertatea absolută de a alege.



Mergând mai departe, în interiorul relației întemeiate pe dragoste, constatăm că aceasta este însoțită, adesea, de ură, prilejuită de gelozie, care nu este decât dorința de a-l poseda, de a-l stăpâni pe cel „iubit”, de a-l avea sub propriul control. Nesiguranța sentimentelor celui iubit în acest mod duce uneori chiar la crimă. Totodată, această ură resimțită de cel care „iubește” în acest mod îl omoară pe el însuși, descompunându-l lăuntric, făcându-l să se simtă în iad, descompunere ce se manifestă inclusiv pe chipul celui afectat de ea.


Frica de moarte, și ea, îl face adesea pe om să caute o izbăvire în sexualitate, care ar fi, cumva, antidotul morții întrucât este menită nașterii de noi vieți.


Evident, ceea ce am descris mai sus se referă la dragostea-eros, care poate să te înalțe până la Dumnezeu (oare?) sau să te coboare până în iad.


Dragostea-agape, însă, sau dragostea lui Dumnezeu, pe care o manifestă către noi și în care putem iubi și noi înșine, este lipsită de tot ce poate însemna chin, durere, zbucium, tulburare, moarte sufletească. Ea este cea care se opune morții personale (nu a speciei), biruind-o, căci este dragostea lui Hristos însuși, care a biruit moartea pe Cruce. Ea este arătată la bine-cunoscutul capitol 13 din prima epistolă către Corinteni.

Mă întreb de ce ambele aceste tipuri de iubire, aparent antagonice - întrucât prima conservă viața biologică, pe când a doua o transcende -, sunt numite cu același nume și dacă este bine așa.

Doresc să dezvoltăm această temă, cu speranța lămuririi unor întrebări, dileme pe care fiecare dintre noi le poate avea, și, poate, pentru a învăța să iubim dumnezeiește. Dar a înțelege și omenescul din noi, și ce anume din el este vrednic de Creatorul nostru și ce, din contră, ne îndreaptă către moarte. A trupului și a sufletului.

Ioan_Cezar 07.09.2014 22:03:12

Salut inițiativa ta, Cristian! Fericită îmi pare alegerea de a pune în antiteză dragostea și moartea.
Obișnuim să gândim în perechile viață-moarte, iubire-ură. Hristos însă, așa cum descoperim în Biserică, străpunge perechile de contrarii ale minții noastre propunînd travaliul, lupta dintre dragoste și moarte... Și descoperă victoria dragostei.
O viață fără iubire e deja searbădă agonie, lung preludiu al morții.
E musai ca omul să își agonisească iubirea între tâmple și coaste... Și să o mențină cu orice preț, chiar cu prețul vieții.
Așa vedem că au făcut sfinții noștri, în Hristos viind.

iustin10 07.09.2014 23:42:01

Cele 2 feluri de a iubi au si puncte commune,de aceea este folosit acelasi termen pentru ele. Ambele se bazeaza pe un sentiment puternic, fata de persoana iubita. Dragostea produce o rascolire a eului,devenim altfel decat ne cunosteam pina atunci. Idealurile ne devin altele,sensul vietii se schimba peste noapte. Efectele secundare sunt dependenta de cel iubit ,dorinta de a fi in permanenta cu el, raportarea intregului eu personal numai la el.
Nimic nu mai are sens in afara lui, nimic nu il poate inlocui.
Daca inainte eram zgarciti ,acum ne am da totul,ne am da si viata pentru persoana iubita.
Totul se schimba in noi si depindem doar de un cuvant de la celalalt.
Moartea devine fara sens atunci cand iubim, caci ne simtim protejati de lumina daruirii catre celalt.
Dar inca suntem la inceput......
Inca nu ne am apropiat cu adevarat de deplinatatea iubirii.
Si se intampla ca celalalt sa ne refuse sub un motiv oarecare . Atunci incepe drama .Iubirea se transforma in suferinta , dependenta de el devine si mai mare,sentimentele fata de el ,dureroase. Ne inchipuim in permanenta ce face,ne amintim momentele cand ne zambea si era al nostru. Cei care nu respecta libertatea umana,ajung sa incerce orice pentru a il recastiga pe celalalt,si il indeparteaza si mai mult. Aici sentimentele o iau razna si apare orgoliul ranit,mandria, gelozia dictatoare, anularea libertatii celuilalt,agresivitatea ,dipserarea.
E cel mai mare mister cum iubirea aceea uriasa se transforma in cea mai nesuferita agresivitate , posesiune ,dorinta de a il stapini pe celalalt ,chiar impotriva vointei lui.
Uneori drumul se sfarseste aici,alteori dupa ani de chin, cel care sufera devine mai precaut,mai rece,poate chiar mai razbunator
Dar....
Uneori aceasta golgota ,poate avea si un sens pozitiv. Ne poate invata sa trecem la urmatorul fel de dragoste,cel desavarsit . Acela in care suferim nemultumirile celuilalt , acceptam loviturile celuilalt , si ne preocupa in continuare doar binele sau,fara a mai cauta placerea noastra . "Dragostea toate le rabda,toate le acopera,toate le nadajduieste" (Corinteni) Ajungem la aceea dragoste dumnezeiasca,in care persoana iubita sa fie mai presus de orice dorinta sau sentiment al nostru lumesc,si sa cautam,intotdeauna,cu bucurie,doar fericirea ei. Ajungem sa ne bcuram de fericirea ei, si nu sa ne pierdem vremea cu nefericirea noastra.
Poate ca uneori e mai bine sa cunoastem primul fel de dragoste decat sa nu o cunoastem deloc ,caci asa putem ajunge in final la dragostea desavarsita

Legatura dragostei cu moartea este in prima faza ,cea romantica : de ignorare
In a 2 a faza ,cea disperata ,este faza pierderii busolei ,pierderea autoconservarii,pretul platit pentru a incepe sa iubim .
In faza a 3-a,faza desavarsirii , dragostea invinge moartea ,pentru ca nimic nu mai poate ucide un suflet care a invatat sa iubeasca desavarsit, caci acela nu mai traieste pentru sine,ci pentru ceilalti,si este in toate smerit.

florin.oltean75 08.09.2014 20:37:17

Dragostea si moartea, in sensul cel mai profund, sunt aceeasi stare, aceeasi imanenta.

Acum patimim moarte, pentru ca inca nu am murit asa cum trebuie.

Acum nu iubim plenar, pentru ca viul patimas inca traieste.

Patrie si Credinta 08.09.2014 22:38:05

Tin sa mentionez ca am auzit in psihologie de un concept similar.
Se cheama opozitia thanatos-eros.

Ioan_Cezar 10.09.2014 04:02:29

Mai precis în psihanaliză (care astăzi are legături vagi cu psihologia), la Părintele ei Sigmund Freud. Are o lucrare despre nevroze intitulată chiar așa: "Eros și Thanatos". Chestii de specialitate, cândva. Inspirată din studiul anticilor (grecii).

Dar nu se referă la dragoste și moarte. Ci la pulsiunile inconștientului, la conflictul dintre forțele fundamentale, după Freud, ale psihismului - pulsiunea vieții, înțeleasă ca instincte, respectiv pulsiunea morții.

E cu totul altceva decât îmi pare că se propune în topic.

Mena59 10.09.2014 13:32:52

Citat:

În prealabil postat de CristianR (Post 566609)
Am zice că nu este nicio legătură între cele două. Că cea dintâi nu poate însemna decât viață, afirmare, fericire. Însă, de fiecare dată când este vorba de iubire, referirea la moarte este pe aproape. Fără persoana pe care o iubești, viața nu are sens, e moartă. Dacă cineva/ceva îi desparte pe doi îndrăgostiți, celălalt alege uneori sinuciderea. Dacă cei doi care se iubesc sunt împiedicați să se căsătorească, aleg să moară împreună dacă nu pot trăi împreună.


Pe de altă parte, dacă cineva încearcă să forțeze dragostea altuia, acesta din urmă își dorește moartea. Spre exemplu, o tânără măritată de părinți cu un bărbat mult mai vârstnic, amenință, disperată, că își va pune capăt zilelor. Dragostea, prin urmare, reclamă libertatea absolută de a alege.



Mergând mai departe, în interiorul relației întemeiate pe dragoste, constatăm că aceasta este însoțită, adesea, de ură, prilejuită de gelozie, care nu este decât dorința de a-l poseda, de a-l stăpâni pe cel „iubit”, de a-l avea sub propriul control. Nesiguranța sentimentelor celui iubit în acest mod duce uneori chiar la crimă. Totodată, această ură resimțită de cel care „iubește” în acest mod îl omoară pe el însuși, descompunându-l lăuntric, făcându-l să se simtă în iad, descompunere ce se manifestă inclusiv pe chipul celui afectat de ea.


Frica de moarte, și ea, îl face adesea pe om să caute o izbăvire în sexualitate, care ar fi, cumva, antidotul morții întrucât este menită nașterii de noi vieți.


Evident, ceea ce am descris mai sus se referă la dragostea-eros, care poate să te înalțe până la Dumnezeu (oare?) sau să te coboare până în iad.


Dragostea-agape, însă, sau dragostea lui Dumnezeu, pe care o manifestă către noi și în care putem iubi și noi înșine, este lipsită de tot ce poate însemna chin, durere, zbucium, tulburare, moarte sufletească. Ea este cea care se opune morții personale (nu a speciei), biruind-o, căci este dragostea lui Hristos însuși, care a biruit moartea pe Cruce. Ea este arătată la bine-cunoscutul capitol 13 din prima epistolă către Corinteni.

Mă întreb de ce ambele aceste tipuri de iubire, aparent antagonice - întrucât prima conservă viața biologică, pe când a doua o transcende -, sunt numite cu același nume și dacă este bine așa.

Doresc să dezvoltăm această temă, cu speranța lămuririi unor întrebări, dileme pe care fiecare dintre noi le poate avea, și, poate, pentru a învăța să iubim dumnezeiește. Dar a înțelege și omenescul din noi, și ce anume din el este vrednic de Creatorul nostru și ce, din contră, ne îndreaptă către moarte. A trupului și a sufletului.

Sentimentul acela din pricina caruia devenim gelosi, ori ne tulbura, ne zbuciuma sau ne provoaca durere, si pe care noi il numim dragoste sau iubire nu este nici dragoste, nici iubire. Este impropriu sa numim « dragoste » acel sentiment otravitor. Mai degraba i-am spune moarte. Cred ideia de a numi « dragoste » sau « iubire » sentimentul acela a fost a diavolului din dorinta de a denatura, de a murdari intelesul adevarat al Iubirii.
Multi zic : « Cutare a facut dragoste cu cutare » cand ei de fapt au facut sex.
Acestui sentiment i se poate spune cel mult pasiune. Dar il traim cu totii.

In schimb dragostea, iubirea pe care ne cere Dumnezeu sa o avem pentru El in primul rand si pentru aproapele, in al doi-lea rand nu are nimic in comun cu sentimentul descris mai sus.
Pentru ca « Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. » Dragostea nu are legatura cu moartea. Este Viata si Adevar
Noi am fost facuti din iubire, pentru iubire ca sa iubim vesnic. Dragostea, iubirea ne face nemuritori.
Am cunoscut Dragostea/Viata…am cunoscut si moartea/minciuna…
Una ne cheama, ne striga pe cale, cu glas puternic, cealalta ne pandeste sa ne fure.

antoniap 10.09.2014 16:16:03

Cine isi doreste moartea comite un mare pacat, asta e clar. Necuratul ne vara in cap astfel de ganduri si tot el se ocupa si de punerea in aplicare. Acest gand exprima deznadejdea, cel mai mare pacat, deoarece poate duce la sinucidere si la chinurile vesnice.

Gandul la moarte este indicat doar pentru a ne concentra la ceea ce urmeaza dupa moarte, adica judecata pentru pacatele noastre. Acest gand ne-ar putea impiedica sa pacatuim.

In iubirea dintre doi tineri crestini, cred ca lucrurile se pot aseza destul de bine. Familia devine o mica biserica. Desi cei doi se iubesc, ei nu se idolatrizeaza, ci Îi acorda intaietate mereu lui Dumnezeu. Nu-si idolatrizeaza nici copiii, ci ii educa pentru a deveni buni crestini. Iar Dumnezeu nu le ramane dator, ci ii ajuta sa imbine dragostea-eros cu dragostea-agape.

Daca spuneam in rugaciunea Tatal nostru : ,,Faca-se voia Ta". Atunci chiar trebuie s-o acceptam. Se intampla uneori sa iubim o persoana mai mult decat pe Dumnezeu. Si Dumnezeu ne-o ia... Pe Dumnezeu pur si simplu l-am lasat deoparte pana ne saturam noi de iubire... Nu trebuie sa iubim pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu si atunci avem si iubire-agape si iubire-eros. Stie Dumnezeu ca suntem neputinciosi, de aceea a lasat casatoria. Casatoria ne pune la incercare nu doar dragostea, ci si rabdarea, credinta, nadejdea, harnicia, intelepciunea etc.

Se intampla uneori ca o persoana sa cada intr-o ispita. Daca I-am facut loc si lui Dumnezeuin familie, atunci vom cauta ajutor prin rugaciune pentru persoana iubita. Daca Dumnezeu nu are loc in familia noastra, atunci vine cel rau cu tot arsenalul de pacate cu gandul, cu vorba si cu fapta. Spovedania deasa ne ajuta sa ne cernem gandurile pentru a nu se transforma in vorbe si chiar in fapte decat cele bune.

antoniap 10.09.2014 16:42:43

http://www.ortodoxia.md/articole-pre...voit-i-blestem

fallen 10.09.2014 17:02:18

Ce putem face atunci cand ( unul din) noi sau persoana iubita e pe moarte ( bolnav/a incurabil) ai inca nu ne-am casatorit cu el/ea? O facem acum, de urgenta, pentru a ne putea bucura de timpul ramas impreuna, fara sa ( mai ) pacatuim, sau ne despartim si incercam sa traim in curatie, cat mai spiritual, sa ne apropiem de Dumnezeu cat mai mult? Sau mai ramanem asa, cat se mai poate si ne mai permite sanatatea, sperand ca Dumnezeu ne va ierta pacatele si prin boala si moarte ne vom izbavi? Desigur, alegerea ar putea depinde de cel putin 2 factori:
1) daca inainte sa se intample, am pacatuit mult si bine, fara sa ne pese de consecinte, atunci sigur putem considera ca boala si moartea unuia din noi vine ca o pedeapsa pt pacat, si ar fi indicat sa ne oprim; daca insa ne-am pastrat neprihaniti pt dupa nunta, si chiar inainte de aceasta, se intampla nenorocirea, ce e mai bine, sa murim asa, neprihaniti, sau sa incheiem casatoria sperand ca ne vom putea bucura de ea macar o scurta vreme?
2) decizia poate depinde si de prognosticul bolii si timpul ramas, una e daca e vorba de cateva zile sau saptamani, si alta cand se estimeaza un " timp de supravietuire" ceva mai lung (ani), de regula corelat cu un procent ( ex timp de supravietuire la 5 ani = 50%); in 5 ani se pot intampla multe, chiar si minuni;
3) poate conteaza si sexul persoanei care e pe moarte: daca e vb de barbat, si starea inca ii permite, poate sotia sa vrea sa se casatoreasca pentru a-i face un fiu; dac insa femeia e cea bolnava, acest lucru e mult mai putin probabil si recomandabil sa se intample;
In orice caz, ce semniicatie ar putea avea ( ce explicatie ar putea gasi) atunci cand doi oameni se iubesc, vor sa se casatoreasca, nu vor sa ( mai) traiasca in pacat, si chiar atunci loveste nenorocirea?


Ora este GMT +3. Ora este acum 21:34:50.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.