Draga cristian,
Foarte de acord cu tine si foarte mult imi place cum vorbesti.
O observatie totusi.Tu spui:
".. nu te bizui pe gandirea ta nimic sa nu spui si sa nu iei de bun ce e fabricat de tine"
Oare propria minte,stiind dar cat de pacatoasa e,nu o poti tine si pe ea in iad?Adica sa o lasi sa isi faca mendrele,dar zicand in sinea ta ":izbaveste-ma Doamne de desertaciunea mintii mele?" Ca pana si a crede ca poti lupta singur impotriva ei ,e tot mandrie.

stii ceva? Dumnezeu plange ori de cate ori tu nu primesti un necaz trimis de El ci te impotrivesti de parca viata ne-ar nedreptati.. plange cu siroaie ca nu vrem sa pricepem!este fortat sa trimita unul si mai mare pana cand il primim pana cand spunem Multumesc Doamne, asta merit .. iata gandirea corecta si nu ai idee cata usurinta aduce ca daca mergi cu umbrela deschisa in contra vantului cu batul spre tine razbesti fara probleme pe cand daca o tii invers faci o lucrare fara minte si te ia si vantul pe sus si nimic nu sporesti..asta este calea smereniei la care ne cheama Hristos si prin ea iadul nu este iad, flacara nu mai arde si nu vorbesc din ce nu eu insumi incerc sa infaptuiesc.. intoarce sora mea armele spre tine si spre nimic altceva.. noi si nimeni altcineva si prin noi dar tot prin noi si satana ,astia sunt aliatii ce ne stau impotriva.. nu sectarii de ti-ar fi ei fie si sotul, mama copii ,tu mai multa odihna ai cu cat vantul sufla mai tare.. numai sa intindem vela crucii ..iar de nu.. spunea un sfant, sa nu-si faca cruce cel ce leapada necazurile de la el..
AMIN!!!

p.s. asa ca avem de ales:fie spunem ca talharul cel bun " cele ce le merit le primesc" fie cartim ce ni se da si ii spunem lui Dumnezeu "mantuiste-ne o data" ca talharul cel rau.. adica.. cu Hristos, la iad sau cu satana inspre "rai" ..
sper ca ai inteles si te rog fa un efort ca nu e asa de greu de dragul Celui ce s-a rastignit.. El vrea sa te duca in rai pe calea cea a smereniei si tu nu ca stii tu mai bine ca El

Spui vorbe mari si frumoase. Dar, personal, mi-e teama ca, incercand calea ta, ma voi arunca singura in plasa satanei. Cred ca trebuie sa fii prea desavarsit pentru a fi in stare. Prin aceasta atitudine, consider ca ii declari razboi pe fata satanei. Iar eu nu ma simt in stare sa lupt cu ea; de-abia ma simt in stare sa lupt cu mine insami si cu ispitele de zi cu zi. Personal, am nevoie de mijlocitori, printre care Maica Domnului si Sfantul Nectarie, care ma ajuta mereu... Mai mult nu pot deocamdata. Nu zic ca nu voi incerca, pentru ca oricum imi vor rasuna in minte mult timp cuvintele tale; dar, doar atunci cand ma voi simti pregatita.

Eu nu vad in spusele lui cristian decat smerenie.
El nu zice ceva ce ar trebui sa faci,ci ceva ce faci oricum.
Adica sa te socotesti ultimul dintre oameni,si cel dintai dintre pacatosi .
Eu chiar simt asta,nu trebuie sa mi-o impun.Daca nu as simti-o,atunci doar m-as speria intradevar.

De acord. Dar de la smerenie pana la a lua drumul iadului, impunandu-ti ca n-ai nici o sansa la mantuire... e drumul cam lung. Ma consider printre cei mai pacatosi (si eu chiar sunt, mai ales prin ura ce-o nutresc pentru penticostali), dar nadejdea mea ca Dumnezeu ma va indrepta si voi ajunge sa ma pocaiesc de tot raul si voi deveni un om mai bun, la asta nu pot renunta. Pai mintea mea bolnava n-ar ajunge oare, sub influentele viclene ale satanei, sa creada la un moment dat ca n-are rost sa ma mai chinui, sa ma mai rog, sa mai postesc, sa ma impartasesc daca tot ajung in iad? Poate gresesc, dar mi se pare prea atitudinea lui ciprian, una martirica si in acelasi timp prea profunda pentru muritorul de rand

ei,depinde daca noi intelegem ce vrea el sa zica.
Nu cred ca aceasta atitudine de smerenie adanca,presupune sa nu te mai chinui ,ca oricum ajungi in iad.Ci presupune mai degraba ca: oricat as posti,tot o fac in duh rrau,si nimic bun nu zace in mine.Aceasta ma indeamna sa o fac si mai bine,nu sa renunt.
Iar speranta trebuie sa fie,dar in mila lui Dumnezeu,si nu in capacitatea mea.

Subscriu intru toate acestor randuri.
Zice un sfant parinte: "Cel care isi vede pacatele este mai mare decat cel care inviaza mortii."

Eu nu cred in vedenii, iar daca apar sunt la de la diavol.:25:

Ba crede, anaana71 !
Vedeniile exista si se petrec.

Trebuie insa a nu le crede pe toate ca fiind bune sau de folos.

Iar pentru ca nu suntem intariti duhovniceste, spre a le discerne, este bine sa fugim de toate !