Suntem straini in ochii si inimile celorlalti
 

"Mitropolitul Antonie al Surojului, intr-una din predicile dinaintea Nasterii Domnului, ne indeamna sa ne imaginam urmatorul tablou: când Mântuitorul trebuia sa Se nasca, Fecioara Maria, impreuna cu Iosif, a batut la toate usile din Betleem, cautând un loc unde sa se odihneasca putin si sa poata naste. Si nimeni nu i-a deschis. Imaginându-ne cum Maica Domnului nu afla o usa deschisa, deprindem un cuvânt infricosator: strain. Suntem straini unii in ochii si inimile celorlalti, asa cum Maica Domnului era straina locuitorilor Betleemului.

In filmul „Joyeux Noel“ se povesteste urmatoarea intâmplare: in iarna lui 1914, trupele scotiene, franceze si germane luptau, se intâlnisera pe frontul de vest din Franta, purtând lupte sustinute, fara victoria vreunei parti. In seara de Ajun, a incetat focul, ca de obicei, pentru a fi reluat dimineata urmatoare. In transee, soldatii din toate taberele erau tristi din cauza departarii de casa, a prietenilor morti, erau chinuiti de frig si de foame, dar si speriati de un posibil atac din partea inamicului. La un moment dat, in linistea inghetata a noptii, se aude glasul unui german, care in ciuda ordinelor, incepe sa cânte colinde. Asteptându-se sa se reia focul in orice moment, nemtii sunt surprinsi vazând ca scotienii si francezii se alatura lor. Iesind din transee, soldatii decid incetarea conflictului in acea noapte, isi impart mâncarea, isi ofera unii altora cele necesare: haine, caciuli, bocanci, isi arata pozele cu familiile de acasa, isi poarta impreuna suferinta. A doua zi, dimineata devreme, un preot oficiaza Liturghia pentru toti soldatii, urmând ca apoi sa reia lupta. Numai ca odata ce s-au cunoscut, odata ce s-au impartasit unul de celalalt, acestia nu mai pot lupta, nu mai pot deschide focul asupra celor care le devenisera frati in noaptea de dinainte.
In felul acesta a lucrat sarbatoarea Craciunului in ei: nu si-au mai fost straini. Nu au mai fost dusmani, ci din dragoste s-au odihnit unul pe celalalt".

Este minunata si graitoare intamplarea evocata.

Omul, in afara relatiei personale cu Dumnezeu, resimte instrainarea mai ales fata de sine insusi, ca lipsa de sens. Nu se regaseste, nu vede in prezenta sa in aceasta lume si nici in ceilalti, un rost.

Tocmai aceasta instrainare o spulbera Mantuitorul Hristos prin intruparea Sa. El Se naste, pentru a aduce pace pe pamant si bunavoire intre oameni, pentru a le aduna pe cele risipite si pe cele aparent opuse ("pe cei slabi si pe cei tari"). Cum ne dam seama de acest lucru? Prin faptul ca Nasterea Domnului i-a adus laolalta pe magii cei invatati si pe pastorii cei simpli.

Asa ma simt si eu. Straina mie, straina celorlalti. Bat la usi si nu mi se deschide...
Oameni, incotro mergem?!

Ar fi minunat si ca "soldatii" de pe acest forum sa faca la fel, macar de Craciun!

Frumos spus. Ce sunt opiniile si orgoliile noastre in fata Nasterii lui Hristos?
Nu se cuvine sa umbrim prin ele, altora si noua, acest praznic al dragostei si al bucuriei sfinte.

Prima data vezi cine bate la usa ta.
Cand ai sa incepi sa multumesti?

Nu ,nu santem straini decat....
 

Nu,nu santem straini decat daca asa vrem noi.
Eu una simt acest forum cu toti membri lui asa cum sant cu bune si rele,foarte aproape sufletului meu,ii simt uneori mai frati si surori ca cei de un sange cu mine.
Pentru asta multumesc bunului Dumnezeu ca v-a scos in calea vietii mele,si ma rog pentru sanatatea voastra frati si surori,pentru ca toti sa depasim problemele din viata noastra cu credinta si incredere caci nu santem singuri in rugaciunea noastra si pe calea asta spre mantuire.
Doamne ajuta!
Sarbatori fericite tuturor!

Nu mai exista iubire intre oameni de aici raceala si sentimentul de a te simti strain fata de celalalt si a simti strain pe cel de langa noi...

..
 

Colinde frumoase:
http://www.youtube.com/watch?v=8MK3K0DvnY4&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=UGpCP0KiZTs

http://www.youtube.com/watch?v=y4opP4Jl5ls