penticostalul |
06.02.2012 16:11:54 |
Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 427516)
mi-e greu (desi stiu) sa inteleg cum o persoana inteligenta se poate preta la teatrul cu "vorbirea in limbi" care este o facatorie cap-coada in cel mai fericit caz
|
Multumesc pentru impestritatul compliment.
Tot un teatru considerati ca a fost si in Fapte 10 in casa sutasului Corneliu?
Si in cazul credinciosilor din Efes?
Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 427516)
Nici asta cu tzipaturile care voi le numiti rugaciuni, in care fiecare se roaga cu glas tare in urechile celui de langa el nu pot sa o inteleg, la o adica Dumnezeu nu stie ce e in capul tau e musai sa-i impui capul si celui de langa tine desi nu da doi bani pe asta, ci se roaga si el pentru ale lui?
|
Este una din formele biblice de rugaciune.
Daca vreti sa cunoasteti experienta mea: eu nu aud ce se roaga cel de langa mine.
Eu ma rog. El se roaga. Sunt concentrat la ceea ce ii spun eu Domnului.
Cred asta e marturia multora dintre cei care participa la aceasta forma de rugaciune in comun.
Cand esti la inceput e mai bizar probabil. Apoi te obisnuiesti.
In bisericile penticostale se foloseste si forma de rugaciune individuala: cineva se roaga cu voce tare si ceilalti se unesc cu el in rugaciune spunand „amin”. Cei mai multi insa prefera forma de rugaciune comuna pentru ca rugaciunea individuala in public (la fel ca si vorbirea in public) poate creea o stare de tensiune, inconfort si teama.
E drept, in biserica la care merg sunt descurajate strigatele isterice dar stiu ca exista biserici in care unii au un asa volum de decibeli incat acopera rugaciunea intregii adunari.
|