cum sa ii facem pe cei dragi noua sa devina crestini adevarati?
 

Doamne Ajuta!!!

Cred ca multi dintre voi v-ati confruntat cu aceasta problema si as vrea sa imi dati si mie niste sfaturi.
Persoanele pe care le iubim si ne sunt apropiate poate nu au avut parte de educatie religioasa si prin urmare ei nu stiu ca degeaba esti bun si faci lucruri bune daca nu esti pe ''cale".
Ce arme ar trebui noi sa folosim sa ii determinam pe acestia sa se intoarca pe calea cea dreapta?
Poate daca ii luam dintr-o data se vor speria si se vor indeparta si mai mult!
Stiu ca este un subiect delicat si nu stiu cum sa-l abordez cu oamenii din jurul meu.
Va rog sa-mi dati niste sugestii !

Cu aceeasi problema ma confrunt si eu, insa cerand sfatul unui parinte mi s-a spus ca trebuie sa avem rabdare si sa ne rugam pentru cei care nu sunt "pe cale".De asemene exemplul personal ii poate determina mai intai din curiozitate sa "experimenteze viata cu Hristos"iar mai apoi sustinuti de rugaciunile celor dragi se vor angaja singuri pe aceasta cale.

Multumesc mult de raspuns, Catalina, sper sa fie asa , tare mult mi-as dori sa pot sa ii aduc pe cei ce-i iubesc pe calea cea dreapta.
Cred ca e nevoie de multa rabdare !!!
Sa ne dea Dumnezeu multa intelepciune !

Sau poate pur si simplu nu-i intereseaza si vor sa fie lasati in pace. Voua cum v-ar place sa va bata mormonii la usa toata ziua?

scrabble, daca noi mancam o paine proaspata, dorim sa-i dam si celui ce se hraneste cu paine mucegaita, din aceasta paine.

cazul cu mormonii e irelevant - nu numai ca au in maini, atunci cand bate la usa, franturi din paine mucegaita, dar au si mainile murdare. Sincer, nu ma pot hrani din astfel de maini si nici cu o astfel de hrana. Nu mai spun ca dincolo de usa, la mine "miroase" neincetat a paine proaspata.

Revenind la subiectul propus - cum sa-i atragem si pe altii la iubirea dumnezeiasca, trebuie spus ca nu vom putea face acest lucru decat daca avem in noi aceasta iubire. De o vom avea, vom gasi de fiecare data raspuns bun la fiecare problema a semenilor. De nu o vom avea, e semn ca suntem prea saraci ca sa-i facem pe altii bogati. Asa ca numai curatiti fiind, putem spera ca vom putea curata pe altii.

De multe ori suntem doar cu numele crestini, de aceea nu-i miscam si pe altii. Un om mort duhovniceste nu mai poate chema semenul sau la viata.

Eu inteleg ca daca voi mancati ceva bun, vreti sa dati si celui de langa voi, dar daca cel de langa nu doreste sa primeasca? Pe deasupra, daca painea pe care o mananca el i se pare mai buna? In cazurile astea n-o sa faceti altceva decat sa-l suparati.

Cea mai buna si cea mai non-invaziva metoda e cea a exemplului personal, cum bine a mai zis cineva mai sus. In momentul in care te duci la om si-i spui mai pe fata sau mai voalat ca credinta lui este, in opinia ta, una gresita, omul intra in instinctiv in defensiva. Chiar daca nu spui nimic un timp legat de credinta si o faci dupa aceea, omul se poate intreba: "toata treaba asta numai ca sa-mi spui ca am o credinta gresita si ca a ta este cea corecta, cea adevarata?".

Cine vrea sa devina crestin, devine. Cine nu, nu. Modele sunt destule, informatii despre ortodoxie sunt peste tot. Daca cei dragi voua nu vor sa fie ca voi, acest lucru nu se intampla pentru ca sunt lipsiti de informare, ci pentru ca nu vor.

Si sa va spun si de ce e atat de deranjant cand te duci si povestesti cuiva despre adevarata religie, oricare ar fi aia: pentru ca automat acuzi omul ca ceva fundamental la fiinta lui este in neregula - e ca si cum i-ai spune ca are un defect fizic. Nimanui nu-i place chestia asta.

mort duhovniceste
 

Asadar, in contextul de mai sus, oare ce inseamna a fi mort duhovniceste, crestin doar cu numele, pentru cineva care are nevoie de "expunere" la dogmatica ortodoxa....si mai exact cum identifici tu un ortodox mort duhovniceste? ce face el de fapt? sau ce nu face?

Costel, deci ce anume trebuie sa faca acea persoana ca sa "impresioneze" placut audienta atee si sa o convinga, de exemplu, sa nu mai manince mezeluri in post?

scrabble, un crestin ortodox nu poate sa nu ia atitudine fata de nepasarea aproapelui in materie de credinta. Atunci cand propria viata este o permanenta bucurie a comuniunii cu Hristos, tocmai aceasta bucurie si bogatie a vietii vrei s-o impartasesti si celorlalti. Acesta este de fapt motivul pentru care Apostolii au pornit la propovaduirea Evangheliei si nu dobandirea de adepti, ca un scop in sine. Dar a propovadui si marturisi Adevarul in fata oamenilor nu este la indemana oricui, ci numai acelora care si atunci cand tac, vorbesc faptele lor.

Repet, cum poti sa-i vorbesti cuiva despre ce crezi tu ca e "bine", daca acela nu vrea sa te asculte? Pe deasupra omul se simte jignit si e normal sa reactioneze defensiv, uneori chiar agresiv.

Cand iehovistii bat la usi sunt luati la suturi si flegme (am vazut cu ochii mei). Ei cred ca indeplinesc aceeasi datorie sfanta, de a-si duce credinta mai departe. Si totusi nu fac altceva decat sa jigneasca credinta altora, spunandu-le ca e cea gresita.

Cu ce difera un ortodox care-mi spune mie ca am o credinta gresita?

precizari
 

Mai precis cum imparatasesti aceasta bucurie a ta? exemplifica... cum o faci fara a da in exaltare religioasa si perceputa la modul fanatic de cei in afara?

Ce fel de fapte vorbesc, cum pot vorbi ele oare cin vin in partea unor oameni pe car de fapt nu-i cunoastem, nu umblam cu ei asa cum o faceau apostolii...iar in timpurile astea cumplite de rumegare si RE_rumegare a vorbelor, vremea credintei oarbe in vorbe... a trecut.

Cum ii apropii ca sa te vada ce faci?...cind toata lumea nu mai are timp de ...umblat...deoarece fara sa te vada cum savirsesti "minunile" nu te mai crede nimeni...asa cum si in trecut fara minuni nu se "ajungea" prea departe...