Eu sunt noua pe acest forum.
Am mai citit discutiile voastre dar nu am avut idei ce sa va spun, pentru ca nu prea stiu ce sfaturi sa dau la altii, mai rau e ca nu stiu nici pentru mine.
Sunt casatorita de 2 ani cu o persoana care are crize de nervi. Am 35 de ani acum si m-am cam ferit de barbati avand o parere foparte proasta despre ei, dar am zis sa fiu si eu ca toata lumea conform religiei, casatorita cu un ortodox care spune el ca e religios. Merge la biserica e de un egoism feroce ii e teama pentru sufletul lui si ii pasa excesiv de propria persoana si de mama lui si cam atat.
La cea mai mica chestie ce nu ii convine face un aderavat show si ii trece greu. Nici cu ma-sa la care tine cel mai mult nu se poate controla la furii, tipa si tranteste. Mai mult nu face dar e suficient sa iti ridice tensiunea. Partea rea e ca nu ii trece decat foarte greu. Daca vorbesc cu el si nu zic ca el face urat in sensul ca tranteste si are o privire de zici ca ii ies ochii, cred ca e posedat de draci. Daca nu raspund tipa tot asa se abtine tot timpul sa nu ma bata, cred ca ma uraste rau in anumite momente.Se spovedeste si impartaseste desi eu cred ca nu merita impartasania, il pacaleste cumva pe preot ca altii sunt de vina nu el la tot ce face.
E panicat de teama sa nu fie parasit.
Inainte nu avea astfel de crize dar mai nou are stari din astea de furii.
Loveste in obiecte, se culca foarte tarziu noaptea ca lucreaza la calculator si este un pachet de nervi, mai are si ticuri. Inainte nu avea ticuri dar de la un timp zice el ca de la stres si oboseala, ca asa avea mereu dar mi se pare ca se ascundea sa nu vad eu, cand ma uitam la el nu mai facea de teama sa nu il parasesc.
Asta inainte de casatorie.
M-am casatorit cu el pentru dadea dovada ca e credincios, tine posturi, nu e betiv sau afameiat, cum erau toti colegii mei de care am fugit ca de necuratul, dar vad ca si asta e lupul in piele de oaie cu furiile. Noi stam cu parintii lui si mama lui da mereu vina pe mine ca eu sunt de vina ca din cauza mea se inerveaza dar si cu ea si cu toata lumea face la fel, normal ca ea tine cu el fiind fii-su. Vad ca mi-am incurcat viata urat ca dupa casatorie si-a dat arama pe fata, parea chiar foarte pasiv si in banca lui dar de fapt e crizat. Nu prea a avut prietene fete zicand ca e pacat, decat una care l-a parasit si de atunci cam uraste spita femeie.
Ce sa fac? Mi-e teama sa am vreodata vreun copil cu un isteric.

asta e chiar dus....in fine, v-ati luat...dar copil, nu faceti..e sfatul meu...si stati si cu parintii....ce trista tara....parintii stau cu copii.....ce greu.....cand ar trebui sa fie separati......pacat....lupta, roaga-te, totusi merge la biserica.....de ce e nervos...poate stresul ca sta cu parintii....nu stiu...eu as mai incerca....totusi, nu te-ai casatorit repede?...in fine nu dispera...lupta...Dumnezeu iti va ajuta!:)

Cred ca ar trebui sa mergeti la un duhovnic bun ,cu multa experienta si va va invata el ce sa faceti.
In casele unde se face multa rugaciune se coboara Sfantul Duh ,deci o schimbare in viata d-voastra va interveni.
Dupa multa rugaciune pentru sot el se va schimba sau Dumnezeu va orandui o schimbare in viata d-voastra.
Incercati sa va rugati neincetat ,cum puteti ,chiar si pe strada ,rugaciunea mintii e de ajutor.
De asemeni a sfestanie ar fi necesara.
Am incercat sa va dau si eu niste sfaturi ,din ce am citit si din experienta mea .
O viata duhovniceasca indelungata nu ramine fara rezulate pozitive.

VCLMirela,

Daca spui ca este credincios, tine posturile, etc. tu il insotesti pe acest drum al credintei? Sau tu nu stii ca omul credincios are si el ispitele lui=?

Aveti acelasi duhovnic?

Domnule ce viatza frumoasa, stimata doamna, poi ce ne povesteshti dumneata este chiar frumos, adica sotzul dumitale de care te cam sperii, este foarte credincios (merge la biserica, merge la spovedit, tzine posturi, nu umbla dupa femei shi beutura shi altele...) shi are shi el ceva crize de nervi in sensul ca se infurie shi face urat... poi stai putzin, nimeni nu este perfect... shi la cate are de rabdat un credincios in lume, atunci nici nu-i de mirare ca-l mai shi apuca... Dar dumneata nu de el tzi-e frica ci de ideiile cu bolnavii psihici shi crize, idei ale tale sau ale cunoscutzilor, ca asha zic cei lumeshti despre creshtinii practicantzi, ca-s daca-s bisericoshi atunci is neparat saritzi... iar medicul si psihologul sa vezi cum le da apa la moara shi abea ashteapta sa le treci pragul, dar ma refer la medicul de doi bani, care il gaseshti peste tot sa-tzi explice cum stau lucrurile... cand defapt psihiatria insashi recunoashte, pt cine a citit cate ceva, ca sunt doar teorii shi extrapolari pe baza de ipoteze din observari de cazuri shi nu se shtie precis aproape nimic... nu exista boli ci bolnavi...

Deci fii serioasa doamna, ca nu trebuie sa-i spui decat atata, nu de la noi ci de la Domnul nostru Iisus Hristos, sa-i reaminteshti: "...Si cine se enerveaza pe fratele sau, sau ii spune prostule sau nebunule, pacatuieshte..." cam asha ceva zice Domnul, dar sunt convins ca stie shi el mai bine ca shi mine shi ishi va aminti ca nu trebuie sa se lase, dar niciintr-un caz din moive de probleme la cap, cum insinuezi dumneata, ca n-are decat sa se enerveze shi sa strige cat pofteshte, nu-s boli mintale astea in schimb ???... shi dintre noi foarte putzini se imbunatatzesc... dar e o perioada cand unii creshtini se inraiesc shi se invenineaza in ei de tot felul de ciudatzenii... sper ca ne mai shi trece.:)

Mania este un pacat capital ,omul credincios este pasnic,dar acest sot se pare e bolnav de nervi.
Parintele Arsenie Boca zicea ca pentru cel care gandeste strimb si cele drepte sunt strambe .Acest sot numai cu vorba il marturiseste pe Dumnezeu ,nu si cu inima ,deoarece celor apropiati le face mult rau ,deci unde este iubirea de aproapele?

Sotul dv. e clar ca are probleme cu nervii. Trebuie tratament specializat. Isi va reveni f. bine. De asemenea mergeti si la duhovnic.

Starile in care nu se controleaza, se infurie, tipa si tranteste nu sunt normale, el e ca un vulcan care la cea mai mica nemultumire rabufneste, iar viata celor din jur este afectata.

Nu lasati timpul sa treaca si sa nu se mai poata controla, sa va loveasca, sa sparga prin casa etc.

eu va multumesc la toti de sfaturi.
E complicata situatia, oamenii bolnavi cu nervii nu vor sa recunoasca si sa accepte tratament, in plus maica-sa cred ca m-ar da afara daca ar auzi asa ceva, si asa nu ma inghite de prima data de cand m-a cunoscut i-a fost teama ca nu cumva fiul ei sa tina mai mult cont de mine sau sa tina cont si de ideile mele, spunea ca eu sa renunt la toate parerile mele vroia sa fiu carpa de sters pe jos ca sa fie ea multumita. Si tot ce facea si ce propunea era cumva sa imi fie mie rau si lui cat mai bine.

Poate reusiti sa ma mutati sa stati singuri. Pe langa problemele cu nervii e si stresat pt ca mereu e la mijloc, intre dv. si mama sa.

Ar fi bine sa mergeti dv. la un medic specialist, sa-i povestiti cum se manifesta si sa va dea vreun tratament pe o reteta pe numele dv., dar medicamente sub forma de solutie pt a le putea pune in mancare/suc fara stirea lui.

:D:dontgetit::D:D:D:D:D
:cool: