ura
 

Mi-am dat seama ca exista o persoana pe care o urasc. "Fosta" prietenului meu. Nu mai are nici o treaba cu ea, dar pur si simplu nu pot sa n-o urasc. Ati mai trecut careva prin asta?

Da,am o persoana pe care intr-un timp chiar o uram la maxim.Cand o vedeam i-mi venea chiar sa o iau la pumni si picioare.Timpul a trecut si ranile au inceput sa se inchida.Inca o mai urasc dar mai putin.Sa-mi dea Domnul putere sa o pot ierta ca sa ma ierte si ea pe mine.(Ionela)

Nu există jumătăţi de măsură nici în iubire şi nici în ură. Chestia cu urâtul mai mult sau mai puţin, este o aberaţie. Ori urăşti, ori iubeşti ? Din două una ! ! !
:76:

Poate vrea sa spuna ca acum nu-i mai vine s-o ia la pumni si la picioare, dar tot o uraste.
Eu nu vreau s-o iau la pumni si la picioare, parca as vrea sa-i sterg existenta de pe fata pamantului. E clar, o urasc! Acum sa nu credeti ca as vrea sa moara, in nici un caz nu m-ar satisface cu nimic. Cred ca as vrea sa moara amintirea ei din mintea lui...:107:

Probabil iti creaza o stare de nesiguranta; sau e vorba de propria ta nesiguranta.
Ura acesta, creata de teama, este lipsita de sens. Omul se poate debarasa de aceasta ura, cand scapa de gelozie.

Gelozie vindecată 100% nici unde. E patimă foarte grea ce apasă până în ultima clipă.

Ceva asemenator poate simt si eu Anna. Dar nu e ura,pur si simplu o antipatie sau mai bine spus un sentiment de respingere fata de acea persoana. Nu vreau sa cad in pacatul mandriei,dar am inceput sa invat sa scap de aceste sentimente: ura,invidie etc. Sau cel putin nu mai sunt ca acum cativa ani.

Incearca Ana sa citesti pentru ea zilnic "Rugaciunea pentru binefacatori". Se gaseste in rugaciuni de toata trebuinta.:6: La tine este o problema ce tine de adolescenta dar din pacate sunt si oamnei maturi ce contiuna sa urasca ani si ani de zile..chiar cu pretul transformarii propriei vieti intr-un bulgar de suferinta si nesiguranta. Cred ca ei urasc pentru ca nu-i iubim noi destul. Nu pentru ca ei doresc sa ne urasca. Iar tu urasti pentru ca inca nu ai simtit iubirea Lui Dumnezeu. Fruntea sus, Ana va trece. Trebuie doar sa arunci neputinta ta la picioarele Stapanei. Spune-i simplu, ia-o Tu eu nu pot scapa de ea. Dar spune-o din inima. Bucurie!

Ceea ce este interesant, si minunat deopotriva, este aceea ca odata aprinsa in noi [COLOR=darkred]dragostea pentru un om[/COLOR], noi nu ajungem sa'l iubim pe acela din prezent si pana la moarte, ci inca de la nasterea aceluia. Ii iubim copilaria, fotografiile de la gradinita, amintirile curate si toate cele ce tin de acela, inca din'nainte sa auzim ceva despre el.

Cheia intelegerii sta in gelozie. Gelozia este o putere a sufletului care reactioneaza de fiecare data, atunci cand se cere o impartire a ceea ce iubim. Acesta este un alt aspect al dragostei jertfelnice. Pentru ca dragostea noastra sa nu fie una cazuta in egoism si posesivitate limitata, este nevoie spre a putea imparti ceea ce iubim. Ma refer la a nu reactiona rau atunci cand persoana iubita petrece putin timp cu vreo ruda, etc.

Legat de fostele/fostii, aceasta e ceva mai sensibil. Intotdeauna mai ramane ceva acolo, care este neclar. Ciuda, antipatie, simpatie, admiratie, toate amestecate, etc.

[COLOR=darkred]Este esential a vedea si a trai in prezent.[/COLOR] Diavolul este singurul care ne face sa traim in trecut sau in viitor, in toate tristetile si caderile trecutului, si in toate visele si dorintele viitorului, cu temerile lor. [COLOR=darkred]Traieste in prezent si vei avea pace.[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
Prietenul tau este prietenul tau, nu al alteia. Poate [COLOR=darkred]chiar trecutul l'a ajutat sa fie ceea ce este astazi, ceea ce iubesti mai mult la el.[/COLOR] Poate chiar fostele lui prietene l'au modelat, fiecare intr'un anumit mod, spre a ajunge potrivit dorintelor si dragostei tale.

Nu zice asta ca ma apuc sa plang:(