cum poti face pe cineva sa spuna "imi pare rau"? ... sau macar sa admita ca simte asta si sa se comporte consecinta.

cum ajungem la o inima impietrita ?

poate aveti o idee mai buna decat cea a propriului exemplu, ca nu merge. Multumesc !

--------Au venit la avva Fillic niste frati, care aveau cu ei cativa mireni si i s-au rugat lui sa le spuna vreun cuvant. Iar batranul tacea. Si fiindca mult il rugau, le-a zis lor: cuvant voiti sa auziti? Si i-au zis: da, avvo. Deci a zis batranul: "Acum nu este cuvant, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Cand intrebau fratii pe batrani si faceau cele ce le zicea lor, Dumnezeu le da cum sa le graiasca." Si auzind fratii acestea, au suspinat, zicand: roaga-te pentru noi, avvo!------- Sper ca te-am putut ajuta cumva,caci aceasta pelda din Pateric e actuala oriunde si oricând...Acuma...noi nu stiu ce cuvânt am putea sa spunem aproapelui nostru ca sa-i despietrim inima..Oricum,în taina,Domnului sa ne rugam!

Sa ii vorbim Tatalui in rugaciune despre cei dragi care au inimile impietrite.
Este unica varianta, dupa post si propriul exemplu!
POST, RUGACIUNE doua minuni care lucreaza la inimile impietrite.

Doamne ajuta!

Parintele Porfire spunea atat de frumos cand cineva iti greseste, nu ii spune ca a gresit nu vorbi direct cu el ,ci vorbeste D-zeu sa vorbeasca EL cu el ( foarte frumos cuant si atat de adanc) sa-i spnem noi ceva inima lui mai tare se va indaratnici, si mai mult decat atat sa ii aratam ca a gresit cu faptele noastre adica IERTANDU-L!!!! nu astepta sa iti ceara ieratre pt ca atunci inseamna ca nici tu nu l-ai iertat!!! pt ca asteptand sa iti ceara iertare se considera ca il gasesti vinovat de ceva...dar daca l-ai iertat, ai stres deci cu ce ti-a gresit?? cu nimic iubeste-l in continuare si nu astepta sa iti ceara iertare inunda-l tu cu dragostea ta si te va iubi si el cand va sinti iubirea ta..

a multumesc, fratilor, pentru frumoasele raspunsuri, pilde si indemnul la rugaciune, mai ales.

Jeny, sunt intru totul de acord si cu indemnul tau la iubire, insa nu stiu de ce am impresia ca m-ai inteles putin gresit. Nu e vorba ca astept sa mi se ceara iertare pentru a ierta pe cineva; si, fara sa ma laud, pot spune ca stiu sa imi pun lacat la gura cand trebuie si in general las sa treaca de la mine foarte mult. Insa dupa o vreme parca ai vrea sa vezi o schimbare in bine si in comportamentul celuilalt, pentru binele lui in special, si apoi al tau/meu.

Cred ca intr-un fel este ca spovedania, daca imi permiteti comparatia : nu este de ajuns sa iti para rau, mai trebuie sa si admiti cu voce tare. Cineva spunea ca limba este un organ atat de mic in raport cu restul corpului omenesc, insa cat bine/rau poate face !

Dumnezeu sa ne ajute tuturor!

:)Este de folos mergerea la duhovnic.El ne poate face sa intelegem neputintele aproapelui.Doamne ajuta!

iata citeva cugetari despre impietrire :

Impietritul este un filozof neintelept care se osandeste pe sine insusi voind sa se arate invatator altora, orator care se condamna pe sine insusi prin vorbele pe care le rosteste, orb care pretinde ca-i invata pe ceilalti sa vada ceea ce nici el nu vede.

Vorbeste despre felul vindecarii unei rani in timp ce nu inceteaza sa si-o scarpine pe a sa; vorbeste impotriva bolii dar nu inceteaza sa manance cele ce-i sunt vatamatoare; se roaga sa fie eliberat de pacat pentru ca indata sa se intoarca la patima sa. 'Fac raul' striga el, insa cu osardie continua sa-l faca. Se roaga cu gura impotriva patimii, iar trupul nu-l lasa sa lupte contra ei.

Filozofeaza despre moarte dar se poarta ca si cum ar fi nemuritor, suspina sa se desparta de trup, dar doarme ca si cand ar fi vesnic. Predica infranarea, dar se straduieste sa-si satisfaca lacomia. Fericeste ascultarea dar e cel dintai care o ignora. Citeste despre infricosata judecata si incepe sa zambeasca, citeste despre slava desarta si chiar in timpul lecturii se umple de ea.

Se pregateste pentru priveghere, dar indata cade intr-un somn adanc; lauda rugaciunea dar fuge de ea ca de-un bici. Lauda pe cei lipsiti de rautate dar nu se rusineaza sa tina minte raul si sa se lupta pentru o zdreanta. Infuriindu-se, se amaraste si din pricina ca s-a amarat din nou se infurie, si cu toate ca este de doua ori biruit, este atat de impietrit incat nimic nu simte. Saturandu-se se caieste si dupa putin timp, adauga alta saturare.

Fericeste tacerea, dar o lauda prin vorbarie. Invata despre blandete dar se manie chiar in timp ce invata despre ea. Trezindu-se din somn suspina parandu-i rau dar lasandu-si capul pe perna iarasi se supune patimii. Ocaraste rasul si invata zambind despre plans. Inaintea oricaruia se acuza pe sine de slava desarta si semetie, dar prin aceasta dezaprobare se slaveste pe sine.

Priveste patimas la fete si vorbeste despre neprihanire; petrecand in mijlocul lumii lauda pe cei retrasi in pustiu nerealizind cat de mult se face singur de rusine. Slaveste pe cei milostivi dar cum ii vede pe cei saraci ii ocaraste; se osandeste pururea pe sine insa nu voieste sa aiba constiinta raului savarsit, ca sa nu zic ca nici nu poate .

Daca stam si ne gindim bine cred ca toti avem cite ceva din aceste insusiri !
Cum se poate lupta impotriva ?

Maria: Din cele scrise de tine, inteleg ca impietrirea este anularea bunelor intentii si punerea in fapta a contrariului acestora. Probabil de aici vine zicala, ca "iadul e pavat cu bune intentii". As mai zice ca este o neplecare in fata lui Dumnezeu.

mirelat: Cunosc situatia respectiva( sper ca am inteles bine, daca nu, scuze), cand unul iarta, iarta, iarta, dar nu vede o schimbare in celalalt, incat pare aproape ca o nedreptate.
Noi suntem obisnuiti ca la ceea ce intreprindem noi sa vina mai devreme sau mai tarziu un raspuns favorabil de la cealalta persoana, uitand ca suntem doua persoane diferite, chiar daca suntem uniti si formam unul. Si sarcinile noastre de viata sunt altele.
Pentru a intelege un lucru trebuie sa catam cauza care a generat situatia.
Cum intr-un cuplu, partea de "vina" a fiecaruia difera, degeaba te preocupi de procentul lui/a ei de vina, caci nu-l poti influenta cu nimic. Dar din procentajul chiar foarte scazut de "vina" proprie, poti trage cele mai valoroase invataminte. L-am parafrazat aici pe Carl G. Jung. De multe ori ne e greu sa gasim adevarata cauza, dar cautand si cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci cand vom gasi cauza, vom intelege, ca de fapt si noi avem o buna contributie la situatie. Toate aceste probleme exista pentru cresterea noastra. Nimic nu e intamplator si totul isi are rostul lui. De cate ori am ajuns la aceasta intelegere, am realizat in mod repetat, cat de intelept le-a aranjat Dumnezeu pe toate, incat orice intamplare rea din viata noastra e precum diamantul neslefuit, caci ascunde ceva foarte pretios pentru noi.

draga anca ,
dupa parerea mea noi sintem obisnuiti in viata de toate zilele a numi "impietrit" pe cel care nu primeste in nici un fel cuvintul , caruia ii tot spui si degeaba , nu pricepe , nu aude .
Iata ca mai este si o alta descriere a impietririi , dupa Sf. Parinti .
Este omul care toate le stie , toate le cunoaste (ma refer la Evanghelie ) , toate le predica si da continuu sfaturi , dar el nu face nimic , considerand ca o fi prea greu ,sau nu-i nevoie ........
Un fel de fariseu ,(faceti fratilor ca eu n-am vreme !), cam asa .
Este atunci cind de exemplu pe Forum , una scrii si alta crezi ,(nu ma refer la cineva anume ,in general) .
Doamne ajuta !

Draga Maria,
sper ca nu m-am contrazis in mesajul de mai sus. Fiind o parere personala orice e posibil.
Chiar am vazut o persoana impietrita. Dumnezeu i-a dat niste semnale de atentionare, dar nu a vrut sa auda. Nu mai avea mimica fetei, luand distanta de la orice insemna Dumnezeu.