Slava desarta este o manifestare a mandriei.
Slava desarta este a crede ca tu insuti, cu de la tine putere, ai facut un anumit lucru, cu care te mandresti.

Drept aceea, se cade sa intelegem cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic."

Maria, ma refeream singuri de oameni.
Da, Dumnezeu este cu noi tot timpul.
Eu spuneam ca nici calugarii nu pot trai singuri, si ei au nevoie de oameni. Poate daca ar trai fiecare din ei in pustie, dar nici asa n-ar putea trai.
Ei traiesc si in manastire tot in comunitate si mai comunica si ei cu lumea prin lucrari, vizitatori.
Ai zice ca se retrag pentru rugaciune si unii spun ca tot pentru oameni se roaga calugarii. Asa o fi.
Dar vezi ca pe urma incep sa se faca vazuti si auziti lumii prin lucrarile lor. Devin si duhovnici, au unele harisme si atunci lumea se duce sa-i caute si pe urma sa-i laude.
Cum o dai, tot cu oamenii si prin ei traiesc.
Aceia din pustie, sihastrii...Si ei sunt pana la urma stiuti si chiar cautati (unii intreaba de ei si pe acest forum), pentru ca reprezinta probabil supremul in credinta si vrednicie.
Ce-ar fi daca ei n-ar fi cititi, cautati, laudati de lume? Le-ar fi bine? Isi doresc sa vina bine la lume scrierile si predicile lor? Da, cred ca da. Se bucura si ei cand vine multime de oameni la ei si presa, si sunt invitati si ajung cunoscuti.

@Vsovi- nu mai bruia topicul, te rog.

ambitzia
ambitzia
ambitzia

Cea mai mare parte dintre noi, dintre mireni, mai mult sau mai putin suntem ''sclavii'' acestui pacat...oare nu asteptam ca faptele noastre sa fie vazute sau laudate la serviciu de catre sefi, nu ne suparam cand muncim pe rupte si parca nimeni nu observa...doar un exemplu.
Din pacate cred ca nici nu putem trai fara slava desarta, asteptam mereu de la semenii nostri un fel de recunoastere de cat de buni, frumosi, talentati...suntem.

Multumesc!Multumesc tuturor pentru atentia acordata!

Cum faci insa cand esti bun si smerit?Diavolul uneori impleteste lucrurile rele cu cele bune de nici nu-ti dai seama.De exemplu faci o fapta buna din tot sufletul,nu te falesti,nu te lauzi,dar cand cineva te apreciaza te bucuri.Cum faci sa ramai neclintit in fata laudelor?

Sau cand renunti la patimi,la rele,la vicii....dar atunci incepi sa te simti deosebit,special!Gonesti necuratul pe o usa si intra pe alta.

Dar cand spui :''Mie necuratul nu-mi poate face rau ca Dumnezeu ma ajuta!'',sau ''Dumnezeu imi da tot ce-i cer ca ma iubeste!'',nu e tot slava desarta?

''Diavolul slavei desarte se bucura cand se inmultesc virtutile''.
E o lupta parca...

lupte
 

Da, este o lupta! O lupta incrancenata si fara sfarsit, pana in ultima clipa. Dar cred ca a gandi ca diavolul nu are spor impotriva noastra datorita rugaciunii e o slava data lui Dumnezeu. Sigur, nu trebuie spus celorlalti, insa in inima te simti protejat de Mantuitor, de Maica Sfanta, de toti sfintii pentru ca pe EI ii chemam in ajutor, si atunci chiar ca diavolul nu are spor in lucrarea lui. Lasa-l sa lucreze cat vrea, asta e treaba lui. A crestinului treaba este de a se ruga pentru a dobandi ocrotirea Bunului Dumnezeu!

M-a amuzat intotdeauna nuvela "Kir Ianulea" a lui Caragiale... (pe aceasta tema)

Spor in toate si nu deznadajdui! Feriti de luptele acestea sunt doar cei din Rai!

razboiul nevazut Pr Nicodim Aghioritul
 

iar simt nevoia sa fac recomandarea catre aceasta carte a carei lectura pe mine m-a ajutat f mult sa inteleg si sa accept realitatea acestei lupte permanente.. http://www.razboiulnevazut.org/carte...zboiul-nevazut