Am înţeles, Cătălin, sigur că am înţeles din capul locului.
Atâta doar că dăm o accepţiune diferită termenului de "învăţătură". Eu nu o reduc la formulările de credinţă, acestea fiind cel mult nucleul sau programul Învăţăturii în măsura în care acesta poate fi formulat în cuvinte omeneşti.
Învăţătura sau cunoaşterea lui Dumnezeu depăşeşte cu mult ceea ce a fost formulat în Crez.
Adeseori învăţătura nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Iar formulările dogmatice rămân doar un reper, spre a nu rătăci prea mult în viaţa de credinţă.

Frica lui Dumnezeu e cea mai bună învăţătură, e busola care îl ţine pe credincios cel mai aproape de Taina Iubirii dintre Dumnezeu şi om. Cine are frica lui Dumnezeu nu mai rătăceşte Calea, fie şi neştiind formulările de credinţă.
Dacă toată învăţătura revelată ar pieri, prin cine ştie ce cataclism curios, sunt sigur că oamenii cu frica lui Dumnezeu ar reformula-o. Aceasta nu se dobândeşte prin învăţătura revelată (sunt doctori în revelaţii dar care n-au pic de frică de Dumnezeu şi nici strop de credinţă!), ci printr-o mişcare tainică a inimii sub mângâierea Harului.
Frica lui Dumnezeu, aşadar, e cel mai bun învăţător. Din ea odrăslesc toate celelalte bineplăcute Domnului, dacă omul voieşte să se dăruiască Vieţii şi nu morţii.

Florinele dragule, ma intreb daca tu citesti vreodata o carte de teologie ortodoxa cap coada sau doar paginile care iti ies la cautarile de pe Google dupa termeni de pseudo-teologie budhista.

Chiar unde ne-ai dat tu link poti gasi capitole interesante ca:

Patea I
Capitolul 1

"Dumnezeirea este necuprinsă de minte.
Nu trebuie să căutăm şi să ne interesăm de cele ce nu ni s-au predat de sfinţii profeţi, apostoli şi evanghelisti"

CAPITOLUL V
Demonstrare că există un singur Dumnezeu şi nu mulţi Dumnezei

CAPITOLUL VI
Despre Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu.
Demonstrare silogistică

CAPITOLUL VII
Despre Sfântul Duh. Demonstrare silogistică

CAPITOLUL VIII
Despre Sfânta Treime

CAPITOLUL XII
Despre om

etc.

Chestii care tie iti sunt total straine pentru ca nu le gasesti in povestioarele tale fermecate cu budhisti.

Acum, tu poti sa zici ca Sf. Ioan Damaschin era copil in cele duhovnicesti si nu a ajuns sa le vada cum le vad "inteleptii" tai, da' in cazul asta, nu incerca nici sa-l transformi nici in avocatul doctrinelor tale.

De altfel daca ai fi citit putin peste capitolul care ti-a placut tie, parand ca glasuieste pe placul ideilor tale preconcepute, asa mai spre Sfanta Treime, ai fi vazut ca oricat le-ai trage de par, cosmologiile teologice tot nu se potrivesc de nici o culoare.

Daca ar fi sa urmam sfatul autorului, atunci chiar opera sa ar trebui data la o parte.

In momentul in care am inteles si ne-am insusit aceasta imperativa, ar trebui sa renuntam sa parcurgem urmatoarea propozitie din Dogmatica.

Sa renuntam la orice nu este "predat" in Biblie.

Ce sens mai are sa citim despre corporalitatea sau noncorporalitatea Fiintei Iisus - tematica care nu a fost "predata de sfinţii profeţi, apostoli şi evanghelisti."

De ce se mai studiaza inca Dogmatica la Teologie?

---

Este firesc ca autorul sa emita "indemnuri de conformitate" pentru a nu trezi suspiciuni sau risca perceptii ale cititorului de dezacord intre principiile filozofice expuse si fundamentul biblic.


"Sfinţii profeţi, apostoli şi evanghelisti" nu au adus in discutie natura Fiintei Lui Dumnezeu. Insa Ioan Damaschinul o face...prudent si argumentat logic.

Evident ca e o invatatura revelata, doar spunem ca Iisus S-a intrupat. Asta inseamna ca tu nu ai inteles prea multe din invatatura crestina. Stii totul prin prisma celor citite in lucrari new-age, asa cum stiam si eu inainte.

Nu poate exista un crestinism adogmatic (si ma refer la ortodoxie, pentru ca pietismul din protestantism este traire fara dogma, a fost insusit si de ecumenism). Invataturile revelate sunt cele din Sfanta Scriptura, dogmatica le-a explicat apoi si dezvoltat. Fara Crez nu exista credinta, nimeni nu a fost primit in Biserica doar pentru ca are trairi intense. Atat de importanta este invatatura incat erezia a fost considerata cel mai mare pacat. Pentru o singura prepozitie s-a despartit Biserica Ortodoxa de catolici ("din" in opozitie cu "prin").
Am mai dat articolul IPS Andrei Andreicut despre pietism, in comparatie cu invatatura ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html

Prin ce se diferentiaza necorporabilitatea Lui Dumnezeu, de cea a lui Brahman, Buddha sau a oricarui alt Nume care indica natura sursa a realitatii sensibile?

Prin ce se deosebeste o transcendenta de alta transcendenta? Cand niciuna nici cealalta nu este identificabila, nu este tangibila?

"Nu face parte din existente" - cum afirma Sf. Ioan Damaschin.

De ce o transcendenta ar fi revelata iar cealalta nu?

Chiar am vrut sa adaug in mesajul precedent ca si cei din unele religii sau samanii stiau ca zeii sau spiritele sunt duhuri, iar tu intrebai daca Sfantul Ioan Damaschin nu a introdus atunci invatatura ca Dumnezeu este Duh.
Ca sa-ti raspund la intrebare, Buddha a fost un om, dupa ce a murit e suflet, adica fara corp. Brahman nu exista, zeii neamurilor sunt ingeri cazuti, care dau cateodata si experiente paranormale. Pe luma cealalta exista doar Dumnezeu, ingerii, demonii si sufletele celor decedati (unii in Iad si unii in Rai). Pui problema de unde stim care poveste e adevarata. Acum ceva timp si eu aveam conceptii new-age, ca si tine. M-am apucat si am citit Sfanta Scriptura, de la inceput, si de la primele capitole am fost sigur ca ceea ce scrie acolo e adevarul si Dumnezeu exista si e Cel descris in Biblie.
Nici macar nu se poate compara Biblia cu istorisirile din alte religii, acelea sunt niste povestioare. Nu-ti poti da seama decat daca citesti Biblia, sa poti compara. De asemenea, nu isi poate da seama cineva de adevar decat daca studiaza crestinismul, nu are cum sa afle despre crestinism din budism. La fel cum cineva n-o sa stie cum arata un leu daca citeste carti in care leul are tot felul de descrieri fanteziste. Doar cand va citi o carte care descrie leul, asa cum e el, va afla adevarul, nu are cum sa-l intuiasca in alte scrieri gresite.

Sunt religii/credinte care inteleg prin Duh o anumita "corporalitate", o anumita "manifestare", un principiu "activ". In aceasta viziune animista, Duhul ar fi "ceva" dar invizibil, imperceptibil, un fenomen subtil diferentiat de celelalte fenomene. O esenta care anima ale fenomene. Ceva care se simte.

Daca prin Duh intelegem Dumnezeu, atunci Ioan Damaschin nu se refera la asa ceva. Viziunea sa este mult mai profunda. Natura Duhului este dincolo de orice esenta. In concordanta cu viziunea budista. Nu se refera la nicio manifestare, fie materie, spirit, lumina, intuneric, ingeri sau demoni.....

Vorbim despre lucruri complet diferite. Ca de obicei.
Problema e că, tot ca de obicei, nu pari să-ţi dai seama de asta. Inocenţa ta e adorabilă!...

Inca o data o demonstratie superba cum orice chestiune poate fi redusa la protestantism, ecumenism, pietism, etc :)