Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Ortodoxa si Massmedia (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=508)
-   -   Noutati de la Centrul de Presa Basilica (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5160)

cristiboss56 15.01.2017 14:32:03

《 continuare》
 
Un alt colind spune: „Din răsărit vin magi cu bucurie, cu dar de smirnă, aur și tămâie!”

Colindele reamintesc adevărul că Mântuitorul Iisus Hristos este cinstit de cei trei magi sau crai de la Răsărit, de oameni înțelepți de alt neam decât poporul evreu, veniți de la mari depărtări, pentru că Dumnezeu voia să dea o lecție lui Irod, regele Iudeii, al patriei în care S-a născut Pruncul Iisus. Regele Irod căuta să-L omoare pe Pruncul Iisus, însă alți regi, de neam străin, I-au adus daruri Pruncului Iisus. Prin această lucrare tainică, neașteptată, Sfânta Evanghelie a Nașterii Domnului ne arată că Dumnezeu dorește să facă din oameni îndepărtați, oameni apropiați, să cheme și alte popoare la mântuire, alături de poporul ales. Din străini Dumnezeu face prieteni și închinători ai lui Iisus, din pelerini veniți de departe Dumnezeu face mărturisitori apropiați ai dumnezeirii Pruncului Iisus și ai împărăției Sale veșnice.

Darurile aduse de magi au și ele înțelesuri profunde. Aurul este simbol al demnității împărătești a Pruncului Iisus. Tămâia Îl arată că Pruncul Iisus va fi Mare Preot Care aduce jertfă lui Dumnezeu, fiind El Însuși jertfă și jertfitor, iar smirna arată că, mai târziu, Iisus va trece prin moarte, pentru a dărui oamenilor muritori învierea și viața veșnică.

Putem spune, așadar, că textele colindelor românești ne surprind atât prin bogăția semnificațiilor teologice și spirituale pe care le conțin, cât și prin simplitatea formei artistice de exprimare a iubirii smerite și a sfințeniei Pruncului Iisus, Dumnezeu-Copilul, „Cel ce din pântecele Maicii Sale conduce întreg universul”, cum spunea Fericitul Augustin.

Colindele creează comuniune sincronică (între contemporani) și diacronică între generații.
Fiind cultură creștină decantată prin cântare repetată și îmbogățită din generație în generație, colindele românești transmit, în cuvinte simple, adevăruri și învățături esențiale pentru credința și viața noastră. Aceste adevăruri esențiale sunt pietre de temelie pe care putem cultiva cu bucurie, prin credință și cântare comună, comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu și cu semenii noștri.

În acest sens, credința în Dumnezeu, iubirea milostivă, bunătatea inimii, prietenia sinceră, precum și toate valorile spirituale pe care le promovează colindele de Crăciun, ne cheamă la comuniune și bucurie, la creștere și îmbogățire spirituală, la păstrarea tradiției strămoșești, dar și la promovarea ei. Colindele promovează, așadar, prin mesajul lor, comuniunea inimilor și unitatea națională sincronică, între contemporani, dar și diacronică, peste timp, între generațiile trecute și cele viitoare.

Creștinii ortodocși români au conștiința vie că în fiecare an colindele pe care le cântă ei nu le cântă împreună numai cu contemporanii lor, ci într‑o neîntreruptă legătură spirituală cu generațiile trecute, cu strămoșii care au devenit creștini începând cu predica Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea. „Azi cu strămoșii cânt în cor colindul sfânt și bun/Tot Moș era și-n vremea lor bătrânul Moș Crăciun”. Acest cor tainic care leagă generațiile între ele de‑a lungul veacurilor întru mărturisirea iubirii milostive și smerite a lui Hristos pentru oameni nu este un simplu cor muzical artistic, ci este mai întâi de toate comuniunea de iubire sfântă a credinței în Dumnezeu – Izvorul vieții veșnice, iubire mai tare decât moartea, care s-a arătat în Hristos Cel răstignit și înviat, smerit și preaslăvit, Creatorul universului și Mântuitorul lumii.

cristiboss56 15.01.2017 14:34:08

《 continuare 》
 
În acest sens, colindele românești au ca bază de pornire viața liturgică a Bisericii. Ele sunt ecoul popular al ascultării Evangheliei și al cântărilor liturgice din lăcașul de cult, precum și al binevestirii și binecuvântării preotului care poartă icoana Nașterii Domnului Iisus Hristos pe la casele oamenilor, împreună cu dascălul sau cântărețul de la strană. Astfel, Biserica a cultivat, prin cult și colinde, deodată cu unitatea de credință și unitatea limbii române, precum și conștiința unității și identității noastre naționale românești.

Din acest motiv, Poetul nostru național, Mihai Eminescu, pe care-l sărbătorim astăzi în mod solemn, numea Biserica Ortodoxă Română: „Maica spirituală a poporului român”.

Colindele au aprofundat și transmis o cultură a bucuriei și a dărniciei
O altă componentă majoră a colindelor este cultivarea bucuriei și a dărniciei. Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată prin slujbe speciale de rugăciuni și cântări, dar și prin fapte de milostenie și daruri oferite cu bucurie atât celor dragi și apropiaților, cât și celor pe care nu‑i mai iubește nimeni, celor săraci, bolnavi și singuri. Prin colinde suntem chemați să arătăm iubire și dărnicie sau generozitate în jurul nostru: „Acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun/ Dar nu uita când ești voios/ române, să fii bun!”

Atunci când oferim cu bucurie altora o parte din bunurile noastre materiale ne îmbogățim sufletul cu iubire și har de la Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36). De aceea, înțelepciunea populară românească a formulat foarte plastic acest adevăr, spunând: „dar din dar se face rai”, adică dărnicia creează bucurie și fericire celor ce primesc darul, dar și celor care-l oferă cu suflet bun.

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată că toate cele făcute de Dumnezeu, toate făpturile văzute și nevăzute, toate binefacerile văzute și nevăzute, sunt daruri ale lui Dumnezeu oferite oamenilor în lumea aceasta pământească, însă viața veșnică este darul cel mai mare pe care Dumnezeu îl oferă oamenilor prin Persoana și lucrarea mântuitoare a Fiului Său, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om din iubire smerită și milostivă pentru oameni. De aceea, de Crăciun, se răspunde la darul lui Dumnezeu pentru oameni cu daruri făcute de oameni pentru Dumnezeu: credință dreaptă și rugăciune smerită, iar pentru semeni: gânduri frumoase, cuvinte calde și fapte bune.

Colindele sunt lucrare misionară comună a clerului și mirenilor pentru păstrarea și promovarea culturii românești
Obiceiul de a colinda, de a merge pe la casele oamenilor pentru a vesti prin cântare Nașterea Pruncului Iisus în peștera din Betleem se păstrează și astăzi în viața românilor, atât în țară, cât și în diaspora română prin comunitățile bisericești din ea. Deși în mediul urban unele vechi datini și tradiții au dispărut, totuși obiceiul de a colinda a rămas o componentă a sărbătorii, o bucurie mare a copiilor, tinerilor și adulților care colindă, dar și a celor care primesc cu bucurie pe colindători și răsplătesc cu daruri osteneala lor.

Această tradiție frumoasă este, de fapt, o reînnoire a chemării fiecărui creștin de a fi asemenea îngerilor și păstorilor de la Betleem, adică vestitor sau apostol al iubirii milostive a lui Hristos în lume. De aceea, Biserica ne îndeamnă pe toți să devenim colindători, martori și vestitori ai venirii lui Hristos – Mesia în lume, pentru a dărui lumii pace și bucurie, mântuire și viață eternă! Astfel, vom contribui cu bucurie și bunătate sufletească la păstrarea și promovarea culturii noastre naționale de expresie populară.

Astăzi, poporul român are avantajul de a deține încă valori patrimoniale vii, un patrimoniu imaterial bogat. Însă rămâne în responsabilitatea noastră, a tuturor celor care trăim și simțim românește, grija de a păstra, promova și evidenția așa cum se cuvine și acest patrimoniu identitar – colindele neamului românesc – el fiind un valoros tezaur spiritual național.

Adresăm mulțumiri Domnului Ionel Valentin Vlad, Președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor spirituale autentice, a identității și demnității poporului român în context național și universal.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



[1] Unele dintre cele mai recente și complete studii pe această temă sunt cercetările D-nei Acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Române, dintre care amintim: „Colindatul tradițional românesc. Sens și simbol” și „O taină încifrată într‑un text de colind sau o reconsiderare pe temeiuri autentice a viziunii etnologice asupra colindei românești”.

cristiboss56 15.01.2017 15:54:56

Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscători, ci pe cei care sunt recunoscători și mulțumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, a transmis credincioșilor duminică Patriarhul României.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt în Duminica celor zece leproși (15 ianuarie 2017), după Sfânta Liturghie, la Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul.

Părintele Patriarh a spus că leproșii sufereau foarte mult de singurătate și de umilire, iar cei care se vindecau aveau datoria de a se arăta preoților.

Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos S-a întâlnit cu zece leproși excluși din comunitate, care stăteau departe de oameni și nu se atingeau de semenii lor, deoarece boala lor era una grea și se putea transmite ușor. Oamenii leproși în Vechiul Testament aveau un regim special de izolare față de oamenii sănătoși, întrucât boala aceasta incurabilă provoca descompunerea lor treptată, prin căderea unor părți din corpul lor, deși erau încă vii. Fiind izolați, leproșii sufereau foarte mult de singurătate și de umilire, având obligația de a spune: „necurat, necurat” (Lev. 13, 45), ca oamenii sănătoși să nu se apropie de ei. Dacă totuși unii se vindecau printr-o minune, datorită milostivirii lui Dumnezeu și a credinței lor puternice, atunci cei vindecați aveau obligația de a merge la preoți și a se arăta lor. De ce? Pentru că preotul avea cunoștințe precise privind semnele manifestării bolii și putea stabili dacă boala este lepră cu adevărat sau altă afecțiune și dacă vindecarea de lepră era una certă (cf. Lev. cap. 13).

Numai când trecem prin necazuri, prin boli sau ispite, atunci cerem în mod stăruitor ajutorul lui Dumnezeu, mai spune Patriarhul Daniel, dar îndată ce am scăpat de suferință, de sărăcie, de necaz, uităm de Dumnezeu.

Însă Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscători, ci pe cei care sunt recunoscători și mulțumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. Omul credincios și demn mulțumește permanent lui Dumnezeu pentru că trăiește în creația lui Dumnezeu și o folosește, adică folosește aerul, apa, pământul, căldura soarelui și toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susține viața umană.

Suntem datori să aducem recunoștință și mulțumiri lui Dumnezeu și semenilor pentru binefacerile primite, a conchis Preafericirea Sa.

În această Duminică a Evangheliei vindecării celor zece leproșisuntem chemați să arătăm recunoștință, să aducem rugăciuni de mulțumire Preasfintei Treimi pentru darul vieții noastre, pentru sănătate și pentru tot ajutorul primit în viață. Totodată, Evanghelia de astăzi ne cheamă să mulțumim părinților după trup care ne-au născut și crescut, educatorilor, învățătorilor, profesorilor și duhovnicilor care ne-au format intelectual și duhovnicește, precum și tuturor celor care ne-au ajutat în vreme de boală, de necaz sau de nevoie. Așadar, să mulțumim tuturor celor care prin cuvânt și faptă ne transmit binecuvântarea și iubirea lui Dumnezeu pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin!

cristiboss56 15.01.2017 23:36:29

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a sfințit în dimineața zilei de 15 ianuarie 2017 racla în care a fost așezat un fragment din moaștele Sfintei Mironosițe Maria Magdalena.

Slujba a fost oficiată în biserica Sfântul Cuvios Antonie cel Mare și Sfântul Cuvios Ioan Casian din Sectorul 4 al Capitalei, unde vor rămâne permanent.

Părintele Episcop a spus că locașul de cult a primit, cu acest prilej, și al treilea hram: Sfânta Mironosiță Maria Magdalena.

Sfânta Maria Magdalena va fi și ea ocrotitoarea bisericii dumneavoastră, alături de Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian, fiind al treilea hram pentru că un fragment din moaștele sale vor fi așezate aici. Sfânta este cea care L-a urmat pe Domnul, L-a slujit până la capăt și a mers cu El până la cruce. Apoi, a dus cuvintele pe care le-a auzit împreună cu Apostolii în diferite locuri vorbind despre iubirea Sa nemărginită și despre faptul că L-a văzut înviat, ea bucurându-se prima de vederea Mântuitorului înviat din morți, a subliniat ierarhul, potrivit Radio Trinitas.

Credincioșilor prezenți Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a vorbit și despre recunoștință.

Evanghelia de astăzi, dreptmărtori creștini, ne îndeamnă să fim recunoscătri față de Dumnezeu și cel mai înalt semn al recunoașterii noastre este tocmai participarea la Sfânta Liturghie. Euharistia este slujba de mulțumire pe care o aducem lui Dumnezeu. Cine nu vine la liturghie (n. red.: în fiecare duminică și sărbătoare), nu numai o dată pe an sau o dată la câțiva ani, își arată prin absența lui nerecunoștința față de Dumnezeu, a mai precizat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

***

După Înălțarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinții Apostoli la răspândirea credinței, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăși gura lui Hristos. De aceea, ea este numită și întocmai cu Apostolii. O tradiție ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Maria Magdalena a ajuns până la Roma, unde s-a înfățișat înaintea împăratului Tiberiu (14-37), vorbindu-i despre nedreapta moarte a lui Iisus Hristos și despre Învierea Lui, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-a oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Și așa, nevoindu-se, a adormit în Domnul, fiind înmormântată la Efes.

cristiboss56 16.01.2017 13:01:45

În Duminica a 29-a după Rusalii, 15 ianuarie 2017, credincioșii din Buzău au participat în număr mare la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în biserica Buna Vestire – Banu din oraș. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul al Eparhiei, după cum ne-a precizat Dragoș Olteanu, Consilier mass-media și purtător de cuvânt al Eparhiei.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat semnificațiile fragmentului evanghelic citit la Sfânta Liturghie care ne-a înfățișat minunea vindecării celor zece leproși (cf. Luca 17, 12-19). Înaltpreasfinția Sa a precizat că samarineanul vindecat de lepră este un model de recunoștință pentru toți oamenii, întrucât a fost singurul dintre cei zece leproși vindecați care s-a întors să-I mulțumească Binefăcătorului său, Mântuitorul Iisus Hristos.

De câte ori primim o binefacere din partea lui Dumnezeu, se cuvine să-I mulțumim cu recunoștință, pentru bunătatea și iubirea Sa față de oameni. Dar, ce este recunoștința? Plecând de la însăși etimologia cuvântului, recunoștința este virtutea prin care omul recunoaște că i s-a făcut un bine și simte nevoia de a mulțumi, în cuvânt și faptă, binefăcătorului său, respectiv, semenului său și, mai ales, lui Dumnezeu. Numai că, reflectând, în sinea noastră, la această virtute care înnobilează sufletul uman, constatăm, cu tristețe, că ne aflăm, de cele mai multe ori, la opusul ei, și anume, în starea de egoism, mândrie, nemulțumire și nesimțire duhovnicească, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian.

***

Biserica Banu din Buzău, monument istoric și de artă, a fost ctitorită de vistierul Andronic Cantacuzino în anul 1571, pe locul alteia mai vechi. În luptele lui Vasile Lupu cu domnitorul Matei Basarab, din 1637-1639, locașul de cult a fost ars. Actuala biserică a fost zidită de Adriana, văduva vornicului Șerban Cantacuzino, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, fiind terminată în anul 1722, sub domnia lui Nicolae Mavrocordat. A funcționat ca mănăstire până în 1877, când a devenit biserică de parohie. Sfântul locaș adăpostește o icoană a Maicii Domnului, în stil bizantin, poleită cu aur. Această icoană făcătoare de minuni, care provine din Sfântul Munte Athos, de la Mănăstirea Dionisiu, a fost adusă de monahi greci, în anul 1503.

cristiboss56 16.01.2017 21:25:07

Biserica Domnească de la Curtea Veche (Paraclis Patriarhal) din Capitală își va sărbători marți, 17 ianuarie 2017, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Antonie cel Mare.

Manifestările dedicate sărbătorii au debutat luni, 16 ianuarie 2017, când sute de bucureșteni au luat parte la procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie.

Icoana a fost purtată până la locul fostei biserici Sfântul Anton-Pușcărie unde a fost oficiată slujba Acatistului. În continuare, icoana a fost așezată într-un spațiu special amenajat lângă Biserica Domnească, informează Radio Trinitas.

În ziua hramului, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

***

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminător al credinței a fost fiul unor țărani creștini înstăriți. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinților săi, și-a împărțit averea la săraci, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.

După ce s-a nevoit o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povățuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt păgân; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului. Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc. Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunități monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis.

După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți din cauza persecuției lui Maximin, Antonie se stabilește în 312 în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas sfântul până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici, părăsind locul doar pentru a-și vizita discipolii și pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de susținătorii ereticului Arie. Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 la vârsta de 105 ani.

cristiboss56 17.01.2017 05:51:01

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat duminică, 15 ianuarie 2017, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Ana Rohia. În aceeași zi a hirotesit și instalat pe Arhimanditul Macarie Motogna ca stareț al obștii monahale, informează site-ul oficial al eparhiei.

În cuvântul rostit, ierarhul a vorbit despre recunoștința pe care oamenii trebuie s-o aibă față de Dumnezeu și de semeni.

După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Iustin a hirotesit și instalat cel de-al doisprezecelea stareț al Mănăstirii Sfânta Ana din Rohia, în persoana Arhimandritului Macarie Motogna.

Preasfințitul Părinte Iustin, i-a înmânat Părintelui Macarie Motogna Decizia și toiagul de stareț și l-a prezentat obștii și credincioșilor ca întâistătător al Mănăstirii și părinte al lor. Pentru activitatea culturală desfășurată, Preasfințitul Părinte Iustin i-a conferit starețului mănăstirii distincția Crucea Sfântul Iosif Mărturisitorul.

La final a fost oficiată o slujbă de pomenire în cadrul căreia au fost pomeniți Arhiepiscopul Justinian, foștii stareți ai mănăstirii, dar și poetul Mihai Eminescu.

***

Arhimandritul Macarie Motogna s-a născut la 4 august 1974 în localitatea Breaza, județul Bistrița-Năsăud, într-o familie cu șapte copii. Este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea și doctor în istorie la Institutul George Barițiu din Cluj-Napoca.

La vârsta de 15 ani a intrat în obștea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către ieromonahul Iustin Hodea, actualul Episcop al Maramureșului și Sătmarului. În data de 19 septembrie 1993 a fost hirotonit diacon, în 8 mai 1994 preot, iar în 28 iunie 1994 a fost tuns în monahism primind numele de Macarie. În 2001 a fost hirotesit Protosinghel, iar în 12 aprilie 2009 a primit rangul de Arhimandrit. A trecut prin toate ascultările monahale, iar în data de 11 ianuarie 2011 a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Ana Rohia.

cristiboss56 17.01.2017 17:42:21

Biserica Sf. Anton – Curtea Veche din Capitală a devenit neîncăpătoare, marți, 17 ianuarie 2017, de credincioșii care au dorit să se roage la protectorul lăcașului de cult: Sfântul Antonie cel Mare sărbătorit astăzi. Slujba Sfintei Liturghii la acest moment deosebit din viața parohiei a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Păstorul spiritual s-a adresat celor prezenți și le-a spus că Sfântul Antonie cel Mare, din cei 105 ani de viață pe care Dumnezeu i-a dăruit, aproape 90 i-a petrecut în priveghere, post și rugăciune, devenind astfel un îndrumător al călugărilor.

Puțini dintre noi ar mai accepta o astfel de viață închinată Domnului, o astfel de trăire dusă cu toată inima până la sfârșitul zilelor lui și închinată Stăpânului a toate. De aceea, Sfântul Antonie cel Mare a rămas îndrumător al călugărilor și următor al lui Ilie Tesviteanul și al lui Ioan Botezătorul, așa cum am auzit în cântarea troparului, pentru că el s-a asemănat prin postul și lucrarea sa duhovnicească cu marii profeți din Vechiul Legământ care anunțau de fapt această viață pustnicească, a spus ierarhul.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a rugat Sfântului să mijlocească pentru credincioși înaintea Tatălui nostru Cel din Ceruri.

Îi înălțăm Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Antonie smerită rugăciune, rugându-l să mijlocească înaintea Preabunului Dumnezeu pentru noi și să ducă rugăciunile acestei obști și ale tuturor celor care îl cinstesc pe el înaintea Părintelui Ceresc, a adăugat Părintele Episcop.

Credincioșii care au participat astăzi au avut posibilitatea de a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare care este prezentă de peste 165 ani în această Biserică.

Aflată în centrul istoric al Capitalei, Biserica Domnească Sfântul Anton – Curtea Veche este unul dintre cele mai vizitate lăcașuri de cult din București.

cristiboss56 17.01.2017 21:03:35

Biserica Ortodoxă îi cinstește miercuri, 18 ianuarie 2017, pe Sfinții Atanasie și Chiril. La această dată, Biserica Bucur Ciobanul din Capitală își sărbătorește hramul.

Cu acest prilej, numeroși credincioși au participat, în ajunul sărbătorii, la slujba Vecerniei, informează Radio Trinitas.

Situată în vecinătatea Mănăstirii Radu Vodă, biserica a fost salvată de la demolările din perioada comunistă.

cristiboss56 17.01.2017 21:06:28

Parohia Sfântul Antonie cel Mare din Brăila și-a sărbătorit marți, 17 ianuarie 2017, hramul. Manifestările au debutat în ajun când a fost oficiată slujba Vecerniei cu Litia. În ziua hramului a fost săvârșită Sfânta Liturghie.

La slujba de hram au participat copii și tineri de la școlile și liceele de pe teritoriul parohiei, dar credincioși din municipiu.

La momentul chinonicului, un grup de elevi ai Școlii Gimnaziale Sfântul Apostol Andrei din Brăila a prezentat un moment artistic de muzică și poezie dedicat poetului național, Mihai Eminescu.

La final, toți copiii au primit cărți, iconițe, revista eparhială și Călăuza ortodoxă.

***

În cadrul parohiei Sfântul Antonie cel Mare din Brăila funcționează un centru social-educațional, așezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Mucenic Antim Ivireanul și Sfinții Martiri Brâncoveni.

Centrul desfășoară un program educațional de tip after scool pentru un număr de 18 copii. În cadrul acestuia, cei 18 elevi beneficiază de meditații gratuite, la principalele materii studiate în învățământul gimnazial, oferite de profesori voluntari și chiar de 20 de elevi cu rezultate deosebite la învățătură, fii ai parohiei. De asemenea, copii care vin la meditații primesc zilnic masa de prânz.

În paralel cu activitățile educaționale, la parohia Sfântul Antonie cel Mare se derulează și un program social-filantropic care se adresează unui număr de 110 persoane cu posibilități materiale reduse. Acestora, în fiecare sâmbătă și la marile sărbători, le este oferită câte o masă caldă.

Programul social se extinde și către alte persoane aflate în evidențele speciale ale parohiei, numeroși voluntari efectuând vizite la domiciliile acestora pentru a veni în întâmpinarea tuturor dificultăților de ordin material și spiritual pe care acestea le întâmpină.


Ora este GMT +3. Ora este acum 03:47:44.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.