Ce minunată este rugăciunea! Cel care se roagă este luminat şi cunoaşte voia lui Dumnezeu. Şi când o cunoaşte pe aceasta? Bineînţeles, când se roagă în chip bun. Şi când se roagă omul bine? Când trimite rugăciunea către Dumnezeu, cu toate „ingredientele” ei. Şi care sunt aceste „ingrediente” care o fac mai plăcută? Smerenia, lacrimile, mustrarea de sine, simplitatea şi ascultarea prin iubire. Rugăciunea răspândeşte lumină, şi această lumină vădeşte calea cea dreaptă pe care o doreşte Dumnezeu.

Rugăciunea este „catapulta” împotriva demonilor, împotriva patimilor, împotriva păcatului şi, în general, împotriva a tot ceea ce se opune căii mântuirii. Dacă numeşti rugăciunea liman, nu greşeşti, pentru că la liman corabia care a fost zguduită de furtună îşi găseşte liniştea, salvarea, siguranţa ei. Dacă numeşti rugăciunea: hârleţ, secure, busolă, dacă o numeşti lumină, şi îi dai o mie şi una de denumiri, nu vei greşi!

De aceea, rugăciunea trebuie să schimbe inima trupească, pătimaşă şi egoistă, ca s-o facă nepătimaşă, lipsită de pofte. Când centrul va fi curăţit, toată periferia şi ţărmul vor deveni curate. Rugăciunea va alunga deznădejdea, disperarea, nepăsarea, trândăveala, pentru că va crea o nouă dorinţă, un nou impuls spre lupte noi.

(Avva Efrem Filotheitul )

Iubiti fraţi şi surori, viaţa noastră pământească este plină de necazuri şi dureri. Nu în zadar este numită, atât de des, „valea plângerii şi a tânguirii”. Plângând se naşte omul şi în lumea cealaltă pleacă cu multe suspine şi chinuri. Astfel că nimeni nu poate scăpa în viaţa aceasta de lacrimi şi necazuri; omul are parte aici de mai multe necazuri şi nenorociri, decât de bucurii. Sfânta Biserică a lui Hristos cunoaşte o mulţime de cazuri, în care Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu i-a izbăvit pe oameni din toate greutățile.

Să ne rugăm, aşadar, ca ea să ne audă pe toţi şi în ceasul acesta, şi să ne izbăvească de tot necazul şi nenorocirea, să ne curăţească de tot păcatul şi patima, şi să ne învrednicească de bucurie în veşnica Împărăţie a Fiului ei, ca totdeauna cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, atotbună, grabnică ascultătoare, Ceea ce toate cererile noastre bine le împlineşti! Amin.

(Arhimandrit Chiril Pavlov )

Ca sa fie Dumnezeu totul întru toate (I Corinteni 15, 28). Domnul, ca Făcător şi Duh Atoateplinitor, Nesfârşit, vrea să fie totul întru toate: şi lumină, şi putere, şi har, şi înţelepciune, şi frumuseţe, şi margine a doririlor, şi năzuinţă atotputernică - iar diavolul, care a căzut din trufie şi nesupunere, vrea şi el să fie totul în toate duhurile căzute, de un cuget cu dânsul: întuneric al iadului şi putere a răutăţii, împreunare a tuturor patimilor şi năzuinţă spre tot răul. De aici ia naştere în oameni necurmata luptă cu răul, şi omul creştin, căruia i s-au dat toate puterile spre viaţă şi bună credinţă, este dator să iasă, cu harul lui Dumnezeu, biruitor din această înverşunată si dârză luptă, care uneori este dusă până la moarte, cum s-a întâmplat cu mucenicii. Au nu ştiţi că cei ce aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi (şi voi, creştinii) aşa ca să-l luaţi (I Corinteni 9, 24).

În vederea luptei noastre cu păcatul, luptă prin care dobândim viaţa veşnică, Dumnezeu a îngăduit vrăjmaşilor netrupeşti să caute a ne înşela, încât prin lupta cu ei să ne putem redobândi starea de credincioşie, supunere şi dăruire de care ne-am lipsit în rai, şi prin lupta cu păcatul, cu suferinţele şi cu feluritele necazuri (aşa cum şi-a întărit sufletul în virtute Iov) să fim vrednici de Domnul nostru, faţă de Care ne-am arătat nevrednici și trădători în rai. I-a încercat pe ei şi i-a aflat Lui vrednici... şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit (Înţelepciunea lui Solomon 3, 5-6).

(Sfântul Ioan de Kronstadt )

IUBESTE !
Iubește ca să poți ierta,
Iubește tot și nu uita:
Iubirea e comoara ta!
Trăiește frumos viața ta,
Fii totdeauna de folos,
Fă bine ca să poți fi sfânt
Și nu uita ca pe pământ
Să fii bun și blând mereu,
Ca fiu să-i fii lui Dumnezeu!

Crăciun cu bucurii si liniste sufletească :)

Cine se naște în Betleem? - Ieromonah Arsenie Boca

”Neprihănitul Rege, Soarele Dreptății, Domnul Păcii, Cel pe care Dumnezeu vrea să-L trimită în lume, Cel pe care Profeții îl semuiesc în amurgurile tristeții și ale osândei, Îl văzură coborând pe pământ ca un fulger în plinătatea izbânzii și a slavei; Cel pe care săracii, răniții, hămesiții, batjocoriții, Îl adostau veac după veac, precum iarba uscată tânjește după apă, precum floarea caută soarele și inima alinare; Fiul lui Dumnezeu și al omului, Omul care ascunde pe Dumnezeu în scoarța-I de carne, Dumnezeu care Și-a ascuns dumnezeirea în lutul lui Adam, El este, blândul frate de toată ziua, Care se oglindește potolit în ochii minții ai celor aleși.”

”Amintirea Lui e vie pretutindeni.”

Cum serbam Craciunul?

https://luminapentrucandeladinsuflet...bam-craciunul/

Superba sinteza teologica.

Lucrul cel mai important care s-a întâmplat pe pământ de când el există, este Întruparea, naşterea lui Hristos, care a avut loc la Betleem. La aceasă prăznuire a Naşterii lui Dumnezeu pe pământ au fost ivitaţi îngerii din cer. Ei s-au coborât la Betleem cântând: „Pace între oamenii buneivoiri”. Acolo au fost chemaţi şi pământenii. Dumnezeu n-a invitat la naşterea Sa nici regii, nici bogaţii. Nici săracii. Dintre toate categoriile sociale, doar păstorii au fost chemaţi. Ei s-au aşezat alături de îngeri în jurul ieslei. Conform ierarhiei divine, păstorii sunt deasupra oricărei categorii sociale. Aici, toate categoriile pământeşti au fost, aşadar, inversate. Păstorii vin alături de îngeri. Acest lucru, pentru că păstorii trăiesc în isihie şi solitudine, în linişte, retragere şi nevoinţă. În afara păstorilor şi îngerilor, era şi o a treia categorie de invitaţi: magii. De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea. Timp pierdut. Misterul rămâne. Nu se ştie nimic exact despre magi. Nici de unde veneau, nici cine erau. Misterul este aşa de mare încât, dintre cei patru evanghelişti, doar unul singur îndrăzneşte să amintească de magi şi de prezenţa lor la naşterea lui Hristos. Este vorba de Sfântul Matei. Sfântul Irineu susţine că şi Sfântul Ioan Evanghelistul ştia de prezenţa magilor la naşterea Domnului Iisus Hristos.
După spusele Sfântului Vasile şi conform sinaxarului iacobit, magii erau din neamul lui Valaam. Ei erau, aşadar, din acelaşi neam cu Izabela şi cei 450 de falşi profeţi ucişi de Sfântul Ilie. Dar erau şi confraţii văduvei din Sarepta Sidonului, unde s-a adăpostit proorocul Ilie. Însă nu există nici o dovadă sigură. Totuşi, se crede că cei trei magi care au fost invitaţi la naşterea lui Iisus Hristos, alături de îngeri şi de păstori erau cu siguranţă strămoşii maroniţilor. Ei au ajuns la Betleem ghidaţi de stea. Nici un alt popor al Antichităţii nu cunoştea mai bine fenomenele astrale decât strămoşii maroniţilor, fenicienii, care au navigat pe toate mările, înaintea oricărui alt popor, ghidându-se doar după stele. Aşadar, erau cei mai bine specializaţi în a urma steaua care i-a condus la Betleem. Mai mult, strămoşii maroniţilor au fost cei mai apropiaţi martori oculari ai partiarhilor şi profeţilor. Ei sunt cei care i-au primit pe pământul, în oraşele, în satele lor, pe Avraam, Iacob, Iosif şi pe Ilie. Strămoşii maroniţilor sunt cei care au construit Templul din Ierusalim. Ei erau, aşadar, la curent cu toate profeţiile. Ştiau că Israel aşteaptă venirea lui Mesia. Când au văzut steaua, s-au dus să se închine Lui. Era ceva obişnuit pentru ei să se închine şi să adore zeii vecinilor.
(Virgil Gheorghiu , Hristos în Liban, Editura Reîntregirea, p. 37-39)

Decalogul fericirii in familie :
 

1. Nu faceți pe învățătorul în fața tovarășului vostru de viață. Modul cel mai potrivit pentru a-l învăța un lucru este de a-l iubi ca pe voi înșivă, de a-l respecta și de a trăi în dreaptă credință.
2. Căsătoria este o frumoasă și continuă aventură care ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat,dar și lumea spirituală a partenerului nostru de viață și să cunoaștem, cu smerenie, pe Dumnezeu în mica Biserică din familie.
3. Pe soțul nostru îl acceptăm așa cum este, cu neputințele și capriciile lui, și nu așa cum vrem noi să fie. Familia este un ring, o sală de gimnastică a sufletelor și o anticameră a Raiului pentru cei cu frică de Dumnezeu.
4. Încercați să-l înțelegeți pe soțul vostru. Nu uitați că bărbatul este cel care gândește rațional, în timp ce femeia își exercită cu inima rolul în familie.
5. Nu încercați să vă impuneți părerea voastră și să-l corectați pe partenerul vostru. Aveți grijă mai bine să vă îndreptați sinele vostru. „Dragostea rezistă prin buna înțelegere și iertare!” Nu vă supărați, nu vă mâniați și nu vă certați!
6. Cu credință, răbdare și iubire sunt înfruntate, într-un mod biruitor, toate greutățile acestei vieți vremelnice.
7. Cei mai mari dușmani în viața de familie sunt egoismul și păcatul.
8. Cel mai bun exemplu pentru copiii este ca tatăl s-o iubească pe mama lor și invers, de asemenea să-i vadă cum se roagă și cum se duc la biserică.
9. Secretul stării de liniște dintr-o familie stă în posibilitatea membrilor ei de a ierta, de a iubi, de a se respecta unul pe altul și de a se spovedi unui duhovnic.
10. Nunta este „Taină mare” ce începe din Biserică, se prelungește prin Taina Mărturisirii, prin Sfânta Liturghie și prin toate celelalte Taine ale credinței noastre ortodoxe, strămoșești și vii.
„Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 3, 2).
Îndemnuri ale unui monah din Sfântul Munte

Cele cinci limbi universale :
 

O dată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n. ed.], un misionar străin a venit la mine și mi-a spus:
‒ Sunteți un om bun, dar nu sunteți o bună creștină.
I-am zis:
‒ De ce?
‒ Fiindcă sunteți aici de atâta vreme și vorbiți doar în engleză. Ce limbi ale băștinașilor ați învățat?
I-am răspus:
‒ N-am izbutit să învăț nici o limbă a locului, deoarece călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăț un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învățat să spun doar Bună dimineața și Bună seara . Nimic altceva.
‒ Aaa, păi nu sunteți creștină... Cum puteți evangheliza? Toți catolicii și protestanții învață dialectele locale ca să poate face asta...
Atunci mi-am zis: „Doamne, dă-mi un răspuns pentru el”. Am cerut aceasta din toată inima, și apoi i-am spus:
‒ Ah, am uitat! Știu cinci limbi.
‒ Cu adevărat? Care sunt acestea?
‒ Cea dintâi limbă este zâmbetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mângâia. Cea de-a patra este rugăciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi mă plimb în toată lumea.
Atunci el s-a oprit și mi-a zis:
‒ O clipă. Puteți să repetați, ca să notez ce ați spus?
Cu aceste cinci limbi poți călători în tot pământul și toată lumea va fi a ta. Iubește-i pe toți ca pe tine însuți ‒ fără să-ți pese de religie sau rasă, fără să-ți pese de nimic. Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu). Nu poți ști niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt.
(Maica Gavrilia Papaiannis)