La Apostolul Andrei nu se vede nimic anormal. Doamne ajuta!

O fi scris în palmă. Trebuie studiată Linia Vieţii la rezoluţie mai mare.

Am studiat,plin de entuziasm,evolutia conceptiilor apocaliptice inca din iudaism.Nimic nu se pierde totul se transforma,ideile reapar mereu dar in alta forma.Multi s-ar astepta sa fie mai elaborate cu timpul,fie si ca un rod al avansarii intelegerii umane,dar in prezent sunt doar mai intunecate si asta ma pune pe ganduri.Pare o miscare de regresie spre abordari ce in multe cazuri vizeaza patologicul.Daca in general conceptiile apocaliptice,asa cum remarca un cercetator,sunt o dovada a unei umanitati care tulburata de perspectiva apropierii Judecatii spera deopotriva intr-un viitor mai bun,in prezent ele,conceptiile,abordarile din prezent,in general sunt dovada unei tulburari a unei lumi contorsionate in propria ei nebunie.Daca va uitati cu atentie au o particularitate:nu se insista deloc pe elementul triumfator(precum in trecut) ci pe imineta stapanirii raului prin metode oculte,ce dau senzatia unei lumi-cobai in mainile unui spirit al raului difuz dar cumva implacabil.Ca si cum o frica ce cuprinde totul si intuneca totul.Pare interesant de observat cat timp te fortezi sa uiti ca traiesti in acesta lume.

Cuvintele Apostolului Pavel din Epistola catre Romani (,,Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua") par complet uitate si depasite de putere unui cod de bare sau al unei organizatii omenesti oculte.Nadejdea,cel putin in sens biblic,pare si ea pierduta in fata unor temeri ce te fac sa te intrebi cam cat de diferit am evoluat de la ioaneicul(chiar din Apocalipsa) ,,Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea" la mesaje post-crestine(intraznesc sa le numesc asa cu stupoare doar in sens metaforic)de tipul,,profetia calugarului necunoscut catre discipolul sau".Te cam pune pe ganduri.

Da, Scotland, asa am bagat si eu de seama. Dar, oi fi avut eu bafta mare, insa in Biserica, pe unde mi se intampla sa fiu din cand in cand, preotii nostri insufla mereu nadejde, incredere, bucurie sfanta. Asa incat mereu vin de la slujbe inseninat, chiar daca uneori mintea imi e ocupata cu admonestarea staruitoare, ma mai cert singur pentru una, alta... Inima insa tresalta, vorba lui MariS_ de Craciun, simt liniste si respir altfel...
Vezi tu, eu cred ca de pe margine, adica din tumultul lumii, perspectiva e groaznica, lumea pare cuprinsa de o nebunie fara iesire, spasmodica. Dar in Biserica e cu totul altfel. Chiar vestile proaste, pe care preotii nostri le dezvaluie cu prilejul predicilor, capata un sens eliberator, deoarece intra in lumea de semnificatii duhovnicesti, unde credinta-nadejdea-dragostea rastoarna orice perspectiva sumbra. Iar tragicul straluceste in lumina sublimului.
Nu este, oare, asa crestinismul? Iar in confesiunea ta, cum va orienteaza pastorii? Oare nu la fel? (imi place mult sa cred asta)

Cat despre lumea presei, fie ea si asazis teologica, ma abtin sa comentez. Avem tendinta, vad, sa ne lasam cuprinsi de morbul isteriei unor agitatori de canal TV. Sa nu mai fie!

Doamne ajuta!+

Probabil(de fapt sigur) in Biserica Ioane este ultimul refugiu al normalitatii abordarii si intelegerii.Observatiile mele sunt cu privire la ,,tumultul lumii",cum ai remarcat si tu,ce pare cumva a urmari doua aspecte perfide:sa aduca lumea cu nebunia ei conceptuala in Biserica(asta ar fi lovitura finala,Biserica fiind in lume dar nu din lume)si sa prezinte isteria drept trezvie.Si apoi putem trage cortina.

Ei, nici chiar asa pesimist, frate Scotland, sa nu ne lasam bantuiti de anxietate...
Ci mai bine, simtind asa o raceala, sa ne intremam cu niscaiva vitamine. Uite ce tratament ne da, intravenos si inca mai adanc, Sfantul Antonie cel Mare ("Vietile Sfintilor" pe luna Ianuarie, pag. 324-326):

Odata a batut oarecine in manastire la usa mea si, iesind, am vazut pe cineva aratindu-se lung si foarte inalt. Apoi intrebindu-l: "Cine esti tu?" el raspunse: "Eu sunt, satana." Eu i-am zis: "Dar ce cauti aici?" Zis-a acela: "Pentru ce ma prihanesc in zadar monahii si toti ceilalti crestini? Pentru ce ma blestema in tot ceasul?" Iar eu zicindu-i: "Pentru ce si tu ii superi pe dansii?", el a zis: "Nu sunt eu care ii supar pe dansii, ci ei se tulbura pe sinesi; caci eu am slabit. Au n-ai citit ca: sabiile vrajmasului au lipsit pana in sfarsit si cetatile lui i-au surpat? Nu mai am loc nici in pustie, nici in cetate, pretutindeni au venit crestini; chiar si pustia asta s-a umplut de monahi. Deci ei pe sine pazeasca-se si sa nu ma mai blesteme pe mine in zadar."

(As putea sa ma opresc aici, mai ales ca s-a facut valva mare de curind cu Moliftele...
Dar cu o vitamina nu trece toata raceala, asa incat mai propun o doza!)

Atunci minunindu-ma eu de darul Domnului, am zis catre dansul: "De-a pururea fiind mincinos si niciodata spunind adevarul, acum chiar nevrind, ai spus adevarul; caci Hristos dupa ce a venit, te-a facut neputincios si surpindu-te, te-a gonit". Iar acela, auzind numele Mantuitorului si nesuferind aceasta, s-a facut nevazut. Deci daca diavolul insusi marturiseste ca nimic nu poate, noi suntem datori a-l defaima si pe dansul si pe slugile lui.
Iata cum vrajmasul, impreuna cu cainii sai, are atatea viclenii, iar noi invatindu-ne neputinta lor putem a-i defaima cu chipul acesta.
Sa nu cadem cu cugetul, nici sa gandim la temere, nici sa inchipuim intru noi frica. Nicium sa nu gandim unele ca acestea, nici sa ne intristam, ca si cum am pieri; ci mai vartos sa indraznim si sa ne bucuram de-a pururea ca niste mantuiti si sa socotim cu sufletul ca Domnul este cu noi si ca El i-a biruit si i-a rusinat pe dansii. Sa gandim de-a pururea ca fiind cu noi Domnul, vrajmasii nimic nu ne vor face. Caci venind ei, cum ne vor afla, in acelasi fel se fac si ei catre noi si dupa cugetele ce se afla intru noi, asa si ei aduc nalucirile.

Ce nu imi place in Biserica? Daca ma refer la acea parte a Bisericii care suntem noi forumistii, imi place mai putin cand nu luam aminte la cuvinte ca acestea, spuse in continuare de Sfantul Antonie cel Mare:

Deci, daca ne vor afla temindu-ne si tulburindu-ne, indata si ei ca niste talhari aflind loc nestrajuit, intra la noi si ne infricoseaza. Daca ne vad infricosindu-ne, mai mare fac temerea intru naluciri si intru ingroziri; atunci printr-acestease munceste ticalosul suflet. Iar daca ne vor afla bucurindu-ne si gandind ale Domnului, si socotind ca toate sunt in mana Lui, si ca nu poate nimic diavolul asupra crestinilor, stiind ca nicidecum n-are stapanire asupra cuiva, atunci, vazind ei sufletul intemeiat cu niste ganduri ca acestea, se intorc rusinati. Astfel vrajmasul, vazindu-l pe Iov ingradit, s-a dus de la dansul; iar pe Iuda vanzatorul, aflindu-l lipsit de acestea, l-a robit.
Drept aceea, daca voim a defaima pe vrajmasul de-a pururea, sa gandim la cele ale Domnului, ca sa se bucure de-a pururea sufletul cu nadejdea; atunci vom vedea ca niste fum jucariile diavolilor si mai degraba ii vom vedea pe ei fugind, decat gonind pe altii. Caci ei sunt, dupa cum am zis mai inainte, foarte fricosi, asteptind de-a pururea focul cel pregatit lor. Inca si acest semn sa aveti de la sine spre neinfricosare impotriva lor, adica, cand vreo nalucire vi s-ar face, sa nu cadeti mai inainte in frica, ci indraznind, intrebati-o intai in ce fel este: "Cine esti tu si de unde?"
Si daca va fi aratare a sfintilor, deplin te va adeveri pe tine, iar frica ta intru bucurie se va preface; iar daca va fi diavoleasca, indata se va slabi, vazind cugetul intarit. Caci este semn al netulburarii a intreba asa: "Cine esti si de unde?" Asa intrebind Isus al lui Navi, s-a invatat; iar vrajmasul nu s-a tainuit de Daniil cel ce l-a intrebat.
Acestea vorbin Antonie, toti se bucurau. Si intr-unii crestea darul faptei bune, iar dintr-altii iesea imputinarea la suflet si parerea inceta.Deci toti se plecau a defaima bantuirea cea diavoleasca, minunindu-se de darul cel dat lui Antonie de la Domnul, spre deslusirea duhurilor.

Iata, sa luam aminte si sa ne vedem de rosturile noastre, cu nadejde tare, aducind lauda lui Dumnezeu pentru toate si nevoindu-ne fiecare dupa puteri.
Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+

Tu vezi cam prea multa paranoia in jur...

Eu in acel acel articol vad o problema foarte serioasa si anume necesitatea realizarii picturii Catedralei Mantuirii Neamului (si nu numai) conform canoanelor ortodoxe. Abaterile de la canoanele ortodoxe trebuie aduse in discutie de catre ortodocsi. Am mai spus.

Mie nu-mi place, da` absolut de loc nu-mi place si e defapt chiar cea mai teribila neascultare de canoane si de Dumnezeu: botezul copilului gol.

Copilul trebuie botezat cu scutecele lui cu tot dacă este afundat complet în cristelniţă, în apa botezului, aşa cum scrie la manual, sau nu se vede în toate Icoanele cum era Iisus când s-a dus la Ioan? De ce nu respectaţi Tradiţia? De ce nu vreţi să ascultaţi de Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru ce nu vă pocăiţi?

Dacă voi înşivă nu aveţi botezul lacrimilor cum atunci să fiţi voi în stare să botezaţi pe copiii ce vor să devină fiii Tatălui Ceresc şi robii Domnului Hristos?

Să vă fie ruşine!

Intradevar altfel intelegeau vechii evrei vremurile Judecatii din Scripturi si altfel le percepem noi acum marea majoritate.

oamenii iau in calcul doar NT si Daniel insa in realitate "uita" ca exista si EZ 38 si alte carti din VT referitoare la vremurile Judecatii chiar daca unele sint adresate evreilor cu precadere .

Isaia contine f. mulre referiri , incluisv Isaia 66 pentru ca plecarea in lume nu a fost dupa razboioul din 70 ca sa se poata vb de cei ramasi in viata ci a fost imediata.
In 70 chiar si cei care mai ramasesera au fost vestiti de un Inger sa paraseasca cetatea pina trece necazul.

apoi versete sint si in Ieremia , Ioil , Zaharia aproape integral si chiar si in Maleahi ar putea fi in cap3 caci "Domnul dreptatii"- in legaturacu care aceia nu ar trebui sa intrebe suparind pe Dumnezeu - este de fapt Iisus revenit
iar dreptatea avind legatura cu Judecata.

Deci sint cam 9 carti cu tot cu Psalmi insa cele 8 ofera destule amanunte incit puse cap la cap intro succesiune logica sa intregeasca si sa corecteze panorama in mod corect.

Insa chiar si aceasta necunoastere are rolul ei in economia evenimentelor

La urma urmei trebue realizata o sortare