Rabdare, rabdare, rabdare!
Trebuie masura in toate.
Ne-am adunat cu totii in numele lui Hristos. S-a simtit comuniunea.
Nu cred ca erai cand Tudor, dupa ce si-a facut foarte evlavios semnul crucii la masa, s-a dus la surioara lui si a ajutat-o si pe ea sa se inchine. Aveau niste fete luminoase amandoi si aia mica zambea foarte incantata. Facea cat nu stiu cate ore de rugaciune.
Ti-am spus ce frumos zice par. Paraian, dacă te rogi numai când te rogi, de fapt, nu te rogi deloc.
Lasa, ca remediem la viitoarea intalnire.
Rabdare pana atunci, nimeni nu creste peste noapte!

Draga Cezar, acum inteleg si sunt total de acord cu glykys si N.Priceputu, ba chiar as indrazni sa spun ca rugaciunea voastra a fost chiar dragostea care v-a unit acolo. Atat doar, ca rugaciunea era in inima voastra si n-ati mai rostit-o cu buzele. Nu-i necaz mare, stai linistit, invers ar fi fost mai rau, daca era doar cu buzele si n-ar fi fost in inima.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nici nu avem ce remedia defapt , căci Dumnezeu ne-a dus la Ioan , şi nu cred că cineva dintre noi nu L-a avut mereu în suflet şi-n minte pe Dumnezeu pe tot parcursul întâlnirii noastre. Apoi, mai toate discuţile noastre au fost în mare parte despre credinţă , căci nu am făcut nici politică şi nici circotecă. A fost o întâlnire deosebită, scurtă , dar deosebită . Cred că şi o rugăciune de mulţumire era de ajuns! Data viitoare o vom face cu siguranţă !

Postarile voastre m-au linistit, multumesc mult..:)
(A ramas doar ca sunt necajit pentru conflictul din mine, pe care l-am constientizat cu amaraciune. Asa e cand descoperi ceva care iti raneste frumoasa imagine de sine... Si e bine asa, am aflat, cum zicea si Ovidiu, unde am de lucru. Slava Domnului! )
Cat priveste intalnirea, categoric a fost o atmosfera calda, asteptarile mele au fost implinite si am aflat, cu bucurie, ca si ale voastre. Pentru un debut, pe ansamblul grupului eu nu aveam deloc vreo "pretentie". Scopul mi-a parut ca este bucuria de a ne intalni, de a ne cunoaste fata catre fata, nu doar de pe forum, de a face unele impartasiri. Intru Hristos ne-am adunat! ("ce mai adunatura!", va amintiti? ...:))))

Speram sa iasa un subiect mai general din intamplarea cu caracter particular/personal. Propun sa lasam in urma momentul de start si sa calatorim mai departe, poate pe firul sugerat de Arwein. Avem acolo o evaluare, un moment sa zic asa de diagnostic, o interpretare. Cum ar fi oare solutiile?
Problema nu imi pare ca noi sa cautam nod in papura in Biserica (lasam pe altii, ca oricum sunt destui care gasesc sa isi ocupe timpul si sufletul cu astfel de lucruri, spre nenorocul lor si spre folosul nostru).
Ci sa intelegem ce ni se intampla uneori, dincolo de aspectele oarecum formale, necesare dealtfel (care sunt fixate solid, in baza Sfantei noastre Traditii vii, intru mantuire).
Pentru dezvoltare personala si optimizare a relatiilor dintre noi, consider ca e nevoie de un dram de constientizare a unor "pestisori" sau, uneori, chiar "rechini" de sub pres...
Este opinia mea, poate nu tocmai cea mai potrivita. Ma iertati, fratilor si surorilor!

Hristos in mijlocul nostru!
Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+

Nu era de fapt cleveteala, doar ca incepuse sa-mi dea unele detalii din viata personala de ma luase cu fiori pe sira spinarii (si era ziua in amiaza mare). Poate sunt eu prea slaba de inger.
Aparentele sunt de multe ori inselatoare, oamenii nu sunt ceea ce par, dar sunt totusi amanunte care ii tradeaza.
Paraclisul Maicii Domnului este o rugaciune lunga, si sincer, nu m-am simtit in comuniune in acel loc, desi cum am spus era casa plina de icoane (unele din acelea mari, cum am vazut numai in biserica).

Pe mine ma deranjeaza atunci cand doamnele incep sa povesteasca in biserica. Pe 1 ianuarie a.c am fost la o biserica la care nu am mai fost de multi ani, si au venit 6 doamne si au inceput sa povesteasca asa incat aproape ca il acoperea pe preot. Nu mi-a placut. De asemenea nu imi place atunci cand se canta pricesne si incep sa cante si... ati ghicit doamnele mai invarsta si nu numai. Eu vreau sa il ascult pe acel preot, sau pe acei calugari care canta atat de frumos nu pe altcineva.

Sunt locuri multe in care poti sa stai in liniste , doar sa le cauti !:1:

Mie imi place sa ma rog cantand la slujba impreuna cu strana si cu ceilalti credinciosi, nu sa stau sa ascult. Totusi, venim la slujba ca sa ne rugam cu totii, cu mic, cu mare, nu ca sa asistam la un concert. Din fericire, cum spunea Cristi, sunt destule biserici pentru toate gusturile, insa nu cred ca daca intri intr-o biserica mai mare, mai frumoasa, cu un cor mai performant si cu preoti mai intelectualizati, sporeste automat si credinta. Ramai acelasi om duhovnicesc, doar iti bucuri simturile sufletesti, vazul, auzul...

"Cine canta, acela se roaga de doua ori" (Qui cantat, bis orat)
Sf. Augustin

Nu prea au voce doamnele in cauza, poate de aceea ma si deranjeaza. Oricum sunt multe pricesne pe care ele nu le cunosc.