Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Poezii preferate... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4910)

silverstar 12.11.2008 00:26:46

Poezii preferate...
 
[COLOR=green]Batea la poarta Cerului o raza… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit - de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.
Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.
Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.
Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;
Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!
Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!
Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!
Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.
Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?
De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!
Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?
Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete- napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti![/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Vasile Voiculescu[/COLOR]

tigerAvalo9 12.11.2008 00:33:50

[COLOR=#990033]Biruitorul morții s-a-nălțat
La Tatăl de unde supus venise,
E cerul și pamântul încântat
Căci Fiul a-mplinit cele promise.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]În urma Lui privind mereu în sus
Urmașii Lui au proclamat Iubirea,
Având în suflet dorul de nespus
Slujirea lor să grăbească răpirea.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]Două milenii au trecut de-atunci,
Și cete, cete Sfinții adormiră,
În urma lor puzderie de cruci
Au transformat pamântul în prescură.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]Atent la vremi, capul întorci spre cer
Să vezi de-i azi momentul crucial,
Când poți pleca sau ramâne stingher:
Credința e, cel mai sigur semnal![/COLOR]

MarinaAlca 12.11.2008 00:46:45

Tudor Arghezi
 
[SIZE=+4][COLOR=#cccccc] [SIZE=5]Tudor Arghezi [/SIZE][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3]http://www.aboutromania.com/1HOME.GIF[/SIZE]
[SIZE=3]http://www.aboutromania.com/1ROM.GIF[/SIZE][SIZE=3]http://www.aboutromania.com/1SEA.GIF[/SIZE]
[SIZE=+2][COLOR=#cccccc]De-a v-ati-ascuns...[/COLOR][/SIZE]
Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,

Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.


E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.


Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.


Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.


E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.


Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.


Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.


Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.


Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.


Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.


Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.


Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...


Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

MarinaAlca 12.11.2008 00:57:39

Adrian Paunescu
 
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Adevăratul fiu[/COLOR][/SIZE]


[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=navy] [COLOR=black] Din cîți copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ți este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simți într-adevăr pînă la capăt.

Nu poți avea copii mai mulți ca unul,
Mărturisește-mi care-ți aparține,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăți,
Ca să le dai și celorlalți putere.

Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este și copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toți aceștia, care-ți este fi

Ai mei sînt toți, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.

Vol. "Locuri comune"
Editura Albatros 1986

[/COLOR]
[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] |
[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[/COLOR][/SIZE]

MarinaAlca 12.11.2008 01:02:28

A, Paunescu
 
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Batranul cersetor[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=2][/SIZE][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][SIZE=3]La coltul strazii e un cersetor[/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=3][COLOR=navy] [COLOR=black] Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
[/COLOR][/COLOR][/SIZE]

silverstar 12.11.2008 01:05:22

[COLOR=green]UN [COLOR=#e61a1a]VIS[/COLOR], de Ademar Baros (poet brazilian)

Am avut un [COLOR=#e61a1a]vis[/COLOR] într-o noapte,
Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu pășea alături de mine.
Pașii mi se imprimau pe nisip
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din pașii noștri
reprezintă o zi din viața mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
și am revăzut toți pașii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observatcă în unele locuri
în loc de două urme
nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieții mele.
Ce surpriză!
Locul în care nu se vedea decât o singură urmă
corespondea cu zilele cele mai întunecate
ale vieții mele:
zile de neliniște și de rea voință,
zile de egoism sau de proastă dispoziție,
zile de încercări și de îndoială,
zile de nesuportat...
Și-atunci întorcându-mă spre Domnul
am îndrăznit să-i reproșez:
- Totuși, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viață?
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele când te-am purtat pe brațe...[/COLOR]

MarinaAlca 12.11.2008 01:06:19

Lucian Blaga
 
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] [SIZE=4]Oprește trecerea!
Știu căunde nu e moarte nu e nici iubire -
și totuși te rog: oprește, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.[/SIZE]
[/COLOR][/SIZE]
[/COLOR][/SIZE]

MarinaAlca 12.11.2008 01:08:21

Lucian blaga
 
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE][SIZE=5] [/SIZE]

[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] Oprește trecerea!
Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire -
și totuși te rog: oprește, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.

[/COLOR][/SIZE]
[/COLOR][/SIZE]

silverstar 13.11.2008 13:35:47

[COLOR=green]Cântec deplin, de Radu Gyr [/COLOR]

[COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Și dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
[/COLOR]

tigerAvalo9 13.11.2008 18:38:04

Apocalipsa-Zorica Latcu

Acolo, sus, in munti pustii de iasca,
Prapastie de flacara se casa
Si focul linge-ntinderea cereasca.
Un semn s-a aratat din cer, departe.
Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte,
Cuvantul Sfant al Intreitei Arte.
Scria pe cer de noapte jeragaiul.
Ce limpede-mi suna-n ureche graiul,
Ducand pe val de cantece tot Raiul.
Ca limbile de flacara mi-arata,
Pe nori de armonie necreata,
Dumnezeirea, inca ne-ntrupata.
In piatra care n-a fost inca lustruita
Si-n poezia inca negandita,
Treimea sta si azi inlantuita.
Am talcuit din flacari Intruparea;
Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea,
Cum creste-n zari, netarmurita marea.
Curgea, curgea, din vesnice izvoare,
Sa lege rod in mintile fecioare,
Cum pica roua-ntr-un potir de floare.
Acolo-n adancimi de taine Sfinte,
Se intrupeaza cantecu-n cuvinte,
Cum Tatal hotarat-a mai nainte.
S-a aratat in cer un semn mai mare:
Un cantec intrupat suia spre Soare,
Suia spre Slavi, cu Crucea in spinare.

costel 13.11.2008 19:02:07

Ceva ca rugaciunea
 
[SIZE=3]Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Marin Sorescu[/SIZE]

silverstar 14.11.2008 21:24:30

[COLOR=green]Rudyard Kipling
IF / DACĂ

Dacă ești calm, cînd toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi și ei cumva;
De știi s-aștepți, dar fără tevatură;
De nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Și nici prea bun nu pari, nici prea-nțelept;

Dacă visezi - dar nu-ți faci visul astru;
De poți să speri - dar nu-ți faci jindul țel;
De-ntîmpini și Triumful și Dezastrul
Mereu senin și în același fel;
Dacă suporți să-ți vezi vorba sucită
De șarlatan, ce-ți spurcă al tău rost;
De poți ca munca vieții, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăznești agonisita-ți toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Și, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De știi, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Și stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voința ce le ține sus;

Dacă-ntre Regi ți-e firea neschimbată
Ca și-n Mulțime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toți de-ți pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ți-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci și s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
și, mai mult, fiul meu: atunci - ești Om![/COLOR]

ilieion 15.11.2008 08:34:37

Citat:

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 100275)
[COLOR=#990033]Biruitorul morții s-a-nălțat
La Tatăl de unde supus venise,
E cerul și pamântul încântat
Căci Fiul a-mplinit cele promise.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]În urma Lui privind mereu în sus
Urmașii Lui au proclamat Iubirea,
Având în suflet dorul de nespus
Slujirea lor să grăbească răpirea.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]Două milenii au trecut de-atunci,
Și cete, cete Sfinții adormiră,
În urma lor puzderie de cruci
Au transformat pamântul în prescură.[/COLOR]
[COLOR=#990033] [/COLOR]
[COLOR=#990033]Atent la vremi, capul întorci spre cer
Să vezi de-i azi momentul crucial,
Când poți pleca sau ramâne stingher:
Credința e, cel mai sigur semnal![/COLOR]

Foarte frumos Marina,o poezie cu adevarat frumoasa.Domnul sa te binecuvinteze!

silverstar 15.11.2008 09:49:30

[COLOR=green]Rugăciune, de Mihai Eminescu [/COLOR]

[COLOR=green]Crăiasă alegîndu-te [/COLOR]
[COLOR=green]Îngenunchem rugîndu-te , [/COLOR]
[COLOR=green]Înalță-ne, ne mîntuie [/COLOR]
[COLOR=green]Din valul ce ne bîntuie; [/COLOR]
[COLOR=green]Fii scut de întărire [/COLOR]
[COLOR=green]Și zid de mîntuire, [/COLOR]
[COLOR=green]Privirea-ți adorată [/COLOR]
[COLOR=green]Asupră-ne coboară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Și pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[COLOR=green]Noi, ce din mila sfîntului [/COLOR]
[COLOR=green]Umbră facem pămîntului, [/COLOR]
[COLOR=green]Rugămu-ne-ndurărilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Luceafărului mărilor; [/COLOR]
[COLOR=green]Ascultă-a noastre plîngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Regină peste îngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Din neguri te arată [/COLOR]
[COLOR=green]Lumină dulce, clară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Și pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[COLOR=#e61a1a]http://www.miriamturism.ro/galerie/M...i-Umilenia.jpg[/COLOR]

cristiboss56 15.11.2008 11:29:34

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 100674)
[COLOR=green]Rugăciune, de Mihai Eminescu [/COLOR]

[COLOR=green]Crăiasă alegîndu-te [/COLOR]
[COLOR=green]Îngenunchem rugîndu-te , [/COLOR]
[COLOR=green]Înalță-ne, ne mîntuie [/COLOR]
[COLOR=green]Din valul ce ne bîntuie; [/COLOR]
[COLOR=green]Fii scut de întărire [/COLOR]
[COLOR=green]Și zid de mîntuire, [/COLOR]
[COLOR=green]Privirea-ți adorată [/COLOR]
[COLOR=green]Asupră-ne coboară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Și pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[COLOR=green]Noi, ce din mila sfîntului [/COLOR]
[COLOR=green]Umbră facem pămîntului, [/COLOR]
[COLOR=green]Rugămu-ne-ndurărilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Luceafărului mărilor; [/COLOR]
[COLOR=green]Ascultă-a noastre plîngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Regină peste îngeri, [/COLOR]
[COLOR=green]Din neguri te arată [/COLOR]
[COLOR=green]Lumină dulce, clară, [/COLOR]
[COLOR=green]O, maică prea curată [/COLOR]
[COLOR=green]Și pururea fecioară, [/COLOR]
[COLOR=green]Marie ! [/COLOR]

[COLOR=#e61a1a]http://www.miriamturism.ro/galerie/M...i-Umilenia.jpg[/COLOR]

Superb ! Si cum poate fi altfel Eminescu. Superba si icoana Prea Sfinte Fecioare . Multumim Silverstar !

fratele 16.11.2008 13:50:10

[COLOR=black]TU,OMULE,AI MARI RASPUNDERI[/COLOR]

1
O,omule,ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu spre iad sau rai,
Pe multi o sa-i indrume!
2
Ce grija trebuie sa pui
In a ta viata toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus pe veci…nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu,ori mort…odata!
3
Ai spus o vorba,vorba ta
Mergand din gura-n gura,
Va-nveseli,sau va-ntrista,
Va curati,sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
4
Scrii un cuvant;cuvantul scris
Este un leac sau e otrava.
Tu vei muri,dar tot ce-ai scris
Ramane-n urma drum deschis
Spre inaltare ,sau abis,
Spre ocara,sau spre slava.
5
Ai scris un cantec,versul tau
Ramane dupa tine:
Indemn spre bine sau spre rau,
Spre curatire sau desfrau
Lasand in urma rodul tau
De har,sau de rusine.
6
Arati o cale,calea ta
In urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea?
Va prabusi,sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea
Spre har,sau spre durere?!
7
Traiesti o viata,viata ta
E una,numai una.
Oricum ti-ar fi,tu nu uita,
Cum ti-o traiesti,vei castiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plans pe totdeauna!
8
O,omule,ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai,
Sau lasi prin pilda ce o dai,
Pe multi,pe multi la iad sau rai
Mereu o sa-i indrume!
9
Deci,nu uita,fii credincios!
Cu grija si cu teama:
Sa lasi in inimi luminos
Un semn,un gand,un drum frumos,
Caci pentru toate,ne-ndoios,
Odata veci da seama!
Sf. Ioan Iacob Hozevitul,Ierusalim

silverstar 16.11.2008 19:15:40

Imnul minerilor
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]In fund de munti noi des intram,[/COLOR]
[COLOR=green]Cu''NOROC BUN'' ne salutam![/COLOR]
[COLOR=green]Si cind iesim din sinul lor,[/COLOR]
[COLOR=green]Noi tot ''NOROC'' strigam in cor![/COLOR]

[COLOR=green]In mina-i Dumnezeu cu noi ,[/COLOR]
[COLOR=green]Afara-s grijuri si nevoi![/COLOR]
[COLOR=green]Deasupra noastra n-avem cer,[/COLOR]
[COLOR=green]C-asa e viata de miner![/COLOR]

[COLOR=green]Cind plini de praf cu pasi truditi,[/COLOR]
[COLOR=green]Iesim din mina obositi,[/COLOR]
[COLOR=green]Ne doare ca-n lumina sa[/COLOR]
[COLOR=green]Pamintul tine-o lume rea.[/COLOR]

[COLOR=green]Deatitea grijuri si nevoi [/COLOR]
[COLOR=green]Noi ne intoarcem inapoi,[/COLOR]
[COLOR=green]In lumea noastra far-de cer[/COLOR]
[COLOR=green]C-asa e viata de miner![/COLOR]

[COLOR=green]In stinci lovim ciocanul greu,[/COLOR]
[COLOR=green]Si-n aer sar stropii mereu[/COLOR]
[COLOR=green]Noi brate tari pentru lucrat,[/COLOR]
[COLOR=green]Straine maini de apucat.[/COLOR]

[COLOR=green]Si moartea vine tot mai des[/COLOR]
[COLOR=green]Sa vada ce-are de cules,[/COLOR]
[COLOR=green]Din lumea noastra far-de cer,[/COLOR]
[COLOR=green]C-asa e viata de miner![/COLOR]

[COLOR=#800080]http://audio.neogen.ro/user/vecinoo/...9p77aiowaba5h/[/COLOR]

dorinastoica14 16.11.2008 22:45:57

Ne vom intoarce
 
Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vom fi apusuri aurii,
Cum am mai fost cand am pecat.
Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc in nori,
Sau cum se-ntoarce,tremurat,
Pierdutul cantec pe viori.
Ne vom intoarce intr-o zi,
Si cei de azi, cu pasii grei,
Nu ne-or vedea,nu ne-or simti,
Cum vom patrunde-ncet in ei.
Ne vom intoarce ca un fum,
Usor,tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri,in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.
Cei vechi,ne-om, strecura tiptil,
In toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii dupa noi.
In zambetul ce va miji
Si-n orce geamat viitor,
Tot noi vom sta,tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.
Noi cei pierduti,rentorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.
Si-n lacrimi ori in mangaeri,
Tot noi vom curge zi de zi,
In tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi!

Radu Gyr

dorinastoica14 16.11.2008 23:29:47

De poti
 
De poti sa nu-ti poti pierde capul
Cand toti in jurul tau si l-au pierdut pe-al lor.
Gaseste-ti tie vina.
De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau
Sa nu-ti pierzi,niciodata increderea in tine,
De rabzi sa fii mintit,fara ca tu sa minti
Si cand cuvantul rostit candva de tine
Rastalmacit de oameni,cinstit si prefacut
Tu nu cu razbunare sa-ncerci a le raspunde
Dar nici cu rugaminti.
De poti vorbi multimii fara ca tu sa minti
Si de te poti plimba cu regii fara a te ingamfa
De nici dusmanii,nici amicii nu pot vreun rau sa-ti faca
Pentru ca doar dreptatea-i calauza ta.

De poti rabda oricat fara sa-ti pierzi rabdarea,
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si ce-ai cladit o viata sa pierzi, intr-un minut
Si-atunci fara,a scoate ,o vorba de durere
Sa incepi agoniseala, cu elan de la inceput.
De poti visa fara sa te robesti visarii,
De poti gandi fara sa-ti faci din asta un tel
Sa poti sa nu cazi prada,nicicand disperarii,
Sucesul si dezastrul privindu-le la fel.
Si atunci cand corpul tau uzat si obosit
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca
Numai prin strasnicia vointei tale
Si astfel sa stee peste veacuri,asa cum sta o stanca
Daca poti sa umpli mintea trecatoare
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii ton,
Al tau va fi pamantul cu bucuriile toate
Si ceea ci-i mai mult chiar,sa stii vei fi un OM!

RUDGARD KIPLER

Florin-Ionut 17.11.2008 00:11:34

[SIZE=+1]Scrisoarea I[/SIZE]

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!
Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți,
Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!
Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești,
Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!
Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;
La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr,
Altul caută în lume și în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate
Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi,
Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi;
Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul și trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.

Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,
Pe când totul era lipsă de viață și voință,
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în fășii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați
Ne succedem generații și ne credem minunați;
Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al neființei universul cel himeric...

În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși,
Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț'
Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Și în noaptea neființii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Începând la talpa însăși a mulțimii omenești
Și suind în susul scării pân' la frunțile crăiești,
De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți,
Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți...
Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridică cine poate,
Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită
Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită -
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viața-ntreagă,
Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
"De-oi muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"
O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie,
Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost,
O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari
Și te-o strânge-n două șiruri, așezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de țărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă.
Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subțire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări
Și le umflă orișicine în savante adunări
Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieții tale
Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale -
Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!
Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,
Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții!

MarinaAlca 17.11.2008 02:53:40

Citat:

În prealabil postat de ilieion (Post 100670)
Foarte frumos Marina,o poezie cu adevarat frumoasa.Domnul sa te binecuvinteze!

Nu-mi atribui merite ce nu mi se cuvin!!!:1:.. asta poezie a fost postata de tigeravalon.. dar iti multumesc ptr binecuvantare:11::6:

dorinastoica14 17.11.2008 15:18:52

Mai sunt inca roze,mai sunt
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Cand ceru-l credeam pe pamant!
Atunci eram falnic avant
Priveam dintre oameni spre stele;
Mai sunt inca roze mai sunt,
Si tot parfumate si ele!
Zadarnic al vietii cuvant
A stins bucuriile mele,
Mereu,zambesc,uit si cant
In ciuda incercarilor grele.
Mai sunt inca roze mai sunt
Si tot parfumate si ele!

.................................

Sub a soarelui lumina
soapte umbla prin gradina,
Fluturi zboara prin cais
Batranetea e un vis!
Apa canta la fantana
Si cu trestia se ingana,
Iar sub soare sau sub luna
MOARTEA ESTE O MINCIUNA!

Macedonscki

praxis 17.11.2008 16:21:54

Doamne ajuta!
Acum cateva zile a fost un domn la mine, in vizita. El a avut niste probleme medicale foarte grave, timp in care nu a putut sa faca mai nimic, din munca fizica ma refer. In tot acest timp a compus cateva poiezii, foarte frumoase, unele extraordinar de fascinante. Ma voi reintalni curand cu acel domn si ii voi cere o parte din lucrarile sale, si le voi posta si eu aici, pentru a imbogati acest topic si pentru a alatura la postarile acestea, enorm de frumoase, si altele la fel de fascinante.

ory 17.11.2008 16:53:55

Te duci...
 
"Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza ochii-mi tristi,
Inamorati de-a ta fiinta,
De cum zambesti,de cum te misti,

Si nu e bland ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tau este
Cu chip de marmura frumos.

In fata farmecul palorii
Si ochi ce scanteie de vii,
Sunt umezi infioratorii
De lingusiri,de viclenii.

Cand ma atingi,eu ma cutremur,
Tresar la pasul tau cand treci,
De-al genei tale gingas tremur
Atarna viata mea de veci.

Te duci si rau n-o sa-mi mai para
De-acum de ziua cea de ieri,
Ca nu am fost victima iara
Neinduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci
Cu-a gurii dulci suflari fierbinti,
Pe frunte-mi mana n-o s-o luneci
Ca sa ma faci sa-mi ies din minti.

Puteam numiri defaimatoare
In gandul meu sa-ti iscodesc,
Si te uram cu-nversunare,
Te blestemam,caci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi ramane
Si n-o sa am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de maine,
Ca mani toti anii s-or urma.

O toamna care intarzie
Pe-un istovit si trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie,
A mele visuri care mor.

Viata-mi pare-o nebunie
Sfarsita far-a fi-nceput,
In toata neagra vesnicie
O clipa-n brate te-am tinut!

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu,
Reda-mi comoara unei clipe
Cu ani de parere de rau!" (1883,decembrie) EMINESCU

dorinastoica14 18.11.2008 00:22:53

"N_a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a insangerat, o lama,lucioasa de cutit"
Minulescu

silverstar 18.11.2008 00:36:29

[COLOR=green][SIZE=4]Murim... ca mâine[/SIZE]

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

[/COLOR][COLOR=green]Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.[/COLOR]

[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Magda Isanos[/COLOR]

dorinastoica14 18.11.2008 22:39:58

Cand munti de nedreptate
 
Cand munti de nedreptate,
Imi stau in drum mereu
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu sa rabda-n tacere
Prietenul meu drag,
Dreptatea pina la urma
Surpa-va munti sirag.

Cand ura ma loveste
Cand duhul geme greu,
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu as iubi si-as tine
Spre cer inima mea,
Iubirea invinge ura,
Oricat ar fi de grea!

Cand indoiala imi cearca,
Credinta in Dumnezeu,
Ce-ai face Tu Iisuse,
De-ai fi in locul meu?

-Eu mi-as pleca ghenunchii
Ca atunci in Ghetsimani,
Prin ruga,prin putere,
Sa treci peste dusmani!

Cand cei dragi ma apasa
Si-s tot mai singur eu,
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu as urca in pace,
Al crucii sfant calvar.
Nu bezna noptii invinge
Ci zorii cand rasar!

de Georgeta Grigoriu

tigerAvalo9 19.11.2008 00:30:00

Doamne, salveaza România!
Tu esti speranta nesperata,
Opreste-Ti, te rugam mânia,
Deschide-Ti bratele de Tata!

Doamne, ce se întâmpla oare
Cu cei ce si-au pierdut rusinea?
Facând asa o zarva mare
Ei vor s-acopere doar vina!

Doamne, ce se petrece oare
In tara multelor traditii?
Alaturi de pâine si sare
Se vând în fond doar eschibitii!

Doamne, cu noi ce fi-va oare,
Când înca nu stim ce ne-astepta?
Lumini nu se mai vad in zare
Si lumea înca e inapta!

Doamne, salveaza România!
Tu esti speranta nesperata,
Opreste-Ti, te rugam mânia,
Deschide-Ti bratele de Tata!

nede_mar 19.11.2008 00:53:14


Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin-lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere tu sa traiesti in veci.



silverstar 21.11.2008 10:06:36

[COLOR=green]Dorel VISAN: Final[/COLOR]

[COLOR=green]Nu insista, nu insista[/COLOR]
[COLOR=green]S-a dus din mine Nu si Da…[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Ce soi de senzatie[/COLOR]
[COLOR=green]Sunt ultimul zimbru din rezervatie…[/COLOR]
[COLOR=green]M-am scurs de trup[/COLOR]
[COLOR=green]M-am scurs de suflet…[/COLOR]
[COLOR=green]Sticla e goala…[/COLOR]
[COLOR=green]Ma sfasii cu unghia in sange[/COLOR]
[COLOR=green]Si-n muget de boala…[/COLOR]
[COLOR=green]Mai am doar ragazul[/COLOR]
[COLOR=green]Sa las mostenire[/COLOR]
[COLOR=green]O trista zodie ramasa-n drojdie[/COLOR]
[COLOR=green]Cand beau paharul…[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Mai tare e ghinda[/COLOR]
[COLOR=green]Decat stejarul.[/COLOR]
[COLOR=green]Cluj-Napoca, 31 august 1988, [/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Dorel VISAN – In: Actori poeti – poeti actori[/COLOR]

cata2007 21.11.2008 13:41:46

buna
 
Una din poeziile mele de suflet este aceasta:

[COLOR=Black]Orice copil
[/COLOR]


de George Tarnea
[COLOR=Black][/COLOR]
[COLOR=Black]
[/COLOR]
Orice copilare un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.


Orice copil are oțară,
Orice copil are părinți,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al pașilor cuminți.


Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Și printre spini din când în când.


Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n povești,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curații ochi copilărești.


Orice copil are o mare
Pe care-și poartă barca lui,
Dar nu se-așteaptă să coboare
La țărmul mării nimănui.


Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Și-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe “ieri”.


Orice copil se poate face
Și floare și păun și cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.


Orice copil are sub gene
Și stropi de rouă și ghețari,
Hrăniți din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.


Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.


Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Și focul soarelui din scrum.

tigerAvalo9 21.11.2008 14:24:15

Scriptura Sfanta[SIZE=2] 3)[/SIZE]

In veci Scriptura Sfanta
Eu nu voi parasi,
In ea gasesc eu pace
Si numai bucurii.

In ea-ntalnesc iubirea
Parintelui Ceresc,
In Iisus Salvatorul,
Mielul Dumnezeiesc.

Cand am ispite grele
Si ochii cand imi plang,
Alerg la ea intruna,
Cu ea toate inving.

Cand pierd a mea carare,
De lume inselat,
La Iisus ea ma-dreapta
Si iarasi sunt scapat.

Ea e a mea lumina,
Dreptate si comoara,
Ca ea nu e nici una
Chiar lumea de-nconjori.

In ea ma-ncred intr-una,
Izvor de viata e,
Cu ea eu voi ajunge
In a mea patrie.

dorinastoica14 21.11.2008 14:45:22

Rugaciune
 
Tu,Maica mea Sfanta,
Stii tot despre mine.
Maica,stii sigur cum sunt!
Ma iubesti cand fac bine
Si-mi porti de grija
Cat sunt pe pamant.
Trei lucruri m-au ranit
Cel mai tare in viata:
Minciuna,politica,oamenii rai!
Sarut cu smerenie
Preasfanta-Ti fata.
Ma scoate,o Maica
Nevrednica cum sunt din nevoi.
Am mers doar prin bezna,
Caci nu Te aveam,
Dar ,Ingerul bun
Mi te-a dat felinar,
Lumina sa-mi fii,
Iar acum eu Te am,
In ce-a mai ramas
Din viata traita in zadar.
Lumina din zorii de zi
Pe pamant este dulce
Si toate-s frumoase
Si proaspete-n zori.
O!Cum vor fi oare
In rai cand s-or duce
Cei vrednici,vor straluci
Purtati de ingeri pe nori!
Dar cum va putea
Domnul Slavei oare
Pe noi sa ne ierte,
Caci tot am gresit!
Cand nu ne iertam
Si cu ingamfare
Il alungam dintre noi
Pe cel mai smerit! (de D.S)

dorinastoica14 21.11.2008 14:53:55

Suferinta
 
In turle parasite,din biserici
Plang ingeri buni,
Goniti de prin altare.
Iar cei ce-l cauta pe Domnul
Sun prigonoti atat de tare!

Sufletul meu,dantela fina
Tesuta de ingeri,purtata pe nori,
De ce-l aruncati azi in tina?
De ce-l aruncati in noroi?
Drumul e lung,crucea e mare.
Mai am putin si ajung la liman.
Deschide-mi Doamne,usa la care
Am plans si-am batut an de an.(de D.S.)

dorinastoica14 22.11.2008 09:56:35

Ploi
 
Am invatat sa ma imfrupt din plin,cu ploi
sa ma pitesc din calea fatarmicului"noi".
sa-mi rad din lacrimi rani,credeam inchise,
Va trebui sa-nvat sa le ascund in vise.

Sibilla Poesis

dorinastoica14 22.11.2008 10:06:15

Paine
 
Te iubesc iubire blanda,
lina apa curgatoare,
celor care nu cuvanta,
zambet ploilor si soare....
Te iubesc aripa-nalta,
curge-ma pe rana painii
apoi canta-ma pe harfa
inimii..... tu,bea paganii.
Te iubesc sarut al noptii
sfsie-mi balada lunii
de-i intinzi o cursa sortii
te-nfioara doar si spune-i;
dragostea ca e in toate
nu o cumpara netotii,
nu se vinde-n colt de srada
o au ,oamenii nu zlotii.
Te iubesc legenda vie,
zori de zi ne curgi spre maine
pana cand va fi sa fie,
fiecare mugur ....paine!

De Sibilla Poesis

ory 24.11.2008 22:03:21

"Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa plutesti,sa umbli ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire.

Cum sa plutesti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire,
Iar viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?!!"

...nu stiu daca am redat-o corect, a fost din aducere aminte,de demult.
.
Sa inteleg ca poeziile scrise fara ghilimele sunt creatii proprii???

silverstar 24.11.2008 22:16:50

Citat:

În prealabil postat de ory (Post 102016)
Sa inteleg ca poeziile scrise fara ghilimele sunt creatii proprii???

[COLOR=green]Ar fi bine ca la poeziile citate sa se scrie numele autorului, iar la poeziile personale, sa se scrie dedesubt Personala! Asa evitam confuziile![/COLOR]

ory 24.11.2008 22:22:42

"E-atata timp de cand astept sa vii.
Sunt noptile prea lungi si mult prea grele.
Copacii dorm in umbre sidefii
Si cerul doarme in luciri de stele.

Insingurare,umbra nedorita,
Ce zeu pagan care-a urat iubirea
Te-a zamislit din chinuri si ispite
Si ti-a trimis in lume nemurirea?

Insingurare cine nu te stie,
Sa nu te intalneasca niciodata.
Insingurare inima pustie,
Ce trista esti si cat de zbuciumata?!"

(habar nu am cine a scris-o,eu nu am mai citit de zeci de ani,dar retin foarte multe din ceea ce citeam candva,deci sunt bune si ghilimelele"

cristiboss56 24.11.2008 22:31:54

Citat:

În prealabil postat de ory (Post 102024)
"E-atata timp de cand astept sa vii.
Sunt noptile prea lungi si mult prea grele.
Copacii dorm in umbre sidefii
Si cerul doarme in luciri de stele.

Insingurare,umbra nedorita,
Ce zeu pagan care-a urat iubirea
Te-a zamislit din chinuri si ispite
Si ti-a trimis in lume nemurirea?

Insingurare cine nu te stie,
Sa nu te intalneasca niciodata.
Insingurare inima pustie,
Ce trista esti si cat de zbuciumata?!"

(habar nu am cine a scris-o,eu nu am mai citit de zeci de ani,dar retin foarte multe din ceea ce citeam candva,deci sunt bune si ghilimelele"

Frumos, foarte frumos Ory ! Mai scrie, ca sa-mi treaca noaptea mai usor la munca .


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:46:10.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.