Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE, cuvântul al IV-lea - SFÂNTA CRUCE
 

Doamne ajută.

Cine nu ne urăşte, pe noi, pe ortodocşi, ci nădăjduiesc că chiar ne iubeşte, va citi cu multă atenţie şi dragostea din inima lui, îl va aduce sau readuce în Sfânta Biserică, a lui Hristos şi a Sfinţilor Lui.

Am scris câteva versete despre Sfânta Cruce şi o explicaţie sumară, foarte scurtă, ca o cheie, un liant, cu care să deschideţi cărarea strâmtă, îngustă şi grea, spre mântuire, pe care puţini o află, prin credinţă şi dragoste, dăruite oricui se numeşte creştin.

Vă invit, pe oricine citeşte, să se roage înainte de-a citi, că citind cu rugăciune şi multă dragoste şi smerenie, veţi înţelege mai mult.

"Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie." - Marcu 8, 34.
Dacă o luăm logic, după literă, nu poţi să fi creştin şi să spui că urmezi lui Dumnezeu, decât dacă ai luat crucea, fizic, şi te plimbi cu ea prin oraş sau sat, şi spui: eu urmez lui Hristos, Domnului.
Deci se referă la crucea nevăzută. Dacă vorbim de nevăzut, vorbim de simbolism. Însăşi lumea asta este simbolul lumii veşnice. Dovadă biblică: "Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu." (I Corinteni 13, 12)
Deci ca ortodocşi (denumire politică) singurii creştini de pe pământ, spunem că crucea e Sfântă, că a sfinţit-o Hristos cu sângele Său şi are o dublă semnificaţie: văzută şi nevăzută. Văzută că o avem la gât, în diferite mărimi şi materiale: aur, argint, lemn, textil, lână, Dumnezeu nu se supără pentru orice material, ci vrea să cunoască scopul pentru care o punem la gât, pentru că este aducătoare de har, fiind sfântă şi este armă împotriva demonilor (cum vedem în versetul de mai jos), a ispitirilor şi partea nevăzută, luarea crucii şi urmarea lui Hristos, anume viaţa modestă, curată, cu strictul necesar, cu bucurie, belşug de dragoste trăită în Hristos şi multă trezvie, discernământ şi dreaptă socoteală la pericolele care ne-ar putea îndepărta de Hristos, să ne ferim de ele şi poate să ferim şi pe alţii.

"Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. - Coloseni 2, 14-15."
Deci ce vedem?
Vedem simbolismul, adică zapisul ce era asupra noastră a morţii celei de-a doua, veşnice, a fost şters, prin pironirea lui pe cruce.
Şi apoi vedem că prin Cruce biruim asupra... cui ? a începătoriilor şi stăpâniilor. Cine sunt alea ? Dracii ! "lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii" - Efeseni 6, 12.
Uite ce face Crucea de la gât şi faptul că ne însemnăm cu Sfânta Cruce pe corp, biruim pe draci. Şi fizic, când vin lângă noi dracii, nevăzut dar şi duhovnicesc îi biruim când ne ispitesc direct sau prin alţi oameni.
Slavă Ţie Doamne, pentru Sfântă Crucea Ta.

"Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul pe care se afla la pragul casei. Şi a chemat Domnul pe omul cel îmbrăcat în haină de în, care avea la brâu unelte de scris,
Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui".
Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o milă şi ochiul vostru să fie necruţător!
Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul "+"! Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!" Şi au început ei cu bătrânii, care erau înaintea templului." - Iezechiel 9, 3-6.
Aici vedem nu numai că cine poartă Sfânta Cruce la gât mărturiseşte că e a lui Hristos, mărturiseşte fără să se ruşineze că e creştin, dar arată şi că Sfânta Cruce păzeşte pe om de orice lucru rău care se poate întâmpla în jurul lui, sau care vine din partea celor nevăzuţi, heruvimii trimişi de Dumnezeu sau dracii îngăduiţi să ispitească şi să încerce.
Creştinul poartă Sfânta Cruce la gât ca să biruiască ispitirile mai uşor, să fie ferit, alături de comuniunea rugăciunii lui şi harul înmulţit, păzit de o calamitate, sau altele asemenea şi fiindcă e aducătoare de har, se va înţelepţi, va primi mai multă dragoste, blândeţe, şi orice virtute. Fără să mai spun că sunt sute de descoperiri şi mărturii arheologice şi istorice, izvoare de papirusuri şi altele care atestă că toţi creştinii aveau Sfânta Cruce la ei, unii la gât, alţii la mână, pe o brăţară de diferite metale.
Deci aceia, vedem că erau înseamnaţi în mod fizic, cu cruce în frunte.
Iar noi azi, nu vrem să purtăm Sfânta Cruce la gât? Cum să cădem în asemenea hal, ispitirilor demonice?
Poate vi se pare absurd, dar pentru creştinii care poartă Cruce la gât şi care merg la Sfânta Liturghie şi fac asceză, nevoinţă, răstignire, cu dragoste slujind după putere lui Dumnezeu şi aproapelui, pentru ei ţine Dumnezeu pământul şi nu aduce sfârşitul.

"Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie". - Matei 10, 21.
Deci cel care poartă Crucea la gât sau mână, chiar dacă nu se călugăreşte, dar dacă face milostenie săracilor (fără să-şi neglijeze familia) va avea mult mai multe şanse de mântuire, decât cel care nu poartă Cruce şi o evită, o face incapabilă, neputincioasă, fără sfinţenie, fără har, fără putere... Vai, sărăcuţii, aceia. Şi fericit, de 3 ori fericit, este acela care poartă cruce şi se înseamnează cu semnul Sfintei Cruci.

"Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
Căci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o". - I Corinteni 1, 17-19.
Atât de mult iubesc pasajul acesta, are o atât de multă teologie în el, că sincer, mi-e tare greu să scriu cât aş vrea.
Deci voi fi foarte scrut şi concis:
Dacă porţi Cruce la gât, şi o mărturiseşti, eşti printre cei ce se mântuiesc, cum spune Pavel, iar dacă nu porţi Cruce la gât şi n-o doreşti, decât ca teorie goală, distrugând şi zădărnicind Crucea lui Hristos cu înţelepciune stricată şi trecătoare, eşti printre cei ce pier. Şi aceia pier încă din lumea aceasta.
De aceea Învierea nu este doar a trupului, ci şi a sufletului. Îţi doresc să învii, frate Ovidiu. "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort." - Apocalipsa 3, 1.
Protestanţi şi neo-protestanţi, înviaţi ! Hristos, pentru rugăciunile Bisericii, ale ortodoxiei, poate totul, nu numai să vă învie, dar poate să vă scoată şi din iad, şi în viaţa asta şi în veşnicie: "Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului." - Apocalipsa 1, 18. Şi mai spune: "Oricâte veţi cere cu credinţă, veţi primi". Înviaţi, oiţe pierdute şi frăţiori risipitori şi veţi fi vii cu Hristos în vecii vecilor.

"Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu." - Luca 14, 27.
Deci dacă nu ai o cruce în spate, nu poţi fi ucenicul Domnului, aşa-i? Valoarea Sfintei Cruci este şi simbolică şi practică, ca obiect de mărturisire şi obiect liturgic, de slujire. Aşadar Sfânta Cruce, nu numai nevăzut, ci şi nevăzut, este puterea lui Dumnezeu şi este mântuitoare.
Cu ce greşim noi creştinii, că purtăm Sfânta Cruce la gât? Că simţim harul Duhului Sfânt prin crucea de la gât, că vrem să o mărturisim şi să ne mântuim prin ea? Cu nimic nu greşim. Şi prin ea, ne vom mântui. Şi Domnul, oferă, dă mântuirea, numai prin Cruce.

"Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!" - Galateni 5, 11.
Protestanţii lui Luther şi miile de neo-protestanţii mai târziu luând exemplu pe lutherani şi calvini, spun toţi: "de ce să-mi fac cruce, să mărturisesc Crucea, că-i obiect de tortură, Domnu "Isus" n-o vrea, că a fost blestemat prin ea."
Dragii de ei, dar uite aici ne spune Pavel că sminteala crucii a încetat. Adică nu mai era văzută că un obiect de tortură şi blestem, ci de bucurie, de mântuire, de biruinţă. Cine purta Sfânta Cruce la gât sau la mână, mărturisea că e creştin, se vedea, arăta, fără să strige, fără să vorbească, mărturisea pe Domnul, şi când se însemna pe corp cu Sfânta Cruce, adică că iubeaşte şi primeşte jertfa lui Hristos, şi o urmează şi doreşte Împărăţia Cerurilor. Doamne, ai milă de cei ai Crucii, de "turma mică" - Luca 12, 32 cei 400 de milioane de creştini fără erezie, de ortodocşi, că pentru aceştia mai ţine Dumnezeu neputinţele pământului, cum ţinea toată Sodoma şi Gomora, pentru 5 oameni, Lot şi familia lui.

"Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos." - Galateni 6, 12.
Adevăraţii purtători ai crucii, ortodocşii, sunt tot mai prigoniţi, văzut şi nevăzut, au cele mai mari ispite, sunt tăiaţi şi puşcaţi şi azi în Orient, în Siria, şi discriminaţi, mai ales în Europa, unde funcţionarii publici, nu au voie să poarte Sfânta Cruce la gât, altfel vor fi concediaţi.
Văzut şi nevăzut, suntem purtători ai cruce, fizic şi duhovnicesc şi aşa, cu silire, râbdând până la sfârşit, ne mântuim.

"Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale." - Coloseni 1, 20.
Sfânta Cruce, sfinţită prin sângele lui Hristos, este împăcare, pace, dragoste, blândeţe. De aceea purtăm Sfânta Cruce, ca să primim acele binecuvântări, să ne împăcăm cu Dumnezeu, să ne punem pe "cărarea strâmtă, şi îngustă şi grea, pe care puţini o află şi care duce la viaţa veşnică". Ca purtători de Cruce ce suntem, ne este strâmt, îngust şi greu...

"Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia." - Efeseni 2, 16.
Cine poartă Cruce, se împacă cu Dumnezeu, omoară vrăjmăşia şi cu Dumnezeu şi cu ceilalţi purtători de Cruce, văzut şi nevăzut, se pun în lucrarea dragostei şi pe cărarea mântuirii.

"Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu." - Evrei 12, 2.
Din nou ne arată Duhul Sfânt că Sfânta Cruce, nu mai este obiect de tortură şi nu trebuie să ţinem seama de ocara ei, cum spune versetul, dar cum anume? Să ne bucurăm prin Sfânta Cruce, "cu bucuria pusă înainte," spune versetul, adică bucuria pusă înainte, în viaţa veşnică, care o dobândim prin Sfânta Cruce şi prin care dobândim şi noi, să şedem de-a dreapta tronului lui Dumnezeu, şi Hristos Însuşi ne va da să şedem cu El pe Tronul Slavei Sale, cum spune versetul în altă parte. Ce taine minunate, să porţi Sfânta Cruce.

"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" - Galateni 6, 14.
Cum ne mai putem lăuda noi azi, ca să fie cum zice Pavel, decât numai în Crucea Domnului ? Purtând haine zdrenţuroase ? Nu, fiindcă suntem şi trăim în oraşe, în cetăţi, printre oameni, trebuie să fim lumina lumii, sarea pământului, să nu punem lumina sub obroc, şi deasupra să lumineze.
Deci este greşit dacă ne lăudăm cu Sfânta Cruce, punându-ne-o la gât, ca o lumină a mărturisirii noastre ? Nu poate fi greşit. E mărturisire. Asta e adevărata laudă ! Când purtăm Sfânta Cruce la gât, atunci ne lăudăm cu adevărat şi ştim că este putere împotriva demonilor şi este aducătoare de har şi mântuire şi este spre împăcare cu Dumnezeu şi prin ea dobândim Împărăţia Cerurilor. Amin.

"Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos." - Filipeni 3, 18.
Aici nu pot să mai scriu nimic, că am lacrimi în ochi... Cine sunt duşmanii crucii lui Hristos? Mulţi, atât de mulţi... prea mulţi...

Vi-aş mai scrie, cu dragoste vă scriu, vă rog iubiţilor, suntem fraţi prin Adam şi Eva, veniţi la Hristos, da, religia nu mântuie, aşa este, dar poate deşi vă v-a parea ciudat să vă spun acest lucru, dar cu dragoste vi-l spun fiindcă mi-a fost arătat, am văzut în Duhul Sfânt şi am datoria să spun :

- Toţi creştinii se vor mântui, iar ereticii niciunul nu se va mântui. -

Scumpii de ei, nu am nimic cu nimeni, nici eu ereticii, ateii, păgânii, eu spun doar ce au spus în Duhul Sfânt, cei ai Bisericii, Sfinţii Părinţi.

Dar dacă mă va pune Domnul în Rai, cu bucurie las în locul meu pe oricare eretic şi iau eu în locul lui, iadul lui, numai să nu-l văd suferind.
Iar suferinţa începe de aici, prin minciunile care le crede prin eres şi neacceptare, neînţelegere, netrăire, în Biserica Sfinţilor, a mântuirii şi Împărăţiei Cerurilor.

Fiindcă erezia este trăirea vieţii cu hulire împotriva Duhului Sfânt, singurul păcat de neiertat, fiindcă nu numai sufletul şi-l osândesc singuri la iad şi trag şi pe alţii după ei, având învăţător pe satana, care-a tras a treia parte din numărul îngerilor cu el, dar mai ales, fiindcă ereticii, pe care-i iubesc, ca pe oricare alţi oameni, nu vor să asculte de Biserică, nu vor să creadă că mântuirea vine prin dragoste, credinţă şi har, în Biserică, şi nu vine prin erezie, şi harul demonic, care imită bucuria cea adevărată, trăită numai în rugăciune, smerenie şi asceză, nevoinţă creştină, în Duh şi adevăr, pe cărarea şi uşa strâmtă şi grea, care puţini o află.

Pomeniţi-mă în rugăciunile voastre şi iertaţi-mă dacă vi-am greşit, nu am vrut, e din cauza neputinţelor mele.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Deci aici vă rog, vreau să vorbim doar despre SFÂNTA CRUCE.

Personal, aş dori să rămân în "sola scriptura", ca să fiu mai de folos, celor care nu acceptă altceva decât Biblia.

Ortodoxia nu se ascunde, fiindca e Biserica. Una. Nu are erezie. Şi se dovedeşte biblic, cu tot ce face dogmatic, canonic, patristic, istoric şi liturgic.

Hristos în mijlocul nostru.

P.S.: iniţial, acest text de mai sus, l-am scris în seara asta şi l-am trimis prin email unui frate, Ovidiu, penticostal care vroia să devină baptist, fiindcă nu i-a mai suportat pe penticostalii harismaticii care se scuturau, mârâiau, dansau şi la adventişti nu vroia să meargă că erau prea axaţi pe sfârşitul lumii, deci nădăjduiesc în trezirea lui din eresurile protestante, vindecarea lui şi punerea lui pe drumul mântuirii, în Biserică.

Eu accept orice scriere care curge in directia invataturii apostolilor.

Biblia, atunci cand vorbeste de Cruce, are in vedere Jertfa lui Hristos. Sau suferintele pe care trebuie sa le indure urmasii Lui.
Despre crucea fizica este scris, in principal, in Evanghelii.
Cand apostolii scriu despre cruce, in epistole, nu au vedere ceva material care sa porti la gat, la mana sau pe frunte.

Nu gasim scris nicaieri ca Isus sau apostolii au purtat vreo cruce pe frunte. Isus si-a purtat crucea in spate, mergand spre Golgota, se pare ca unii apostoli au fost rastigniti pe o cruce. Niciunul nu a purtat-o la gat.

Pe de alta parte, nu-i nimic condamnabil, ci dimpotriva, frumos si de apreciat, faptul ca unii crestini vor sa poarte, in mod discret, o cruce la gat, la mana, pe frunte, pe haine sau pe unde or mai vrea ei. Daca aceea cruce le aminteste ca trebuie sa-si poarte crucea la fel ca Domnul lor, e excelent.

Insa ceea ce este obligatoriu, scriptural vorbind, pentru orice crestin, este sa:

1. Cinsteasca Crucea. Este Jertfa lui Hristos, cel mai important fapt al mantuirii.
2. Poarte crucea. Sa isi asume voluntar suferintele pricinuite de alegerea urmarii lui Hristos.

Daca cineva doreste sa poarte o cruce la gat sa la mana sau vrea sa-si faca semnul crucii, acesta poate fi un bun obicei, dar nu o cerinta biblica.

Crucea este smerenie, mai mult decat suferinta. Nu mai suferiti atat!...:)

Va sugerez sa corelati mai degraba cu:
"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară."

Nimic nu poate fi usor si bun decat in smerenie.

Pai eu, si multi dintre noi, cel mai mult suferim cand tre' sa ne smerim...

Nu a pretins nimeni ca este o "cerinta biblica".

In orice caz, e mai usor sa te centrezi pe ideea de "cruce" avand si reprezentarea ei fizica la indemana.

De altfel de ceva vreme, dupa ce au repudiat-o (ca reprezentare fizica), chiar si adunarile neoprotestante incep sa o folseasca se pare.

Mai, mai tu chiar vrei sa devi un Mike Tyson al ortodoxiei.
Ia -o mai usurel
Omul nu vrea altă credinta, omul vrea să scape de la spitalul de nebuni.:))

Frăţior, eu doar Îl iubesc pe Hristos, mai mult decât peste 7 miliarde de oameni cât sunt pe pământ. Vă invit să mă întreceţi. Dacă veţi putea... :)

Orice ortodox (creştin fără erezie) care îşi dă silinţa cât de cât pentru mântuirea lui, Îl iubeşte pe Domnul mai mult decât toţi protestanţii, franco-latinii (autodenumiţii "romano-catolici") şi mai mult decât orice frăţior risipitor, oiţă rătăcită, drahmă pierdută, ce se numeşte "creştin" dar nu este din Biserică, şi mai mult decât păgânii şi ateii, toţi împreună adunaţi la un loc.
Aşa a fost şi aşa va rămâne veşnic, şi până la Înviere, judecată, moştenire...

În patericul egiptean:

"Iar de te va lăuda sau te va ocărâ cineva, tu fi la toate ca un mort, căci nimic nu este al tău, nici însuţi trupul tău, că spune Scriptura: "nu ştiţi că nici voi nu sunteţi ai voştri?", dar tu fă-le toate pentru mântuirea ta şi-a cât mai multora, pentru Hristos."

Pomeniţi-mă şi iertaţi-mă.

P.S.: naaa, că a tăiat adminul câteva mesaje importante despre Sfântul Botez... care au urmat începând de aici... banându-l pe "vsovi", cel puţin suntem mai feriţi de ereziile trâmbiţelor lui... dar pentru mesajele la care am lucrat, despre nevaliditatea botezului neo-protestant şi a oricărei erezii, despre nemântuirea celui nebotezat, după acestea îmi pare rău...

Dar în Domnul, reuşim altceva, altă dată, mult mai bine şi mai strălucit pe placul Domnului :)

Nu pot să cred ! Admin, frate, de ce ai şters tot topicul despre Sfântul Botez ?

Era topicul "Împotriva ereziilor neo-protestante, cuvântul întâi: Despre Botez"... acum nu mai e...

Ai primit ordin de la vreun ierarh sau de la cineva? Sau l-ai şters din greşeală? Abea acum am observat, am căutat în tot forumul.

Ai devenit ecumenist, sau ce s-a întâmplat? Că nu înţeleg... Te rog, dacă vrei, să pui topicul înapoi. Îţi cer în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Doamne Iisuse...

Imaginatia, bat-o vina!

Da, aşa nădăjduiesc şi eu, să fie din greşeală, altfel nu înţeleg... Motivul, cauza, scopul... Doamne miluieşte.

Cum o sa mai toarne astia filmul 4 (patru ) cuvinte catre eretici daca adminul a sters un Cuvant ? :)

Cele Patru Cuvinte au fost trei.
Mai dureros va fi cand vor ramane doar... Luca si Matei :1:

Toate versete erau cunoscute, foarte bine, de sfintii apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Totusi, acestia nu au purtat cruci (sau alt obiect de cult) si nu-si faceau semnul crucii sau vre-un alt semn.

La acest fapt poti da o explicatie? Au fost Sfintii Apostoli niste eretici pentru ca nu purtau cruciulite si nici nu-si faceau semnul crucii?

Sau .... Sfintii Apostoli aveau o alta explicatie (simpla si nefortata) a versetelor.

Hm, te pomenesti ca ai trait tu pe vremea aia si ai vazut ce si cum..

Avem "Faptele Apostolilor" si epistolele lor. Nimic despre cruci, semne facute, obiecte de cult, in aceste scrieri sfinte. Nu este suficient?

Unde scrie ca ele reprezinta o descriere exhaustiva a faptelor?
Eu zic ca daca ai cauta nitel, ai gasi exact opusul.

dar cu semnul crucii, al pestelui si al mielului din catacombele Romei de pe timpul apostolului Pavel (care se pot vedea si astazi) cum ramane?
ps: vezi biserica din ruinele orasului Pompei cu semnul crucii si al pestelui (oras ingropat de lava vulcanului in primul secol crestin)

Eretici dom'le!

Crestinii adevarati au asteptat 1 mileniu si jumatate pana au iesit in fatza.
Nu se stie unde au stat pana atunci, dar trebuie sa fi stat pe undeva, nu?

au pazit chivotul legii, pana cand acesta a fost mutat in templul din ceruri iar ei s-au aratat lumii

Martorii de dinaintea martorilor sau ceva de genul ăsta.

Cand predicau cei 12 Apostoli inca nu era scrisa Sfanta Scriptura. Din prima generatie de Apostoli doar pe Matei si Ioan ii regasesti in Scriptura ca si scriitori. Si desigur, Pavel care era al treisprezecelea. Deci, ceilalti zece, rasfirati pe undeva pe mapamond nu aveau ce scripturi sa stie, logic.

Din cate stiu eu, primele scrieri ale Scripturii au fost facute prin anii 70-80 d.H. Iar apoi, Biblia pe care o tot citati, a aparut in forma pe care o stiti abia la sfarsitul secolului 3. Am impresia uneori, ca protestantii au impresia ca Biblia e o carte care a coborat din Cer si a fost scrisa in Ceruri. De fapt, totul e evoluat logic si uman. De accea s-a facut Dumnezeu om, ca mostenirea Lui sa fie umana si rationala.

Au fost rapiti, si stateau cu entitatea rapitoare undeva intr-un nor din alea relatate in VT, si alte abrahamisme de genul.
:)))))))))))))))))))))))))

Poate a fost implicat totusi si ceva divin, catusi de putin, in toata aceasta lucrare.

Da, este implicarea. Si implicarea lui Dumnezeu e de doua feluri: directa si indirecta.

Cand A dat tablele lui Moise, atunci a fost ceva direct. Hocus-pocus si in urmatoarele momente puf!

Cand A dat Sfanta Scriptura omenirii, a fost indirect prin oameni. Prin oameni omeneste. De-a lungul mai multor generatii de Apostoli.

Orice etapa de maturizare a omenirii a tinut cateva secole. Asa ia nasterea traditia. Fiecare generatie culege intelepciunea de dinainte.

Ai dreptate.
Prin oameni, duhovniceste.
Vrei să dezvolți puțin?
La ce te referi?

Intre doua evenimente majore ale omenirii, impliciti ale Bisericii. Biserica Primara, perioada sinodala, cruciadele, protestantismul, iluminismul, secularismul. Cred ca intelegi. Nu vreau sa dezvolt, nu vreau sa ma avant in vreo polemica sau discurs catehetic.

Cred ca am putea face un concurs cu raspunsuri pe tema asta.
Desigur, sunt si neoprotestantii invitati sa participe, cine stie, poate invatam ceva nou.

nu ar fi rau!

Foarte interesant este ca acum vreo 20 de ani bisericile protestante au pus pe bisericile lor sau in biserici crucea ca la o comandă primită. Asta după ce tot ei spuneau ca crucea e un semn rusinos ca iehoviștii. Interesant ca tot ei disprețuiesc pe acestia fără un motiv anume.

Bisericile protestante au crucea pe biserici de sute de ani.
Cred ca te referi la neoprotestanti.

Au fost mai multe motive pentru care evanghelicii au evitat recunoasterea crucii ca simbol al spiritualitatii crestine. Unul dintre ele a fost faptul ca, in regimul antonescian, atunci cand au fost condamnați pentru credință, li s-a cerut în unele cazuri, sa pupe crucea si sa se inchine inaintea ei. Daca se inchinau, erau eliberati. Daca nu, mergeau la inchisoare. Unul dintre cei care au fost condamnati in regimul antonescian la 25 de ani de inchisoare a fost Voicu Rusin din comuna Lascar Catargiu.

A pupa crucea a fost semnul lepadarii de credinta pentru inaintasii nostri.
Insa dupa treizeci - patrutruzeci de ani de la moartea lui Antonescu, dupa ce acea generatie a trecut, a privi crucea doar ca pe un instrument de tortura sau a o privi ca simbol al opresiunii, nu isi mai are rostul.

Generatia prezenta nu are nicio problema a privi crucea ca pe simbolul crestinismului.

PT, se poate mai multe detalii, eventual un link?
Ca de obicei, eu merg contra curentului: sunt convins ca ticalosul acela de "caine rosu" , ca si Carol II si legionarii (acestia din urma, numiti de unii descreierati "noi mucenici" si "sfinti ai inchisorilor") de altfel, au fost nenorociri cumplite pentru acest popor. Ai mai multe date despre ce a facut acel dictator? Pana acum, stiam de trei pogromuri asupra evreilor, ca particpari ale Romaniei fasciste la crima Holocaustului: Bucuresti, Iasi si Odessa, precum si de participarea la Poraimos in Transnistria. A fost si un pogrom anti-neoprotestant?

E pt prima dată când primesc un răspuns la întrebarea asta. Totusi nu stim cat adevăr zace in el... Apoi bis. neoprotestante au schimbat crezul din cauza unui regim ? Sa mai înteleg ca ele i-si schimba dogma împreună? Apoi Antonescu a căzut nu mai predicam crucea nu mai facem bisericii ca sa o ducem (duceti) bine ? Apoi stiu ca cel put›in ad™ventistii ziceau ca este un element de batjocură la adresa domnului Iisus. Apoi de unde chestia cu pupatul ? Deci daca pupi crucea te lepezi de Iisus ? Pai de ce ? Dar daca o inalti pe biserica e altceva ?

A fost o generatie de neoprotestanti care pe vremea aia au primit o certa indoctrinare cu privire la simbolul crucii.

Iar asta a ramas ceva ani bunisori si dupa '89.

Pe urma si-au dat seama ca asta ii diferentiaza negativ si au schimbat blanitza..

Au schimbat dar de ce toti ? Si de aceea au dispreț fata de iehovisti ?

Iehovistii is (aproape) cei mai varza dintre toti si chiar daca nu se inteleg intre ei (np) macar la capitolul asta au ajuns la un conses :)

Astia n-au recurs la "vorbit in limbi" sau altele gen ca sa-si afirme suprematia in lumea crestina ci au recurs la tehnici de inginerie sociala de tip secta pentru a mentine coeziunea membrilor, nu s-au limitat la rastalmacit Biblia ci au tradus-o intr-o maniera proprie care sa faca rastalmacirea mai usoara, nu s-au limitat ca adventistii la a nega viata de dupa moarte pana la Inviere ci au ajuns sa nege dumnezeirea lui Hristos, Sfanta Treime..

Toate cultele neoprotestante au fost priginite si s-a interzis orice manifestare publica a credintei membrilor. Apoi au fost scoase in afara legii.
Vorbesc despre baptisti, adventisti, crestini dupa evanghelie. Penticostalii nici macar nu intrasera in legalitate. Ei facusera cereri peste cereri inca din 1924 insa abia in 1950 au fost recunoscuti legal.

S-a scris putin pe aceasta tema. Eu am auzit personal de la batranii predicatori care vizitau biserica noastra. Este insa si un volum scos de Viorel Achim: http://www.libris.ro/politica-regimu...t-reducere.pdf

In Vechiul Testament pentru unii oameni a spune "Sibbolet" în loc de "Shibbolet" a fost o chestie vrednica de pedeapsa cu moartea.

Neoprotestantii nu se inchina crucii. De ce? Au motivele lor.
In regimul antonescian pentru a dovedi ca se leapada de credinta lor, evanghelicilor li se cerea sa pupe crucea. Pentru judecatori era un semn suficient. Desigur ca cei mai multi neoprotestanti nu au facut-o.

Oribil. Bun, și cum a motivat "câinele roșu" "legal" treaba asta? Chipurile românul nu poate/trebuie să fie decât ortodox?!