Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata
 

Doamne ajuta ,

As fi vrut sa întreb cum poate fi găsit partenerul de viață /viitorul soț - cu aceleași valori creștin ortodoxe-în zilele noastre.Dacă are cineva niște sfaturi as aprecia. Nu doresc sfaturi despre rugăciuni acestea le stiu de la duhovnic și din cărți. De asemenea nu cred ca trebuie doar sa te rogi și atât pentru ca oamenii nu apar la ușă. Eu am 30 de ani. Lucrez. Viața mea e intre serviciu și acasa. Și duminica la biserica. Am fost în studenție în asociații am făcut voluntariat etc.La baruri și discoteci nu merg evident.Chiar nu îmi dau seama cum poate fi cunoscut cineva în vederea căsătoriei. Am încercat site.uri de matrimoniale dar acolo se cam caută altceva. Nu prea știu ce sa mai fac.As aprecia sfaturi oneste fără critici dacă se poate.

[quote=elenoirmiro;650351Chiar nu îmi dau seama cum poate fi cunoscut cineva în vederea căsătoriei. [/QUOTE]

1. Pelerinaje
2. Activism in asociatii ale laicatului sau alte asociatii urmarind scopuri crestine su avand motivatie crestina. De exemplu Asociatia Pro Vita pentru nascuti si nenascuti.
3. Retrageri spirituale
4. Antrenarea si obtinere de intermediere din partea unor femei aflate cu o generatie mai inainte. Cu totii cunoastem cate o "Miss Marple" care are si pricepere si placere in "a face vorba".

Perseverenta si succes!

Am mare incredere in aceasta cale, fara sa le elimin pe celelalte prin "necitare".

Chiar si aici pe forum au aparut "oferte", iar asta e ultima:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=18963
care, daca nu e ce cautati, va poate intermedia spre o solutie.

Vreti sa intrati "in rand cu lumea", sa fiti la fel ca ceilalti? Din spusele dvs nu sunteti.
Observ in mesajul dvs un limbaj foarte smerit, dar si un ritm de viata foarte linistit si cumpatat, ba chiar retras, ceea ce va diminueaza mult sansele de reusita.
Nimeni nu vine la usa, asadar nu va inchideti in casa.
Va invit sa fiti mai curajoasa in incercarile dvs (caci daca vreti sa invatati sa inotati trebuie sa intrati in apa, oricum ar fi ea), dar la fel de cumpatata in filtrarea ofertelor. Cautati cu curaj persoana pe care vreti s-o iubiti, pe tatal copiilor dvs.

In primul rand e necesar(zic eu) sa ne spuneti localitatea in care domiciliati, nu?
Poate se iveste o solutie, cine stie?

Multumesc
 

Doamne ajuta,
Multumesc de sfaturi. Treaba cu Miss Marple nu a functionat, desi au fost nenumarate incercari.In general nu era vorba de persoane cu credinta. Sincer este foarte important sa fie o persoana cu credinta pt ca altfel apar multe multe probleme, incepand cu conceptia despre iubire intre barbat /femeie si modul de manifestare pana la toate celelalte aspecte.E vital sa fie cineva cu credinta,asa mi-am dat seama.Asociatii/voluntariat am facut si probabil trebuie sa mai fac, si de fapt si vreau, nu doar pt a gasi pe cineva. Dar devin foarte descumpanita uneori, pt ca deja am cautat de ani de zile toate variantele si nu s-a ivit nimic. Ma gandesc ca poate nu mi-e dat sa ma casatoresc vreodata.Insa nici la Manastire nu e locul meu dupa spusele Duhovnicului.Asa ca sa raman singura in lume este o provocare, este dificil, deja sunt singura in lume la 30 de ani si vad cum e.Si tot apar ispite, e si problema fireasca de a avea pe cineva, sunt multe de zis.
Sunt din Bucuresti, am 30 de ani cum spuneam.M-am nascut la Iasi.Am studii superioare.Lucrez in domeniul traducerilor.Sunt pasionata de lectura, fotografie.:) Mi-am facut si prezentarea.:).Cam asta ar fi.Daca vrea cineva sa discutam, poate sa raspunda la aceasta discutie :).

Va rog sa considerati propunerea mea ca binevoitoare si sa incepeti prin a va schimba putin ritmul de viata numai si numai pentru a-l intalni pe cel pe care il chemati langa dvs. Nu o luati ca obositoare sau neobisnuita, ci obligatorie.

Il veti intalni daca iesiti zilnic din casa, sau daca in drum spre casa de la servici veti intarzia putin ca sa treceti pe unde va propuneti din obligatia pe care am amintit-o.
E nevoie de o oarecare schimbare de atitudine interioara.
Va rog sa ma iertati ca o spun, dar nu e corect sa va considerati o floare fiindca asta sugereaza asteptarea "sa fiti culeasa", iar "culegatorii" rup florile ca sa le "miroase". Culegatori ati intalnit cu zecile dar niciunul nu oferea o "vaza", nu-i asa? Schimbati regula: cautati dvs dupa criterii simple, dar cautati.

Ispitele de care vorbiti vin din dorintele dvs care "dospesc" prin gandurile la posibile planuri viitoare. Ca sa nu mai aveti ispite va trebui sa "sfintiti" gandurile dvs, iar asta ar putea rezulta din abandonarea sau respingerea obiectivelor vietii lumesti. E nevoie de mare credinta pentru asta, caci fara credinta si singura, cu viata inainte, se ajunge foarte probabil la depresie.
Iesiti, deci, si cautati; nu va rugati, ma rog eu pentru asta, dar dvs cautati.

***
 

Doamne ajuta!
Domnule Demetrius, va multumesc pentru amabilitate si sfaturi si bunavointa. Apreciez sincer. Eu inteleg insa si nu prea inteleg ceea ce ati vrut sa spuneti cu mersul pe jos de la serviciu. Oricum apropo de asta eu chiar merg pe jos de la serviciu acasa.Plus de asta am iesit de multe ori la film/teatru etc.Nu prea cred/vad/si nu am auzit niciodata ca oamenii sa se cunoasca pe strada, adica mi se par sansele infime, plus nu sunt o frumusete rapitoare ca sa atrag atentia cuiva pe strada,si nu cred ca un tip crestin ortodox cum sunt multi ca abia au curaj sa intre in vorba la biserica, sa intre cu mine in vorba pe strada :) .
Poate am inteles gresit si v-ati referit la altceva?

Va multumesc si eu pentru sinceritate pentru ca am mizat pe ea.

N-am sugerat mersul neaparat pe jos, ci mersul in public tot timpul, pe de-o parte, dar si curajul de a avea o initiativa... chiar masculina, dar politicoasa, pe de alta parte, adica sa va impuneti un program de prezentare, de "loby", de vointa proprie activa. Despre asta am incercat sa sugerez ca e nevoie de o schimbare de atitudine interioara, adica, daca tipi crestini ortodocsi nu au curaj sa vporbeasca pe strada, atunci luati dvs "boul de coarne" si aveti dvs curaj, ca nu-i niciun pacat; eu si sotia mea ne cunoastem la initiativa ei. Dupa ce intrati in vorba va dumiriti daca e ortodox sau... ateu si-atunci continuati sau il convertiti; vedeti ca sunt solutii.

Tocmai fiindca nu sunteti rapitoare e necesara aceasta schimbare interioara ca sa deveniti cuceritoare.
Pentru inceput, fiti vesela si optimista, uitati-va la partea cea mai buna a oricarei situatii si de indata transmiteti asta... "aproapelui", adica celui mai apropiat de dvs acolo unde sunteti, indiferent cine e acela. Pe scurt, faceti-va prieteni.

Apreciez, dar..
 

Vă mulțumesc. Apreciez.Sunteți un caz fericit. Va asigur ca știu ce înseamnă sa iei inițiativa pentru ca am făcut.o de mai multe ori și a ieșit un dezastru. Ultimul dezastru. M.am străduit eu sa cuceresc un barbat și chiar m.a încurajat Duhovnicul.Dar acel barbat a fost înșelător. Avea prietena deși flirta și cu altele.Am avut o decepție atât de crunta încât am pierdut serviciul și am luat pastile de depresie un an de zile.Apreciez sfatul dvs dar nu voi mai face în viața mea prostia sa încerc eu sa cuceresc un barbat. M.am pus în situații atât de ridicole și umilitoare încât nu mai vreau asa ceva .Vă rog să înțelegeți ca sunteți un caz aparte și probabil un barbat de bun simt.Cunosc eu destui care nu au treaba cu credință dar și cu credință.nu încep sa îi judec aici suntem în post și oricum nu e bine sa judecam.Dar ei vor sa aibă satisfacția de a cuceri și când văd I femeie atât de cu inițiativa și deschisa o taxează ca fiind ușor de cucerit sau 'avut'și o dau la o parte ca pe o cârpă. E un mecanism psihologic foarte simplu. Barbatul d întotdeauna a fost el cel care a cucerit și vrea sa aibă satisfacția de a 'câștiga 'trofeul.Ca sunt câțiva ca dvs.poate. rar. Eu personal nu am cunoscut.Și sincer sa nu inversam rolurile. Ca și așa bărbații s.au feminizat tot mai mult și femeile s.au masculinizat excesiv.Nu zic repet de cazul dvs ci în general. Dacă ați fi în papucii mei ați înțelege aversiunea mea de a mai avea vreodată inițiativa. Dacă un om mă va aprecia cu adevărat îl voi lăsa să facă primul pas și voi fi și eu deschisa. Atât. Deja mi.am redeschis niște răni recente și nu as vrea sa mai îmi amintesc. Mulțumesc de intentia Bună. Cel mai bine o sa mă rog și va fi Voia Domnului.

Ori n-ati inteles, ori nu stiti ce vreti, ori exagerati; imi pare rau ca v-am pricinuit retrairea traumei. Acolo nu el a fost inselator(el a fost acelasi), ci dvs v-ati expus fiindca el v-a cucerit deja, adica ati tzintit spre cineva care v-a atras, fermecat, atzatzat. Eu n-am vorbit asa ceva. Pe acel barbat dvs l-ati creditat cu aura de barbat ideal fara sa stiti nimic despre el, caci altfel nu l-ati fi abordat; de aceea inima dvs a suferit fiindca "ati dat liber la garzile cetatii".
Eu n-am zis sa iesiti la "agatzat" cand am propus sa deveniti cuceritoare printr-o atitutdine optimista si vesela. N-am stiut de "cazierul" dvs sentimental si-mi pare rau ca am pomenit cuvantul cuceritoare; mai corect era sa spun simpatica.
Oare ce poate intelege un barbat daca vedeti ceva frumos si-i atrageti atentia, sau daca si-a pierdut un nasture si-i spuneti si lui, ca el nu stie?
Eu n-am zis sa va concentrati pe barbati, ci pe dvs, sa nu va inchideti. Nu cuceriti barbatii, cuceriti pe oricine, fara discriminare. Trebuie sa va faceti prieteni fiindca sunteti singura, dar eliminati din discutiile cu ei subiectele lumesti ca sa va protejati de ispite.

Nu v-as spune acestea daca n-as fi vazut la dvs muulta credinta. Curaj!

Vad ca ai profil pe comunitate, cu o poza simpatica si zeci de mesaje de la admiratori, cum de nu se leaga nimic?
Nu ti-a placut nici unul?
Chiar asa, te-au dezamagit toti?
Atunci care sunt asteptarile tale?

Ce poza? Cu cine vorbesti?
La mine nu se vede nimic.

Cauta mai cu atentie mai Demetrius.
Cine stie, poate ai gasit persoana care sa te vindece de dispretul pentru casatorie :)
Dar vezi ca are multi admiratori, nu stiu daca reusesti sa te faci remarcat.
Sau nu cumva strici treaba cu imbarligaturile dogmatice heteredoxe la purtarea ta care pare destul de ortodoxa altfel.

Totul tine de vibratie si de sincronizarea cautarilor.Poate uneori problema este la noi,nu la ceilalalti,si este necesar sa ne rezolvam singuri unele aspecte din viata noastra pentru a putea face loc si altuia langa noi.Poate nu trebuie sa priviti doar dupa barbatul perfect si virtuos,sunt si destui rataciti,pacatosi,viciati care asteapta o femeie sa ii ridice din pacat.Depinde ce doriti,daca doriti doar un barbat cuminte si de casa cu care sa va casatoriti si sa faceti copii sau doriti o relatie bazata pe iubire,iar iubirea asta nu se stie de unde poate lovi.Sau poate ambele.....

Poate nu te-ai spovedit cum trebuie si nu ai iertat pe toti pe care ii aveai de iertat.Ranile care se redeschid sunt ranile pe care nu le-ai tratat corect de la inceput,sunt ca bau-bau-ul din sifonier care dispare cand decizi sa-l infrunti si deschizand sifonierul constati ca nu era nici un bau-bau.Numai astfel dispare frica de bau-bau .Intamplarile dureroase din viata nu au rostul de a ne face depresivi ,ci de a ne invata "ceva".
Nu e nimic special in a fi depresiv,oricine poate fi depresiv.Depresia e semn evident de mandrie:tocmai mie care sunt atat de special sa mi se intample ,eu nu meritam sa mi se intample asa ceva...eu meritam numai lucruri bune si frumoase.
Multi avem rani din copilarie si nu ne acuza nimeni ca n-am fost atunci intelepti ci greseala e ca acum cand intelegem nu vrem sa iertam ca sa ne repozitionam corect.

Jordan Peterson On Mothers Who Infantilize Their Children In Order To Control Them

Abia acum m-am prins (ca laptele) ca te-ai referit la o poza virtuala si n-am vazut ghilimelele pe care ai uitat sa le pui; scuze.

Nu dispretuiesc casatoria, ci admir pe cei care o sfintesc, ca tata de pilda (eu fiind cu totul diferit) si mai mult pe cei care o evita, ambele din credinta; am remarcat si la elenoirmiro aceeasi dedicatie.

Corect.

Absolut de acord. Credinta este calitatea esentiala a unui partener de viata, fundamentul pe care se bazeaza toate. Problema este ca mii si mii de barbati cauta perla rara a unei femei credincioase, practicanta a virtutilor crestine, care sa vrea si sa poata sa construiasca un camin asa cum ii place Domnului. Cum de nu va gasiti ?

Sunteti intr-o situatie MULT mai buna decat cea mai mare parte a prietenelor si colegelor dv. Unele dintre ele au si divortat deja. Unele nu o fac poate din credinta sau din speranta desarta de a salva inhamarea la jug nepotrivit. Altele traiesc in concubinaj prelungit, in relatii sufocante si umilitoare, neparasindu-si tovarasul de curvie din motive de inertie psihologica. Mai sunt unele care nici nu vor sa se casatoreasca, ci isi schimba partenerii precum hainele de sezon si care, desi ies in oras de 4 ori mai mult decat dv, se plictisesc mai mult decat dv. Uitati-va in jur si veti vedea multi ochi care va invidiaza. Multumiti Domnului si laudati-L nu numai pentru ce v-a dat, ci si de cate v-a ferit.

Veșnică meteahna-sa judecam orbește, nu ?
 

Ca de obicei așa cum văd ca se întâmplă mai peste tot pe forumurile crestine sau nu , pe lângă sfaturi apar judecata și critica.Care mai de care devine din străin brusc atotștiutor și cumva în postura aproape similara cu a unei persoane cu mult har care brusc mă cunoaste la perfecție.
Scriu mesajul acesta pentru persoana care a zis ca depresia e o forma de mândrie. Ferească Domnul sa treceți prin ce am trecut eu.Și sa va mai pronunțati cu atâta ușurință și mandrie-la dvs e mândria -a celuu atotstiutor.Sincer mi.e mila de dvs pt ca habar nu aveți probabil prin ce trec mulți oameni din zilele noastre și cum fierbe lumea și nu doar din cauza păcatelor.Se mai întâmplă poate nu știți se pare ca nu ca altfel nu ați fi scris așa ceva.-sa mai existe traume provocate de unii și alții. Chestii urate, groaznice. dar dacă stăm într.un loc caldicel ferit de asemenea lucruri cum sa știm așa ceva ? Exista multe cauze ale depresiei și nu mă încadrez nici pe departe la varianta 'vai sunt deprimata -cum de mi s.a întâmplat mie așa ceva.'Replica dvs ce ascunde de fapt nu dorința de a ajuta ci Multă mustrare ironie și superioritate aroganta mă face sa realizez ca suntem o lume pierduta.S.a dus smerenia dar mai ales iubirea de oameni. Și nu pretind ca eu o am.Nici eu nu o am și judec ca un om inconștient așa cum ati făcut. o si dvs.Suntem departe de iubirea care imbratiseaza și acoperă rănile altora.care înțelege adâncul sufletelor.Numai iubirea și harul pot asta dar stai...ca pe forumuri toți suntem zmei.Le stim pe toate și sub aparenta binelui dam cu biciul.Păcat .
Pentru cel care a scris ca ma caută mulți ? Domnule pe bune dvs sunteți serios? Dvs și cealaltă persoana chiar sunteți pe bune sau e totul la mișto? CUM reușiți sa va erijati în mama tatăl meu și brusc sa pretindeți ca știți ce fac eu de ce refuz sau nu oamenii câți mă cauta p mine pe cine refuz sau nu. De ce îmi invadați sufletul? Îmi pare rau ca aveți o vedere...neclara puțin spus.Vă rog sa va abțineți de a mai pretinde ca știți vreo frântura din viata mea.Pentru ca oricare din voi doi nu ați fi rezistat nici o zi în pielea mea.

Ok, acum cred ca problema s-a lamurit (oarecum) de la sine.

Sa-l vad acu' pe dom' doctor ce sfat se mai arunca sa dea.

Si tot acu' il putem intelege si pe bietul Demetrius, de ce are frica de casatorie :)

D'soara draga, sunt convins ca destui barbati v-au cautat, indusi in eroare probabil de alura dvs. angelica, si daca au trecut totusi de firewall, la prima discutie in contradictoriu cu dvs. - si poate nici macar n-au intentionat sa fie astfel - au fugit mancand pamantul.

Totusi, imi permit sa va intreb, ce povara asa grea duceti? Suferiti de vreo boala incurabila care va face asa irascibila?
Parintii v-au lasat cu in bagaj emotional greu de dus?

Poate luati in considerare si posibilitatea ca cei care v-au suparat sa fietocmai cei care au incercat sa inteleaga mai intai, in loc sa va dea sfaturi generice care nu vi se potrivesc, de dragul de a se simti intelepti si de ajutor.

***
 

Domnule AlinB. As putea sa ma supar foarte rau pentru ironia dumneavoastra si lipsa totala de orice intuitie si empatie si multe altele pe care probabil le aveti.Dar greseala e a mea ca mi-am pus pe tava niste treburi personale, insa am zis ca e un forum crestin, nu altceva. Dar e departe de crestinism si nu doar in replicile pe care le-am primit eu.Dumnezeu sa ne ierte pe toti.

Raspuns
 

Domnule Alin,

Este un forum, nu un cabinet de psihoterapie.Am cerut niste sfaturi, nu doresc sa impartasesc problemele mele personale.Din modul in care discutati e clar ca sunteti paralel cu ce inseamna boala.Daca dvs din experienta de viata credeti ca numai bolile incurabile sunt singurele grave, cred ca e un dialog inutil.
Ma iertati pentru orice neplacere creata si imi cer scuze ca am scris aici si v-am starnit atitudinea ironica.

Forum crestin nu inseamna forum de prosti, neaparat sau zapauci - desi am avut/avem si din astia destui.

Da, am gresit, chiar si ce e incurabil poate fi purtat cu capul sus, demnitate si de ce nu, chiar si o farama de jovialitate, chiar si pentru cei care nu o duc si poate chiar n-au idee ce poveri poarta altii si nu ca nu i-ar interesa sau nu le-ar pasa ci isi risca pielea daca repeta exemplul bunului samaritean.

La polul opus se afla autocompatimirea si chiar sentimentul de superioritate, ca deh, nu stiu aia ce martiri suntem noi...
Indraznesc sa intreb totusi, desi pot sa anticipez raspunsul tzafnos, care a fost pana la urma scopul pentru care ati deschis subiectul, desi evident, nu doriti sa ne impartasiti substratul problemei?

Pentru ca, evident, in conditiile astea nu veti primi solutii ci cel mult... atentie, doar atat va doriti?
Mai ales ca si atentia asta dupa cum vedeti e mai degraba atentia spre propria persoana a celor care se cred deja intelepti si dau sfaturi fara nici cea mai vaga idee despre complexitatea unor probleme..
Si dvs. aveti probleme serioase, si nu de genul ca nu gasiti barbat, dar asta tocmai ati spus mai sus, nu-i asa?
Dar fiti linistita, orice sac isi are petecul sau, cum se zice iar daca va veti casatori veti regreta la fel de mult ca acum, ca nu reusiti sa o faceti. Sau mai mult, poate.

@elenoirmiro Nu lua in seama replicile care nu sunt la locul lor. Aceleasi cateva persoane dau acelasi tip de replici acide de fiecare data.

Si ca sa fiu ontopic, parerea mea este ca trebuie sa privesti lucrurile cat mai realist si constructiv cu putinta. Vrei o relatie si casatorie? Deschide ochii, uita-te in jurul tau... oriunde ai merge... priveste, analizeaza, filtreaza, fii atenta la persoanele din jurul tau. Fii serioasa cand trebuie si simpatica, atunci cand este cazul. Nu-ti pierde umorul :).
Inteleg ca totul e bine in viata ta... si singura problema este ca nu ai pe cineva alaturi.

Si ca sa iti dau exemplul personal:
Pe sotia mea am cunoscut-o la semafor... fara nici o intentie de a aborda sau agata. Pur si simplu am deschis geamul pentru ca imi aprinsesem o tigara si m-am uitat in stanga. Am vazut-o pe ea, intr-o masina identica cu a mea. Am zambit ... mi-a zambit si ea. La urmatorul semafor am avut grija sa ajung tot in paralel cu ea si din nou ne-am zambit. Am luat o hartie si am scris pe ea: ” facem O – ?” (adica facem o liniuta?) am ras amandoi. La al treilea semafor am scris nr de telefon pe o hartie si l-am pus in geam... iar ea i-a facut o poza cu telefonul.

Urmarea ... pentru ca a fost si o urmare :): .... dupa 2 zile m-a sunat,... dupa 2 luni s-a mutat la mine,... dupa 2 ani am avut nunta. Intre timp avem un copil, ne-am terminat casa si suntem fericiti.

@elenoirmiro am scris cele de mai sus pentru a-ti extrage tu singura ceea ce ai de invatat (nu stiu daca sunt lucruri bune sau rele) insa poti vedea ca orice este posibil, cum spuneau si alti membrii ai forumului trebuie doar sa fi deschisa, sa vezi putin mai departe, iar daca vezi un singur lucru sau aspect care iti place, mergi inainte. Alegi cu mintea, cu ratiunea ... dar si cu sentimentele. Sunt alegerile tale :)

Nu cred ca este deloc ok sa ne resemnam cu nemultumirea noastra doar pentru ca altii sunt si mai nefericiti.
Am stat acum si m-am gandit...dintre prietenii mei, 5 dintre ei sunt divortati insa toti s-au casatorit in timpul facultatii sau imediat dupa terminarea acesteia. Insa restul, cei care si-au unit destinele mai incolo, spre 30 de ani nu a divortat nici unul si sunt fericiti. Oare de ce? Conteaza experienta de viata si cat de cat maturitatea, zic eu...

***
 

Mulțumesc Addy11 și mulțumesc și răspunsurilor tuturor.Am învățat încă o data ca e mai bine sa nu mă deschid în fata altora și Doamne ferește sa mai zic ceva din viata mea ca o sa fiu pusă la zid orice as zice.Și văd ca procedați așa cu mulți de aici nu doar cu mine.Daca Dumnezeu ar judeca ca voi am fi terminați.Dar Slava Domnului ca nu.

Nu, din pacate n-ati invatat nici de data asta.

Bine.
 

În regula.eu sunt cea mai vinovata dintre toți. Eu am greșit. Îmi cer iertare pentru greșelile cu voie sau fără voie.
Va rog mult sa incheiem dialogul. Eu nu mai adaug nimic.
Doamne ajuta.

..."A fost un moment în care am realizat ca eu nu pot sa fac nimic bun, ca eu nu pot sa fiu fericita, ca orice aş face nu iese bine si ca oricât m-aş stradui şi ca oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care ma întristeaza, care ma face sa-mi fie ruşine, care ma face sa ma simt stingherita, cel puţin în fata mea, daca nu în faţa celorlalţi, unde sa zicem ca-mi faceam rost de o justificare"...


... "Eu m-am întors în biserica târziu dupa ce am trait mult şi profund în aceasta lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznadejdile ei, dar şi din toate bunataţile, frumuseţile câte putin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat. Şi eram deja deznadajduita ca nu exista bine"...

..."Când am intrat în biserica şi am vazut ca fac acelasi lucru, ca iau putere de la Dumnezeu, întelepciune de la Dumnezeu şi ca repet aceleasi caderi şi ca ispita deznadejdii era la îndemâna mea la fel ca si înainte, atunci a murit în mine orice forma de pietism sau de evlavie emoţională.Ştiam că oricât ar fi de puternică trăirea bazată pe efervescenţa emoţională, într-un eveniment mai dur emoţiile zise rele, de fapt negative, mă vor răsturna.Şi atunci m-am aşezat în faţa lui Dumnezeu şi am zis:..."


Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU

Binenteles ca ai inteles prost.

Haide sa-ti dau exemplu pe un forum crestin cum casatoria de proba, adica desfranarea poate fi un lucru bun si mai mult, ne putem mandri cu asta.
Oare cu cate mai traisei pana atunci si ea oare la cati mai zambise la semafor?
apropo, ce masina conduceai?
Tu ceva nemtesc, ea probabil un logan, pe langa zambet avea si un decolteu generos?
Fericiti sau multumiti? Ca nu e acelasi lucru iar caile satisfactiei omului tare incurcate sunt, regula ar fi sa nu zici "hop" pana la ora finala a bilantului.

Banuiesc ca ai totusi o varsta, sa fii atat de confuz incat chiar sa nu stii ce e bun si ce e rau in exemplul tau?

Truism. Nu neaparat productiv in sensul bun.

Fericiti sau poate conservatori pentru ca deh, dupa o varsta nu e tocmai productiv sa mai alergi dupa cai verzi pe pereti, femeile cel putin isi dau seama ca fetii frumosi calare pe mercedes nu ajung pentru toate si oricat de darnica a fost cu ele natura pana pe la 20+, dupa 30 incepe sa-si arate si coltii.
Eu zic sa mai ai rabdare cu concluziile, unii divorteaza si dupa 50 ani.
Inclusiv in dreptul tau, sa-ti aduci aminte de 1 Corinteni 10:12.

Lipsa asta de smerenie e mai mult decat protestanta(sau falsa), e eretica.

Pentru resemnare nu e nevoie de argument.

La vecernie mergi? Agape nu se organizează în parohia ta? Chiar nimic nimic nu se leagă? :)

O altă cale ar fi ieşitul cu prietenii, poate prietenele tale au pereche, iar respectivii au la rândul lor prieteni singuri. Nu ştiu, recomand şi eu.

Sunt într-o situaţie asemănătoare, nu par să mi se lege lucrurile pe planul ăsta. Dar nu disper, mă rog. Şi sunt deschisă.

Sus inima! ;)

No, Diana o zis ceva de bun-simț, cu siguranță. Dacă nu vînezi/cultivi/cumperi+gătești, iok mîncare!

Adică "destinul" trebuie forțat. Ultimul padișah cuman al Persiei zicea "norocul se cucerește cu sabia în mînă".

.............................

Aveţi dreptate, casa nu se face nici din milă, nici din silă. E profund dezamăgitor să ajungi să te căsătoreşti cu un om doar pentru că "altul nu mai vine, e ultima mea şansă". Personal, între un asemenea compromis şi singurătate, am ales-o pe a doua.

Nu ştiu dacă ea se simte nedreptăţită, mie îmi pare sigură pe ceea ce caută: un bărbat credincios. Or, să mă ierte ceilalţi cititori, e foarte greu de găsit unul care nici habotnic să nu fie şi cu care să ai şi o comunicare/relaţionare bună. Este, cred, unul dintre momentele decisive ale vieţii când Dumnezeu şi-arată mila binecuvântată, acela în care punem bazele unei căsnicii bune. Cu alte cuvinte, fără ajutor de sus, mă îndoiesc serios că l-ar putea găsi.

Dar, repet, asta e stric reacţia mea empirică, după o serie de încercări de a cunoaşte băieţi şi nepotriviri ulterioare.

Dar de exemplul, printre cunoscutii dumneavoastra, sau printre colegii de serviciu, nu ati intalnit pe nimeni care sa va placa si sa aibă acceleasi principii, aspiratii, pasiuni, etc comune ?

Tinand cont de faptul ca este important ca intre viitorii soti sa existe si aspiratii, principii, preocupari , pasiuni si in general activitati comune, o solutie ar putea fi participarea la diverse evenimente culturale sau sportive- care va plac dumneavoastra- deoarece de obicei la astfel de evenimente participa multi oameni, care au preocupari si pasiuni comune!

Sau exista diverse asociatii a tinerilor crestini-ortodocsi, unde ati putea cunoaste pe cineva.



Important este sa nu disperati, sa aveti incredere in Dumnezeu, si sa fiti constienta ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat alte persoane, si ca si dumneavoastra meritati sa fiti fericita si sa va intemeiati o familie!

Cat despre problemele de care a-ti amintit ca le-ati avut in trecut, important este sa mergeti inainte si sa va ganditi la viitor.

Din pacate unii colegi de forum au spus diverse pareri sau presupuneri legate de aceste probleme, ceea ce nu cred ca este un lucru bun si corect, deoarece numai dumneavoastra puteti sti ce a fost cu acele probleme!

Atata timp cat un om nu a comis fapte antisociale sau infractionale deosebit de grave, nimeni nu are dreptul sa-l judece!


Oricum, sa va ajute Dumnezeu sa realizati ceea ce va doriti, deoarece dorinta dumneavoastra- de a gasi un viitor sot- este absolut normala si de apreciat!

Depinde ce înțelegi tu ca femeie prin „bărbat credincios” și la ce te referi când spui „habotnic” sunt niște noțiuni la care fiecare femeie văd că are o raportare proprie și care pot ascunde limitele de credință ale femeii.

Nu se poate referi la un bărbat ca fiind habotnic dacă el e drept credincios și femeia are viziuni ecumenist-pietiste, new-agiste sau care amestecă „ortodoxia comodă”, în cazul ăsta s-ar putea ca bărbatul să aibă dreptate și nu femeia.

În alte cazuri este vorba de invidia femeii față de statornicia bărbatului în credință și o să-ți pun la suflet un cuvânt de la Părintele Paisie Aghioritul din volumul „Cuvinte Duhovnicești -Viața de Familie”:


„Viaţa duhovnicească a soţilor ”
[...]- Părinte, duhovnicul femeii îl poate ajuta şi pe bărbatul ei?
- Uneori, pentru a putea fi ajutat bărbatul, duhovnicul trebuie să facă lucrare duhovnicească în femeia aceluia. Iar de la femeie binele se va transmite la bărbatul ei, care, de va avea inimă bună, Dumnezeu îl va ajuta să se schimbe.
Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent fată de biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viata duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui.
În aceste cazuri se poate ca femeia să-l invidieze, pentru că nu sporeşte ea. De aceea, în aceste cazuri, le spun bărbaţilor să fie cu băgare de seamă. Dar oare de ce? Pentru că, cu cât bărbatul va trăi mai duhovniceşte, cu atât mai mult îi va sta împotrivă femeia, dacă ea nu trăieşte duhovniceşte.
Dacă bărbatul va spune: "Este târziu, hai să mergem la biserică", femeia va răspunde: ' Du-te singur. Nu vezi că am o grămadă de treburi?".
Iar dacă bărbatul îi va spune: "De ce este stinsă candela?", sau de va merge el singur să o aprindă, va răni egoismul femeii, care va începe să strige: "Ce, o să te faci preot?", Ce, eşti călugăr?". Se poate chiar să-i spună: "De ce să ardă candela? Mai bine să dăm untdelemnul la vreun sărac".
Până acolo poate ajunge, la teorii protestante. Fireşte, după aceea se mâhneşte pentru îndreptăţirile pe care le-a spus, dar se mâhneşte şi pentru sporirea pe care o vede la bărbatul ei. În aceste cazuri este mai bine să se stingă candela de o mie de ori, decât să meargă bărbatul să o aprindă. Pentru a păzi familiile de destrămare, le spun bărbaţilor: "Să-i spui femeii tale atunci când o vei găsi în toane bune: «Dacă merg la biserică şi fac puţină rugăciune şi câte-va metanii, sau dacă citesc vreo carte duhovnicească, nu le fac pe acestea din multa evlavie, ci pentru că ele mă frânează şi mă ţin să nu fiu atras de această societate jalnică şi astfel să merg la baruri de noapte cu prietenii»". Când bărbatul va mânui astfel problema aceasta, atunci femeia se va bucura şi se poate ca ea să se schimbe şi chiar să-L întărească în cele duhovniceşti. Iar dacă nu va proceda astfel, va ajunge să-i rupă oasele, şi apoi chiar la divorţ. Dacă bărbatul vrea să o ajute duhovniceşte pe femeia sa, este bine să încerce să o împrietenească cu o familie care trăieşte duhovniceşte, astfel încât, văzând ea evlavia mamei din acea familie, să se îndemne şi ea să o urmeze.”[/…]
Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte Duhovnicești” vol. IV „Despre Familie”, paginile 169-170.

Știi care e paradoxul ?

Multe femei spuneți că vreți „bărbat credincios” dar când îl întâlniți pe cel care arde pentru credință spuneți că e prea habotnic, în cazul ăsta mi-e că multe dintre voi vă jucați cu cuvintele și nu știți ce vreți de fapt, sau vreți un bărbat de plastilină, care să mimeze credința de ochii lumii și care să facă și din mersul la Biserică un joc de societate și impresionarea celorlalți enoriași cu imaginea familiei idilice.

Unele lucruri nu se schimbă, Cuviosul și Sfântul Paisie Aghioritul a intuit calibrul pe care-l poate avea bărbatul în viața duhovnicească și invidia femeii lui față de credința lui, nu degeaba se zice în popor că „bărbatul e cruce întreagă.”

"Bărbatul e crucea întreagă"... vă pomeniţi că femeia nici nu e om, nu? Ce afirmaţi e sexism (misoginism), până şi în mijlocul credinţei ortodoxe (deci patriarhale), în care mistica abundă de sfinte muceniţe şi cuvioase.

În altă ordine de idei, nu aţi înţeles ce calităţi atribui eu unui habotnic: incapacitatea de a vedea dincolo de dogme/formă/normă, rigurozitatea exagerată aplicată cu precădere altor pentru că "aşa e bine/drept/plăcut lui Dumnezeu", gândirea şi filtrarea informaţiilor mult diminuate (adică dacă preotul/cutare monah a spus aşa, înseamnă că e sfânt; dacă eşti doar om, probabil eşti un nenorocit de păcătos şi nu meriţi ascultat) şi altele asemenea. Da, de oamenii ăştia mă feresc, fiindcă n-au înţeles mai nimic din viaţa şi din complexitatea omului. În rest, Dumnezeu ştie cum le primeşte ostenelile şi inflexibilitatea.

Bărbaţi care să ardă pentru credinţă am întâlnit, dar erau fie monahi, fie căsătoriţi. Cei la care mă gândesc nu erau habitnici.

Înțelepciune populară, dar n-am spus că femeia nu are rolul ei sau că nu e om.

Majoritatea mucenițelor și a cuvioaselor au stat pe lângă un bărbat Sfânt de la care au învățat, vrei nu vrei asta e, până și creația monumentală a monahismului niptic din Patericul Egiptean e opera bărbaților luminați de Duhul Sfânt.
Deocamdată bărbații au umplut cu zecile de mii Pustia Egiptului din râvnă pentru dumnezeire, cu o populație de nivelul unui oraș mediu la acea vreme și după femeile i-au mai copiat pe alocuri.

Dogmele nu sunt puse în sila omului sau în batjocura lui ci sunt învățături care să ajute tot creația căzută atâta cât poate înțelege din multele Taine ale Creatorului la nivel „catafatic”.
Simplu fapt să te crezi mai presus decât bătrânii cu viață Sfântă prin care au apărut revelații duhovnicești după formula Sinodului Apostolesc din Biblie e deja o eroare duhovnicească.

În viață dacă respecți „principiile diriguitoare” ale legilor impuse de alții care sunt „părinți fondatori” ești model de „civism”, dar văd că unii nu fac reglajul fin și la viața duhovnicească.
N-am văzut încă în societatea civilă să fie cineva insultat pentru că urmează regulile și normele stabilite de alții, dar în lumea duhovnicească omul contemporan crede că e mai luminat de Duh Sfânt decât episcopi care au ieșit cu rănile persecuțiilor la Sinodul de la Niceea.

Și ce învață Biblia nu „drepte faceți lucrurile în fața lui Dumnezeu”, învață creștinismul să nu duci o viață bine plăcută lui Dumnezeu ?

Cuviosul Paisie Aghioritul e Sfânt după cercetarea oficială a Patriarhiei de Constantinopol în cazul lui Biserica s-a pronunțat că e Sfânt nu vreo eroare de retorică de tipul „argumentului autorității”.

Având în vedere că a spovedit oameni de mir într-o Grecie foarte libertină și dezlânată care n-a avut o zi de comunism și restricție a moravurilor sau a liberei circulații, că a îndrumat prin scrisori misionare și prin viu grai oameni care i s-au destăinuit și că a avut înainte vedere, ce spune el în cartea „Despre Familie” se aplică pentru omul contemporan al societății „post ortodoxe” și secularizate chiar dacă sunt lucruri incomode.

Asta n-a zis-o nimeni că dacă ești păcătos nu meriți ascultat, dar depinde din ce duh vorbești și cât ai înțelegere a lucrurilor duhovnicești, tocmai în baza ascultării numeroaselor doleanțe au apărut învățăturile din seria „Cuvinte Duhovnicești” pe care ți-o recomand.

Este o probabilitate ca și ceea ce zic ei să fie aplicabil, întodeauna trebuie să-ți dea de gândit ca om laic dacă nu cumva spui răului bine și binelui rău, ca să nu te situezi călător pe drumul spre iad.

Interesant așa, dar tot nu cred că o femeie nu e rănită/incomodată în confortul ei de un bărbat care e riguros cu chestiunile de credință.
Până la urmă tu ai lua de bărbat un om care poartă barbă ca și călugării sau ți-ai lăsa copilul la călugărie ?

E o întrebare de reflecție mai mult.

Mi-ar plăcea să am un copil călugăr, deşi nu i-aş impune să urmeze calea asta. M-aş bucura, însă, dacă ar avea chemare şi ar urma-o. Mai mult, nu aş cârti dacă într-o zi soţul mi-ar spune că vrea să devină monah. M-aş ruga lui Dumnezeu să-l întărească şi să-l lumineze pe calea aleasă.

La întrebarea cu barba să mai răspund? Nu am nici o problemă cu ea, ba chiar îmi place. Eu însămi aş purta barbă, dacă aş fi bărbat. :)

Eu mai sus spuneam că habotnicul ţine doar litera, nu şi duhul. Că nu poate vedea mai departe de dogmă şi că, implicit, îi lipseşte dragostea de oameni. Pentru că dacă ar avea-o, iar fi odihnă aproapelui, nu judecător. L-ar îndrepta cu blândeţe, nu urlând de pe un piedestal duhovnicesc imaginar.

Nu mă așteptam să răspunzi așa ești și perspicace și sper ca Dumnezeu să te fi luminat să răspunzi astfel, în orice caz nu-mi pare rău pentru timpul petrecut ca să compun mesajele de răspuns pentru tine în atare condiții.

Și cumva te gândești că iubirea înseși nu e o dogmă :) sau nu a stat ca bază de inspirație pentru dogme, a iubirii lui Dumnezeu față de sufletul omului ?

Cât despre „piedestalele duhovnicești”, din ce am citit la Danion Vasile de exemplu și el și soția se învinuiau reciproc la duhovnic la spovedanie, sau gândeau fiecare despre celălalt că nu e atent la sensibilitățile/așteptările celuilalt, dar îi punea duhovnicul la punct, așadar sunt chestiuni inerente ca fiecare să-și poleiască piedestalul fără să conștientizeze în viața de familie dar se depășesc cu Harul lui Dumnezeu .

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea despre un soț că a greșit iubindu-și soția mai presus de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a ridicat harul iubirii de la soție și a început să se comporte urât față de el, până și în iubirea soției suntem nedeplini fără Harul pe care i-l insuflă Dumnezeu în sufletul ei.

Tocmai, iubirea e la baza dogmelor şi dincolo de ele, mulţi harnici, însă, se blochează şi rămân închistaţi în literă (formă), nevăzând pădurea de copaci.

Răspunsul meu legat de copii/soţ nu e perspicace în accepţiunea de şmecher/bine ticluit, eu chiar asta simt. Dumnezeu ştie că m-aş bucura enorm. Ca fapt divers, pe primul meu copil îl va chema Efrem, după Sf. Efrem cel Nou (monah şi el).