L-ati prins cu minciuna! atat i-a fost!

.....:) Ei aş! Nici nu-i pasă. E modul specific al tinerilor care vor să se afirme cu un preţ ieftin şi pe o cale facil-dubioasă, să fie băgaţi în seamă prin teribilisme, prin discuţii cu ăi mai mari etc. În rest nimic consistent şi, de la un punct, devine sâcâitor dialogul cu ei. Ştiu bine din experienţă că din astfel de oameni (care de obicei au fost cocoloşiţi acasă, în special de mame, - adeseori singure, la care s-a adăugat cortegiul de mătuşi ori alte rude "iubitoare" - şi cărora li s-a cam permis totul, cu răsfăţ şi lipsă de responsabilitate, mai ales dacă au fost copil unic) ies viitorii adulţi slabi, fără caracter, egoişti şi dominatori, adică viitorii parlamentari ai viitoarelor gulaguri de pretutindeni.
Când miros unul din ăsta de obicei devin brusc aspru şi sever şi nu mai fac vreo concesie. Nu mă laud cu asta dar aşa îmi e poziţia şi deocamdată nu voiesc să mi-o schimb.

Amicului, în schimb, i-am arătat oarecare apropiere şi camaraderie, mai ales pentru că m-a cucerit când, inspirat, şi-a schimbat semnătura aberantă cu una cu adevărat foarte agreabilă şi originală. E singurul gest care mi-a părut de frumuseţe autentică pe care a făcut-o pe aici. În rest blabla, bazaconii şi judecată uşuratică. Deh, tinereţe fără griji...

Şi totuşi, un gest frumos poate fi un mugure care aduce primăvara. De ce i-o plăcea să amâne dezgheţul?.......

În completarea celor de la şcoală, iată ce mângâiere şi bucurie avem aici:
http://www.crestinortodox.ro/credint...pii/pagina-39/

Eu consider aceasta...intamplare(sa zicem) ca un test de la Dumnezeu, ca sa
vada cum se impart oamenii.Este o pre-triere.Iar cand de obicei se intampla
chestia asta inseamna ca a trecut o vreme a semanatului si vine o vreme
a secerisului.Vezi pilda Semanatorului.

Care minciuna? Imi pare rau ca prietenul meu din clasa a 12-a A a ales sa-mi spuna ca nu prea da pe la orele de religie, si ca atunci cand a dat, a fost chiar amuzant pentru el. N-am mintit cu absolut nimic.

Inainte sa catalogati asa usor pe cineva, cititi mesajele cu atentie.

Draga Ioan, n-am vrut sa te dezamagesc cu parerile mele personale despre ora de religie in scoli. Nu am fost in sistemul de stat de invatamant, deci ce stiu este din ce mi-a zis acest prieten din Madgearu. Tocmai acum cateva zile vorbeam despre acest fapt, ca nu mai este ora de religie obligatorie, la care el mi-a zis ca oricum isi ceruse anul acesta aprobarea sa nu mai participe la ele.

Pai stai putin.Chestia cu "stiu eu de la cineva, ca mi-a zis cineva care nici el
nu stia prea bine..." se numeste barfa.

Eu observasem ca cel putin in Buc exista atat liceu catolic ( care are si 1-8), cat si adventist. Deci copiii acestor confesiuni nu sunt obligati neaparat sa inghita religie ortodoxa. Am auzit ca exista si scoala evreieasca. Acum poate ca nu pot merge chiar toti acolo, insa am auzit de la parintele nostru care e ( era) si profesor, ca copiii ( putini) care sunt de alta religie ( neoprotestanta) sunt mult mai cuminti si educati si au cunostinte de religie si de acasa, spre deosebire de ai nostri :(...

Cu educatia religioasa insa am aflat ceva acum aici care m-a pus pe ganduri. Si anume ca unii si-au pierdut credinta de frica ...
Mie niciodata nu mi-a fosr frica de Dumnezeu, nici cand am facut chestii nasoale. Nici acum nu mi-ar fi, doar ca as avea remuscari, regrete, mi-ar fi sila de mine, etc. In schimb mi-a fost si imi este in continuare foarte frica de oameni. Iar Dumnezeu nu poate sa nu vada si sa nu inteleaga ca daca nu fac ceea ce trebuie, sau fac ce nu trebuie, e de frica celorlalti si nu ca asa as vrea eu.
Insa cand vine vorba de copil...mi-e frica rau de tot ca de credinta si educatia lui religioasa sunt direct responsabila. Pana acum am crezut ca daca il botez si il duc la biserica si il mpartasesc apoi face religie la scoala ( presupunand ca toti profii ar fi fost ca parintele nostru pe care-l iubesc toti copiii), va fi ok.
Dar acum mi-a intrat un morcov: daca are dreptate al meu, si pateste si el la fel ca Inorogul, din cauza educatiei religioase ( si a fricii excesive de Dumnezeu, pentru orice slabiciune trupeasca sau lumeasca)? Mai ales daca mosteneste de la mine inclinatia, predispozitia de a se teme excesiv? Ar fi mai bine daca ar mosteni-o pe a sotului, de a nu-i pasa?

Nu neg ca barfesc. Multe din discutiile de pe forumuri sunt barfe, pana la urma.

“Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.
Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.” (Ps. 117,6-9)

“Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21,8)

Cuviosul Paisie Aghioritul "Cea mai mare răspundere o au părinţii pentru că, potrivit cu educaţia ce o vor da copiilor lor, aceştia vor deveni clerici buni, dascăli buni, etc. şi vor ajuta şi ei la rândul lor atât pe copiii lor, cât şi pe ceilalţi. Iar dintre părinţi mama are răspundere mai mare pentru educaţia copiilor. Copiii trebuie să se sature de afecţiune şi dragoste în sânul familiei.

Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei lui, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit. Iar în continuare, dacă îl vor ajuta duhovniceşte, va deveni un om sfinţit şi va ajuta societatea, fie că va sluji în biserică, fie că va ajunge într-un post de răspundere, etc." http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/...atia-copiilor/

Nimeni nu-si pierde credinta de frica. Daca am avea credinta cea adevarata si frica cea buna, frica de Dumnezeu, am lasa pacatul si am cadea la picioarele Lui. Dar noi ne indulcim cu pacatul, nu vrem sa renuntam la el si asa ajungem sa preferam minciuna in locul Adevarului, alegem intunericul in locul Luminii, moartea in locul Vietii.

“Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.” (Ioan 3, 19-21)

Pacatul este cel care aduce moartea sufletului si atrage pedeapsa iar nu frica de Dumnezeu. Frica despre care s-a vorbit aici este glasul constiintei. Ce este constiinta? Este glasul lui Dumnezeu in om. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ala-80576.html

Vorbind despre constiinta ca despre un judecator drept, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Nu ti-a pus tie Dumnezeu judecator dinafara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata, ca sa te faca pe tine drept. Acest judecator este pus inauntru, nu-l putem momi cu nimic!"

Toti avem aceasta constiinta care ne avertizeaza cand gresim. Ea striga cu putere iar daca nu renuntam la pacatul pentru care aceasta ne someaza insistent, glasul constiintei devine cu timpul tot mai slab.
Constiinta nu dispare niciodata insa daca ne incapatanam sa nu o ascultam si staruim in pacat, glasul ei razbate mai rar si mai greu. Mai rabufneste din cand in cand, semn ca Dumnezeu inca doreste si asteapta intoarcerea noastra.
O constiinta patata ne va mustra negresit iar singura care aduce in suflet odihna si pace este spovedania. Marturisindu-ne, ne usuram si obtinem pace atat cu “parasul nostru”, asa cum o numea Parintele Cleopa, cat si cu Dumnezeu.

P.S. Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti ...

Pai si atunci de ce au ajuns unii sa se imbolnaveasca cu nervii de teama ca daca, de ex, se masturbeaza, o sa li se intample ceva foarte nasol? Incat au preferat sa renunte la crinta in Dumnzeu? Aia era tot constiinta, care ii facea sa tremure de frica? Sau era lucrarea diavolului?