Cum să faci să fii trecut în cartea vieţii?
 

Au venit la Părintele nişte femei, iar una din ele, căzând în genunchi, plângea la picioarele lui, întrebându-l ce să facă pentru a se mântui. – Nu plânge soră, căci tu eşti trecută în cartea vieţii, îi spuse Părintele.
Cealaltă întrebă ce să facă ca să fie şi ea trecută în cartea vieţii, la care Părintele i-a răspuns:
– Trebuie să citeşti mereu rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur: „Doamne, să nu mă lipseşti pe mine de binele Tău cel ceresc”. Toată ziua şi toată noaptea să umbli la biserică şi Dumnezeu se va îndura, dacă vei discuta cu El în gând.
Apoi, ele au plecat cu sufletele liniştite.
Sfântul Lavrentie de la Cernigov

Sau...sa te duci la Sfanta Liturghie savarsita duminica :)

Si fara sau merge perfect , adica şi ,şi !:)

Desigur,foarte corect :)

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
- Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
- E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
- Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
- Păi, vezi, băiatul meu...! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.
"Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!"

Intr-un sat traia un om foarte sarac ce avea multi copii.El a plecat sa-si castige painea in alt sat din apropiere.Dupa o saptamana de lucru, a primit drept plata pentru munca lui un sac de grau.S-a bucurat bietul om, caci sapte guri flamande il asteptau acasa.Cu sacul in spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea saracul pe arsita dogoritoare, sufland din greu.Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.Deodata, a vazut venind prin praful soselei o trasura frumoasa trasa de patru cai.In lumina soarelui, hamurile telegarilor si hainele vizitiului sclipeau de-ti luau ochii.Un domn, imbracat in haine scumpe sedea in trasura, in fata.Saracul orbit de atata frumusete si bogatie privea uimit si nu-i venea sa creada ca trasura se opri in dreptul lui;iar bogatul intinzand mana ii spune:

- Da-mi si tu ceva !

- Dar eu sunt sarac, domnule, nu am nimic de dat.

- Da-mi si tu ceva! a vorbit din nou bogatul.

Saracul l-a privit ingandurat.

- Da-mi si tu ceva! a cerut a treia oara, strainul.Pentru a scapa de el, nevoiasul a dezlegat sacul si luand cu zgarcenie un bob, l-a intins, zicandu-i:

- Iata, tine o farama din painea copiilor mei! Bogatul primi bobul si facu semn vizitiului sa mearga inainte.Porni cu povara pe umeri si saracul.Ajuns acasa, a rasturnat boabele din sac pentru a le trimite la moara.Dar mare a fost mirarea tuturor cand vazura stralucind in gramada rasturnata, un graunte de aur.Acum se facu lumina in mintea omului si pricepu ca darul lui - un bob de grau - ii fusese intors inmiit, prin trimisul lui Dumnezeu.

O !De-as fi fost mai darnic, cat de multe boabe de aur as fi avut acum !De ce nu am dat un pumn, macar !

La vremea cernerii vietii noastre se va pune in balanta si ceea ce puteam sa facem si n-am facut; de cate ori puteam sa ajutam si ne-am lenevit.Vom raspunde pentru nepasare, pentru indiferenta fata de aproapele care este la stramtorare si la necaz.Duhul de jertfa, buna intelegere fata de semenii nostri, ajutorul, rugaciunea pentru ei, toate vor fi boabe de garu din aur curat si lamurit in traista faptelor noastre bune.Astazi lumea mai mult ca oricand, are nevoie de pocainta, de intelegere, de compatimire si de modele demne de urmat.

Ajuta-ne, Doamne, sa ne bucuram alaturi de cei fericiti, sa plangem alaturi de cei necajiti, dar sa ne rugam cu lacrimi fierbinti pentru noi insine si pentru intreaga lume ratacita ! Amin !

Intr-o mare localitate se zidise o biserica frumoasa, dar pentru terminarea ei si a anexelor mai trebuiau vreo zece mii de arginti.Cei din consiliul bisericii stateau intr-una din zile,stateau sub turla bisericii si se sfatuiau si se tot intrebau de unde sa ia banii necesari finalizarii lucrarilor.Se gandeau la oamenii cei mai instariti din oras, care ar putea sa ajute biserica, se tanguiau de zgarcenia acestora si de necredinta lor.Dar stand ei asa de vorba, deodata cazu intre ei o grinda mare de lemn care scapase de sus dulgherilor, dar - iata ! minune mare, pentru ca aceasta nu a lovit pe nimeni si toti au ramas nevatamati, dar foarte speriati.Atunci acela de care fusese cel mai aproape nenorocirea, zise cu mare glas :"Dau eu cinci mii de arginti, caci, iata era sa mor !"Apoi, imediat dupa acesta sarira si ceilalti care fusesera in aceesi situatie si dadura diferenta de suma pana la zece mii de arginti.Astfel petrecandu-se, suma de bani se stranse imediat, desi pana mai devreme niciunul nu gasise in buzunar si in constiinta sa dea vreun ban bisericii, ci din contra, barfeau pe cei bogati pentru zgarcenia si necredinta lor.Dar iata ca inspaimantati de ceea ce li se putea intampla, si-au dat seama de faptele lor si au gasit de indata suma necesara pentru finalizarea bisericii.

Prin aceasta Dumnezeu le-a mustrat necredinta, proasta purtare si chiar zgarcenia.E bine sa gandim fiecare dintre noi la cate situatii de acest gen suntem supusi in viata si reactionam exact ca cei din povestea de mai sus !

Povestea Gheron Iosif despre un calugar imbunatatit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut in Muntele Athos, ca tinea cu strasnicie la respectarea programului de viata si a ordinii. Se pare ca ar fi spus unui frate ce dorea sa se nevoiasca alaturi de el: "Asculta, fiule, daca vei ramane cu mine, vreau ca in viata ta sa ai o randuiala si un program, pentru ca fara acestea nu te faci calugar. Priveste in jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alaturi ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau sa le gasesc totdeauna acolo. Daca din intamplare faci vreo greseala, prima data iti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oara. Daca continui pentru a treia oara neoranduiala, te voi ruga sa-ti iei lucrurile tale si sa pleci, ca macar pe mine sa nu ma tulburi, daca tu nu vrei sa te folosesti".

Zicea avva Avraam despre unul din cei de la Sketis ca era copist si nu manca paine, la care a venit un frate rugandu-l sa-i copieze o carte. Dar batranul avand mintea la cele ceresti, scrise sarind randuri intregi si nedespartind cuvintele. Iar fratele, luand cartea si dorind sa desparta cuvintele, gasi unele sarite. Si ii spuse batranului:
- Avvo, sunt randuri lipsa.
- Hai, fa-le intai pe cele scrise, si vino apoi sa le scriu si pe celelalte.

Sunt randuri lipsa

Zicea avva Avraam despre unul din cei de la Sketis ca era copist si nu manca paine, la care a venit un frate rugandu-l sa-i copieze o carte. Dar batranul avand mintea la cele ceresti, scrise sarind randuri intregi si nedespartind cuvintele. Iar fratele, luand cartea si dorind sa desparta cuvintele, gasi unele sarite. Si ii spuse batranului:
- Avvo, sunt randuri lipsa.
- Hai, fa-le intai pe cele scrise, si vino apoi sa le scriu si pe celelalte.