Ce minuni vi s-au intamplat
 

Ma gandeam ca in viata fiecaruia dintre noi au fost anumite momente pe care le-am considerat deosebite. O sa incep eu prin a va spune ca unul dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele a fost la nastere. M-am nascut inainte de termen si nu mi s-au dat multe sanse , drept care bunicul meu care era preot a spus sa fiu botezata ca daca se intampla ceva macar sa nu ajung in iad. Am fost botezata cateva saptamani mai tarziu si m-am insanatosit pe loc, si de atunci nu am mai avut nici o problema de sanatate.
Sunt sigura ca si altii au trait momente care trebuiesc amintite si sa multumim pentru ele

Da, da, si in viata mea, dar mai ales in viata bunicii mele s-au intamplat foarte, foarte multe minuni. O sa incep numai prin a spune numai cateva astazi: ea a avut 900 de grame la nastere si, totusi, a supravietuit miraculos pentru vremurile acelea - mi se pare ca nici macar nu se nascuse in spital, ci acasa.

Si tatal meu s-a nascut cu probleme si era gata sa moara, insa a fost chemat un preot care a spus familiei ca daca vor boteza copilul, nu va muri. Si asa a fost.

In 88, cand m-am nascut eu, toti medicii spuneau ca voi fi baiat. Bunica a visat cu doua saptamani inainte ca se va naste o fata si ca trebuie sa i se puna numele Fecioarei si... asa a fost.

O minune frumoasa si foarte vizibila s-a intamplat si cu bunica mea, dupa ce a murit si dupa ce am terminat de citit Psaltirea si Acatistul Sfintei Parascheva, la care ea avea foarte multa evlavie, toti am observat ca pe chip ii aparuse un zambet.

Ne-a ocrotit Dumnezeu pe toti si a facut mari minuni cu noi - i-a ocrotit pe ai mei si de cutremurul din 77 - si cred ca cea mai recenta minune este faptul ca voi putea merge la Iasi, unde am de gand sa ma inchin si la moastele Sfintei Parascheva si sa ii multumesc pentru tot ajutorul pe care l-a acordat bunicii si familiei noastre. Am visat-o pe bunica de Pasti si mi-a spus ca a ajuns in rai doar pentru ca a ajutat-o Sfanta Parascheva, cu "comorile ei", dar ca neamurile ei nu sunt acolo, si de atunci nu stiam ce sa fac ca sa ii multumesc. Am descoperit, in acelasi timp, un colocviu care se desfasoara la Iasi si m-am gandit sa imi incerc si eu norocul cu o lucrare. Desi nu aveam nici cea mai mica idee despre ce sa scriu, ca nu e chiar pe domeniul meu, iar laptopul era atat de virusat, ca nu puteam deschide nimic, m-am rugat Sfintei Parascheva. In Vinerea Mare, ca prin minune, a inviat laptopul, l-am putut deschide si devirusa - colegii priceputi in ale tehnicii la care apelasem mi-au spus ca nu isi pot explica tehnic aceasta revenire la viata - si intr-o noapte, am umplut cateva pagini cu Dumnezeu stie ce, astfel incat ma primesc si pe mine la colocviul de la Iasi. In curand o sa deschid un thread, in care voi ruga forumistii care doresc sa fie pomeniti acolo sa isi lase numele.

Mie mi se intampla tot timpul minuni. Eu traiesc o minune cu fiecare respiratie cu fiecare clipire de ochi, cu fiecare pas pe care-l fac. Mi separe o minune ca simt mirosul florilor, ca vad frumisetea pe care pamantul o rasare in jurul meu. E o minune ca aud vocile prietenilor mei... Mi se pare o minune ca eu am putut da nastere celor doi copii.
Simt si traiesc o minune in fiecare duminica la Sf. Liturghie.
Este o minune ca traiesc aceste minuni pe care nu le merit indeajuns.
Este o minune ca Dumnezeu ma iubeste fara sa fac nici un efort ca sa merit minunile lui.

Ce dragut! Intr-adevar, toti ar trebui sa simtim la fel.

Oriunde este taina exista si minune. De aceea, lumea si omul, creatia in general, le si numim "minunate". Pentru ca sunt realitati de taina prin care Dumnezeu ni se descopera. Stam inaintea lor ca inaintea unor adevarate minuni, si minunandu-ne de ele, dam slava lui Dumnezeu. In acest sens, chiar si rugaciunea reprezinta rodul unei minuni, al intalnirii dintre Dumnezeu si om.

Mie mi s-a intamplat odata sa castig o suma modica la loz in plic. Mare minune.

Eu am trait minunea de a sti ca m-a primit Domnul si ca mi-a auzit rugaciunile;
si minunea de a-mi gasi sotul ideal :)

Casa de piatra!:)

... Dumnezeu nu lucreaza la jocuri de noroc! Acolo nu e lucrarea Lui! Cstigurile nu se datoreaza lui Dumnezeu! El incurajeaza munca si nu castigul degeaba! Binecuvantarea Lui vine in mod cinstit si ca si dar de la El! Mare minune este atunci sa iti recunosti pacatele si sa iesi din ele si sa nu le mai faci! ASTA DA MARE MINUNE! Atunci cand iviezi din moartea pacatelor! Asta cea mai mare minune!

Iar ca minune de la Dumnezeu poti considera ca Dumnezeu iti da in fiecare clipa SANSA de a fi al Lui!

Multumim mult! :)

Intrarea mea la facultate se datorează unei minuni care a avut loc prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

Eram cât de cât pregătit, dar destul de departe de a fi tobă de carte. Auzisem că, la biserica Icoanei din Bucureşti, care se afla nu departe de locuinţa mea pe atunci, se află o foarte veche icoană făcătoare de minuni. M-am dus să mă rog. Am simţit, atunci, o mare linişte şi încredere.
Încrederea s-a mai evaporat în zilele examenelor. Eram o mare de oameni, concurenţa era de 12 pe loc. Nivelul era foarte sus, foarte puţini erau cei care nu făcuseră meditaţii intensive. Dacă ar fi fost după meritul personal, nu aveam cum să fiu printre puţinii câştigători şi mi-am dat seama de asta încă din prima zi, la proba de fizică. Una din cele patru probleme nici nu ştiam cum să o apuc. Am lăsat-o la urmă şi le-am făcut pe celelalte trei: degeaba, cu 75 % examenul era pierdut. Vreo oră m-am canonit la acea problemă. Când mai erau doar trei minute până la expirarea timpului, mi-a "picat fisa" cum spuneam atunci (azi aş spune că am avut o iluminare). În următoarele trei minute, am scris o pagină ca sub dicteu. Cu tot cu calcule, cu verificare dimensională, cu tot. În mod normal, nimeni nu poate scrie o pagină în trei minute, nici sub dictare. Poate doar stenografii, dar nu eram stenograf şi ceea ce a ieşit nu era stenogramă. Rezolvarea era perfectă. Dar nu a fost rezolvarea mea, a venit de sus.

La proba de biologie, subiectul principal era cu o capcană în enunţ. Nu se obişnuia aşa ceva, "păcălirea" candidatului prin enunţ înşelător nu era o practică obişnuită. Dar, pesemne din cauză că eram 12 pe loc, au dat un enunţ care să ne pună pe o pistă falsă. Dacă aş fi căzut în capcană, aşa cum au căzut majoritatea, aş fi răspuns la cu totul alt subiect. Mi-am dat, însă, seama. Dar sigur pe mine nu eram. Vedeam ce scrie cineva de sub mine (eram dispuşi în amfiteatru). Intrase pe pista falsă. Hm ! Atunci, am făcut cel mai mare efort vizual pe care l-am făcut vreodată, să văd ce scrie cel din dreapta. Intrase pe pista falsă...dar dacă nu era falsă ? M-am întors să văd ce scrie cel din stânga. Ei bine, şi acesta scria despre celălalt subiect. Am încasat atenţionare de la supraveghetori: ştiam că nu mai am voie să mă mişc două ore. Atunci, cu cartonaşul galben luat, singur cu lucrarea, am avut de făcut o alegere grea. Când trei candidaţi scriu de rup despre altceva, ajungi să te întrebi dacă nu cumva tu eşti, de fapt, cel pe arătură. Atunci, mi-am amintit de icoana de la Icoanei şi am întrebat: "Sf fecioară, ce să fac ?". Am simţit imboldul de a scrie aşa cum credeam eu. Am câştigat.

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

Foarte frumoasa povestea!:)
Va referiti la...raspunsul ce-l vom da in ziua Judecatii?:|

Da. La mine are să fie greu tare...

Nu sunteti singurul...
M-as face cat o gaza de mica la ce rusine imi va fi:|.
Dumnezeu cu mila si sfintii cu rugaciunile!

Viata in sine e o minune!

Faptul ca Dumnezeu inca ma mai iubeste asa pacatoasa cum sunt, e in mod cert o minune !

Eu am fost suspecta de cancer ovarian. In ziua in care am aflat vestea m-am rugat Paraclisul Maicii Domnului din tot sufletul si a doua zi la analize totul a iesit in ordine. Doctorita insista totusi sa imi scoata chistul (care era de trei ori mai mare decat ovarul). Eu insa am preferat tratament si m-am rugat in continuare iar dupa trei saptamani nu mai avea nimic. Multumesc Domnului si Maicii Domnului care s-a rugat pentru mine si Sfintei Parascheva. Rugati-va ca minunile se intampla!

Noi avem o mica firma...acumulasem datorii catre bugetul de stat ...din spusele angajatilor de la fisc ori de cate ori mergeam sa vedem cat mai avem si sa mai achitam parti din datorie depaseam o suta de mil. Destul de multisor.
Ma rugam in permanenta sa se termine odata tot cosmarul si totul sa fie bine...Si intr-un final asa a si fost....

Zilele astea am primit o instiintare conform careia daca nu plateam in cateva zile se incepe executarea silita a bunurilor firmei si in cazul in care nu existau bunuri atunci fiscul intenta proces penal administratorului, adica mie.

Ce sa va spun...Nu stiu ce a fost cu mine in toate acele clipe.Nu mai stiam pe ce lume sunt, cum sunt...Parca totul se naruia...Nu reuseam nici sa ma rog sa citesc o rugaciunea...Spuneam in gand Doamne ce sa iti mai cer cand eu sunt asa de rea? Cum sa ma ajuti daca eu zii de zii pacatuiesc,cum Doamne? Printre griji am reusit totusi sa citesc acatistul Sfantului Nectarie,, dragul meu sfant.
Se intampla ieri pe la ora 15.00.
Prima parte a minunii sa o numesc asa incepe cu un certificat fiscal, un document din care noi aflam fix datoriile pe care le aveam.
FOarte mare mi-a fost uimirea cand pe certificat am gasit o suma mai mica de 100 de mil, ba chiar cu 30-40 de milioane mai mica, Nu imi venea sa cred tot ce se intampla..Automat am crezut ca undeva e o greseala. M-am informat , contabila, acte, suma de acolo parea sa fie corecta...Bun, dar totusi angajatii de acolo imi spuneau cu totul alte sume? De ce?...Nu stiu sa va spun. Tot ce stiu e ca suma noastra a fost mult mult mai mica decat ne asteptam.Explicatii nu am...Inca...
Apoi cum va spuneam pe la ora 15.00 citeam acatistul sfantului Nectarie. Vroiam sa mai citesc si paraclisul maicii domnului insa nu reuseam deloc. gandul imi fugea aiurea...ma rugam sa se faca cum vrea Dumnezeu. Putere pentru mai mult nu aveam ...Si asa a si fost..la 20.00 sotul a venit acasa spunandu-mi ca mama lui ne va da toata suma...Nu va imaginati ce am simtit...
Stiam de ea ca ar avea suma asta, dar stiam ca nu e genul care sa dea atatia bani...Bine ideea este ca ni i0a dat imprumut insa ce este cel mai important e ca am scapat de pb cu firma, si ca ne asteapta cu banii pana cand avem noi sa-i dam...Nu am cuvinte sa-i multumesc acestui om, acestei mame, Bunului Dumnezeu, Preasfintei Nascatoate de Dumnezeu, Sfantului Nectarie si tututor sfintilor.

Doamne ajuta !

Matusa mamei a avut o singura fata,care i-a murit la 16 ani de leucemie...intamplare,care o lasat-o pe biata femeie cu o boala de inima si cu dereglari tiroidiene.
Supararea a fost si mai mare caci fata in cauza era o fiica model,credincioasa,cu o inteligenta peste medie,frumoasa...
Matusa mea o visa mereu si intotdeauna o sfatuia sa nu mai planga pentru ea caci ei ii este bine;dupa mai multi ani o viseaza din nou,spunandu-i sa se bucure si sa nu mai planga caci in ziua urmatoare o sa vina...
Inutil sa mai spun,ca matusa mea isi pierduse uzul ratiunii si chiar credea ca fata-i moarta se va intoarce in ziua aia,asa ca s-a sculat de dimineata sa faca niste dulciuri si s-a pus pe asteptat...Nu a venit nimeni,decat cineva care-i aducea vestea ca nepoata ei are o fetita,adica eu...
Femeia aceasta atat de incercata mi-a fost foarte aproape,bona,nasa de botez,a doua mama!Dumnezeu sa-i odihnesca sufletul bun!

Miracolul rugaciunii in nebunia lumii
 

,,Adeseori lumea ne apare ca o masinarie sinistra, monstruoasa, insensibila, oarba,care distruge tot ce omul construieste, ingrijeste, iubeste, toate acele lucruri in care omul isi pune sperantele.Om mic si prostut,de ce ar fi lumea catusi de putin preocupata de dorintele tale?Ce inseamna suspinele tale in mijlocul unui univers unde stelele se nasc si imbatrinesc in miliarde de ani?Astfel de ganduri fac ca orice rugaciune sa inghete pe buzele tale.Are vreun sens sa te rogi ca avalansa care se napusteste in jos, cu urlete infioratoare, sa il crute pe micutul aflat in calea ei?Cat de oarba,cumplita si insensibila soarta.

Cand privim catre ceea ce este dincolo de noi,catre lume,rugaciunea paleste si se pierde.Destinul tragic al omului ne rapeste curajul de a ne ruga.Toate par a fi lipsite de sens,totul pare sa fie doar dezordine,hazard,confuzie.Cine sa mai aiba atunci in minte sa se roage?Cel mult lumea ne permite noua sa percepem,intr-un mod vag,existenta unei Forte misterioase;insa lumea nu poate sa ne faca sa ne si incredem in acesta Forta,sa ne faca sa strigam la ea ,,Ajuta-ne!"asa cum ar striga un copil catre tatal sau.Atunci,cum de ne mai putem ruga?Ce ne da noua curajul,increderea,siguranta atat de necesare pentru a face acest lucru?

La fel ca si in cazul unor copii pierduti intr-o padure,care sunt inspaimantati de intunericul sinistru de acolo,dar care,dintr-o data,aud o voce venind din intuneric, o voce familiara lor,o voce plina de dragoste care ii cauta pentru a le veni in ajutor,tot astfel si in cazul nostru,rugaciunea reprezinta raspunsul dat de noi Cuvantului lui Dumnezeu care,in Isus Christos,s-a facut dintr-o data auzit pentru noi in acest univers intunecat si plin de necunoscut.

Tatal ne cheama pe noi sa iesim afara din intunericul lumii.Ne striga,ne cauta,vrea sa ne aduca pe toti la EL. ,,Unde esti tu,copilul meu?" Rugaciunea reprezinta raspunsul pe care il dam la acesta intrebare. ,,Sunt aici Tata.Inainte ca Tu sa ma fi chemat am fost plin de teama.Insa acum,cand mi-ai vorbit,nu mai sunt infricosat.Ia-ma si condu-ma cu mina Ta prin lumea intunecata si inspaimantatore" (Emil Brunner)

:6: Ce frumos! Am mai auzit asemenea intamplari.
Si mie cred ca mi s-a intamplat chiar acum o minune: ma uitam in sifonier sa vad ce haine sa imi iau in calatorie si ma gandeam ca bunica mea mereu se ingrijea sa imi cumpere o pijama noua atunci cand plecam undeva. La cateva secunde, am descoperit o pijama nou-nouta, cu eticheta pe ea, de care nici nu aveam habar. Cine stie cand mi-o cumparase... :5:

Extraordinar,fara cuvinte!
Sa ai o calatorie frumoasa si numai evenimente fericite!

Toate întâmplările relatate aici par, cu adevărat, întâmplări. Supranaturalul nu poate fi probat obiectiv în niciuna dintre ele. Foarte rar Dumnezeu îşi încalcă în mod flagrant propria ordine în domeniul naturalului, şi atunci de obicei o face în scop pedagogic, ca să le amintească oamenilor că văzutele sunt tot aşa de în puterea Lui ca şi nevăzutele. În rest, lucrarea lui Dumnezeu se face cu formidabilă discreţie. Par pure potriveli. Un candidat are un declic şi aşterne iute pe hârtie problema pe care deja o rezolvase în subconştient. Natural, era sub presiunea timpului. Altcineva are nevoie de o pijama. Fusese dintotdeauna acolo, dar nu o văzuse fiindcă nu avusese nevoie de ea. Cineva visează persoane decedate cu atitudine liniştitoare, e natural. Tocmai atunci primeşte vestea unui urmaş. Potriveală. Urmaşul e o fetiţă. 50 %. Fiscul calculeaza greşit. Se întâmplă. Un funcţionar corect reia calculul şi iese un rezultat în favoarea contribuabilului. Se întâmplă şi asta, mai rar, dar se întâmplă. Tocmai atunci, mama are un proces de conştiinţă. "Ce-ar fi să sar şi eu cu nişte bani ?". Normal, e mamă. Doar nu o să-i ia cu ea în mormânt.

Ceea ce creştinii numesc "pronia" e ceva de un deplin anonimat. Ceva care îl întăreşte pe creştin în convingerile sale dinainte formate, dar nu îl poate ajuta pe cel care nu crede. El va vedea numai hazard.

O dată, acum aproape 2000 de ani, un copil trebuia să se nască în Betleem. Da, dar părinţii lui era în Nazaret. Tocmai atunci, Cezarul dăduse poruncă să se facă un recensământ. Ca să vezi potriveală ! Tatăl adoptiv al copilului (mai exact, cel care spusese că este tată ca să nu-şi facă soaţa de ruşine) era la origine, ghici de unde ? Din Betleem. În principiu, cei doi aveau timp să se ducă până acolo şi să se întoarcă, astfel încât femeia să nască acasă. Dar, culmea ghinionului: sorocul e devansat, precis din cauza hurducăielilor călătoriei, astfel încât Copilul se naşte în Betleem. Nu-i aşa că nu e nicio minune, ci un lanţ de coincidenţe ? Dar de ce tocmai în Betleem, când erau atâtea oraşe ? Fiindcă acolo se născuse David, străbunul său. Sau invers, David se născuse acolo, deoarece, peste secole, urma să... dar asta e ipoteză SF, nu mai insist.

Adevarate minuni se petrec cu indivizi atei care au o revelatie si devin crestini buni...apoi sunt cei care supravietuiesc miraculos unor diagnosticuri imposibil de tolerat.Sa fie doar simple intamplari?

Eu imi protejez integritatea ca user pe acest forum,altfel as mai putea sa dau exemple si de alte minuni ale Cerului,insa au caracter prea personal!

E bine ca sunteti recunoscator Maicii Domnului pentru ajutorul pe care l-ati avut cu multi ani in urma.
Dar faptul ca acest ajutor a venit in urma rugaciunii la o icoana ortodoxa nu va da de gandit ?
Are ortodoxia ceva rau ,ceva gresit ?
Eu imi doresc sa fi avut credinta dumneavoastra la 19 ani ,dar nu a fost asa.

ceva micut de tot
 

comparativ cu celelalte mesaje postate aici, minunea mea s-ar putea sa para ceva cu totul nesemnificativ... dar o sa o spun, totusi.
iarna asta mi-a iesit o bubita pe buza. Imi iese de 2 ori pe an, vara si iarna, mai ales cand imi crapa buzele. o fi ceva virus... ma enerva ca ma durea si se vedea tare urat. si intr-o seara, dupa Taina Sf. Maslu, dupa ce parintele ne-a uns pe toti cu ulei sfintit pe frunte si pe maini, am luat si m-am putin si pe buza, asa... intr-o doara. m-am gandit "hai ca poate o sa mearga". si a mers! in 2 zile mi-a trecut. alta data dura cel putin 7-8 zile, asa ca pentru mine a fost o minune. va rog sa nu radeti...

Sunt frumoase minunile concrete relatate aici.
In mod general pot sa spun ca mie mi se pare ca se intampla minuni(mai mici intr-adevar) in fiecare zi.Insa a doua zi le uit,pentru ca apar altele :)

Oricum trebuie sa reusim sa ne raportam la cea mai mare minune pe care o putem realiza,smerenia sufletului si pocainta pentru greselile noastre(am putea-o numi si cea mai mare realizare)...

Spre deosebire de ortodocşi, noi nu credem că Dumnezeu îşi revarsă harurile Sale lucrătoare numai în Biserica noastră.
Mai mult, noi credem că preoţii ortodocşi sunt, ca şi cei monofiziţi, stilişti, vechi-catolici ori sedevacantişti preoţi adevăraţi, adică valid ordinaţi, capabili să administreze Sfinte Taine şi Sfinte Ierurgii valide. Deci, au capabilitatea să sfinţească o icoană.

Ortodoxia, înţeleasă ca şi credinţă a Sfinţilor Părinţi şi sinoadelor ecumenice, nu are nimic rău: de aceea o urmăm. Este credinţa noastră şi nimic nu este din ceea ce ei au crezut care noi să nu credem. Spre deosebire de cei care îşi spun ortodocşi, fiind următori schismei cerulariene, noi îi credem pe Sfinţii Părinţi şi când ei spun că Petru a fost rânduit de Cristos spre a fi prinţul apostolilor, şi când ei se adresează episcopului Romei ca fiind urmaşul lui Petru, şi când ei afirmă că Duhul Sfânt purcede "de la Tatăl şi de la Fiul" ori "de la Tatăl prin Fiul": nimic nu rejectăm din învăţătura patristică.

Da ,dar invatatura ortodoxa a fost buna pana in anul schismei si apoi...
In ortodoxie nimeni nu e deasupra nimanui.
De altfel Hristos a spus ca cel ce vrea sa fie cel mai mare sa fie cel mai mic.
Ce rost avea sa fi lasat El pe Petru ca urmas cand si sf.apostol Ioan a avut atatea binecuvanatari ,care i s-au dat pe masura nevointelor si calitatilor lui sufletesti .Si nu numai el.
Apostolii au fost trimisi in mod egal sa raspandeasca invatatura sfintelor Evanghelii.
Ca in unele tari pamantul a fost mai fertil ,asta e alt aspect.

*Minuni?!

Oh, cat de multe mi s-au intamplat!!!

Cea mai mare dintre ele este ca m-a adus de la ateism si necredinta la credinta!
Eu nu primisem in copilaria mea educatie religioasa, parintii mei se declarau crestini dar erau doar cu numele nu si practicanti....insa dna diriginta pe vremea lui Ceausescu si-a facut "bine" datoria si ne-a inoculat chiar de la clasa a cincea ateismul stiintific...cu care m-am luptat pana spre finalul liceului.

Dar s-a intamplat asa; in liceu in ultimii doi ani stand la internat, fara ocrotirea familiei care era in provincie, tinand cure f.intense de slabire, m-am decalcefiat si demineralizat, am capatat spasmofilie si depresiii astfel ca ultimii 2 ani de liceu 60% din timp prin spitale. f.f.bolnava, ma tineam de pereti, nu-mi puteam purta ghiozdanul (era enorm de greu pt puterile mele) ma hraneam la o masa doar cu 3-4 linguri de supa chioara, atat puteam manca. Dar din "mai nimicul" credintei ei mama care alerga pe la manastiri dar si pe la asa zise ghicitoare(nu tiganci) care deschideau nu stiu ce carti a aflat de la una din acestea ca daca ma va impartasi in biserica in care m-am botezat ma va insanatosi. Si desi eu nu prea stiam pe ce lume sunt, si ea la fel, totusi a insista si mai mult m-a tarat sa mergem acolo si M-AM IMPARTASIT, desi nu m-am spovedit pt.k nu mi s-a spus........ca trebuie DAR M-AM INSANATOSIT!!! NOROCUL MEU ca totusi eram copil cuminte si eram fecioara si desi m-am impartasit fara sa ma spovedesc totusi m-am vindecat pe loc, chiar de a doua zi nu am mai "putut" lua tratamentul pentru ca nu am mai avut nevoie si acele probleme nu au mai revenit....dar m-am trezit cu putina credinta...atunci am inteles ca El exista, nu stiam cine este El dar am inteles ca El exista si de atunci este un continuu urcus....o contnua lupta de a nu ma mai abate de pe calea pe care atunci am intrezarit-o!

Si apoi in timp (de atunci sunt 28 de ani) au venit avalanse de minuni......de care nu ma consider demna! Faptul ca El m-a bagat in seama desi nu meritam este una dintre cele mai mari minuni!

Pana cand acum, in postul Pastelui care abia a trecut mi s-au intamplat minuni dupa minuni, in sensul ca apareau probleme grele ce-i drept si eu obosisem in timp sa le port singura (eu cresc singura 2 copii in conditii destul de grele) si aveam tendinta de deprimare...dar imediat ce deschideam gura si spuneam ce problema am, a 2 zi sau in maxim 3 zile ...toate problemele destul de dificile se rezolvau ad-hoc, acest lucru a fost spre reechilibrarea mea sufleteasca, spre intarirea mea in credinta si ca pilda de viitor sa nu mai deznadajduiesc niciodata ca El lucreaza prin oricine si imi trimite ajutorul intr-o clipa........."mari lucruri a facut Domnul cu noi!"

Si repet cea mai mare minune ca a privit spre mine...desi nu sunt demna!

Cred ca fiecaruia dintre noi i se intampla atat cat are nevoie pentru a se convinge ca este alaturi de el Dumnezeu.
Daca unuia dintre noi i se vindeca o bubita, atunci asta este o adevarata minune daca reuseste sa ajunga la credinta asa. Nu conteaza cum e privit in ochii celorlalti, ci impacul pe care il are in viata lui.
De asta am si deschis acest topic , pentru a constientiza cate daruri primim permanent, nu doar ca avem norocul sa ne fi nascut crestini ortodocsi , de a avea biserici la tot pasul, ci si primim ajutor permanent pentru a pastra calea dreapta.
Am citit foarte multe mesaje pe acest forum in care multi isi scriu problemele. Vroiam sa dam un exemplu ca SE INTAMPLA MINUNI :) este exista si sunt pentru toti

*Alte minuni.........

Toate drumurile mele la parintele Arsenie Boca, 1 drum la Sambata de Sus, 3 drumuri la Prislop si un drum la Draganescu sunt primite in DAR...au fost daruri oferite de alti crestini/ crestine pentru mine ca sa intru in duhul parintelui Arsenie!

Dupa fiecare am avult un salt inainte!!!

Multumesc pr.Arsenie pt ca i-am simtit prezenta in viata mea, mi-a fost de mare ajutor de fiecare data.(Ajungeam acolo doborata...ca sa ma redresez uimitor in f.scurt timp!!!)

Faptul că primul meu pacient a scăpat cu viaţă, în ciuda tratamentului administrat de mine, este un lucru atât de inexplicabil, încât trebuie să îl consider o minune dumnezeiască.

Aşadar, după 6 ani de facultate în care am studiat mai mult teoria despre boli decât bolile însele, iată-mă recrut în Armata Română, cu grad de soldat la termen redus. După stagiul de instrucţie de 3 luni, a urmat instrucţia profesională. Compania noastră a fost împărţită, fiecare mergând la infirmeria câte unei unităţi militare. Acolo urma să îl asistăm pe medicul de infirmerie. Dar eu am ajuns la o unitate la care medicul de infirmerie tocmai făcuse pasul înainte ca să plece într-o misiune în Angola, unde era plătit cu mult mai bine decât solda lui de căpitan la UM....din marginea Bucureştiului. Aşadar, pe scurt, nu era nimeni să aibă grijă să nu fac prostii. Funcţia mea ? Medic de regiment. Gradul ? soldat prost. Cunoştinţe teoretice ? Ceva-ceva. Experienţă profesională ? Nulă.
Aveam în subordine două asistente medicale plutonierese, care fumau continuu şi erau experte în hârţoage. Şi trei soldaţi sanitari, care făcuseră un curs de 2 săptămâni despre cum se scoate rănitul din tranşee. Superiorul meu era colonel dr X, medic şef al Diviziei, care încă din prima zi mi-a spus să nu îl deranjez decât dacă e ceva important.

Prima zi, primele consultaţii: câteva băşici la rând. De la bocanci. Dar, la un moment dat, vine unul că îl doare capul şi ameţeşte. Îi iau temperatura: normală. Aşteptând ca termometrul să ajungă la echilibru, aflu că e recrut nou la grupa de artilerie. Ca antecedente personale, reţin că avusese epilepsie cândva. Vorbea normal la început, dar apoi începe a vorbi un pic dezlânat şi adoarme în timp ce îi spuneam ceva. Îl zgâlţâi şi se trezeşte, dar tot confuz. Aha ! Am spus. Deci, avem antecedente de epilepsie plus status confuzional. Tocmai citisem despre "aura epileptică" şi sufeream de deformaţia începătorului, care ce citeşte, aia i se pare că vede. "Sanitar !" "Ordonaţi !" "Două tablete de Fenobarbital !". Tipul ia două tablete, pe care pacientul meu le înghite, apoi vomează după două minute. "Mda", mi-am spus, "pesemne că sunt modificări ale statusului vegetativ în cadrul unei crize iminente de epilepsie". Deci, trebuie mai mult fenobarbital. Dacă se poate, injectabil, ca să nu mai vomeze. Totuşi (şi acesta a fost momentul intervenţiei supranaturale) cele 5 fiole despre care ştiam că sunt acolo, lipseau. Le văzusem cu ochii mei şi cu o zi înainte, şi în dimineaţa aceea, când intrasem în cabinet la consultaţii. Erau de negăsit. Până ce le-am căutat, tipul adormise buştean. L-am umflat cu ambulanţa şi doi sanitari şi l-am dus la Spitalul Militar Central. Acolo, un bătrân neurolog, care văzuse multe, mi-a spus: "ce aură epileptică, domle ! Ăsta ori a luat ceva, ori s-a intoxicat altfel." Diagnosticul de admitere a fost: intoxicaţie cu substanţă necunoscută. "Puştiule" mi-a spus, adresându-mi-se mie, care eram acum ditamai medicul de regiment. "Puştiule, roagă-i pe colegii lui să-i umble în valiza din dormitor. Vezi dacă nu găseşti ceva flacoane goale !". Zis şi făcut. Trei flacoane goale de....Fenobarbital ! Va să zică, eu tratasem pe unul care încercase să o termine cu viaţa, drept care a luat supradoză de fenobarbital. Tratamentul meu ? Mai mult fenobarbital.

Îngrozit de cât eram de tâmpit, m-am dus din nou în cabinetul de consultaţii şi m-am uitat din nou în vitrina cu medicamente de urgenţă. Cele 5 fiole de fenobarbital erau acolo. Acolo fuseseră mereu, dar eu nu le văzusem. Aşadar, îngerul păzitor al acelui tânăr îl făcuse să vomeze "tratamentul" meu administrat oral. Apoi, când a văzut că îl caut pe cel injectabil, mi-a dat orbirea selectivă de a nu vedea fiolele pe care le căutam şi erau chiar sub nasul meu. Pesemne că a fost îngerul Rafael, cel care pe orbi îi face să vadă, dar posibil ca şi proştilor să le ia vederea în mod salutar, atunci când sunt pe cale de a face o prostie.

Mda, super caz, demn de Dr. House! mare minune daca tipul nu avusese niciodata epilepsie, dar a "bagat-o " ca sa faca rost de fenobarbital, ca nu i-a ajuns cat a luat si a citit pe el ca se da la epilepsie. "Sinucigasii" au tot felul de terpituri ca sa-si atinga scopul, ca ii "instruieste" stim noi cine. Mie imi place, in "House M.D." cum se intampla tot felul de chestii miraculose, si ma enerveaza ca el zice ca e ateu, cand e foarte evident ca in tot ce se intampla e mana Domnului, ca altfel la cat e el de "dus cu capul".... ar fi vai si amar! Iar faptul ca "nu a avut nici o revelatie cand "aproape s-a sinucis" tocmai in acest scop, sa vada daca e ceva dincolo, nu a avut-o pentru ca a fost impertinent, iar Dumnezeu nu ne da "revelatii " atunci cand o cerem cu impertinenta, ci vrea sa vedem prezenta si lucrarea Lui acolo unde este, adica in tot ceea ce facem bine.

Ne-am intalnit cu moartea de 2 ori, si Domnul a considerat ca nu ne-am incheiat misiunea aici si nu ne-a lasat sa plecam, ma mult am scapat aproape teferi, copilasii nostri au scapat ca prin minune din niste situatii foarte primejdioase, am obtinut o casa in conditiile in care toata lumea ne zicea ca nu se poate obtine decat pe bani grei sau pe pile, si am fost printre primii care am obtinut-o, am reusit sa fac o facultate la zi si sa-mi iau licenta cu trei copii sub trei ani la activ si cate si mai cate.

Unele mai spectaculoase, altele mai putin spectaculoase, dar care imi intaresc convingerea ca Domnul le randuie pe toate in cel mai potrivit mod, doar sa ne lasam in grija Lui.

Mi s-au intimplat o multime de minuni in viata mea. de exemplu,mai inainte am trait o viate departe de Dumnezeu,mai cu seama de biserica,dar cu tipmul viata mea s-a schimbat,iar intro zi am luat decizia sa postesc miercuri si viner(pina acum nu posteam aproape deloc),dar nu indrazneam sa zic mamei acest lucru. intro miercuri sosi ora mesei,si miera frica,caci mama gatise ceva de frupt,si nu stiam cum sa o scap.deja nu puteam spune ca nu mii foame,ca navea sa ma creada....si am incepu sa ma rog lui Dumnezeu ca mama sa numi dea nimic de frupt,si cind colo pe masa ma astepta o farfurie cu cartofi(imi venea sa sar in sus) iar mama mantreaba"da sarmale nu vreii","Nu,nu vreau..." am raspuns....mama"da de ce,ca-i miercuri,asa-i?!las' cam inteles eu!".Iata.si de atunci numi mai este frica de ora mesei in zilele de post,ca Dumnezeu m-a auzit si mi-a usurat povara.

Eu tocmai am aflat de o fosta colega care a pierdut 2 sarcini avansate (7 si 5 luni) si un copil nascut viu ( a trait vreo 2 saptamani), toate fetite, si pana la urma a reusit sa aiba un baietel sanatos. Mare minune ca nu s-a descurajat si nu a renuntat!
De multe ori minunile sunt "la tot pasul" doar ca nu percepem noi importanta unor lucruri aparent banale.

Stiu ca nu e o exprimare crestineasca, dar, sunteti "beton" ca sa spun asa....
Am ras cum n-am mai ras de mult timp.
Doamne ajuta!

Minunate întâmplări!

@Mihnea Dragomir, cazul prezentat este tot ce-i trebuie unui tanar viitor "salvator de vieti" pentru a intelege ca fara Dumnezeu nu suntem capabili de nimic constructiv. Nu ma indoiesc ca a fost de fapt o prima lectie de dogmatica crestina, care se pare ca ti-ai insusit-o cu prisosinta.

Despre minuni? Daca ar fi sa vorbesc despre cele traite personal, mi-ar trebui mult timp si multe, multe mii de pagini... N-o sa spun decat una banala, traita acum cateva zile: pe langa faptul ca multa lume spune ca timpul s-a scurtat si ca nu le mai ajunge ziua de 24 de ore, mie mi se pare ca uneori ziua are 48 de ore, fiindca fac atat de multe lucruri, ca la sfarsitul zilei nu-mi cred ochilor cat spor am putut sa am. Acum doua zile eram intr-o imprejurare delicata si consideram ca imi este imposibil sa ma descurc fara ajutorul cuiva. Aveam nevoie de cel putin patru maini si trebuia sa fiu in cel putin 3-4 locuri odata, pentru a rezolva problema. Si-atunci am zis: "Ce ma fac eu, Doamne, acum, de unul singur?""Pai nu esti singur, esti cu Mine. Tu incepe numai!" Daca va inchipuiti ca m-am "divizat" ca ala din Matrix, sau ca tocmai atunci a venit intamplator cineva pe care sa-l pun la treaba, va inselati. Dumnezeu a fost acolo, iar eu i-am urmat sfaturile. Ce-a iesit? Cum altfel decat perfect si fara nici o paguba colaterala (fiindca luasem si asta in calcul, chiar daca ar mai fi fost si alte persoane sa ma ajute). Iar eu lucram si plangeam si spuneam: "Gustati si vedeti, ca bun este Domnul!"

Bucurativa cu mine si Slaviti pe Dumnezeu
 

Dragi mei nu cred ca este cazul sa ma mai prezint de oare ce multi ma cunoasteti cu slabiciunile si cu apucaturile mele, va rog iertaima pe mine sarmanul si mult pacatosul si saracul cu fapta buna si nu o spun ca pe o metafora iertatima si va rugati si pt. mine ca si eu va pomenesc pe fratiile voastre nencetat si nu spun Inaintea voastra ce Inaintea Bunului Dumnezeu care cunoaste adIncul sufletului si toate tainele cele ascunse ale omului.

Acu va spun si va spun cu tarie si cu certitudine ca Dumnezeu face semne si minuni si astazi pe pamnt, am ramas far de muca de cIteva saptamIni aici in spania. Si aici nu este ca Intara este mult mai usor de trait dar nu asta vreau sa spun vreau sa stiti ca nu mam gIndit vreodata ca Dumnezeul meu ma uita si ma lasa far de cele trbuincioase pentru ziua de mIine,nici odata nu am disperat si mereu am spus Dumnezeul meu fie mie dupa voia ta . Am fost saptamina trecuta pela cIteva firme si am lasat curiculum si am venit acasa si meam vazut de treburile mele cele de toata ziua cInd nu lucrez rasfoitul forumului si cartile despre vietile Sf. Parinti, asta noapte nu stiu la ce ora mam culcat dar stiu ca meam facut sf. rugaciuni si mam culcat , am auvt un vis si nu mint pentru ca nu am de ce vrau sa spun ca Dumnezeu este bun si lucrator si noi suntem putin credinciosi si ne ascultatori, se facea ca ma sunat la telefon una dintre firmele la care am lasat curiculu si ma Intreaba datele personale si altceva ce am lucrat nainte si ce stiu sa lucrez In domeniul lor de activitate, dupa ce am raspuns zice acea voce Inchide ca te sun In cIteva momente, am Inchis si la cIteva momente suna telefonul asta In vis si Imi spune adu aici documentele pentru angajare si te angajam, fratilo va spun ca acesta a fost visul mam trezit dimineata si miam facut trburile mele cele spre folosul sufletului si ma gIndeam la visul meu la 10, 30 suna telefonul si exact cum vam povestit si cum sa petrecut In vis asa sa IntImplat am fost chemat sa ma angajeze si ma angajat de luni incep munca , Slavit as fie Dumnezeul nostru si preamarit sa fie numele lui In veacul veacului amin amin amin, va spun ca este minunea minunilor eu sarmanul am 52 de ani si sunt aici multi si mult mai tInari ca mine dar voia Lui Dumnezeu este mare multe ne arata ca sa credem si sa nu cIrtim si sa nu desnadasduim In ajutorul Lui :

Multumesc Tie Parinte ceresc ca tu faci lucruri mari si minunate si greu de Inteles de mine de multe ori Insa nu mai lasat nicio data sa nu fiu umbrit si ajutat de bunatatea ta .



Bucurativa cu mine Intru Duhul SfInt si preamariti pe Dumnezeu Impreuna cu mine amin amin amin