Din punct de vedere logic afirmatia nu are sens. Dreptate presupune (si) pedeapsa. Milostivenia presupune tocmai lipsa acesteia, prin iertare. Notiunile se incaleca.
"Te iert dar te pedepsesc" nu face parte din lumea in care eu traiesc. Recunosc ca am m-a cuprins un puternic sentiment de liniste si multumire de sine acum :). Ce simplu e pentru mine in astfel de cazuri. Va urez succes in lupta cu ratiunea!

Multe lucruri se incaleca, Inorogule... multe...

Da, dar fiecare doarme asa cum si-a asternut :). Eu dorm linistit, ca un prunc.

Vezi ca ''Dreptatea'' lui Dumnezeu are valente nebanuite, despre care ai putea afla multe de la Steinhardt... (Dumnezeu nu este drept, ci nedrept, caci altfel am ajunge cu totii in iad..[citat aproximativ])

Cand fiul meu, pe care-l iubesc precum ochii din cap, greseste cu ceva fata de legile pe care eu i le-am prezentat, il pedepsesc pentru acea incalcare, ca sa invete. Dar NU ii port ranchiuna forever, il iubesc la fel de mult si in continuare. Ba il iubesc chiar mai mult, pentru ca vad ca probabilitatea de a gresi este mai mare decat cea de nu a gresi. Si daca repeta greseala aceea, in aceeasi forma sau in alta, incep sa ma gandesc la pedeapsa de data trecuta: de ce nu a mers, a fost prea slaba?! Si culmea, fac asta din Iubire fata de fiul meu, nu din ura sau indiferenta.

Nu te gandi ca il schingiuesc. Pentru el, cea mai mare pedeapsa este sa il ignor, sa ma prefac ca nu il aud si nu il vad, sa nu ii raspund la nimic.

Cand vrea sa faca ceva ce este cu adevarat idiot, ii zic: tati, te sfatuiesc sa nu faci asta asta, ca o sa te doara, eu ma opun, dar tu fa ce vrei, POTI SA NU MA ASCULTI. Si ce crezi? El, ''linistit si sigur pe sine'', se da pe topogan cu capul in jos, de 2, 3 4 sau 10 ori, pana cand, la una din ture, se juleste pe obraz, iar eu il alin, il strang la piept si il ingrijesc, ii dezinfectez julitura si, NU II REPROSEZ NIMIC.

Vezi tu, Inorogule, sunt multi copii care AU MURIT, pentru ca parintii sau supraveghetorii lor NU I-AU SUPRAVEGHEAT, LE-AU INTORS SPATELE.

Deci, libertatea ta de a te simti ''linistit si multumit de sine'', nu inseamna ca esti liber, ci, ca inca nu te-ai julit pe obraz. Dupa ce te ranesti, ca asa ai vrut tu, mai vorbim. Si despre ''Dreptate'' si despre ''Iubire''.

Nope, nu se incaleca.Tu daca ai un copil, care face lucruri bune, te bucuri si
tu si il iubesti.Dar daca acel copil devine obraznic, il certi si ii dai sa faca canon
dar in acelasi timp il iubesti.Nu-ti intrerupi dragostea fata de el, pentru ca a
devenit obraznic si face pozne.

Pai sa stii ca la un moment dat mai toti dormeam ca un prunc.Pana cand
vine vremea si te trezesti la realitate din acel somn.Sa vezi atunci ce dush rece
iti iei =)).

Asta cred ca se poate aplica la ambele tabere.

@casiandobre & @oaie_cugetatoare: eu vorbesc despre milostivenie si voi imi vorbiti despre dragoste/iubire.

Milostenia vine din iubire/dragoste(din iubirea/dragoste pentru aproapele).

Nu conteaza de unde vine milostivenia pt. ca eu cu ea am treaba acum, nu cu obarsia ei.

Cert este ca, pentru a face dreptate, milostivenia trebuie suspendata.