Citatul care m-a marcat? E greu de spus. Ca si cum as contempla un camp peste care se asterne un covor cu flori de frumusete si mireasma divina. Cu cat te apropii sa admiri una dintre ele, cu atat cealalta iti atrage mai mult atentia. (Cred ca si intr-un magazin ne hotaram greu la ceva anume, cand articolele depasesc asteptarile noastre).
Vad ca multe dintre exemplele date se identifica deja cu preferintele mele.
Oricum, sunt franturi la care incerc sa fac apel in fiecare zi, uneori si noaptea intre doua vise "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul," (Ps. 102) sau "Miluieste-ma, Dumnezeule. Miluieste-ma."- (Canon de pocainta).
Sunt zile si zile, unele adancite in ganduri de pocainta, altele mai legate de viata lumeasca, ca si la Sf Liturghie; uneori insa cand parintele spune: "Luati, mancati..." simt cum mi se goleste sufletul de tot ce sunt si pot insemna eu ca persoana. "Ale Tale, dintru ale Tale. Tie-Ti aducem de toate si pentru toate", iar cand incepe "Pe Tine te laudam..." si mai ales "Tie iti multumim, Doamne" vad la multi din jurul meu ca au nevoie de servetel sau batista si uneori si eu simt nevoia sa le folosesc. Si mai sunt astfel de momente ("Iubi-Te-voi, Doamne" sau "Cred, Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu." Sau se intampla, fara nici un motiv, o anumita cantare sa-ti aduca atata pace si emotie in suflet incat sa nu-ti poti stapani lacrimile de bucurie si sa spui: "Bine ne este noua, Doamne, sa fim acum, aici." Nu stiu daca si altii trec prin astfel de stari sufletesti si nici daca asta depinde in mare masura de harul preotului, dar am avut astfel de stari in biserici diferite chiar de la primul moment cand am intrat si am auzit cantarea de la strana, desi nici nu intelegeam bine ce se canta. Acea forma muzicala pe care as vrea sa cred ca si ingerii o practica, mie mi se pare cu adevarat divina.

"În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!“ Ioan 16,33.