Idolatria-cea mai mare problema a zilelor noastre...
 

Ceea ce tot timpul imi sare in ochi, in ziua de astazi e... idolatria...

Sa va dau un exemplu: intr-un oarecare "bun" joc de fantezie, Gothic ( cu toate urmarile sale) care e si popular, copiii care se joaca pe el, controleaza un erou, care, atunci cand e ranit sau ii lipseste o oarecare substanta spirituala, numita mana, energie sau mai stiu eu cum, se pot inchina la niste altare virtual de zei inchipuiti, cu eroul lor, ca acesta sa se faca bine... Nici nu mai pomenesc de celelalte jocuri foarte populare din ziua de astazi ca World of Warcraft, Warcraft 3... in care vrajile sunt o chestie naturala... cu efecte care iti fura ochii si te minuneaza... Un alt exemplu am citit intr-o oarecare revista populara cu si despre jocuri pe calculator despre critica ce i se facea unui joc, favorabila, facut de polonezi... in care puteai chiar sa te si inchini la zei ( bineinteles, virtuali)... Sau chiar si Heroes of Might and Magic... acolo inca cate se si spun: de altare, la care inveti vraji, jocul in sine e bazat pe asa ceva... Eu stiu, ca pana nu demult eram inrait in ceea ce priveste jocurile pe calculator...

Sau tot asa, cu si despre filme fanteziste, gen Lord of the Rings... in care lumea e facuta de niste zei... dar ce sa spunem... e o poveste frumoasa..despre Harry Potter nici nu mai spun... dar astea sunt lucrurile care ne sar in ochi usor, dar care de multe ori, pentru ca ne plac, "ignoram" raul... au ceva acele filme un fel de magie, care ne atrag...

Sau poate, despre serialele SF... care sunt atat de inraite, nu prin faptul ca ele nu pun problema unui Dumnezeu (Star Trek) ci chiar sunt construite pe asa ceva... daca suntem destul de atenti la ele, observam ca pe sub furaciunea ochilor prin traditii de rase extraterestre cu cultura si religia lor virtuala, practic se vorbeste efectiv de... fara de Dumnezeu... un alt exemplu chiar elocvent mi se pare a fi : Stargate Sg, sgc, atlantis, etc.. cate or mai fi, la inceput, cand l-am vazut de vreo 5 ani, am zis UUWAUU, cel mai probabil prin faptul ca nu intelegeam mai nimic... sau nu prea bagam in seama :-/, dar la care ideea lor de baza era daramarea idolilor cum ca erau niste extraterestri... si construirea unei altfel de religii, iar cat despre crestini, ce au reusit ei sa inchipuie, cum ca ar fi dusmani de moarte, ca calugarii lor.... inchipuiri care te doare mintea macar sa le compari cu viata reala... dar care totusi pe baza asemanarii lor prin care au vrut sa construiasca o fantezie, bazandu-se pe viata reala, daca si noi am face la fel, dar invers ca sa descoperim ce cred despre religia crestina.... cred ca ne-ar durea sufletul...

Sau hai sa vorbim despre muzica, unde li se face referire la artisti, cum? idoli? de ce nu s-au multumit sa le zica doar artisti? ca ce ii durea gura daca taceau? si in plus, cum daca iti place ceva prea mult esti fan... asta ce-o fi vrand sa insemne? cum este incurajata lumea sa cumpere tricouri cu fetele oamenilor care ii prefera... cum in revistele despre "moda", gen bravo sau mai stiu eu cum, mai primesti si cate un poster cu vreun artist... bonus...

Sau cum mai suntem invadati de culturile pagane... filme indiene, pline de dragoste... desene japoneze, pentru copii cool si nu numai... care efectiv sunt imbibate cu idolatrie...
Cand am fost mai mic am fost foarte influentat de asemenea desene... asa incat, am zis ca ce frumoasa e japonia, cultura japoneza... si cand am citit cateva lucruri despre budism, budism zen, shintoism, si asa mai departe.... nu ma mai prea puteam uita la ele... ca efectiv recunosteam elemente shinto, budiste.... prin ele... dar asta nu inseamna ca am renuntat la ele, nu am zis, ca nu e nimic... mi-a placut prea mult si am "ignorat" asemenea lucruri...

Toata lumea zice ca e crestina, dar ii place sa se uite mai mult la lucruri care cel mai probabil ca si sunt... uraciune inaintea lui Dumnezeu...

Foarte usor nu bagam in seama, daca ne place ceva, pentru nici un alt motiv inafara... si traim intr-un fel de letargie, furati de ceea ce ascultam, ceea ce vedem, ceea ce traim virtual... chiar de la Dumnezeu :(((

Nu spun ca sunt diferit, ci asa sunt mai degraba eu, decat multi... ca si mie imi place sa-mi pierd timpul si de cele mai multe ori imi pare rau, chiar daca imi pare rau degeaba, pentru ca de cele mai multe ori, ceea ce ti s-a furat nu mai gasesti inapoi...

Jocurile respective, impreuna cu filmele stiintifico-fantastice sunt fantezie. Nimeni nu are pretentia ca zeii la care eroii se inchina in joc sunt reali. O lume fantastica cu aspect arhaic e mai credibila cand locuitorii ei se inchina la diverse zeitati.

Si sa fim seriosi, mana? Cine o ia in serios ca fiind ceva supranatural? In ziua de azi conceptul de mana in jocurile video este o scuza pentru a pune limite pe capacitatea eroului de a indeplini anumite actiuni. Este o simpla unitate de masura.

Ca fost gamer inrait ce pot spune... Jocurile sunt o lume fantastica, e shi normal ca odata fiind o lume inventata sunt unele chestii ireale... Ca exemplu sa iau World of Warcraft, am pierdut mult timp cu el, Acolo sunt shamani, si eu au o vraja "reincarnarea", poti fi Preot al intunericului ca sa zic asa, poti fi vrajitor, te poti aprofunda in demonologie, sau mai shtiu eu, dar astea shi sunt conditiile unui basm, unui joc care sa iti faca impresia de o alta lume, una fantastica...

Nu spun ca aceste chestii ar fi normale, dar nu exista o alta alternativa pentru aceste jocuri fantastice, si ele mereu vor contine elemente fantastice, deci ireale...
Eu cateodata in World of Warcraft imi puneam numele de "Ortodox", sau ce ceva asemanator :66:

La inceput credeam ca idolatria se refera doar la statuile zeilor pagani. Am fost surprins sa aflu mai tarziu ca si persoanele care ne influenteaza comportamentul (actori, cantareti, politicieni, personaje din jocuri) si pe care ii imitam devin idoli. La fel surprins am fost cand am aflat ca porunca "sa nu ucizi" nu se refera numai la omorat cu trupul, ci si cu duhul (ucidere de care multa lume, printre care si eu, se face vinovata) care poate fi chiar mai rau vazuta in ochii lui Dumnezeu, si cu consecinte uneori mai grave.

nu cred
 

Sa fie asta chiar cea mai mare problema?Ar mai fi si altele: lipsa de educatie,saracia,lipsa perspectivelor de orice natura,instrainarea intre membrii aceleiasi familii,copiii nimanui,nepasarea si...ar mai fi multe despre dezorganizarea din sistemul de sanatate,colapsul economic al tarii etc.Din punct de vedere ortodox ar fi lipsa credintei,impietrirea inimilor,intoleranta si fanatismul,aparitia atator secte care se tot inmultesc...

E drept ca n-or fi bune la psihic jocurile astea dar pana la urma si in copilaria noastra erau povestile cu Fat Frumos, vrajitoare,zmei etc.Si aia faceau chestii magnifice,aruncau pieptenul si mancau flacari da' uite ca n-am ajuns vrajitori...

Doamne-ajuta!

Da intr-adevar, cea mai mare problema... pentru ca o chestie de asta, precum fantezia de a te inchina unui idol, nu e decat unul din pacatele cele mai mari prin care tu il renegi pe Dumnezeu... ganditi-va ca in antichitate astfel de lucruri sa faceau pe fata... un crestin proaspat daca il puneai sa faca asa ceva, fie si cu gandul, te... scuipa in fata...
caci se zicea atunci, ma inchin idolilor dar sunt cu gandul la Dumnezeu... vedeti inselarea? ca nu se poate asa ceva... sa faci lucrurile raului si sa fii cu gandul la Dumnezeu... aici e invers... te inchini lui Dumnezeu, dar esti cu gandul la dracul....
ca practic, el stia cata inselare exista, nu a imbratisat religia doar pentru ceva nou, ca daca facea pentru ceva nou, atunci foarte usor gasea altceva la care sa se inchine... acuma se face "pe ascuns", cerand copiilor nostri sa se inchine, care sunt cruzi si nu stiu asa ceva...
se indoctrineaza, intr-un amalgam de concepte, care sunt preluate si din jocuri, sunt familiarizati sa creada ca religia nu e decat ceva care se intalneste la toata lumea, fiind doar o problema de cultura....si ajung sa nu mai creada in nimic, devin pragmatici, si labili, fara nici o tinta, fara sa cunoasca pe Dumnezeu...

Paganismul care, cu ceva efort a disparut, oarecumva prin evul mediu...adica in casele credinciosilor,dar revine puternic, "ascuns" celor care nu il baga de seama... zeii de atunci revin, sau virtuali sau ireali, prin confruntarea cu imaginatia noastra.... daca noi acceptam asa ceva nu facem bine... ca e ca si cum te-ai lepada de credinta cu gandul....
Toate interventiile de mass-media din ziua de astazi, daca esti mai atent se fac sau in necunoastere de Dumnezeu, sau in inchinare la idoli... si astfel majoritatea nu sunt bune deloc... cum deschizi televizorul si vezi... sau un serial fantastic sau sf... la calculator, sau tu sau copilul tau se joaca ceva fantastic...

Iar o mare parte din necredinta noastra poate rezulta si din astfel de intalniri....

Cat despre asemanarea basmelor cu jocurile pe calculator, in basme nu vezi zei pagani, altare de zei, ci mai degraba, casa Sf Vineri, pe Dumnezeu si Sf Petru... etc... eventual in basmele celor pagani... unde ai fi pomenit la niste oameni credinciosi din vechime sa povesteasca basme cu zei... ( ma refer la romani)

nici eu nu cred
 

KANDIA
"E drept ca n-or fi bune la psihic jocurile astea dar pana la urma si in copilaria noastra erau povestile cu Fat Frumos, vrajitoare,zmei etc.Si aia faceau chestii magnifice,aruncau pieptenul si mancau flacari da' uite ca n-am ajuns vrajitori..."

Asa este.....subscriu opiniei tale!
Fantasticul din povesti va exista mereu in lumea copiilor...

legat de partea cu artistii si seriale vezi postul lui "traditie1" legat de spiritul de turma.

cat despre jocuri, ei bine ai liberul arbitru asa ca poti alege daca sa le joci sau nu. in cazul in care nu faci deosebirea dintre un univers imaginar si realitate poate ar trebui sa cauti ajutor de specialitate.

Printre alte conditii de basm... ne fura asa cu gandul, pana cand ne aduce in fata unor idoli... si atunci nu s-a ingrosat gluma?
Ele vor contine mereu elemente fantastice, deci ireale, printre care si inchinarea la idoli.... :-\

Voi nu stiti ce e aceea imaginatie, pe ce teritoriu se afla, credeti ca daca doar faceti e destul...

Sa va mai dau un exemplu... Hristos a zis ca cine se uita la o femeie, poftind, a si savarsit pacat in inima lui... adica cu imaginatia... adica cum, ca acela n-a savarsit pacat in realitate... si uite ca Hristos si un astfel de lucru a zis, ca exista pacate cu imaginatia...
la fel si pentru vise... dar in fine...
Daca ma maniu pe cineva si ma gandesc sa moara, in gandul meu, oare nu am savarsit pacat? Sau daca merg si mai departe si ma gandesc la modul in care ar putea muri cineva... asta nu e pacat mai mare si mai pervers, savarsit cu imaginatia?
Dar daca ma joc ceva pe calculator, prin care, la un moment dat, urmarind povestea, ajung sa ma inchin la idoli, printr-un oarecare erou... de parca acela nu e controlat de tine... si face dupa cum tu il pui... oare nu savarsesc pacat?

Tu uiti pana la urma ca imaginatia e o parte din tine....
Plus ca sfintii parinti spun ca aceasta e locul de joaca al diavolului...
Dar sa zicem ca eu n-am dreptate. Dar oare atunci sfintii parinti, gresesc?